Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.
Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaUltimele imaginiCăutareConectareÎnregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Scrisoarea

In jos 
2 participanți
AutorMesaj
Nicoleta
Kaigai
Kaigai
Nicoleta


Ryo : 0
Likes : 21

Scrisoarea Empty
MesajSubiect: Scrisoarea   Scrisoarea Icon_minitimeDum Mar 29 2015, 21:55

*Habar n-am dacă pot numi asta măcar "One-shot""





    Un dezastru, asta-mi explora întreaga minte, asta-mi era părerea despre zilele ce urmau să fie petrecute la obligația celor mai mari, căci ei știu mai bine și ei decid ce fac eu cu timpul liber și, în general, cu viața mea. Am intrat într-o încăpere uriașă, alcătuită din mai multe etaje, fiecare etaj fiind împărțit în alte camere de diferite dimensiuni și întrebuințări. Nu am memorat exact câte etaje sunt, nu-mi păsa deloc de aceste detalii ce oricum aveam să le uit la o zi după încheierea evenimentului. Așa cum mă așteptam,  erau mai mulți oamenii, de diferite vârste care păreau entuziasmați, la prima vedere mi se păreau a fi clone, toți cu aceleași zâmbete pe față și expresii fericite, nu le puteam înțelege motivele. Păreau dintr-o cu totul altă lume.
    Astea-mi erau singurele gânduri până am ajuns la peretele opus ușii, se pare că mă plimbam prin acea încăpere. Atunci fără a ști de ce și fără a gândi  în plus, întorc capul în spate, după întregul corp și simt o prezență diferită de cea pe care-o simțeam până acum. O persoană cu o expresie aparent plictisită, cu un zâmbet care abia se vedea și o privire pierdută în ochi. Avea o aură diferită, ușor pierdută, o stare greu de determinat, bine ascunsă. Un zâmbet își făcu apariția pe fața mea, nu-mi ceru permisiunea, nici măcar nu știam de el, a venit neinvitat, închid ochii și oftez greu, nu cunoșteam motivul acestor acțiuni.
    Era un fel de tabără ce presupunea mai multe concursuri între echipele ce urmau să fie formate în prima zi. Observ cum o doamnă ce nu părea a avea mai mult de treizeci de ani urcă aproximativ cinci-șanse trepte ale unei scări ce ducea la următorul etaj. Ne roagă să facem liniște după care începe cu veșnicul discurs care e mereu folosit „ Bine ați venit  ” și chestii de genul. Totuși, eram atentă la ceea ce zicea, aflasem că vor fi cinci echipe a câte zece oameni și că vor fi cinci probe diferite, fiecare se axa pe un domeniu diferit de celelalte. O mare parte din cei de-acolo au fost repartizați în echipe. Surprinzător, eu am fost aleasă drept conducătoare la cea de-a cincea echipă, cu toate că nu voiam nici să particip la așa ceva. Persoana ce mi-a atras atras atenția conducea a patra echipă, avea aceeași expresie. Nu îmi amintesc cu exactitate celelalte probe, dar știu că la ultima trebuia ca fiecare căpitan să scrie patru scrisori pe care să le dea celorlalți, trebuia să scrie impresiile legate de ei și echipele lor ce i-au fost create în minte pe durata acelor zece zile.
Eu mă tot repetam la cele trei, nu aveam nimic special să scriu la ele, totuși, pentru ultima aveam multe idei. Într-o noapte, când  ceilalți dormeau și cred că deja  visau pentru a șaptea oară, stăteam la o masă de lemn, doar la lumina lămpii și scriam, scriam cu atâta poftă și inspirație. În acele zile practic lucram împreună, vorbeam rar cu ceilalți, dar când eram față’n față, ne înțelegeam, părea că aveam sute de subiecte și niciodată nu se întâmpla să rămânem fără aer. O asemenea gândire și personalitate n-am mai întâlnit vreodată și nici nu cred că o să mai întâlnesc, știu că fiecare e diferit, dar diferența pe care-o avea acea persoană era complet unică, ceva rar. Zâmbeam ușor cu o privire caldă pe chip, prin minte-mi treceau doar fraze ce le-a spus și mie mi-au plăcut. Am lăsat pe masă aproximativ trei foi A4, în primele două mi-am scris părerea despre întreaga echipă, iar a treia era toată doar despre cât de impresionată am rămas în urma acestei întâlniri spontane. A doua zi, după ce am trimis primele trei scrisori, am aflat că acea persoană dispăruse, nu mai era, cred că plecase seara târziu, sau în timpul nopții, așa mi s-a spus, deși speram să fie o invenție, sau doar un vis. Am alergat rapid în cameră, am luat stiloul și pe cea de-a treia foaie am început să scriu „Sper să fie fals tot ce mi se spune, și că tu tot vei fi acolo și vei citi ceea ce am scris, nu contează cât va dura, eu tot voi aștepta un răspuns, voi spera din nou și din nou, și voi supravețui unei zile grele, și încă uneia, până când voi avea ocazia să discut din nou cu tine acele sute de subiecte și să rămân din nou uimită de modul în care gândești, promit. ”. Am dat-o și pe ultima..
    În prezent privesc spre fereastră ori de câte ori am ocazia, fie că sunt acasă, fie că sunt la școală, nu contează de fapt unde sunt, eu doar sper că undeva acolo și tu faci același lucru. Încă aștept un răspuns, vreau să vorbesc din nou cu tine.
Sus In jos
Ina
Kaigai
Kaigai
Ina


Ryo : 0
Likes : 23

Scrisoarea Empty
MesajSubiect: Re: Scrisoarea   Scrisoarea Icon_minitimeLun Mar 30 2015, 05:37

o.o Nico mico pico
Nu am avut onoarea să citesc până acum ceva scris de ale tale mânuţe, iar acum că am văzut aceste rânduri, mă simt împăcată cu mine însămi. Sentimentul ăla de gol în stomac -şi nu pentru că n-am mâncat- acea senzaţie care te duce cu gândul la cineva drag, cineva...iubit, dar care a pierit din a ta viaţă subit -na că fac rime la ceasul dimineţii- acel sentiment m-o cuprins pe mine când am terminat să citesc. Dulce nostalgie!
Începutul e uşor vag, uşor neînţeles, interpretabil. Mica poveste din rândurile-ţi alese este una drăguţă, până mă deprimi total. Se simt sentimentele în această operă, sentimente adevărate. Mwoamă, şi cică doar în poezie găseşti sentimente pure...na că nu-i adevărat!
"Sper să fie fals tot ce mi se spune, și că tu tot vei fi acolo și vei citi ceea ce am scris, nu contează cât va dura, eu tot voi aștepta un răspuns, voi spera din nou și din nou, și voi supravețui unei zile grele, și încă uneia, până când voi avea ocazia să discut din nou cu tine acele sute de subiecte și să rămân din nou uimită de modul în care gândești, promit. ”

Mă faci să bociferez ca o muiere la înmormântare, să moara pisica vecinei de nu! Aşa expresivitate @-@ Senzualitatea cu care ai scris asta, awww, diabetul mă cheamă!
 Ultimele rânduri sunt fabuloase şi sincer, mă emoţionează. E aşa de superb modul în care ai descris acest sentiment de tristeţe şi singurătate -asta simt eu, nu mă judeca- ;~; Mai vreau, mai vreau!
În concluzie, îmi plaşhe tot ce ai zis acolea.

Băi, eu scriu chestia asta la 6 dimineaţa, aşa că dacă ceva nu are sens, nu-i vina mea...

Hai, pace vouă, pământeni!
Sus In jos
 
Scrisoarea
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Complete-
Mergi direct la: