Forumul care s-a transformat in şcoală, care s-a transformat intr-un serial de pe Acasă.

* personajele sunt inspirate după voi, membrii forumului. Nu vă cunosc pe toţi incă, deci o să mai adaug personaje pe parcurs. Ştiu că nu e multă acţiune, dar asta e introducerea*

Vineri, ultima oră. Fizică. Plictiseala plutea in aer. Singurul lucru care mă ţinea trează era vocea colegei mele de bancă care imi spunea cât de super a fost petrecerea de aseară şi la cât de mulţi masculi le-a băgat limba in gură.
Neputând face faţă valului de prostie şi superficialitate care venea spre mine, am incercat să fiu atentă la oră. Din păcate pentru mine, ora de fizică era şi mai enervantă. Mă las incet pe spătarul scaunului, inchid ochii şi imi masez tâmplele. Se aude un bâzâit din bancă. Intind mâna după telefon. Un mesaj. " deci, ai vorbit cu ai tăi de transfer? Vii la mine la şcoală? didi."
Diana e una dintre cele mai bune prietene ale mele.
De când incepuse liceul, mă plângeam incontinuu cât de tâmpite sunt persoanele de aici. Ea, săturându-se până peste cap de văicărerile mele, imi propuse să mă mut la liceul ei. Sincer, mi se părea super ideea. De fiecare dată când vorbea de el, faţa Dianei se lumina, ochii căpătau o strălucire ciudată... Trebuie să fie un loc pe cinste.
Când i-am povestit mamei, nu avu nimic impotrivă. Ba chiar a spus că va vorbi ea cu directorul.
Ii scriu Dianei inapoi " Azi, Bizo, ora 3. E ok?" ( notă: Bizo-cofetărie) Nu trec nici 2 minute că primesc mesaj inapoi " s-a făcut". Zâmbind, mă aşez mai bine pe scaun şi sunt atentă la ceea ce avea să fie ultima mea oră la Liceul Nr. 8.
*
La 2:55 eram in faţă la Bizo, aşteptând-o pe Dia. Din fericire, işi făcu repede apariţia. Intrăm in Bizo, ne cumpărăm câte o limonadă şi căutăm o masă liberă. Găsim una lângă fereastră şi ne aşezăm acolo.
-Deci, ai vorbit?
-Da. spun eu pe un ton plictisit
-...şi? intrebă Diana, vădit dezamăgită de tonul meu.
- Şi... de luni mă duc la acelaşi liceu ca şi tine. zic eu, păstrând acelaşi ton plictisitor.
-Ah, ce păcat... Diana ridică brusc capul, dându-şi seama ce am spus de fapt. Stai....CE?
Cu zâmbetul până la urechi, dau frenetic din cap.
- Da! Mă transfer! O să fim colege din nou!
- O doamne! O doamne! O dooaaaaamne! Deci... nu pot să cred! O să fie super!
-Ştiu! spun eu entuziasmată.
- Bun. Acum, trebuie să-ţi explic ce şi cum e pe la liceu. Sper că stai comod, pentru că o să dureze ceva.
Şi aşa, Diana se avântă intr-o descriere a liceului care avea să-mi fie de mare folos mai incolo. Bineînţeles, nu ştiam asta la momentul respectiv.
*
Visam că stăteam tolănită pe o pătură, la soare, cu un cal lângă mine. Ce proastă sunt. De ce nu-l călăresc? Tot timpul am vrut să fac asta. Mă ridic de pe pătură şi mă apropiu de el. Dar ceva imi distrage atenţia. O mişcare in tufele din stânga mea. Când mă uit mai bine, văd un raton care se apropie lejer de mine şi, spre surprinderea mea, spune:
-Aparenţele sunt atât de inşelătoare câteodată.
Apoi m-am trezit. De fapt alarma m-a trezit. De ce e activată alarma? Ah, la naiba, e luni.
Oh nu, e luni... Prima mea zi la liceul cel nou. Mă ridic, opresc alarma... şi mă arunc inapoi in pat. Stau pe spate, cu ochii aţintiţi spre tavan. Niciodată nu mi-am schimbat şcoala/liceul. Acum ar fi pentru prima dată. Şi am văzut destule filme in care protagonistul se mută la altă şcoală (şi se intâmplă destul de multe chestii nasoale) incât să am moralul la pământ. In timp ce stăteam intinsă in pat, o parte din dialogul cu Diana imi veni in minte:
-Fii tu. Oamenii te plac aşa cum eşti.
-Şi dacă gura mea mare o să-mi aducă probleme?
-Lore, te imprieteneşti uşor cu oamenii, eşti amuzantă. Sunt sigură că până o să intre "gura mare" in acţiune, o să ai mulţi prieteni. Şi pun pariu că nu o să se supere! Prea mult...
- Woaa Diana, asta da incurajare. Mersi mult!
-Cu plăcere! Acum fii atentă. Intri in liceu şi faci ce ştii tu mai bine. Vorbeşti.
Asta mă mai inveseli puţin. Of, ce naiba? Doar o să fie şi Diana acolo. Nu-i ca şi cum aş fi de una singură. Puţin mai veselă decât inainte, dau drumul unei piese de la Beatles, imi pun căştile in urechi şi incep să mă zbengui prin cameră 5 minute intregi. Apoi mă duc la baie şi imi fac rutina de dimineaţă, gândindu-mă cu ce să mă imbrac. E destul de cald afară, deci nu foarte gros. După ce mă spăl pe dinţi, mă indrept spre dulap. Aleg un maieu alb, simplu şi nişte blugi. Mă imbrac şi mă duc in bucătărie să mănânc. Deschid frigiderul, arunc o privire inăuntru şi iau ce-mi trebuie pentru un sandwich.
Mănânc rapid, imi iau tenişii, ghiozdanul cu MJ şi pornesc spre şcoală. Pe drum o sun pe Diana, dar nu răspunde. Nu-mi spune că nu s-a trezit incă. Mă uit la ceas. Fuck, e 7:55. O mai sun o dată pe Diana. Nu răspunde. Ii trimit mesaj " ce naiba faci de nu răspunzi, femeie?!" Fiind mai mult atentă la telefon decât la drum, nu-mi dau seama când ajung in faţa liceului decât atunci când aud soneria de incepere a orelor. Pun telefonul in buzunar şi mă uit mai bine la clădire. Mare, de un alb plăcut, cu nişte grădini superbe in faţă, care iţi tăiau respiraţia.
Trag aer in piept şi mă indrept spre uşa masivă din lemn de stejar de la intrare. Ei, dacă exteriorul mi se părea impresionant, interiorul era magnific. Parcă intrasem in castelul regelui Arthur. Păcat că nu aveam timp să mă uit mai bine. Trebuia să mă grăbesc pentru că deja se sunase. Potrivit orarului pe care l-am primit prin mail de la directoare, aveam istorie prima oră. Aveam noroc că sala in care se ţinea ora de istorie era la parter, deci nu trebuia să colind tot liceul-care-seamănă-cu-un-castel-din-Evul-Mediu. Mă indrept spre sala de istorie cu paşi mărunţi. Mă opresc in faţa unei uşi mari din lemn cu o plăcuţă aurie pe care scrie " sala 21. Istorie".
Ciudat că doar acum când stau pe loc imi dau seama cât de tare imi bate inima. Emoţii tâmpite. Inspir şi expir de 3 ori pentru a mă linişti, pun mâna pe clanţa care pare veche de 50 de ani şi deschid incet uşa, ignorând nodul de proporţii uriaşe din gâtul meu.
Dacă aş fi ştiut ce imi rezerva viitorul la liceul ăsta, probabil că nu aş fi apăsat niciodată clanţa aia stupidă
* Uuumm, sper că nu e prea scurt. Dar credeam că dacă prima parte e prea lungă nu o să o citească nimeni. ) Din cap. 2 apar mai multe personaje şi incepe acţiunea.*

Super tare imi place la nebunie si felicitari pentru primul tau Fic pe acest forum
Primul cu coment

Este foarte dragut, m-ai lasat in suspans ). Doar o critica:

- Desparte pe paragrafe.

In rest e perfect, tine-o tot asa si adu' nextu' cat mai repede.

Imi place, doar ca e cam lung titlul :-?
Serial pe Acasa?
As vrea si eu sa intru in fic, daca se poate...
Sa ma cheme... Sakura
Sau Claudia, depinde...(porecla Sakura)
...
Pai... greseli gramaticale/de tastare nu am vazut, dar nici nu m-am uitat...
Um...Imi place mult, astept capitolul 2, te toc :3

Ceva e dubios aici ) , adica am o impresie cum ca aceea clasa e cam ciudata si de ce nu raspundea Diana ?! Pam , pam , mister ! :3

Oricum chiar imi place ficul tau , cu toate ca majoritatea abordeaza tema liceului , tu ai facut-o sa para mai interesanta , adica la unii era doar chestii de adulti ) , dragoste , crime si prostii , nimic nou , tu i-ai dat un pic de mister acestui liceu sau poate asa mi se pare mie , dar am impresia ca se intampla ceva si nu stiu ce . Cred ca am citit prea multe cari fantasy si deaia am o imaginatie mai bogata ) . Deci cum ziceam , actiunea chiar imi place pentru ca are ceva mister in ea si e si potrivita .
Descrierea e chiar foarte , foarte buna , like ) , nimic de criticat .
Am vazut ca Sakura a zis ca e cam lung capitolul , dar mie asa imi place , sa nu te prind ca nu-l faci si pe celalalt la fel de lung ) . Daca chiar e un fic bun vreau capitole cat mai mari si se pare ca al tau este , so vreau capitole mari :3 . Si crede-ma eu nu citesc orice fic , daca nu-mi place cum e structurat , pa , ma duc sa citesc o carte .
Cam atat .

A da , vreau si eu in fic .
Nume : Tweet sau daca vrei nume normal Sara .

Awwww, sunt printre personajele secundare :3
Lore, stii ca n.am ce critica, ca mai mult tu le critici pe ale mele, da vreau un singur sfat sa iti dau.
Tu esti obsinuita sa scrii detaliat si chiar o faci bine, doar ca fic.ul nu e la fel ca si romanul, aici ar trebui sa tai din detalii putin.
Sa iti zic mai exact unde. Cand explicai cum se pregatea pentru scoala, ai specificat fiecare actiune care a facut.o, actiuni care nu afecteaza firul povestii, actiuni adaugate pentru atmosfera. Si mie imi place sa le pun, dar parca tine pe loc actiunea, te prinzi tu ce vreau sa zic ))
Nu e nici o greseala, asta e doar ce consider eu ca blocheaza parca actiunea.
In fine, scrii super si o stii <3 pune next :3

Deci nu o sa comentez nimic gen critica si blah blah blah )) doar vreau sa stii ca vreau sa apar si eu :3 .
Totul e cum trebuie sa fie <3 vreau next urgent ! sunt foarte curioasa de ce vei scrie Lore :o3 .
Te pup ." longdesc="90" /> (ely nu Xxarya de data asta > )

Loryyyyy , vreau si eu in fic !! )) deci , e atat de frumos , imi place cum descrii totul detaliat Cum ti-am mai zis , sa apar si eu , cu numele Izabela sau Rinka , cum vrei tuu :x

Tu nebunooo :X :X :X
Asta-i ficul lăudat pe chat )
Woa da ai venit târziu cu el (sau poate am venit eu târziu cu comul) eh trei din două )
Dar cuvintele de laudă nu-și au locul la cât de superb e capitolul :X :X :X
Vino tu repede cu nexu' ))

Imi place la nebunie acest fic sa mai postezi si altele

foarte tare ficu , sa mai postezi si altele lafel de interesante

Loryy !!! Vin peste tine si te bat cu facaletu' Adu' next ca morrr

NO NO CA E GRAV :-W !
NEXTTT MAMA CA MURIM AICI )))))
SCRII LA EL DE 4 ZILE CEL PUTIN :-W :-W

Hups? Am fost ocupaaată :3
Dar incerc azi să-l postez

*scuze pentru intârziere :-" )*

Deschid uşa şi mă trezesc intr-o clasă plină de elevi care se uitau curioşi la mine şi un profesor care stătea la catedră şi făcea prezenţa. Se pare că nu mă văzu, pentru că incepu să strige un nume. Numele meu.
-Lo...
-Aici. zic eu din uşă. Rahat, am zis prea repede. Profesorul ridică privirea şi mă măsură din cap până in picioare, in timp ce ceilalţi chicoteau. M-am făcut de râs in mai puţin de 5 minute. Iar premiul pentru cel mai penibil moment ii este acordat lui Lorena! Mulţumesc, mulţumesc.
-Eleva cea nouă? intrebă profesorul.
-Mda. spun eu calmă, ştiind că fiecare mişcare/vorbă imi era analizată de cele 30 de perechi de ochi din clasă. Doar eram, oricât de grotesc ar suna, carnea proaspătă.
-Bun, ia un loc te rog. şi imi făcu semn cu mâna spre o bancă din fundul clasei. Perfect... Acum trebuie să trec prin turma asta de elevi, ca să ajung in spate. Poate mă şi impiedic.
Inaintez incet, mai mult cu capul in pământ. Trec de prima bancă, a doua... şi când să ajung la a 3a, un picior cu un pantof roz, cu toc se intinde in faţa mea, in incercarea de a-mi pune piedică. Jalnic. Il ocolesc şi mă indrept spre fundul clasei. Mai târziu aveam să-i numesc "pantofii blestemaţi" pentru că de la ei a inceput tot răul. Dar din moment ce nu ştiam asta atunci, am ignorat pantoful cu desăvârşire şi odată cu el şi liniştea care se aşternu in clasă. Apoi incepură şoaptele. Şoapte care mă insoţiră până la locul meu, din fundul clasei. Imi arunc ghiozdanul pe masă şi mă trântesc pe scaun. Imi ridic privirea şi observ că toţi se uitau la mine. Voiam să le strig in faţă " ce? vă aşteptaţi să fiu victima unei farse atât de stupidă?" dar nu am făcut asta. Profesorul, văzând că nimeni nu era atent, işi dresă vocea. ca la unison, toţi se intoarseră spre el. Mulţumit, işi incepu lecţia. Mă intind după ghiozdan pentru a-mi lua caietul de istorie, când aud un râset in stânga mea. Mă intorc pentru a vedea un băiat stând pe scaunul de lângă mine şi râzând. Brunet, ochi negri, ten măsliniu. Colegul meu de bancă.
-Ce-i aşa amuzant? intreb eu. Se apleacă puţin in faţă şi spune, uitându-se in ochii mei:
-Tu.
-Pff. Mă intorc spre profesor incercând să fiu atentă.
-N-ar fi trebuit să faci asta. spuse el, de data asta pe un ton mai serios.
-Ah, scuze, nu ştiam că e nepoliticos să ocoleşti un picior care apare in faţa ta. Mea culpa. Băiatul se uită o secundă la mine, apoi se lăsă pe scaun şi incepu să râdă zgomotos. Evident, in secunda următoare, toată clasa se uita din nou in direcţia mea.
-Alex! Potoleşte-te! strigă profesorul. Brunetul işi puse mâna la gură şi se prefăcu că tuşeşte.
-Mă scuzaţi domnule profesor. Aveam ceva in gât. La asta, toată clasa incepu să râdă, până şi profesorul zâmbi. Hmm, poate nu e aşa rău aici, odată ce ajungi să cunoşti lumea. Şi ea pe tine.
Profesorul se avântă intr-o discuţie despre istoria religiilor, chestie extrem de interesantă aşa că Imi iau pixul şi ciulesc urechile, incercând să prind orice informaţie nouă. De la budism, la islamism, până la creştinism, profesorul ne purta intr-o călătorie magnifică, veche de mii de ani in doar 40 de minute. Aparent, eu eram singura interesată. Ceilalţi păreau cam plictisiţi. Păcat... In ultimele 5 minute profesorul ne lăsă să facem ce vrem.
...ce-ar trebui să fac acum? Să stau, să mă prefac că scriu ca să mă lase lumea in pace şi să nu par o ciudată, sau să intru in vorbă cu ceilalţi? A 2a variantă părea cea mai potrivită. Dar, din fericire, n-am fost nevoită să aleg nici una din variante. Una din fetele care stăteau in banca din faţa mea se intoarse spre mine.
-Salut! spuse ea, având un zâmbet prietenos pe faţă.
-Hey! spun eu, tot zâmbind. Intinde mâna şi se prezintă.
-Izabela. I-o strâng şi spun:
-Lorena. Apoi...un şuvoi de intrebări se revărsă asupra mea.
-De unde eşti? Câţi ani ai? De la ce liceu te-ai transferat? De ce? Şi de ce aici? Cum ţi se pare până acum? Iţi place? Cum iţi faci părul aşa creţ? spuse toate astea fără ca măcar să respire!
-Woaa, mai uşor femeie! Bagi fata in boală! spuse Alex.
-Ba nu! Şi oricum..ce te bagi? Spuse Izabela, scoţând limba.
-Nu mai scoate limba la mine! E dezgustător!
Am incercat să nu râd. Chiar am incercat! Dar era prea amuzant.
-Iar vă certaţi? spuse incet o voce din spatele meu.
Nu m-am intors. Nu ştiu de ce. Dar nici măcar nu a fost nevoie. Aud cum dă incet scaunul la o parte şi se apropie. Am simţit furnicături incă de dinainte să se oprească in dreapta mea, de dinainte să se aplece şi să-mi şoptească la ureche, cu o voce joasă, care mă făcu să mă cutremur:
-Bun venit la circul de nebuni.
Rămân nemişcată, iar el trece pe lângă mine şi se pune pe banca lui Izabela. Inalt, de aproape 1,80, blond, ochi verzi, imbrăcat cu nişte pantaloni kaki, o cămaşă albă cu mânecile indoite până la cot şi cu o vestă albastră peste.
-Hey Cris. spuse Izabela.
-Salut. spuse el, apoi se uită la mine. A fost ciudat, nimeni nu spunea nimic.
-Ah, da. Ea e Lorena. Fata nouă. spuse Izabela râzând. După asta, Cris incepu să mă analizeze, din cap până-n picioare. La naiba, dacă-mi sunt pătaţi blugii? Oare mi-e şifonat maieul? Stai...ce fac? De ce mă ingrijorez? N-ar trebui să-mi pese. Parcă incercând să-mi intăresc cuvintele, mă las pe scaun şi-mi incrucişez braţele. Mă priveşte amuzat. Apoi zâmbeşte.
-După ore mergem la Cetate. Vrei să vii?
-Uumm...cetate?
-Cris, eşti ok? Nu-ţi stă in fire să inviţi alte persoane. intreabă Alex confuz.
-Tipa asta a infruntat-o pe Anto, chiar dacă fără să-şi dea seama. Poate e ceva de capul ei. spune Cris, apoi se intoarce spre mine. Deci vii?
-Ăăă..da, sigur. spun eu. Se au nişte tocuri apropiindu-se, apoi o voce piţigăiată spunând:
-Hey, ţăranco, iţi faci prieteni?
-Pe cine faci tu ţărancă? intreb eu. işi ridică o sprânceană pensată perfect şi spune:
-Pe tine, evident. Avea un zâmbet tâmpit pe faţă. Aş vrea doar să-l şterg de acolo.
- Şi tu...ăă, cine eşti? Pufni dispreţuitor.
-Nu ştii cine sunt? Fato, chiar atât de incultă eşti? apoi râse. Avea un râset minunat. Ca şi smiorcăielile unui ţânc.
-Scuze, nu ştiu toate speciile de şopârle. Incă. Asta aş fi vrut să-i spun. Dar... nu voiam probleme din prima zi. Aşa că m-am limitat la:
-Ce-ar fi să imi spui tu?
Oricât de mult m-ar amuza micul vostru schimb de replici, v-aş ruga să terminaţi. Lumea se holbează. spune Cris. Parcă ingrozită de ce vor crede oamenii despre ea, Anto, sau cum naiba o chema, tăcu. Imi intoarse spatele şi porni inainte, dând muuult prea mult din fund. Cris se ridică de pe bancă, şi odată cu el, Izabela şi Alex. Mă uit la ei nehotărâtă, neştiind ce să fac.
-Hey, tu. puse Cris, aruncându-mi o privire peste umăr. Ne vedem azi la Cetate.
Şi plecă.

O.O GENIAL!
Chiar dak am așteptat 124653267 de ani după next
Când cineva vrea să-mi pună piedică, mă prefac (,) că nu-l văd si-l calc pe picior
Epic <3 e prea frumos.Adu next :X

OMG!
Vreau next, da?
Si sa apar si eu, da?
Si si si... sa vii rapid cu next, daa?
Cam multe intrebari cu "daa", nuu? ))
Bine, sooo... Chiar vreau next, mi-a semanat cu Violletta la vaza cand a venit Anto ))))))
Vreau neeeext!

ASDFGHYTBRT
ce misto poti sa scrii, femeie! )))
Auzi, ma combini si pe mine cu unu gen Cris.? :>
Cris.. numele asta seamana cu numele lui "Hitler"
if you know what i mean xD
Anyway, replicile sunt geniale, personajele conturate super, faza cu papucu, dafuq? dar misto )
Sfat: Scrie mai repede sau iti arunc cu pietre in geam, ca oricum geamu tau mi.e in drum cand vin de la liceu >:3

Uuuuuuuu ... Next !! Insfarsit !!! Abea astept sa apar si eu , sper ca de data asta vine nextul mai repede :-w .
Oricum scri genial (mama cate talente) nu pot critica nimic ,totul a fost la locul lui si perfect . Mi-au placut replicile ) . Sa te pui pe scrisssss ca mooor .

"Nu ştii cine sunt? Fato, chiar atât de incultă eşti? apoi râse. Avea un râset minunat. Ca şi smiorcăielile unui ţânc.
-Scuze, nu ştiu toate speciile de şopârle. Incă. Asta aş fi vrut să-i spun. Dar... nu voiam probleme din prima zi. Aşa că m-am limitat la:"
G.E.N.I.A.L :X doamne lore il ador e atat de amuzant si ai suspans la fiecare pas :3 . Descrierea sentimentala e foarte buna asta am remarcat din prima ) , iar dialogul nu e plictisitor absolut deloc ba chiar ma face foarte curioasa de ce va urma :] .
Astept Next :-w curand ." longdesc="90" />

o.O genial :3 Cris? Alt nume nu puteai sa-mi gasestii? :-w
Sii mai repedeee cu partea a 3-a !...:-s

)) foarte tare fic-ul
Cand o sa mai faci sa ma pui si pe mn in poveste ok?)

Loreee :-" mai vii si tu cu next.ul ala? ca asteptam ca prostii )

[ooook, scuze ca a durat atat nu o sa incerc sa-mi gasesc scuze, ca nu-mi vine nimic in minte. ) dar hey, o sa postez de acum mai repede!! Nu vreau sa-mi sparga Diana geamul. :-s Asa...nu stiu cat de lung e. In word e de 3 pagini. Enjoy ]

Ora de engleza trecu destul de usor. Am repetat timpurile verbale, pe care le stiam destul de bine. Am stat langa o fata pe nume Ely. Avea parul prins intr-o coada neglijenta. Purta un maieu larg pe care scria „ life sucks” si o pereche de blugi albastri decolorati. Nici nu a trebuit sa ma uit in jos ca sa vad daca are tenisi. Stiam asta. Parca prin atitudinea ei spunea „lasa-ma in pace ca sa nu te injur”. Deja imi placea tipa.
-La ce te tot uiti? Intreba ea pe un ton iritat.
-Ah, scuze, spun eu. Ne uitam una la alta pret de cateva secunde. Apoi bufnim in ras. In acelasi timp. Profesoara se opri din scris, cu mana la cativa cm de tabla si se uita ciudat la noi. Avea o privire gen „ ce naiba-i cu astea 2?”. Incercam sa revenim la normal, prefacand rasul intr-o tuse de toata frumusetea. Profesoara ne privi sceptic pentru cateva secunde, dar apoi se intoarse in lumea ei, mai exact la „ regulile de folosire a Trecutului Perfect”. Eu si Ely ne uitam una la alta si zambim.
-Bre, cum ziceai ca te cheama? Intreaba ea. Ciudat. Abia acum am observat un accent usor de bucurestean.
-Lorena. Si intind mana. Am stat cateva secunde cu mana suspendata in aer, asteptand sa mi-o stranga. Vazand ca nu face nimic, imi retrag rusinata mana. Ely se uita la mine, zambeste, si intinde pumnul, la fel ca unii baieti cand spun „bate cupa”. Incep sa rad, dar intind si eu pumnul.
-Asa mai merge. Spune ea, apoi rade. Profesoara, evident, ne atrase atentia. „ daca mai deranjati ora o singura data, va dau afara in suturi!”. Mda...cineva avea probleme cu rasul. In orice caz, presimteam ca eu si Ely vom deveni prietene bune. Habar n-aveam atunci cata dreptate am avut.
*

-Deci sa-ti explic cum sta treaba pe aici. Spuse Ely, in timp ce ne plimbam prin curtea liceului. Era ciudat, semana cu un liceu american. Curtea semana cu un parc si peste tot erau mese si banci. Dar era frumos. Toti ieseau aici primavara si vara si isi luau pranzul. Iar acum, cum era cald afara, curtea era plina. Deci, continua Ely, trebuie sa fii atenta la grupurile formate. Avem sportivi, „oameni de stiinta”, clubul cititorilor, skateri, bikeri, prosti, imitatii de majorete, rockeri si nu in ultimul rand, Titanii. In timp ce spunea asta, gesticula in toate directile, aratandu-mi fiecare unde e. Am vazut o masa unde erau niste tipi masivi, probabil sportivii. Apoi „oamenii de stiinta”, care erau de fapt un grupulet de cativa oameni care avea cele mai bune note din scoala si faceau parte din grupul de stiinta. Skaterii si bikerii nu au reprezentat un interes. Trebuie sa recunosc ca atunci cand Ely imi arata unde erau rockerii, am cascat un pic ochii. A meritat, am vazut niste tricouri superbe cu multe formatii care-mi placeau. Hmm..trebuie sa trec si eu pe la masa aia. Stai putin...ea tocmai a spus...
-Titanii? Intreb eu.
-Ah, da. Spuse Ely, cu dezgust in glas. Copii populari. O sa-ti povestesc mai tarziu care-i faza cu ei. Acum n-am chef sa mi se intoarca stomacul pe dos.
-Ok, spun eu, si amandoua incepem sa radem. Ely arunca o privire spre ceas. Facu ochii mari si se lovi cu palma peste frunte. Exclama ingrozita:
-O nu! Atat e ora? Lore, scuze, trebuie sa plec. Am uitat ca trebuie sa ajung undeva rapid. Scuze! Papa! Si incepu sa fuga spre intrarea in liceu.
...ciudat. Mai arunc o privire prin curte, incercand sa gasesc un loc unde sa-mi petrec pauza in liniste. Vad o banca mai retrasa, langa un copac si ma indrept intr-acolo. Inspir si expir de cateva ori, apoi ma intind pe banca. Era asa placut. Vedeam deasupra mea doar crengile copacului, frunzele lui verzi si razele soarelui care isi faceau loc timide printre ele. Petice de cer se mai zareau ici-colo, foarte putine, deoarece copacul era atat de des, parca nu voia sa te lase sa vezi altceva in afara de frunzele lui minunate. Ciripitul pasarelelor isi facu loc pana la urechile mele, in timp ce o pala de vant incepu sa ma mangaie usor, sa ma gadile, sa ma dezmierde. Parca eram in Rai.
Aproape adormisem, cand o voce ma trase inapoi la realitate. Stiam vocea asta.
-Ciudat. Chiar pare ca te simti bine aici, in natura. Nu a fost nevoie sa ma intorc ca sa stiu cine a spus asta. Nici macar nu am deschis ochii. Stiam ca era Cris. Era ca si cum mi se aprindea semnalul de alarma cand era el prin preajma.
-Ma simt in largul meu in natura, spun eu. Cris pufni. Deschid ochii si ma intorc spre el. Statea sprijinit de copac, cu mainile incrucisate la piept si cu privirea in alta parte. Ma ridic in fund si ma uit la el confuza.
-Tu ce-ai mai patit? il intreb eu. Se intoarce spre mine si se uita fix in ochii mei. Verdele ochilor lui ma izbi. Erau asa frumosi. Imi aminteau de padurile din Norvegia. Era greu sa raman calma, in fata ochilor lui misteriosi. Ma intimidau. Oare ce secrete ascundeau in spatele frumusetii? Observand ca ma uit insistent la el, Cris intrerupse contactul vizual. Si pentru a doua oara pe ziua de azi, am fost readusa la realitate de vocea lui.
-Te-as putea intreba acelasi lucru. Esti ciudata. Ma enervezi.
-De ce? Intreb eu razand. Voiam sa-l tachinez putin. Ma ridic de pe banca si ma indrept spre el cu pasi marunti. Habar n-am ce gandea in momentul ala, pentru ca s-a departat de copac si a inceput sa se plimbe pana la banca si inapoi. Nu l-am bagat in seama si m-am dus sa-i ocup locul de la copac. Acum el era in dreptul bancii, iar eu stateam sprijinita de copac.
-De ce? Pentru ca... pur si simplu. Nu pot sa-mi dau seama care e faza cu tine. De ce nu te pot citi. E frustrant. Am inceput sa rad. Probabil ca asta il enerva si mai tare. Venise langa mine si isi puse o mana pe copac, sprijinindu-se. Acum, distanta dintre fetele noastre nu era nici de 5 cm.
-Iti place sa ma enervezi, nu? Micsora distanta dintre noi. Nu...nu se putea intampla asta. Parca un bolovan mi se puse pe piept si ma impiedica sa respir normal. Inima incepu sa-mi bata ca o nebuna. Ma temeam ca o auzea, la cat de tare batea. Se apropie mai mult si sopti:
-Ma enervezi. Ma innebunesti. Lorena, ma... o spuse atat de incet, incat nu am putut auzi continuarea. Acum ii simteam respiratia fierbinte pe pielea mea.
-...nu. spun eu incet si imi pun mainile pe pieptul lui. Acolo unde corpurile noastre se atingeau, mici flacari se formau. Ma ardeau palmele. Mii de furnicaturi imi strabatura tot corpul. Nu puteam face nimic. Iar inevitabilul se intampla.
Cand buzele noastre s-au atins, am inceput sa simt lucruri necunoscute de mine pana atunci. Era ca si cum buzele lui ma aruncau in foc, lasand biciurile fierbinti sa ma loveasca, sa-mi provoace rani, dar rani placute... doar ca apoi, tot buzele lui, sa ma arunce in ocean, lasandu-ma prada inecului si neputintei. Dar era o senzatie racoritoare, placuta. Greu de explicat. Nu aveam timp sa analizez si sa incerc sa inteleg. Sarutul ce a inceput ca unul inocent, s-a transformat intr-unul pasional, arzator. Nu stiu cum sau cand, dar mainile mele au ajuns de pe pieptul lui, in parul lui, jucandu-se cu el intr-un mod obraznic, pervers. Imi puse o mana la ceafa, tragandu-ma si mai aproape de el, parca vrand sa ne contopim, sa devenim unul singur. Incepu sa-mi traseze conturul buzelor cu limba, parca cerand voie. Drept raspuns, am intredeschis gura si l-am tras si mai aproape de mine, daca era posibil, ca si cum el ar fi singura mea legatura cu realitatea. Si nu voiam sa o pierd. El nu mai zabovi. Incepu sa-mi exploreze gura, apoi imi lua limba si porni intr-un dans senzual, erotic, care ma facu sa ma cutremur de placere.
Toate astea imi consumara energia. Nu mai tin minte ce s-a intamplat dupaia. Stiu ca am ramas mult timp la copacul ala, cu ochii inchisi, incercand sa pastrez acea dulce amintire. Dar, parca cu cat ma gandesc mai mult la ea, cu atat totul e mai in ceata. Stiu ca la un moment dat am adormit. Dar tot mi se invartea o scena in minte. Un sarut pe frunte si un „imi pare rau” spus in graba. In rest, nu-mi amintesc multe. Doar acea senzatie...dulce...
Oare...sa fi fost un vis?

[ astept critici nextul nu stiu cand vine :-? ]

Ce draguttt :X :X
Pffttt , auzi la ea , critici ?!
Eu nu am prea vazut si oricum sunt acoperite in totalitate de acea descriere
Poate in capitolul urmatur apar si eu prin "peisaj"
Imi place ca ne-ai lasat in mister
Vrea next urgent !
Daca iar il pui dupa 10000...000000 , ma aliez cu Diana si venim cu tigaia dupa tine , cu tigaia in cel mai bun caz
Spor la scris
XoXo