Sărutul Diavolului
”Dragostea este arma orbului”
Capitolul 1
Ştergea de câteva minute încontinuu tejgheaua barului. Nici nu ştia cum a ajuns să muncescă într-un loc aşa mizerabil. La televizorul prăfuit, se holbau nişte maniaci cu berile în mână. Ronald, colegul ei de la ora de germană, lucra aici de ceva vreme. Chiar el a aflat de disperarea ei de a găsi un loc de muncă pentru nişte bani pe care îi va folosi la facultate. A oftat exasperată, nu-mi place deloc locul acesta. Vin doar beţivi şi tipi fioroşi care o bagă în sperieţi. Se simte ciudat să fie singura femeie din tot barul. Nu punea la socoteală cele două animetoare care îşi unduiau trupurile pe o mică scenă. L-a simţit în spate pe Ronald mormăind ceva şi s-a urcat pe masă, în faţa ei. A ridicat o sprânceana privindu-l ciudat. Uneori poate fi foarte imatur. I-a zâmbit dulce şi a înlăturat de pe faţa o şuviţă din părul castaniu. A înroşit considerabil, apoi a întors ochii spre ceasul de pe perete care indica ora 19:30. Tura ei se termina curând, aşa că voia să mănânc ceva.
- Ronald, spune zâmbind cuceritor. Ce zici, mergi până la fast-food-ul din colţ să cumperi nişte mâncare?
Băiatul şi-a scărpinat ceafa, apoi ruşinat, a aprobat din cap. I-a întins nişte bani şi s-a făcut nevăzut. La scurt timp, un bărbat intrase în bar. S-a aşezat la tejghea şi privea dezorientat. A comandat o băutură pe care i-a aruncat-o în faţă. A început să-i analizeze gesturile, îmbrăcămintea, totul. Părea un om matur, cu o statură impunătoare şi un început de barbă îl facea foarte atrăgător. Abătut îşi bea paharul dintr-o înghiţitură. Costumul pe care îl purta o făcea să creadă că este o persoană importantă.
- S-a întâmplat ceva, domnişoară? A întrebat-o puţin amuzat. Probabil observase că se holba prea mult la el.
- Nimic. A răspuns puţin înfumurată.
A râs şi şi-a întors privirea spre ecranul de pe perete. La ştiri se anunţa evadarea unui criminal înfricoşător de periculos. A tratat acest amănunt cu indiferenţă. Ştergea un pahar, când Ronald s-a întors. Cum bărbatul de mai devreme plecase ca un fulger şi nimeni nu îi putea deranja, a început să mâncam. Imediat a primit un apel de la bunica şi tocmai tura ei se terminase.
- Oh, trebuie să plec. Spune cu gura plină şi lua geantă, alergând spre uşă. Bunica are nevoie de mine. Nu uita să-mi faci tema la germană, Ronald. Pa!
Nu credea că a înţeles tot ce a spus. Bunica fetei lucrează ca asistentă la un spital. Nu se simte foarte bine, aşa că trebuie să o mai ajute cu pacienţii.
Afară se anunţa ploaie, fiind început de toamnă. Alerga pe străzi în speranţa ca va ajunge la timp. I-a promis că nu va mai întârzia ca dată trecută când a ieşit cu nişte prieteni de a lui Ronald. Străzile sunt ca deobicei aglomerate, gălăgie şi claxoane. Tremura puţin deoarece bătea uşor vântul şi era îmbrăcată cu haine subţiri.
A intrat repede înăuntrul spitalului şi a salutat-o pe Amanda, o prietenă de a bunicii. I-a spus că ea se afla la etajul 2, cu un pacient rănit. Ajunsă în camera unde obisnuia bătrâna să îngrijească persoanele, a sărutat-o pe obraz şi apoi i-a atras atenţia bărbatul din faţa ei. Avea nişte zgârieturi pe obraz pe care bunica le tampona cu o soluţie. Femeia i-a zâmbit călduros.
- Barbara, trebuie să vii cu mine. O strigă o altă asistentă
- Anastasia, dragă, ai grijă de el, te rog? Revin imediat. Îi spune şi apoi îşi bate mâna peste umărul fetei.
Ceea ce nu ştia fata era că băiatul din faţa ei tocmai scăpase din închisoare. Dar a trebuit să facă un sacrificiu. A ademenit în capcană un gardian naiv, l-a ucis, apoi a fugit cât de repede a putut. A trebuit să se cațere pe un gard cu sârmă ghimpată și să suporte un glonț care l-a lovit în umărul stâng.
Fata îl privea adânc şi fără să facă vreo mişcare. I se părea foarte atrăgător. Bunica fetei plecase, aşa ca ea trebuia să aibă grijă de rănile băiatului. Stătea cu spatele la el şi simţeam cum o ardeau ochii lui .Îşi lega părul cu un elastic şi se dezbrăcă de jacheta maronie pe care a aruncat-o pe un pat lângă geantă. Luând soluţia pentru dezinfectat şi niste vată, a continuat tramentul început de bunica sa. Îi analiza faţa cu trăsături bine conturate şi ochii extrem de mari şi verzi. Nici nu a realizat când s-a apropiat prea mult de faţa lui în încercarea de a-i observa mai bine rănile. Imediat i-a întâlnit privirea care a cutremurat-o. Arăta bine şi asta o neliniştea. A înghiţit în sec şi s-a depărtat brusc de el pentru că îi simţea tot mai mult respiraţia caldă. El îi zâmbea dulce şi îi făcuse cu ochiul. Anastasia a tuşit teatral şi încerca să-şi dea apărul de pe faţă care mereu nu stătea cum trebuie. A observat o pată de sânge pe tricou în zona umărului. L-a rugat să se dezbrace. S-a roşit văzându-i bustul gol, dar apoi şi-a aţintit privirea spre rana urâtă.
- E cald aici, nu? zice el schițând un zâmbet.
Îi trata rana cu grijă, îl vedea cum schiţa un zâmbet irezistibil şi scoate un sunet mic, totuşi zgomotos, de durere. Muşchii lui se încordau tot mai mult, iar fata, inconştientă îi atingea pieptul cu mâna stângă. Pielea lui albă era caldă, şi fetei îi plăcea. Respiraţia ei îi gâdila urechea brunetului, şi la un moment dat, i-a strâns tricoul în pumn, deoarece soluţia folosită îi provoca durere. Îi mirosea părul castaniu şi se îmbăta cu parfumul de lămâie. Dar tot decorul se năruise.
- Scumpo, termin eu aici. Astăzi nu am mulţi pacienţi. Du-te acasă, probabil tatăl tău e îngrijorat.
- Mda, desigur. Spune puţin enervată.
Voia să mai rămân în compania lui. Deşi, aura lui părea una puţin dubioasă şi stranie. Citea ură prin verdele ochilor săi. A plecat imediat după, iar băiatul îi privea mersul. Îl lăsa pe gânduri mirosul de tutun din urma ei.
Bătrâna s-a întors cu spatele. Acela a fost momentul de care a putut să profite bărbatul. Acesta a fugit. Nu putea să o lase pe fată să plece atât de ușor. O voia doar pentru el. Era misterioasă şi îl intriga. Mergând pe holul spitalului care duhnea, s-a oprit brusc. Dintr-un salon care avea ușa deschisă se putea observa pe un mic televizor poza lui, apărând la știri. A rămas câteva secunde mut, apoi a luat-o la fugă din spital. A reușit să intre prin nefracție într-o casă, propietarul lipsind. S-a bandajat, a făcut un duș, a mâncat, a dormit puțin, apoi a plecat, luând cu el niște bani care erau așezați pe o noptieră.
Intrată în casa modestă aproape de ieşirea din oraş, l-am văzut pe tata îngropat în nişte documente. Şi-a ridicat privirea spre mine şi a salutat politicos. A trecut pe lângă el, spre bucătărie unde a luat un pahar cu lapte. Era foarte obosită. Tatăl călătoreşte mai tot timpul pentru că bani nu ne mai ajung şi trebuie să-şi caute un loc de muncă. Sunt îngropaţi de datorii de când a pierdut restaurantul familiei. Ochii lui roşii priveau prin sticla ochelarilor, citind nişte acte. L-a sărutat pe obraz şi i-a urat noapte buna, era miezul nopţii, iar mâine trebuie să mergă la muncă.
Sâmbătă. Normal ar fi să poată ieşii în oraş ca toate celelalte adolescente, însă ea trebuie să meargă la bar. Ronald întârzie şi se va plictisi la muncă fără el. După ce a ales din dulap nişte pantaloni scurţi, un tricou, ciorapi, jacheta şi un rucsac negru, a ieşit din cameră. Ca de obicei, tatăl ei nu era acasă, însă lăsase un bilet lipit de frigider ca de fiecare dată. A luat un măr verde de pe masă şi s-a îndreptat spre hol. S-a încălţat cu teneşii aruncaţi la uşă şi a fugit spre staţia de autobuz. Avea o dispoziţie bună, spera ca nimeni să nu i-o alunge.
Ajunsă în faţa barului, a împins uşa, apoi fumul de ţigară i-a invadat toate simţurile. A mers spre camera personalului unde şi-a lăsat geanta şi jacheta, s-a dus apoi spre tejghea. Tot acei clienţi din totdeauna, fideli. Pierdeau toată ziua în barul de aici. Râsete, înjurături şi ţipete. Specific locului, e obişnuită cu toate acestea. Clopoţelul de la uşă s-a auzit, iar un bărbat puţin camuflat şi-a făcut apariţia în faţa ei. Şi-a dat ochii peste cap gândind că lumea înnebuneşte pe zi ce trece. Ochii lui pe care îi putea distinge, o analizau, poate prea mult. Ceva o neliniştea ştiindu-l pe tipul acesta ciudat aproape. I-a cerut ceva de băut, aşa că l-a servit. După încă douăzeci de minute, în care tipul nu s-a clintit din loc, iar ea servea bărbaţii cu băuturi alcoolice, vine şi Ronald.
- Anastasia! Îi strigă fericit numele. I-a zâmbit şi a sărutat-o pe frunte.
E foarte protector, se simte bine să-l ştie lângă mine.
- Era şi cazul să vii, prostule. Mă plictiseam de moarte. A spus râzând.
Tânărul a fost nevoit să se deghizeze, ca să nu fie recunoscut de lume. Identitatea lui era deja pe micile ecrane, un lucru care îl dezavantaja total. Purta o șapcă neagră, ochelari de soare și s-a barbierit. Hainele îi erau negre, ca să se asorteze și cu obiectele de mai sus. Se simţea fericit văzând-o pe fată la bar. Chiar nu ştia cum să dea de ea, dar destinul îi surâde. Uimit, îi analiza fiecare mişcare, gest, articol vestimentar, părul, totul. O consuma din priviri. Ronald i-a pus mâna pe talie şi zâmbea întruna. Ceva s-a întâmplat cu el, e prea fericit. L-a auzit pe tipul de la tejghea şi privirea i-a căzut asupra lui. Voia să-i văd faţa. Şatenul a dispărut în camera personalului şi s-a întors imediat. I-a zis să ducă nişte băuturi la o masă, astfel a luat tava cu paharele şi a plecat. Ea încă îl privea de acel ciudat care nu mai avea de gând să plece. La ştiri se delura aceeaşi ştire de ieri, cu acel criminal pe care poliţiştii îl caută prin tot oraşul. I-a putut zări un zâmbet malefic bărbatului de lângă ea. Gluga de pe capul lui nu o lăsa să-i pot observa alte trăsături. - Poftim, ţi-am făcut tema la germană. Îi spune Ronald şi-i dă o foaie. - M-ai salvat. Îţi rămân datoare. Spune şi îi zâmbeşte. - Chiar aşa? Mâine, tu şi eu vom merge la întâlnire. Te bagi? Spune şi rânjeşte ca un idiot.
Nu ştia ce să-i răspundă. A înghiţit în sec şi l-a privit puţin ciudat. A dat din cap că întelege ezitarea ei evidentă. A plecat dezamăgit şi i-a pierit zâmbetul de mai devreme. De ce se simţea ca o idioată? Voia să se ducă să-i spun ceva, dar nu mai avea curaj. Bărbatul camuflat a trântit niște bani pe tejghea, apoi s-a făcut nevăzut, fără s-o mai privească pe fată înapoi. Discuția celor doi l-a lăsat rece. Simţea cum nervii pun uşor stăpânire pe el, dar nu voia să o arate. Orgoliu său era prea mare. Luase urma băiatului, fără ca acesta să-și dea seama. S-a uitat câteva momente la ceasul pe care l-a furat din casa în care s-a adăpostit azi noapte. Acesta arăta ”13:49”. Nu era un moment bun pentru a lua o viață, mai ales pentru că polițiștii circulau în aceste momente. De ce? Un psihopat a evadat din închisoare.. Ce avea de gând să fac? Să elimine concurența? Poate... era mult prea posesiv în acel moment ca să îşi mai dea seama ce face. Totuşi, a văzut-o doar o zi, dar a avut timp sa o analizeze şi să-i vadă formele şi gesturile. Îi plăcea combinaţia ei dintre inocenţă şi senzualitate, îi stârnea interes. Dorea să o cunoască. Îl urmărea pe băiat, dar simțea că cineva se află şi pe urmele lui. Acesta s-a oprit, scoțând din buzunar o țigară pe care și-a aprins-o cu bricheta. Ronald l-a privit scurt, puțin șocat. Dar apoi, şi-a dat seama de ce și de cine era urmărit. S-a întors. Era fata cu părul cu miros de lămâie. Aparent, şi-a uitat portofelul pe tejghea. A zâmbit, apoi s-a apropiat de fată. Nu doar că avea de gând să îi arăt că îi place de ea prin limbajul trupului, dar a vrut să îl pună la încercare pe Ronald. A prins-o de mâna, apoi a tras-o, lipindu-se de el. De ce o plăcea atât de mult? Ce farmece a folosit? A întâlnit diverse femei, frumoase, seducătoare, dar ea avea ceva special. Avea de gând să rişte totul pentru a o cunoaşte mai bine, chiar dacă putea să ajungă din nou înapoi în închisoare.
Ce avea de gând să facă ? Să elimine concurența? Poate... era mult prea posesiv în acel moment ca să îşi mai dea seama ce face. Totuşi, a văzut-o doar o zi, dar a avut timp sa o analizeze şi să-i vadă formele şi gesturile. Îi plăcea combinaţia ei dintre inocenţă şi senzualitate, îi stârnea interes. Dorea să o cunoască. Îl urmărea pe băiat, dar simțea că cineva se află şi pe urmele lui. Acesta s-a oprit, scoțând din buzunar o țigară pe care și-a aprins-o cu bricheta. Ronald l-a privit scurt, puțin șocat. Dar apoi, şi-a dat seama de ce și de cine era urmărit. S-a întors. Era fata cu părul cu miros de lămâie. Aparent, şi-a uitat portofelul pe tejghea. A zâmbit, apoi s-a apropiat de fată. Nu doar că avea de gând să îi arăt că îi place de ea prin limbajul trupului, dar a vrut să îl pună la încercare pe Ronald. A prins-o de mâna, apoi a tras-o, lipindu-se de el. De ce o plăcea atât de mult? Ce farmece a folosit? A întâlnit diverse femei, frumoase, seducătoare, dar ea avea ceva special. Avea de gând să rişte totul pentru a o cunoaşte mai bine, chiar dacă putea să ajung din nou înapoi în închisoare. Se apropia ameninţător de ea. Respiraţia lui era fierbinte se izbea de buzele ei cărnoase. Aveam un implus să o sărute, să o deroreze. Şi-a pus mâna pe obrazul fetei, o privea fix în ochi. Ea simţea cum inima îi rupea în două pieptul şi i se strângea stomacul. Era puţin speriată şi respira greoi. Buzele lui erau apetinsante, o îndemnau să-l sărute. Se mişca lent spre ea, lipind-o de tot de corpul lui, simţind-o cu totul.
- Ce crezi că faci? Îl aude ţipând pe Ronald şi îl împinge pe bărbatul de lângă ea la o distanţă considerabilă. Era pe cale să-l sărut pe acel tip pe care nu-l cunoaşte deloc. A luat-o valul. Ronald voia să sară la gâtul său, dar fata l-a tras de braţ, nu dorea scandal. Nu-i pasă de criza lui de gelozie, atrageam atenţia oamenilor şi nu voia asta. Tipul zâmbea privindu-l pe Ronald, care fierbea de nervi. Anastasia a ţipat la el să plece înapoi în bar. Nu l-a văzut niciodată aşa. I-a întors spatele şi s-a făcut nevăzut. Acum, stătea în faţa acelui ciudat. Tocmai voia să o sărute? Cine se crede el? Şi-a pus mâinile la piept, scoţându-şi puţin în evidenţă sânii. Îl analiza din cap până în picioare. Arăta bine, înalt şi destul de făcut. I-a văzut ochii cum au căzut exacat asupra sânilor ei fermi şi frumos rotunjiţi. Se simţea uşor excitat, dorea să o atingă, dar se putea abţine. Nu e ca şi cum e prima oară când vede nişte sâni. A zâmbit pervers, apoi a fixat-o cu ochii săi uimitor de verzi. - Iar tu, stai departe de mine! S-a răstit la bărbatul camuflat din faţa ei.
A spus asta şi s-a întors. Încă îi simţea privirea arzătoare. Totuşi, el nu avea de gând să renunțe la ea atât de ușor. A tușit, apoi a întrebat: -Cum te numești? Aceasta l-a privit scurt, apoi a spus sec: -Anastasia... A zâmbit. Apoi, fără să mai spună ceva, s-a făcut nevăzut. Aceasta l-a strigat, a făcut doi pași spre el, dar și-a dat seama că nu putea lăsa barul doar în grija lui Ronald. Aceasta a intrat imediat în clădirea mică. Era deja seară. Pe o străduță întunecată, o persoană se zbătea între viață și moarte. Încerca să se târască spre strada principală, având un cuțit înfipt în spate. Dar nu a reușit. Și-a dat ultima suflare chiar când era mai aproape de lumina unui stâlp de iluminat. În tonul nopții, doar un râs macabru se mai putea auzi. Cine ar fi crezut că îşi va reveni atât de ușor? Dar nu asta contează... trebuie să pună mâna pe acea fată.
Subiect: Sărutul Diavolului 
Mar Mar 10 2015, 20:28