Mitologii si legende

Dragonii

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Concluzia este ca renastem din resturi aruncate val vartej prin istorie...

Cine nu a auzit de creaturile mitologici raspandite prin filme, jocuri, povesti, povestiri si legende, acele creaturi numite dragoni. Ideea este ca nu sunt ca acele creaturi intalnite i filme sau jocuri de calculatir, dar fiecare poveste are un strop de adevar in esenta.

Aceste creaturi sunt raspandite pe tot globul in legendele si mitologiile diferitelor popoare. De la mayasi (Quetzatcoatl) la chinezi (Dragonul chinezesc), din Biblie (Leviathan) pana la mitologiile elene (Hydra). Acestia au diferite roluri, infatisari si aspecte (pozitive sau negative). Sunt gardieni ai comorilor pretioase, deschizatori de drumuri, si totodata cei care tin cheile misterelor. Privind diferite teorii despre acestia putem spune ca acestia sunt oarecum legati de un Element anume cum ar fi Focul, Apa, Aerul si Pamantul. Acest lucru poate aparea si in infatisarea lor, spre exemplu Serpii sau Dragonii apelor sau ai Pamantului.
Alta ipoteza privitoare la aceste fiinte magice ne spune ca acestia sunt de doua feluri. Dragonii "buni" : acei Dragoni care sunt de partea Luminii, ai puritatii, fiind infatisati ca purtand o pereche de aripi de lebada. Si acei Dragoni "rai" : dragoni detinand o pereche de aripi de liliac fiind dragoni razbunatori, malefici, de partea intunecata facand parte (Balaurul si/sau Zmeul din mitologia romaneasca).

Cativa Dragoni din diferite mitologii :

• Iason furand Lana de Aur pazita de un Dragon - "Legendele Olimpului" - Dragonul fiind vazut in ipostaza de pazitor al unei comori.
  

• Quetzalcoatl - Zeul aztec infatisat ca un Sarpe cu pene
  

• Hydra - "Legendele Olimpului" - Dragon/Sarpe al Apei
  

• Leviathan - Sarpe/Dragon al Apei regasit in Biblie
  

• Dragonul chinezesc
  

• Jormungand - mitologia nordica
  

Aceste fiinte sunt foarte des intalnite si acestea fiind foarte populare, gasindu se aproape pe fiecare continent, fiind vazuti deseori in diferitele mitologii traind in apele marilor sau oceanelor, in aer, sau pe/in Pamant.
Aceste fapturi au ajuns sa fie dezbatute si de catre oamenii de stiinta spunand despre acestia ca de fapt Dragonii ar fi fost vechii dinozauri care au calcat odata pe acest Pamant.




Dragonii de Apa dupa cum spune si titlul acestei categorii sunt aceia care sunt strans legati de Apa, de Mari si Oceane, de Lacuri sau Rauri, depinde de "specie". Aceste fiinte traiesc in adancul Apelor. Acestia au o forma diferita fata de Dragonii obisnuiti, avand de obicei forma unor serpi colosali. Unii dintre acesti Dragoni as putea spune ca este Phaya Naga (India), Leviathanul biblic, Hydra, Jormungand al nordicilor si asa mai departe. Acesti Dragoni, Serpi ai apelor sunt intalniti chiar si in Africa si in bazinul Amazonului. Nu au aripi, deoarece traiesc in ape, dar unele legende spunandu ne ca detinand o pereche sau mai multe de inotatoare care le ajuta sa traiasca in mediul acvatic.









Acestea fiind spuse, lectura placuta. daca aveti ceva de adaugat, de comentat, de spus, daca aveti nelamuriri, postati aici intrebarea voastra. De asemenea va rog sa imi spuneti daca doriti sa continui cu aceste mituri, legende, mitologii .

Da,da,da.Continua.Mi se pare interesant ce ai scris pana acum.Am o sugestie.Daca nu te deranjeaza,ai putea sa adaugi mai multe detalii despre dragonii din celelalte mitologii.

În mitologia nordică, Jormungand, numit si "Sarpele Midgard-ului", este unul dintre cei trei copii ai lui Loki si ai gigantei Angerbrode. Sub înfătisarea unui sarpe gigant el este alături de tatăl si fratii săi responsabil pentru moartea zeilor din ziua de Ragnarok. Văzând că dimensiunile lui Jormungand cresc considerabil pe zi ce trece, zeii hotărăsc să îl arunce pe fundul oceanului care înconjoară pământul. Conform "Eddelor", Odin a fost cel care a aruncat sarpele în apă. Acesta, a crescut cu timpul si încolăcindu-se împrejurul lumii oamenilor, Midgard, a devenit asa de lung încât era nevoit să îsi muste capătul cozii. În ziua de Ragnarok, Jormungand se va ridica din ocean si va înainta spre uscat. Miscându-se, mările se vor zgudui si vor invada pământul. Cu fiecare răsuflare, sarpele va scuipa venin, care va umple cerul si pământul de otravă. Thor îl va ucide pe Jormungand cu ajutorul ciocanului Mjollnir, însă va muri la rândul său datorită veninului scuipat de sarpe.

Ohh, cat de interesant. Aici este un topic bun pentru Nywa )  Ei ii plac astfel de lucruri. Si pe mine pot spune ca ma incanta sa stiu cat mai multe despre mitologie. Astept sa mai postezi cate ceva pentru a afla alte lucruri interesante. Bafta si o seara faina ^^

Imi aduc aminte de Ragnarok din clasa a 8-a, cand a trebuit sa fac un proiect despre zeii Midgard-ului. Si mie imi place mult sa citesc, mitologi despre creaturi magice. Daca imi mai adus bine aminte, vichingi credeau in zeii midgard-ului. Ma rog continua sa postezi, ca mie imi plac chestiile astea.

Leviathani

Biblia descrie mai multe fiinţe fabuloase, iar Leviathanul, un formidabil monstru al mărilor, este una dintre ele.

Numele de Leviathan este menţionat în trei dintre cărţile Vechiului Testament: Psalmii, Isaia şi Iov. Demonologii consideră că Leviathan este unul dintre cei şapte prinţi ai iadului, care deţine funcţia de păzitor al intrării în acest lăcaş al întunericului. De aceea, el mai este desemnat şi sub numele de „Gura Iadului“.

Descrierile biblice insistă mai mult asupra puterii şi caracteristicilor sale impresionante, decât asupra unei descrieri propriu-zise. Totuşi, se poate deduce că Leviathanul este o combinaţie de crocodil, şarpe şi dragon, de o mărime neobişnuită.

Termenul a fost preluat în literatură, devenind tot mai cunoscut. De pildă, filosoful britanic Thomas Hobbes foloseşte acest termen pentru a desemna statul, tot mai prezent în viaţa individului. Leviathanul este amntit, ca monstru al apelor, şi în celebrul poem Corabia Beată de Arthur Rimbaud sau în romanul Moby Dick al lui Herman Melville.

În Cartea lui Iov din Biblie, Leviathanul se bucură de o atenţie specială, descrierii sale fiindu-i consacrat un întreg capitol – Capitolul 41. Mai jos, îl reproduc integral:

Spoiler:

Hydra

Hidra este legendara bestie asemanatoare sarpelui din mitologia greaca. Aceasta creatura era inzestrata cu multe insusiri asemanatoare reptilelor, avand numeroase capete care, atunci cand erau taiate, se inmulteau. Respiratia bestiei era una atat de otravitoare incat pana si urmele lasate de ea puteau ucide pe oricine se apropia. Creatura nu avea un alt nume si traia in lacul Lerna, legendele spunand despre uciderea sa de catre Heracle. Sub lacul Lernei se afla si mitul danaidelor si intrarea in Lumea de Dincolo pe care Hidra o pazea. Aceasta creatura este progenitura lui Tyfon cu Echidna, fii ai Gaiei.
In legende, creatura mitica apare ca provocare data lui Heracle. Eroul trebuia sa o ucida asa cum a facut si cu prima creatura mitica pe care a trebuit sa o doboare: leul nemean. Euristeu a fost cel care i-a dat lui Heracle sarcina de a ucide sarpele pe care Hera l-a crescut tocmai pentru a-i pune capat eroului. Cand a ajuns in mlastinile lacului Lerna, Heracle si-a acoperit gura si nasul cu o carpa pentru a nu muri din cauza fumului otravitor. Heracle a ajuns si in barlogul hidrei care iesea din pestera doar pentru a-i teroriza pe satenii din apropiere si a aruncat cu sageti inflacarate in ea. In lupta corp la corp, Hidra s-a dovedit a fi greu de ucis. Sabia lui Heracle nu facea decat ca, atunci cand taia un cap, doua sa creasca in loc. Creatura ctonica era un fel de hibrit botanic deci, avand si o slabiciune pe care doar eroul a putut sa o gaseasca. Un singur cap din toate cele pe care le avea era nemuritor.
Apolodor realizeaza descrierea luptei dintre cei doi in detaliu. Acesta spune ca Heracle si-a dat seama ca nu poate invinge bestia daca va continua sa ii taie capetele si l-a chemat pe Iolau in ajutor. Acesta a venit cu ideea ca sabia cu care ii taie capetele sa fie una inrosita in foc pentru a cauteriza taieturile capetelor. Pornind din nou la lupta, Heracle taia capetele in timp ce Iolau cauteriza gatul ramas. Hera a vazut acest lucru si a trimis un crab gigant pentru a-l distrage pe Heracle. Heracle a reusit insa sa il invinga, iar capul nemuritor de la Hidra a fost taiat cu o sabie de aur de la Atena. Mai apoi, el a ascuns capul sub o piatra.

Am vazut la cinema Hercule VS Hydra: Legenda unui erou sau cred ca asa se numea. Oricum a fost tare. Dar in film Zeus l-a ajutat, spunandui punctul slab al Hydrei. Ma rog imi place mult sa citesc mitologi despre creaturi mitologice.

Dragonii legendari: serpi, soparle sau comete la origine?

Balaurii sau dragonii sunt creaturi intalnite in legende si mituri din diferite culturi din intreaga lume, care au inspirat mereu frica si chiar veneratie.


In Europa, ei sunt identificati cu reptile infioratoare care scuipa foc, imense si asemanatoare ca forma cu soparlele, cu limba despicata ca a serpilor si cu aripi de liliac. In legende, ei sunt dispretuiti si temuti pentru ca le placea sa sechestreze fetele virgine, sa distruga satele si sa adune comori imense.

In cultura veche din Mexic si Africa de Sud, un sarpe acoperit de pene, cunoscut sub diverse nume, era considerat o creatura divina care readuce lumea la viata dupa fiecare distrugere totala.

In China, dragonii sunt creaturi amfibii, care traiesc si in apa, de la oceane, lacuri, rauri pana la picaturile de ploaie, dar si pe uscat. Ei sunt venerati ca simboluri ale vietii, norocului si fertilitatii, capabile sa aduca ploaia in timp de seceta.

Sunt animale-mozaic ce poseda corpul unui sarpe, solzii unui peste, ghearele vulturului, coarnele cerbului si chipul unei alte creaturi mitice numita "gilin" care se aseamana cu o caprioara, dar al carei corp este invaluit in flacari.

In ciuda acestor diferente, dragonii prezenti in culturile din intreaga lume isi au originile in reprezentatii vagi ale unor creaturi care au existat intr-adevar, incepand de la serpi, pana la alte reptile infricosatoare.

De-a lungul timpului ei au capatat trasaturi si forme mai exotice si mai precise intrucat au inglobat superstitiile si intruchiparile localnicilor dintr-o anumita zona si au imprumutat, de asemenea, caracteristicile animalelor specifice regiunii.

Aceasta lista scurta de creaturi si fenomene naturale incearca sa arate ce se crede ca ar fi inspirat infatisarea dragonilor.

Aligatorul chinezesc
Se presupune ca aligatorul chinezesc a fost sursa de inspiratie pentru dragonul asiatic. In mitologia chineza dragonii erau reprezentati in stransa legatura cu apa.

Ei erau pazitorii ploii datatoare de viata, dar ei puteau de asemenea sa provoace inundatii devastatoare in timp de furie. Aligatorii chinezesti pot atinge in lungime aproape doi metri si pot fi vazuti plutind deasupra apei, unde pititi isi asteapta prada. Aceasta specie de animale este pe cale de disparitie.

Dragonul gulerat
Dragonul gulerat este o soparla mica ce se gaseste in zonele impadurite din nordul Australiei. Asa cum sugereaza si numele, acest tip de soparla are in jurul gatului un "guler" larg de piele sustinut de cartilagii care se extinde ca o umbrela atunci cand soparla se simte amenintata.

Daca aceasta nu este suficient pentru a-l speria pe dusman, dragonul gulerat se poate ridica in doua picioare si va fugi, dar in loc sa fuga cu coada intre picioare, dragonul o va lasa sa atarne in spate pentru a-si deruta atacatorul.

Dragonul cu barba
Dragonul cu barba este de asemenea originar din zonele impadurite ale Australiei. Are numerosi tepi care ies din pielea din jurul capului si poate sa umfle o "punga" care se afla sub barbie pentru a parea si mai amenintator.

Dragonul cu barba poate sa isi schimbe nuanta culorii, de la deschis la inchis, sa reflecte anumite stari emotionale si poate sa isi regleze temperatura corpului. Ca si dragonul gulerat, poate sa se ridice pe picioarele din spate si sa fuga.

Pitonul
Pitonii se numara printre cei mai mari serpi din lume, iar pitonul indian reticulat este considerat a fi fost o sursa de inspiratie in studiul dragonilor in timpurile vechi.

Pitonii isi omoara prada prin strangulare. In calatoriile sale prin lume, naturalistul roman, Pliny, sustine ca a vazut un dragon atat de mare, incat ar fi fost capabil sa stranguleze un elefant.

Este posibil ca ceea ce a descris asfel Pliny, sa nu fie decat pitonul reticulat, un sarpe care poate ajunge la o lungime de pana la 10 metri.

Dragonul zburator
Dragonul zburator din sud-estul Asiei este o soparla mica ce poate sa sara dintr-un copac in altul, folosindu-se de extremitati din piele care seamana cu niste aripi.

Aceste soparle pot avea pana la zece centimetri si se hranesc cu furnici si alte insecte mici. Aripile lor sunt sustinute de cinci pana la sapte nervuri care ies din corp si pot zbura pana la noua metri.

Aripile sunt adesea viu colorate si prezinta dungi sau puncte. Dragonul zburator poate sa isi adune aripile si astfel sa si le ascunda ca sa nu atraga atentia.

Dragonii Komodo
Dragonii Komodo din Indonezia sunt cele mai mari soparle in viata din lume. Ele pot sa atinga lungimea de trei metri si pot alerga la fel de repede ca si un caine, dar numai pe trasee scurte. Dragonii Komodo se hranesc cu animale vii si pot vana chiar si prazi mai mari ca dimensiune decat ei.

Au o coada subtire si musculoasa si o muscatura puternica. Chiar si o zgarietura usoara poate fi mortala sau poate duce la infectii grave din cauza bacteriei septice din saliva acestor soparle. Ar fi fost posibil ca dragonii Komodo sa fi fost sursa de inspiratie pentru dragonii europeni, doar ca europenii l-au descoperit abia in 1900.

Megalania Prisca
Acest animal putea sa atinga in lungime peste noua metri si sa cantareasca 450 de kilograme, fiind cea mai mare soparla din toate timpurile.

Megalania a trait in zonele salbatice din Australia, in Epoca de Gheata si era capabila sa vaneze creaturi de doua ori mai lungi decat ea si de zece ori mai grele, omorandu-le cu ajutorul dintilor ascutiti si al ghearelor imense. In latina, numele ei inseamna "stravechiul urias macelar".

Pterosaurs
Dintre toate creaturile care au existat, se pare ca Pterosaurs este cel mai apropiat ca infatisare de dragonii din legendele europene. O reptila fara pene, Pterosaurs zbura cu ajutorul unor aripi sprijinite de un membru care aducea a deget foarte subtire si lung.

Cel mai mic Pterosaurs era cat o vrabie, in timp ce aripa intinsa a unui Quetzalcoatlus, numit astfel dupa zeul aztec, depasea 12 metri, fiind astfel cea mai mare creatura zburatoare din toate timpurile.

Dragonul de mare
Dragonul de mare este inrudit cu o alta creatura de apa, calul de mare. Poate fi gasit in recifurile stancoase si racoroase din sudul si vestul Australiei.

Tehnic vorbind, dragonul de mare este un peste, insa nu inoata la fel de mult cat se balanseaza, imitand miscarile plantelor subacvatice printre care si traieste de altfel.

Acest dragon are aripioare inotatoare asemanatoare cu frunzele, extremitati aproape transparente si o gura sub forma de tub care il ajuta sa absoarba larvele de peste si crustaceele cu care se hraneste.

Elementul surpriza: Cometele
Dragonii erau adesea identificati cu serpi cu aripi, cu cozi lungi, prevestitori ai blestemului sau ai norocului. Numele zeului aztec, Quetzalcoatl, inseamna literar, sarpe inaripat.

Pentru oamenii care au trait in timpuri indepartate, o cometa care traversa cerul cu o coada lunga de cativa kilometri, aducea foarte bine cu un dragon.

Aceasta imagine intruchipeaza cometa Hyakutake. Daca imaginea cometelor a stat la baza aparitiei legendarilor dragoni, atunci este usor de explicat existenta lor in miturile si legendele diferitelor culturi de pe intreg pamantul.

Dragonii romanesti
Balaurii sunt foarte asemanatori cu slavonul zmey: foarte mari, cu inotatoare de pesti si multe capete. Zmeii au derivat din dragonii slavici. Ei sunt fiinte umanoide care pot zbura si care au respiratia de foc.

Hades, zeul infernului, fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Hades a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Când s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon - Marea, iar lui Hades - lumea subpământeană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona (în legătură cu răpirea Persefonei vezi și Demeter). El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Heracles a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton (Zeul cel bogat), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee.

În mitologia greacă, Cerber este câinele monstruos cu trei capete, considerat frate cu Hidra din Lerna și Leul din Nemeea. Mama sa este Echidna, iar tatăl său este Typhon. Avea pe spate o mulțime de șerpi agresivi, iar coada lui era tot un șarpe. Este "câinele lui Hades", deoarece păzește intrarea în Infern, permițând doar sufletelor morților să intre, dar mai ales veghează ca nimeni să nu mai iasă, împiedicându-le întoarcerea în lumea celor vii. Deși este invincibil, a fost totuși învins de două ori: o dată prin forță fizică, de Heracles, iar altă dată prin forță spirituală, de Orfeu și cântecul lui. Acesta mai are un rol foarte important în cartea "Divina Commedie" de (Dante Alighieri). Ajuns în Infern, Dante îl întâlnește în al treilea cerc pe Cerber. Această întâlnire are loc înainte de râul Styx, fiind cercul al V-lea.

Se spune ca din saliva otravitoare a cerberului s-a nascut planta toxică care se numea aconit sau omeag. Romanii si grecii puneau in mainile mortilor o monedă si o prajitură.Moneda era plata pentru Charon,cel care duce mortii peste raul styx iar prajitura îi era data lui Cerber pentru a-l calma.