Haosul - Opinii. Negativ sau pozitiv?

Haosul este indeterminismul la superlativ - un concept cu totul străin și nedorit în lume... sau nu?
În general s-a introdus ideea în școli că ecuațiile neliniare sunt niște excepții. De fapt, nu este nici pe departe așa. Teoria haosului pornește de la ideea că trebuie să căutăm în natură termeni contrarii, tensiunea generată de abundența contradicțiilor, de cumulare și relaxare, de învățare și uitare etc. Natura „lucrează neliniar” și implicit haotic. De exemplu, o mică întârziere a autobuzului de dimineață îți poate strica în totalitate programul prestabilit din aceea zi (o adevărată catastrofă).
Înainte de punctul zero al Universului se spune că a existat vidul. Sau a existat ideea. Deși rostim extrem de des cuvântul „informație”, nu îl putem încadra în nici o categorie a existenței pe care o cunoaștem Odată cu ceea ce știința numește Big-Bang, au apărut în universul primordial informațional alte patru dimensiuni, și anume timpul cu cele trei dimensiuni spațiale. Natura legăturilor care s-au constiuit între aceste cinci coordonate este o mare engimă, însă cert este că Informația a asigurat constituirea materiei în quarcuri, particule elementare, atomi și galaxii. Sau cel puțin în teoria unanim acceptată, aceasta este ordinea firească de evoluție care se observă în cazul materiei. Ne învârtim de zeci de ani în mijlocul unui paradox teribil, cel al propriei existențe, consecința existenței Universului fără început, dar cu un sfârșit previzibil și totuși de neînțeles. Oricât de mult am încerca să ne întoarcem în timp, cel puțin cu mintea, chiar și dincolo de origine, în zona negativă a axei principale, vom găsi întotdeauna necesitatea unei cauze pentru o alta, identificată anterior drept cauza finală și primordială. Ne putem întreba, printre altele, ce rol a jucat informația în geneza universală și ce rol mai joacă încă în dezvoltarea noastră ca specie? A fost ea vidul bine cunoscut dinaintea existenței (la nivel teoretic), neființa dinainte de ființă, care ne învelea lumea într-un mod pașnic, pasiv sau face parte atât ca origine cât și ca „destin” din propria noastră lume? Indiferent de modul în care o percepem, informația a devenit fără ca noi s-o realizăm, centrul întregii noastre existențe. Se poate pune însă întrebarea dacă sensul informației nu ar putea să dispară odată cu absența negativului. Anumiți învățați știu că susțineau existența latentă a informației și a ordinii chiar și în haos.
Are sens informația fără ca cineva să fie capabil de a o prelucra? Având în vedere principiul antropic, care postulează(într-o formă mai mult sau mai puțin explicită) faptul că existența noastră este constituită cu un scop și că Universul însuși a fost organizat pentru a ne permite existența, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie, evident, negativ. Și totuși încă se pare că materia are o bizară proprietate de autoorganizare, în virtutea unui sistem de legi pe care informația însăși îl reprezintă. Relația dintre puterea informației și ființele capabile să o manipuleze în funcție de bunul plac devine astfel una duală și implicit paradoxală, întrucât definirea uneia dintre cele două noțiuni nu poate avea loc separat de cealaltă. Informația a creat ordinea și inteligența căpătată de materie, la fel cum și materia a dat sens informației. Totuși, dacă ne gândim la mitologii, și nu numai, vedem că rolul universului informațional în geneza lumii este luat de haos. Oare este posibilă identificarea informației aflate în stare pură cu haosul, entropia infinită? Iată o foarte stranie problemă, al cărei răspuns nu este nicidecum simplu, așa cum ar părea la prima vedere. Am învățat să identificăm această informație cu valoarea nulă a organizării, dar, dacă ordinea absolută a informației devine funcțională doar în relație cu materia propriu-zisă, asta înseamnă că informația pură poate avea o valoarea mai mare decât zero.
Pe scurt, haosul întruchipează trei principii importante:
1.sensibilitatea extremă la condițiile inițiale
2.cauză și efect disproporționale (!)
3.„neliniaritatea”
Există noțiunea de "hazard", de "nedeterminare", și este valabilă într-un univers pur infomațional ?
Astept opinii despre HAOS.

Haosul mi se pare un subiect foarte provocator si interesant. Aceste termen, ''haos'' este unul care ne duce cu gandul la ceva foarte dezordonat, fara nicio explicatie, ceva de care nu avem nevoie. Insa, cateodata acest haos nu ne salveaza? Cum a explicat si Thellussion mai sus, pierdem autobuzul de dimineata si ni se strica toata ziua. Asa se poate intampla in multe alte cazuri. Depinde si cum il vezi si cel mai mult depinde de persoana. Eu vad haosul ca pe un lucru bun si nu prea. Sa va explic si de ce. In primul rand, mi se pare bun pentru ca te poate scapa de ceva anume. Mai bine sa credem ca totul s-a terminat decat sa traim ceva aiurea. In al doilea rand, cand spun ''haos'' la genul nebunie, dezorganizare nu imi place, pentru ca sunt o persoana careia ii place linistea.