Izanagi si Izanami
Se spune că, demult, întreg pământul era acoperit de o mare învolburată. Pretutindeni era întuneric iar pământul nu se zărea niciunde.
Din
Takama-ga-hara (Câmpia Cerului Înalt), locul unde sălășluiau zeii, 2 dintre ei au fost trimiși să populeze Pământul:
Izanagi (cel care invită) și sora sa mai mică,
Izanami (cea care invită).
Pentru a duce la îndeplinire sarcina, aceștia au primit de la zei o suliță decorată cu pietre prețioase și au purces spre podul dintre cer și pământ. Izanagi înfige sulița în lichidul învolburat și, din picăturile de apă sărată care se preling, ia naștere insula
Onogoro (insula care s-a format singură). Cei 2 coboară să o populeze.
Izanagi și Izanami au construit un palat și o coloană înaltă
(Ame-no-mihashira) și au pornit în sens invers. Când s-au întâlnit, Izanami a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu prea i-a convenit acest lucru însă a fost de acord să se căsătorească. După acest incident, Izanami a dat naștere la 2 copii care, însă, arătau îngrozitor:
Hiruko (născut fără oase) și
Awashima.
De rușine, cuplul i-a pus pe aceștia într-o barcă și le-a dat drumul pe apă. Neștiind care a fost cauza care a dat naștere la asemenea diformități, aceștia au cerut sfatul zeilor. Zeii i-au atenționat că în timpul ceremoniei de casătorie, Izanami a fost cea care a vorbit prima și nu se cade așa ceva.
Izanagi și Izanami au reluat ceremonia, de data aceasta Izanagi fiind cel care a vorbit primul. După această ceremonie, au dat naștere mai multor zeități, nu numai pe cale naturală ci și din diverse părți ale corpului.
Izanami a dat naștere unui copil pe cale naturală,
Kagutsuchi (zeul focului), care a costat-o viața. De supărare, Izanagi a ucis nou născutul decapitându-l și tâindu-i corpul în 8 părți care au devenit 8 vulcani. Din sângele acestuia au luat naștere mai multe zeități.
De reținut este faptul că, odată cu
Kagutsuchi, începe era morților. În Creștinism ar avea ca echivalent momentul în care Adam și Eva au mâncat din fructul oprit, fiind izgoniți din Rai și pierzându-și darul nemuririi (adică, începând de acum, orice creatură vie inclusiv zeii de pe Pământ, putea muri).
Izanagi nu vrea să accepte moartea soției sale așa că pleacă la drum către
Yomi, tărâmul morților.
Își găsește soția însă aceasta era acoperită de umbre (în tărâmul morților dăinuie întunericul). O roagă fără succes să revină cu el pe pământ. Izanagi rămâne neînduplecată și-i spune acestuia că e prea târziu, deja a mâncat din mâncarea destinată celor morți și nu mai poate reveni în lumea celor vii. Într-o ultimă încercare de a o forța să vină cu el, Izanagi a dat foc pieptănului din părul soției sale pe când aceasta dormea și a fost îngrozit de ceea ce a văzut: o mulțime de viermi și larve se plimbau pe corpul acesteia ce odată fusese extrem de frumos și grațios. Se sperie de asemenea imagine și începe să fugă.
Indignată de ceea ce a făcut soțul său, Izanami îl urmărește pe acesta, dorind să-l omoare.
Izanagi reușește să ajungă la ieșirea din Yomi și prăvălește un bolovan mare la intrare pentru a o bloca (
Yomotsu Hirasaka – intrarea către tărâmul morților). Izanami insistă să vină la ea, altfel ea va ucide 1.000 de persoane zilnic. Furios, Izanagi îi răspunde că dacă ea va face asta, el va da naștere zilnic la 1.500 de persoane.
Așa s-a sfârșit legătura dintre cei 2. Ieșind din tărâmul morților, Izanagi merge la un râu pentru a se curăța de urmele morții (ritual de purificare), dând astfel naștere la alte zeități:
Amaterasu (zeița soarelui) din ochiul său stâng,
Tsukuyomi (zeul Lunii) din ochiul drept și
Susano-o (zeul mării/furtunii) din nas.