Atenție! Setea de sânge e mare
Iar mă gândeam, iar… Acum tot corpul meu era un stâlp. Nervii îmi tremurau, iar conștiința mea era în ceață. M-am lăsat ușor pe spate și am strâns din dinți. Am mișcat ușor capul spre partea dreaptă și i-am văzut. Cei mai frumoși ochi din viața mea stăteau acum sa se închidă. I-am atins ușor obrazul rece, apoi buzele încremenite iar în final gâtul plin de sânge. Era o imagine cumplită care avea să mă bântuie și pe lumea cealaltă. Îmi plăcea. Iubeam să îl văd zăcând într-o baltă de sânge. Nu era mort. Îi puteam simți încă bătăile disperate ale inimii. Corpul a început să mă furnice, iar picăturile de salivă îmi fulgerau colțul gurii. Să fie setea de sânge? Sau simpla mea satisfacție de a-l vede așa? Nu îmi puteam da seama. Am închis ochii pentru o secundă, iar când i-am deschis plecase. Mergea acum sper o lume mai bună. Așa era cel mai bine. Eram fericită. Am început să râd isteric până am obosit. Sentimentul de ură mi se scurgea prin tot corpul, iar eu... eu adoram asta. Devenisem un monstru. Am scos brusc cuțitul din piciorul lui și mi-am trecut degetele pe lama sa, lăsând picăturile de sânge să-mi alunece pe mână până la umăr. I-am pus cuțitul pe piept și m-am ridicat. Am pășit încet spre ușă și am atins clanța. Mi-am întors privirea și am văzut victima care îmi aparținea.
-Ai primit ce ai meritat... Dragul meu frate... Ne vedem in iad...
Am închis ușa și m-am pierdut în bezna nopții copleșită de dorința nebună de a ucide.