Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Death (D.)

In jos 
Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul
AutorMesaj
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeSam Apr 04 2015, 14:10

Bună ziua! Vă prezint noul meu scenariu, Death! Acest scenariu îl voi posta în paralele cu Spirit Crisis, însă doresc să-l fac mult mai scurt. Voi merge pe structura tipică de anime de 12 episoade. Asta înseamnă 12 capitole. Atât va avea. Nu mai scurt și nici mai lung. Sper din suflet să vă placă!


~Capitolul 1~
~Sfârşitul morţii!~ 

Acţiunea începe într-o seară liniştită de vară. Lângă un drum ce făcea legătura între două mari oraşe ale Americii, stăteau pe o formaţiune pietroasă, două siluete. Prima era una a unui adoloscent ce avea în jur de 17-18 ani. Acesta era un băiat cu părul negru şi ochii la fel, şi avea o privire rece. Era îmbrăcat într-o robă neagră ce îi acoperea întreg corpul. Cea de-a două siluetă apartiunea unui copil căruia nu îi dădeai mai mult de 6 ani. Acesta avea aceiaşi îmbrăcăminte ca şi celălat,doar că purta în plus un fel de mască ce şi-o ţinea ridicată pe cap. Avea părul verde şi ochii de culoare violet, iar degetele îi erau mereu băgate în nas. Copilul stătea cu o lunetă în mâna şi se uita spre drum. 
-Nigg, vezi ceva? (întreabă băiatul cel mare) 
-Domnule Death, ţinta noastră tocmai se apropie. Sunt mai puţin de 30 de secunde până la deces. (spune copilul, în timp ce privea o maşină ce se apropia) 
-Perfect! Să mergem. (îi răspunde celălat) 
Copilulul îşi strânge luneta, iar cei doi sar de pe stâncă.
La bordul maşinii ce venea în direcţia celor doi, se afla un bărbat în jur de 40 de ani, care era în stare de ebrietate. Muzica era dată la maxim, iar acesta cânta cât de tare putea. 
-Cui îi pasă de curva aia nenorocită?! Am bani! Pot să am câte femei vreau eu, nu am nevoie de ea. O să îi arăt e..... (în timp ce conducea, din cauza alcoolului, bărbatul pierde controlul maşinii şi derapează cu maşina de pe şosea) 
Maşina se învârte de câteva ori şi bărbatul este rănit mortal. Fiind alertaţi de celalalte maşini ce treceau pe şosea, în mai puţin de 15 minute a şoşoit o amubanta, o maşină a poliţiei şi cei de la descarcerare. Aceştia au scos corpul omului afară din maşină, dar din păcate nu au reuşit să îl salveze. Acestea stătea întins pe jos şi nu putea sa se mişte. 
-Nu mai avem ce să facem. Notează constatearea decesului. (spune un doctor) 
-Cât este ceasul acum? (întreabă altul, în timp ce ţinea o foaie în mâna) 
-Este 22:34. (îi răspunde doctorul) 
În timp ce bărbatul era mort, o voce se auzea dinspre coprul său: 
-Hei! Ce faceţi? Nu sunt mort, nu vedeţi? Nu are cum să fiu mort. Nu eu, eu nu pot muri, acest lucru îngrozitor nu mi se poate întâmpla mie. Eu nu o să mor niciodată! 
-Nu te mai obosi. Nu te aude nimeni. (se auzi o voce, iar cei doi indivizi de mai înainte, adolescentul de 17 ani şi copilul, apar lângă cadavrul bărbatului) 
-Cine eşti tu? ( se auzii din nou vocea dinspre corpul bărbatului) 
-Cine sunt eu? Asta este o întrebare bună. Poate că ar trebui să mă prezint. Numele meu este Death, iar voi oamenii mă cunoaşteţi sub forma celui care aduce moartea. Copilul acest de lângă mine care salivează şi îi curg mucii într-una este Nigg. (spune Death) 
-Salutare! Vrei un muc? (întreabă Nigg) 
-Şi ce vreţi de la mine? (se auzii vocea bărbatului) 
-Nu este evident? Să te trecem în lumea de dincolo. (spune Death) 
-Ce? Nu! Nu puteţi face asta! Am o familie, am copii, deţin o companie importantă. Nu am cum să mor încă. (spune din nou vocea din interiorul corpului bărbatului) 
-Puţin îmi pasă de viată ta. S-a terminat! Nigg, scoate-l de acolo, nu suport să vorbesc cu un corp neînsufleţit. (spune Death) 
-Am înţeles Domnule Death. (spune Nigg scoţând un ciocan uriaş) 
-Ce vrei să faci? Stai departe de mine copil ciudat! (se auzii din nou o voce dinspre corpul bărbatului) 
-Moartea constă în trei etape: Prima etapă, cea intermediară, este şi etapă în care te afli acum. În această etapă coprul nu mai funcţionează, dar sufletul este încă înăontrul tău. Vocea ce se aude acum vine de la sufletul tău. Acum îl vom scoate din corp. (explică Death) 
-Asta o să te doară! (spune Nigg cu un zâmbet sadic pe faţă) 
Copilul loveşte corpul bărbatului cu ciocanul său uriaş şi în urmă loviturii, din corpul bărbatului iese spiritul acestuia. Spiritul arată exact ca şi corpul adevărat, numai că în loc de hainele normale, spiritul este îmbrăcat într-o robă albă. 
-Ce se petrece? Cum ai făcut asta? (întreabă spiritul bărbatului în timp ce îşi privea coprul) 
-A doua etapă a morţii, etapă de tranziţie. Aceasta este o etapa în care spiritul tău este eliberat de corp dar încă este blocat pe pământ. Pentru ultima etapă, trebuie să îţi trimit spiritul în lumea de dincolo. Aceasta este etapa judecăţii. Odată ajuns dincolo, spiritul tău va fi judecat şi în funcţie de faptele săvârşite o să fie aruncat fie în iad, fie în rai. Sper că eşti pregătit. (spune Death, iar o coasă de culoare neagră îi apare în mâna) 
-Te rog, stai! (spune spiritul bărbatului) 
-Nu mă satur niciodată să văd partea asta. (spune Nigg având un deget în nas) 
-Priveşte cu atenţie Nigg, aşa trimiţi un spirit în lumea de dincolo. Într-o zi asta o să fie datoria ta. (spune Death) 
-Am înţeles, domnule Death! (îi răspunde băiatul) 
Death întinde coasă către sufletul bărbatului. 
-Nume: Davis Jon; Vârsta: 41 de ani; Cauza morţii: hemoragie internă; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death, după care taie sufletul bărbatului cu coasă) 
-Nuuuu! Nu vreau să mor! (spune acesta în timp ce dispare încet) 
-Misiune încheiată. Să mergem, Nigg. (spune Death) 
-Da domnule Death. (spune Nigg, iar cei doi încep să plece) 
În timp ce plecau, erau înconjuraţi de medici, poliţişti şi câţiva oameni care asistau la cele ce se petrec. Cei doi fiind spirite nu puteau să fie văzuţi sau auziţi, însă ei puteau să îi vadă şi să îi audă foarte bine pe ceilalati. Death stătea cu urechile ciulite şi în timp ce mergea îi auzea pe oameni. 
-Moartea asta, cum te poate lua ea pe nepregătite. (spune un medic) 
-Este cel mai rău lucru care se poate întâmplă. (spune o asistentă) 
-De ce trebuie să existe moartea? De ce nu putem trăi veşnic? (întreabă un poliţist) 
-Săptămâna trecută a murit sora mea. Durere mai mare ca moartea nu există. (spune un om oarecare) 
Deodată, Death se opreşte şi se uită puţin la oameni. 
-Proştii! (spune Death) 
-Domnule Death, este vreo problemă? (întreabă Nigg) 
-Nimic. Să mergem. (spune Death) 

La doar o perioadă de câteva zile, în friguroasa Rusie, într-o cabană de lemn, stătea întins în pat un om bătrân de 80 de ani, iar lângă pat era familia lui formată din nevastă, cele două fiice şi un nepot. 
-Aveţi grijă de voi! (spune bătrânul, după care îşi da duhul) 
-Nu! A murit, nu se poate! (spune nevasta, lovindu-l întruna ca să îl trezeasca) 
-Tată! (spun cele două fiice cu lacrimi în ochi) 
În camera moşneagului mort îşi fac apariţia Death şi Nigg. 
-Am ajuns exact la timp. (spune Nigg, scobindu-se în nas) 
-Tu eşti cel ce a venit să mă ducă dincolo? (se auzi sufletul din interiorul coprului bătrânului) 
-Da. Nigg, ocupă-te de el! (spune Death) 
-Am înţeles domnule Death. (spune Nigg) 
Acesta îşi scoate ciocanul şi îl loveşte pe moşneag, sufletul ieşind afară din corp. 
-Este timpul să te trimit dincolo. Nume: Boris Krakov; Vârsta: 80 de ani; Cauza decesului: batranete; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo că să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death şi taie sufletul bătrânului cu coasa lui) 
-Să te ia naiba, moarte nenorocită! Mai voiam să trăiesc. (spune sufletului bătrânului, după care dispare)
 
Trei zile mai târziu, la înmormântarea bătrânului, Death şi Nigg asisitau la ceremonie. Aceștia priveau cum lumea stătea şi plângea. 
-Doamne, de ce ai trimis moartea după el? Cu ce ţi-a greşit el? (întrebă nevasta decedatului, plângând lângă sicriu) 
-A fost un om bun, păcat că a murit. (spun un bărbat din mulţime) 
-Încă îmi amintesc cât de mult se bucura de viaţă, o iubea atât de mult. Moartea în schimb mereu a spus că o urăşte şi că nu o aşteaptă niciodată. (spune un alt bărbat) 
-Domnule Death, de ce aţi vrut să venim aici? (întreabă Nigg) 
-Nigg, când te gândeşti la oameni, care este primul lucru ce îţi vine în minte? (întreabă Death) 
-Hamburgeri. (spune Nigg) 
-Hamburgeri? (întreabă Death) 
-Mereu mă gândesc cât de norocoşi sunt oamenii că pot mânca hamburgeri. Sunt tare curios, ce gust au? Mereu am vrut să mănânc şi eu unul, dar nu pot din cauza faptului că nu am trup. Dar tu domnule Death? Care este primul lucru care îţi vine în minte când te gândeşti la oameni? (întreabă Nigg salivând) 
-Ignoranţă, Prostie, Răutate, sunt multe chestii ce îmi străbat mintea când vine vorba de aceste creaturi. Priveşte cum stau şi se plâng tot timpul de parca lor li s-ar cuveni totul din această lume. Nu ştiu să aprecieze nici un lucru, dar ceea ce mă deranjează cel mai tare la ei este ura şi frica pe care o manifestă faţă de moarte. Nici măcar nu ştiu ceea ce înseamnă moartea. Cum poţi să te temi de ceva ce nu cunoşti şi nu poţi controla? Ei cred că moartea este un lucru rău ce îi separă pentru totdeauna, în schimb ea este cel mai bun lucru care li se poate întâmpla. Prin moarte primim acces în lumea spirituală şi la nemurire, devin fiinţe cu totul noi. Moartea nu este o etapă a degradării fiinţei umane, ci una a evoluţiei. Dar ei nu înţeleg asta, nici măcar unul singur. Dacă mă întrebi pe mine oamenii nu merită ceva precum moartea. (spune Death) 
-Asta a fost profund, domnule Death. Nu ştiam că gândiţi astfel. (spune Nigg) 
-Să mergem Nigg. (spune Death începând să plece) 
-Unde mergem? (întreabă Nigg) 
-Până la Deus. (spune Death) 
-Deus? Ce plănuiţi să faceţi Domnule Death? (întreabă Nigg) 
-Vreau să îi învăţ pe oameni o lecţie despre ce se întâmplă atunci când nu există moartea. (spune Death) 
-Huh!? Nu înţeleg! (spune Nigg) 
-O să înţelegi curând. (spune Death) 

Cei doi trec printr-un portal şi se trezesc într-un hol mic, luminos şi extrem de îngust. Merg până în capatul holului şi ajung într-o sală mare din care se desprindeau câteva zeci de uşi. Într-un colţ erau aşezate câteva birouri la care stăteau îngerii şi raspudeau la telefoane. Toată încăperea era acaparată de ingeri care fugeau dintr-o parte în alta. Îngerii arătau ca şi persoanele normale, singura diferenţa era că aveau aripi şi o aură deasupra capului. Când îi observă pe Death şi Nigg, se opresc pentru câteva secunde şi se uită fix la ei, după care îşi continuă drumul. 
-Îngeri, huh? (spune Death) 
Câţiva îngeri se opresc şi se uită la cei doi. 
-Ce caută ei aici? (întreabă un înger) 
-Cineva ca şi el nu ar trebui să se afle aici. Nu are pe nimeni de spintecat? (întreabă alt înger) 
-Ce-o fi în capul lui Deus de îl lasă să umble liber pe aici? (întreabă şi un al treilea) 
-Domnule Death, nu prea cred că ne plac. (spune Nigg) 
-Toţi sunt la fel. (spune Death) 
Death şi Nigg ajung în faţa unui birou unde stătea un înger. Aceasta îi priveşte fix, parcă puţin speriată de prezenţa celor doi. 
-Cu-cu-cu ce vă putem ajuta? (întreabă îngerul) 
-Pe unde trebuie să mă duc ca să ajung la Deus? (întreabă Death) 
-Uşa numărul 46. (îi răspunde îngerul) 
-Mulţumesc. (spune Death, după care pleacă cu Nigg) 
Aceştia ajung în faţă uşii numărul 46 şi o deschid. 
-Asta este. (spune Death) 
Uşa ducea într-un lift unde totul era alb. Cei doi urcă preţ de câteva secunde, după care uşa liftului se deschide din nou. Când ies din lift se trezesc într-o altă încăpere enormă, unde era o poartă. În faţa porţii stăteau trei îngeri cu săbii şi suliţe în mâna. Unul dintre aceşti îngeri era Seraphiel, şeful gardienilor lui Deus şi cel mai puternic înger. De îndată ce îi zăreşte pe Death şi Nigg, îngerul îşi scoate sabia şi îi ameninta. 
-Opriţi-vă chiar acolo! Ce caută nişte nimicuri ca şi voi aici? (întreabă Seraphiel) 
-Domnule Deah, nu îmi place tipul ăsta. Îmi permiteţi să îl omor? (întreabă Nigg) 
-Nu este nevoie să îţi baţi capul cu el Nigg. Am venit să vorbesc cu Deus. (spune Death) 
-Serios? Şi ce ar vrea un ciudat ca şi moartea să vorbescă cu Deus? (întreabă Seraphiel) 
-Asta este între mine şi el. (spune Death) 
-Ah, serios?! Mai faci şi pe şmecherul acum? Nu am să te las să îl vezi pe Deus niciodată. (spune Seraphiel) 
-Nu ai de ales. (spune Death) 
-Poftim?! Ce te face să spui asta? (întreabă Seraphiel) 
-Scrie mare pe panoul din spatele tău: "Program vizite Deus: Luni-Vineri între orele 10:00 am şi 16:00 pm!" Astăzi este marţi şi e ora 14:00 pm. (spune Death) 
-Panoul ăla este valabil doar pentru îngeri. Moartea are interdicţie. (spune Seraphiel) 
-Atunci văd că nu există nici o altă cale. Chiar nu voiam să se ajungă aici. (spune Death, iar coasa îi apare în mâna) 
-Deci te-ai decis să lupţi? Asta o să îmi placă. (spune Seraphiel şi cei doi se pregătesc de lupta) 
"Uitasem cât de mândrii şi aroganţi sunt Îngerii luptători. Ah, da, cele trei tipuri de înger care trăiesc în rai: Ingerii Lucratori, ca şi îngerul de mai devreme de la birou; Îngerii Luptători, ca şi ratatul din faţă mea, şi nu în ultimul rând sunt Îngerii Păzitori. Fiecare diferă mult ca şi caracter, iar îngerii luptători sunt cei mai încăpăţânaţi şi proşti" - gândea Death în sinea lui. 
-Mă întreb ce o să îmi facă dacă omor un înger? O să mă omoare? Nu prea cred asta. (spune Death) 
-Tipul ăsta e ca şi mort. (spune Nigg scobindu-se în nas) 
-Nenorociţi...(spune Seraphiel fiind gata de atatc) 
Chiar când lucrurile se aflau în momentul de maximă tensiune. Uşa cea mare pe care o păzea Seraphiel se deschide. 
-Huh?! (se miră Death)
-Ce naiba? (întreabă Seraphiel) 
În faţa uşii apare un bărbat normal, în jur de 20 de ani cu părul alb şi care purta ochelari de vedere şi un halat alb, lung. Bărbatul face câţiva paşi până ajunge lângă cei doi. 
-Tu! (spune Seraphiel) 
-David. (spune şi Death) 
-Death, ce cauţi aici? (întreabă David) 
-A trecut ceva timp. Sunt aici ca să vorbesc cu Deus. (spune Deah) 
-Înţeleg. Urmează-mă te rog! (spune David, începând să meargă înapoi către uşa) 
-David, eu....(spune Seraphiel, dar este întrerupt de David) 
-Seraphiel, orarul acela este pus acolo cu un motiv. Trebuie să laşi pe oricina vine să intre atât timp cât îl respectă, indiferent că este înger sau moartea în persoană. Încă o abatere de la reguli şi vei plăti scump. (spune David) 
-Am înţeles, domnule! (spune Seraphiel) 
"Uitasem cât de crud poate să fie, în fond nici nu e înger. Arată că un om, dar sigur nu este unul. El este asistentul lui Deus, David." - gândea din nou Death 
David împreună cu Death şi Nigg intră pe uşă, iar aceasta se închide în spatele lor. Cei trei ajung într-o încăpere întunecată, unde se afla un tron imens şi un televizor de 10 metri pătraţi. 
-Wow, cât de sumbru! (spune Nigg) 
-Asta este camera lui Deus. (spune Death) 
-Dues, i-am adus exact cum mi-ai cerut. (spune David) 
-Înţeleg! (se auzii o voce) 
Deodată tronul se întoarce către ei, iar pe tron stătea Deus, zeitatea supremă a lumii, cel ce a creat Pământul şi viată. Acesta era o fiinţă de 4-5 metri înălţime şi purta o veşminte neagră. 
-Death, Nigg, vă aşteptam! (spune Deus) 
-Deus, doresc să vorbesc ceva cu tine. (spune Death) 
-Avem timp, nu este grabă. Doar nu te aşteaptă nevasta acasă. Serviţi o prăjitură, un wisky. Ah uitasem, pentru Nigg avem suc. (spune Deus) 
-Am 1.300 de ani. (spune Nigg) 
-Da, am uitat şi asta. (spune Deus râzând) 
-Nu mulţumim! Ne grăbim şi nu avem prea mult timp la dispoziţie. (spune Death) 
-Înţeleg. Death, ştiu că eşti supărat pentru că oamenii nu ştiu să aprecieze ceea ce faci tu pentru ei. Dar noi nu căutăm aprecierea lor, noi căutăm să ne facem treaba şi să menţinem o balanţă stabilă între bine şi rău, între vechi şi nou, între creatură şi divinitate şi aici intrevii tu, Death, moartea. (spune Deus) 
-Ca de obicei eşti la curent cu situaţia fără să îţi spună nimeni nimic. Asta înseamnă că ştii motivul pentru care sunt aici. (spune Death) 
-Da. (spune Deus) 
-Motiv? (întreabă David) 
-Vreau să renunţ la slujba mea că şi moartea pe termien nedeterminat. Vreau să le arăt acelor nenorociţi de oameni ce se întâmplă atunci când nu mai există moartea. Dar pentru toate acestea am nevoie de permisiunea ta, Deus! (spune Death) 
-Asta este o nebuinie! Moartea nu poate renunţă. Mai ai 5.831 de ani în contractul pe care l-ai semnat şi nu putem să găsim o altă moarte într-un timp scurt. Asta necesinta mii de ani de studiu şi antrenamente, iar Nigg încă nu este pregătit. (spune David) 
-Nigg va renunţă şi el. (spune Death) 
-Eu fac orice îmi cere domnul Death. (spune Nigg) 
-Deus, asta e o nebunie! (spune David agitat) 
-Death, cât de mult îţi doreşti asta? (întreabă Deus) 
-Mai mult că orice pe lume. Vreau să le văd feţele atunci când o să realizeze cât de proşti erau şi cât de multă nevoie au de mine. Vreau să sufere şi să îşi dea seama de prostia şi de ignoranţa lor. (spune Death cu un zâmbet psihopat pe faţă) 
-Foarte bine atunci. Asta s-ar putea să fie destul de interesant de privit. Oricum începusem să mă plictisesc uitadu-mă la omenire în ultima vreme. Nu se întâmplă nimic ieşit din comun. Death, eu Deus îţi accept cererea de retragere pe o perioadă nedeterminata din funcţia de moarte. Fără tine ca să îndeplineşti această misiune, oamenii nu o să mai moară până nu te vei hotărî să revii. (spune Deus) 
-Asta este o nebunie! (spune David) 
-Mulţumesc. (spune Death) 
-Totuşi....(zice Deus) 
-Totuşi ce? (întreabă Death) 
-Există un preţ pe care şi tu trebuie să îl plăteşti. (spune Deus) 
-Ce anume? (întreabă Death) 
-Tu vrei că oamenii să te înţeleagă şi să îşi dea seama de importanţă ta. Ei bine, dacă tu pretinzi acest lucru de la ei şi tu trebuie să faci acelaşi lucru. (spune Deus) 
-Vrei să spui că? (întreabă Death) 
-Da. Cât timp vei abadona sarcina ta de moarte trebuie să renunţi la puterile tale şi să trăieşti ca şi un om normal pe Pământ. Dacă tu ai pretenţia ca ei să te înţeleagă, şi tu trebuie să îi înţelegi pe ei, trebuie să devii om. (spune Deus) 
-Să devin om? Ce absurd! Adică îmi ceri să devin prost? Să devin ignorant? Să mă cobor la un asemenea nivel? (întreabă Death) 
-Dacă eşti dispus să le dai o şansă ai să aflii că oamenii sunt mult mai mult decât crezi tu. Ai dreptate în ceea ce spui, că sunt proşti şi ignoranţi, dar în acelaşi timp sunt creaturi imperfecte. Tot ceea ce este imperfect este şi imprevizibil. Divinitatea fiind perfectă tot timpul ştii la ce să te aştepţi de la ea, în schimb de la acestea creaturi nu ştii niciodată. S-ar putea că unii dintre ei să te surprindă în mod plăcut. (spune Deus) 
-Fie, am să joc şi jocul tău. Am să renunţ la puterile mele şi am să trăiesc ca şi un om până când voi decide singur să îmi iau înapoi puterile şi să trec din nou sufletele oamenilor în lumea de apoi. (spune Death) 
-Prea bine atunci. Acestea fiind spuse, Death te revoc din funcţia de moarte şi îţi iau toate puterile până când vei decide că le vrei înapoi. (spune Deus) 
Demiurgul îşi trece mâna prin corpul lui Death, injunghiindu-l cu ghearele lui, după care scoate o bilă de energie din el. După ce Deus îşi trage mâna, Death rămâne în haine normale de om, o bluză neagră şi nişte blugi albaştrii. 
-Domnule Death! (spune Nigg) 
-Acestea sunt puterile tale. Ţi le voi înapoia oricând doreşti să opreşti acest joc. Tu decizi ce şi cum. (spune Deus, ţinând în mână bilă de energie pe care a luat-o din corpul lui Death) 
-Mulţumesc. Am doar o intrabare. Cum ajung în lumea celor vii fără puteri? (întreabă Death) 
-De asta o să mă ocup eu. (spune Deus)
Câteva minute mai târziu. 
Death şi Nigg se aflau într-o camera mică, unde se gasea doar o masă şi trei scaune. Pe scaune stăteau Death, Nigg şi încă o fată înger. 
-Bună! Numele meu este Alphiel şi sunt un înger păzitor. Voi trebuie să fiţi Death şi Nigg. Încântată să vă cunosc! (spune Alphiel) 
-Toţi îngerii păzitori sunt aşa de ciudaţi ca tine? (întreabă Death) 
-Oh, nu suntem ciudaţi! Suntem doar exagerat de sociabili. Nu aţi mai văzut niciodată un înger păzitor până acum? (întreabă Alphiel) 
-Niciodată. (spune Death) 
-Eu cred că am vomitat pe unul. (spune Nigg) 
-Fără supărare, dar de ce ne-a trimis Deus la tine? (întreabă Death) 
-Nu ştiaţi? Dintre toate categoriile de îngeri, îngerii păzitori sunt cei care lucrează direct cu muritorii. Noi ne infiltram în lumea lor şi îi ajutăm cât putem. Avem o viaţă de muritor, casă, maşină, proprietăţi, unii îngeri păzitori îşi întemeiază familii. Toate acestea ca să putem să îi ajutăm pe oameni cât mai bine. Fiecare înger poate avea în grijă de la 10 până la 100 de persoane, în funcţie de vechime şi de abilitati. Noi trebuie să ne infiltrăm în viată acelor persoane şi să îi ajutăm la greu. Putem fi un prieten, un profesor, şeful de la servici. Să ştii că defapt 2% din populaţia lumii este formată din îngeri păzitori. (explică Aphiel) 
-Asta explică de ce câteodată aveam ciudata senzaţie că unii oameni mă pot vedea. (spune Death) 
-Aceia nu erau oameni, erau îngeri păzitori. (spune Alphiel) 
-Acum înţeleg. (spune Death) 
-Oricum, eu mă introc în lumea oamenilor în seara asta şi trebuie să vă iau şi pe voi. O să locuiţi la mine acasă. Noi trei o să ne distrăm pe cinste. (spune Alpiel) 
Deodată, în fata celor trei se deschide un portal. 
-Ăla e un potral interdimensional? (întreabă Death) 
-Da, să ne grăbim deoarece nu stă deschis prea mult. El trebuie să ne ducă în lumea oamenilor. (spune Alphiel) 
-Pot să-l mănânc? (întreabă Nigg) 

Între timp, în camera lui Deus acesta îi urmearea pe Death şi ceilalţi în televizorul său mare. 
-Sunteţi sigur de asta? (întreabă David) 
-Ce te deranjează, David? (întreabă Deus) 
-Să faceţi un asemenea gest doar pentru o ambitie personală şi egosiata a lui Death. Mi se pare ceva greşit şi total nefiresc. (spune David) 
-Ai dreptate, este greşit şi nefiresc. Dar nu fac lucrul acesta pentru oamenire şi nici pentru mine. Nu omenirea este cea care trebuie să înveţe din toată treaba asta, ci Death este acela. (spune Deus) 

Înapoi în camera cu portalul, cei trei se pregătesc să intre în el. 
"Oameni proşti! În sfârşit o să vedeţi cât de importantă este moartea. O să ajungeţi să mă implorati să vin să vă iau. De fiecare dată când voi veni, lumea va sărbătorii şi îmi vor mulţumii, dar până să învăţaţi adevărata importanţă a morţii o să trăiţi într-o lume fără ea. E timpul să trăiţi într-o lume în care MORTEA NU EXISTĂ!" 

Va conţinua în capitolul 2: "Moartea merge la şcoală!"


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Sam Aug 22 2015, 12:35, editata de 2 ori
Sus In jos
DiZi
Kaigai
Kaigai
DiZi

Ryo : 0
Likes : 19

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeSam Apr 04 2015, 14:37

Wooow!Neki,scenariul ăsta este extraordinar!Deci,pur si simplu,extraordinar!Dacă nu ți-am spus pana acum că ești genial,ți-o spun acum: "EȘTI GENIAL!".
Imi place totul la acest scenariu,atat personajele(Death,prea badass tipul iar Nigg este foarte amuzant,cred ca fac o echipa foarte tare) cat si povestea in sine,cu ingeri,moarte,divinitati etc fericit
Am să fiu si la acest scenariu,fanul tău numarul 1 fericit) Aștept next!
Sus In jos
VastoLorde
Kaigai
Kaigai
VastoLorde

Ryo : 0
Likes : 18

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeSam Apr 04 2015, 18:35

Eu nu citesc prea multe FIC-uri ,dar asta chiar ma atrage.
Hai cu next-ul!
Sus In jos
Matsuri
Kaigai
Kaigai
Matsuri

Ryo : 0
Likes : 35

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Apr 07 2015, 18:55

Nekirus, esti un geniu, adica asta stim deja, dar e frumos sa ti-o reamintim. E superb primul capitol, Doamne, cat il iubesc pe Nigg. : )) Mi se pare o poveste foarte interesanta si apreciez faptul ca explici tot, nu ne lasi in ceata. Pai, ce sa mai zic? Chiar vreau sa vad daca Death se integreaza printre oameni si sunt foarte curioasa sa aflu concluzia sa.
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeLun Apr 13 2015, 20:51

Capitolul 2!

Moartea merge la școală!

Spațiul și timpul sunt distorsionate. Death, Nigg și Alphiel tocmai trec print-un poral interdimensional din lumea îngerilor în cea a oamenilor. Nimic nu mai este recognoscibil, chiar și conștiința morții se pierde încet.
”A sosit vremea. Oameni imbecili, cât am să mă bucur când am să vă văd fețele disperate.” - gândea Death în timp ce treceam prin portal.
Nigg se uită nedumerit la el. Alphiel fredonează o melodie foarte încet.
Dimensiunea începe să-și recapete formele. Au ajuns. Sunt în lumea oamenilor, tocmai pe acoperișul unui bloc destul de înalt. E mult fum, agitație și o gălăgie de nesuportat.
-Unde suntem? (întreabă Death)
-Asta e lumea oamenilor. (răspunde Alphiel)
-De asta m-am prins și eu. Unde mai exact în lumea oamenilor? (întreabă din nou băiatul)
-Ah! Ce bătută-n cap sunt! ... Suntem în New York. (spune Alphiel)
-Huh! Așa deci. Văd că Deus m-a aruncat în cel mai mare mușuroi de oameni. (spune Death)
-Mușuroi? (se miră Alphiel)
-Las-o baltă! Hei, unde a dispărut Nigg? (întreabă Death, fiind puțin speriat de dispariția micului său partener)
-Asta e o întrebare bună. Acum o secundă era aici. (spune Alphiel)
Cei doi încep să se uite prin împrejurimi. Îl caută pe Nigg din priviri. Alphiel îl observă jos, în fața unui stand de hot dog.
-Uite-l acolo! (spune Alphiel)
-Ce naiba face?! (întreabă Death)
-Aparent își ia un hot dog. (spune Alphiel)
Jos, bărbatul ce vindea hot dogi tocmai îi dă unul lui Nigg.
-Poftim, băiat ciudățel! (spune bărbatul)
-Mulțumesc!...Uhm! E bun. (spune Nigg, mâncând și salivând simultan)
-Face 2 dolari și 50 de centi. (spune bărbatul cu hot dogi, întinzând mâna)
Nigg își bagă un deget în nas, scoate un muc, și-l pune în mâna bărbatului.
-Poftim! (spune Nigg)
Micuțul dă să plece. Bărbatul se uită nedumerit preț de câteva secunde. Se enervează și fuge după Nigg.
-Stai așa, pramatie mică! Dă-mi banii pe hot dog! (strigă bărbatul, urmărindu-l pe Nigg)
Cei doi încep să fugă prin mulțime. De sus, Alphiel și Death privesc toată scena.
-Prietenul tău e foarte amuzant și drăguț. (spune Alphiel)
-Da, trebuie să recunosc, are un stil aparte. (spune Death, zâmbind nedumerit)

Ajunși acasă la Alphiel, cei trei întă într-un apartament destul de spațios. Bucătăria și cu holul nici nu se disting, e doar o încăpere imensă ce le cuprinde pe ambele.
-Bun. Am ajuns. Bine ați venit în casa mea! (spune Alphiel foarte entuziasmată)
-E o casă destul de mare pentru o singură femeie. (spune Death)
-Îmi plac spațiile largi. (spune Alphiel)
-Unde-i frigiderul? (întreabă Nigg)
-Chiar acolo. (spune Alphiel, arătând către colțul din dreapta al bucătăriei)
Nigg fuge cu toată puterea spre frigider. Îl deschide și începe să mănânce.
-Ești sigură că e bine să-l lași așa? O să mănânce toată mâncarea. (întreabă Death)
-Copiii ca el au nevoie de multă mâncare. (spune Alphiel)
-El nu e tocmai un copil. E un demon al pădurilor. (spune Death)
Alphiel se plimbă fericită prin bucătărie și merge către Nigg. Aceasta îl privește pe micuț în timp ce mănâncă și-l mângăie pe cap.
-Ce apetit interesant. (spune Alphiel)
-Oi! Mă asculți măcar? (întreabă Death, având o expresie seacă)
Alphie își întinde mușchii și face niște exerciții fizice prin casă.
-Ce naiba faci? (întreabă Death)
-Mă mențin în formă...Bun. Eu mă duc să fac un duș. Voi acomodați-vă cu locul ăsta între timp. (spune Alphiel intrând în cameră)
-Bine. (spune Death)
Death se așează pe un scaun și privește nedumerit prin casă. Nigg continuă să mănânce.
”De ce naiba a trebuit să vin aici? ... Mă rog. Bănuiesc că nu am ce face.” - gândește Death
La un moment dat, Alphiel iese goală din cameră. Când o vede, Death tresare.
-Oua! Ce naiba faci? (întreabă Death, rușinat)
-Duș. De ce? (răspunde îngerul total degajat)
-De ce umbli goal...
”Stai așa. De ce mă simt rușinat? N-ar trebui. Niciodată n-am simțit atracție față de corpul femeii!” - gândește Death
-Ah, înțeleg! Acum că ești om descoperi lucruri noi, cum ar fi atracția pentru corpul unui femei. Death, dacă vrei să te învăț mai multe, ce-ai zice dacă m-ai însoți la duș? (întreabă Alphie având o voce seducătoare și apropiindu-se de Death)
-Nu m-m-ulțu-mesc! (spune Death fiind tot roșu la față)
-Glumeam. (spune Alphiel râzând și intrând în baie)
-Am scăpat. (spune Death ușurat)
-Domnule Death! (spune Nigg)
-Ce e? (întreabă băiatul)
-Trebuie să încercați șunca. E delicoasă. (spune Nigg)

Câteva ore mai târziu, cei trei stau împreună la masă. Specialitatea de azi este cotlet de porc cu legume fierte. O liniște covârșitoare curpinde atmosfera locuinței, până când Death hotărăște să o strice.
-Oi, Nigg! Mai poți mânca? ... O să ți se facă rău. (spune Death)
Nigg înfulecă foarte repede toată farfuria.
-Încă o porție. (spune Nigg)
-Sigur că da. Vine acum. (spune Alphiel umplând cu mâncare farfuria lui Nigg)
-Cred că m-am îngrijorat degeaba. (spune Nigg)
Death continuă să mănânce liniștit. Nigg începe să se holbeze la el.
-Ce e? (întreaba Death deranjat)
-Domnule Death, mai mâncați aia? (întreaba Nigg)
-Da. (spune tânărul)
Nigg strănută peste farfuria lui Death și umple toată mâncarea cu salivă.
-Dar acum? (întreabă Nigg)
-Ia-o. (spune Death împingând farfuria)
Nigg ia și farfuria lui Death și începe să mănânce din ea.
- Apropo. Abia acum mi-am amintit. Deus mi-a zis să vă dau asta. (spune Alphiel, dându-i lui Death o listă)
-Ce e asta? (întreabă Death)
-O listă de cumpărături? (întreaba Nigg)
-E o listă cu sarcinile pe care Deus le-a pregătit pentru tine. (spune Alphiel)
-Sarcini? Ce fel de sarcini? (spune Death)
-E un ghid de lucruri pe care trebuie să le obții pentru a te integra în societate. Trebuie să le obții pe toate dacă vrei să îți recuperezi puterile. (spune Alphiel)
-Să vedem. Prima chestie: ”Mergi la scoală”. A doua: ”Integrează-te într-un grup de tineri”. A treia: ”Găsește-ți un loc de muncă cu jumătate de normă„. A parta: ”Caută-ți un hobby”. Și ultima: ”Găsește-ți o iubită”. Ce? Trebuie să fac toate astea? (spune Death revoltat)
-Nu zice nimic de mâncare? (întreaba Nigg)
-Ce tâmpenie! Deus mi-a zis că pot să-mi recuperez puterile când vreau. Demiurgul ăla neno...
Death nu termină ce are de zis că neonul de pe tavan de sparge în bucățele și îi lasă în beznă.
-Ai grjă ce vorbești! Nu uita că Deus vede și aude tot. (spune Alphiel)
-Hă hă hă! (spune Death puțin speriat)

După câteva minute, Alphiel a adus câteva lumânări care să țină locul neonului spart. Nigg stă cu degetul în nas și se joacă cu unul dintre acele lumânări. Alphiel îl privește amuzată, iar Death stă îngândurat și privește spre listă.
”Cred că glumești. Ce plănuiști, Deus? Ăsta e modul tău de a mă face să înțeleg oamenii?” - gândea Death
-La ce te gândești? (întreaba Alphiel)
-La cum naiba o să fac toate lucruile de pe lista asta. (spune Death)
-Eu zic s-o iei încet. Am rezolvat oricum ca de mâine să mergi la școală. (spune Alphiel)
-Poftim! Și când aveai de gând să-mi spui? (spune Death mirat)
-Chiar acum. (zice Alphiel)
-Și eu vreau la școală. (spune Nigg)
-Îmi pare rău, Nigg. Dar tu încă ești prea mic ca să mergi la școală. (spune Alphiel)
-Înțeleg. (spune Nigg trăgând un pârț)
-Alphiel? (întreaba Death)
-Spune-mi Aplhi, te rog! Sună mai drăguț. (spune Alphiel)
-Atunci Alphi, ce fel de școală e asta? (întreabă Death)
-E o școală nu foarte departe de aici. Stai liniștit, e drept că nu e una dintre școlile de top din oraș dar sunt sigură că ai să te integrezi foarte bine. (spune Alphiel)
-Înțeleg.
-Death? Dacă ai nevoie de o iubită ... să știi că eu îți stau la dis-po-zi-ți-e. (șoptește Alphiel suav în urechea lui Death)
-Termină! (spune Death rușinat)
-Glumeam! (Alphiel râde)

A doua zi, Death și Nigg merg spre școală. Aceștia ajung în fața unei clădiri mari și portocalii. În jurul lor se învârt tot felul de studenți. Cei doi se opresc și privesc către școală.
-Am ajuns. Deci asta e școala Newman. (spune Death)
-Nu pare cine știe ce. (spune Nigg având degetele în nas)
-Nigg, tu de ce ești aici? (întreabă Death)
-Eu mă duc oriunde mergeți și dumneavoastră, domnule Death. (spune Nigg)
-Înțeleg. Să mergem atunci. Dar la cursuri nu mă poți însoții. (spune Death)
-De ce? (întreabă micuțul demon al pădurii)
-Pentru că o să sperii lumea. (spune Death)

Death ajunge în clasă și se așează într-o bancă lângă geam. Toți ceilalți elevi îl privesc suspicioși. Printre aceștia se numără și un băiat cu părul potrocaliu și ochi căpriu și o fată cu părul negru, lung. 
”Se pare că sunt tratat cu suspiciune” - gândește Death
Lângă el apare un tip brunet, foarte făcut, care îl amenință.
-Hei, tu! Ăla e locul meu.
Death îl ignoră.
-N-auzi? Am zis să te ridici. (spune gorila)
-Oh nu, ăla e locul lui Mike! Acum a îmbulinat-o. (spune unul dintre elevi)
-Săracul copil! (spune altă elevă)
-Ai ceva tupeu ca să mă ignori. (spune Mike)
-Tu ai vorbit vreodată cu o furnică? (întreabă Death)
-Huh?
-Asta reprezinți tu pentru mine. (spune Death)
-Arogant împuțit. O să te fac terci. (spune Mike, ridicându-l pe Death de gulerul de la cămasă)
-O să te...
*Flashback*
Death stă la masă cu Alphi. Este dimineață și se pregătește să se ducă la școală.
-Am plecat. (spune Death)
-Death, încă ceva. (spune Alphi)
-Ce anume? (întreabă băiatul)
-Încearcă să nu cauzezi nici un fel de probleme. Trebuie să te integrezi printre oameni, nu să-i eviți. Să nu te bați cu nimeni, ai înțeles? (spune Alphiel)
-Și de ce mă rog aș asculta de un înger păzitor? Uiți cine e superiorul aici. (spune Death)
-Death, te rog! (spune Alphi, având o față serioasă)
Death rămâne mirat când îi vede expresia feței.
-Bine. (spune acesta)
*End of the Flashback*
”N-am văzut-o niciodată pe Alphi atât de serioasă. I-am promis că nu o să fac nimic prostesc.” - gândește Death
-Acum nu mai ești mare și tare. E doar gura de tine. (spune Mike, ținându-l pe Death de cămasă)
-La naiba! (spune Death)
-Hei, Mike! Lasă-l în pace! (se auzi o voce)
-Huh! (exclamă Mike, privând în dreapta)
Privirea-i zărește chiar pe tipul cu părul potocaliu ce se uita le Death înainte.
-Tu ce naiba mai vrei? E vina lui că s-a pus pe locul meu. Eu doar îl învăț pe nesimțitul ăsta bunele maniere. Stai în baca ta sau o pățești și tu. (spune Mike)
-Pune-l jos am zis. Sunt alte bănci libere. Nu trebuie să te porți așa. (spune băiatul)
”Cine naiba e tipul ăsta?” - gândea Death
Mike îl lasă jos pe Death și se duce la băiatul cu părul portocaliu.
-Tu ți-ai cerut-o. (spune Mike, lovindu-l în burtă)
Băiatul cade jos. Îl doare foarte tare. Chiar când să-i mai dea o lovitură, apare Death și-i prinde mâna lui Mike.
-Ajunge. (spune Death)
-O să...
Nu termină Mike de spus nimic că toți elevii se ridică în picioare. Tocmai ce vine profesoara de matematică.
-Bună ziua, domnișoară Alphi! (spun elevii)
Death rămâne mască când își dă seama că noua lui profesoară de matematică e chiar Alphiel.
-Alphi! (strigă Death mirat)
-Haideți la locuri. Azi e o zi minunată pentru matematică, nu-i așa? ... Uite-l și pe studentul nou. Darrel. (spune Alphi)
-Cine? (întreaba Death nedumerit)
-Nu ești tu Darrel, studentul nou? Hai în față și prezintă-te, te rog! (spune Alphi)
-Serios? Darrel? (spune Death)

După ora de matematică Alphi și cu Death se plimbă pe holurile școlii. 
-De ce nu mi-ai spus că ești profesoară aici? (întreabă Death)
-Am vrut să te surpind. (spune Alphi zâmbind)
-A fost mai degrabă un șoc. (spune Death)
-Death, mulțumesc! (spune Alphie)
-Pentru?
-Pentru că ți-ai ținut promisiunea față de mine și nu ai cauzat probleme. (spune Alphi)
-Nu e nimic.
Cei doi se opresc în fața biroului directorului.
-Eu trebuie să trec pe la director. Ne vedem acasă. (spune Alphi, făcându-i cu mâna lui Death)

Alphi intră în birou. Acolo o așteaptă directorul, bărbat, în jur de 50 de ani, păr negru spre cărunt, îmbrăcat la costum.
-Yu-hu! Domnule Director, am venit. (spune Alphi)
-I-a un loc. (spune directorul)
-Nu mulțumesc. Nu prea îmi place să stau jos. (spune Alphiel)
-Alphiel, ce caută moartea la mine în școală? (întreabă directorul)
-Păi Deus mi-a spus că i-ar prinde bine dacă ar începe să meargă la școală, așa că m-am gândit să-l transfer aici. (spune Alphiel)
-Deus, huh! Și de ce ar avea moartea nevoie să meargă la școală. Am auzit și eu zvonul, îngerii vorbesc, dar nu-mi imaginam că o să ajungă fix în școala mea. (spune directorul)
-E vreo problemă cu asta? (întreabă Alphi)
-Am fost de acord să te primesc pe tine, un înger în școala mea atâta timp cât nu-mi încurci planurile. Dar pe el...(spune îngerul)
-Lasă-mă să fiu clară cu tine, Metatron. Dacă voi, îngerii căzuți, interveți în viața lui Death, am să vă prăjesc măruntaiale. (spune Alphiel cu o figură serioasă)
-Oh, asta da amenințare. Eu nu sunt obligat să ascult de Deus ca o mică păpușă precum faceți voi. De aceaa sunt un înger căzut. Și nici nu-mi place jocul ăsta idiot pe care moartea a început-o. El nu realizează ce hoas o să creeze. (spune Metatron)
-Asta nu e problema mea. (spune Alphiel)
-Nu doresc un confict cu îngerii. (spune Metatron)
-Atunci stai departe de el. (spune Alphiel, ieșind pe ușă)
Alphiel iese afară și începe să zâmbească și să fredoneze cântece pe hol. Între timp, Metatron e vizibil iritat de cele petrecute.
-Tsh! Îngeri idioți! ... Mike! (spune Metatron)
Se dechide un potral din podea, iar de acolo iese Mike.
-Te-ai întâlnit azi cu el. Ce părere ai? (întreabă Metatron)
-În momentul de față nu e cu nimic mai presus decât un simplu om. Nu cred că reprezintă un pericol pentru noi. (spune Mike)
-Totuși, prezența lui mă irită. Fă-l să plece. (spune Metatron)
-Dar cu Alphiel ce facem? (întreabă Mike)
-O să mă ocup eu de îngerul acela păzitor enervant. (spune Metatron)

Death se plmiba pe holurile școlii. Deodată, din baia fetelor aude niște țipete. Toate fetele fug speriate din baie. Death se apropie de ușă. Din baie iese Nigg înfășurat tot în hârtie igienică.
-Sunt o mumie! (spune Nigg)
-Nigg, ce faci? (întreabă Death)
-Ah, domnule Death. Doar pierdeam timpul până terminați dumneavoastră cursurile. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-Hai acasă. (spune Death)
Cei doi ies împreună din școală.
-Hei, stai! (se auzi o voce din spate)
Death se întoarce și îl vede pe tipul cu părul portocaliu care i-a luat apărarea în clasă.
-Tu ești...
-Bună! He! Nu credeam că o să te mai ajung ... Eu sunt Sam, încântat! (spune Sam, întinzându-i mâna lui Death)
Cei doi dau mâna.
-Încotro mergi? N-ai chef să mâncăm ceva? (întreabă Sam)
-Am o întrebare. (spune Death)
-Ce anume?
-De ce mi-ai luat apărarea azi în clasă? (întreabă băiatul)
-Pentru că înțeleg cum e să fii puștiul cel nou ... Nici eu nu sunt elev aici de foarte mult timp. La fel ca tine am întâmpinat dificultăți, dar într-un final am găsit oameni de treabă care m-au acceptat. (spune Sam)
-Înțeleg. (spune Death plecând)
-Hei, stai! (strigă Sam)
-Domnule Death, poate ar trebui să mergeți cu el. (spune Nigg)
-De ce? (întreabă Death)
-Nu uitați de lista lui Deus, acolo apare și o cerință ce implică integrarea într-un grup social. Detectez o oportunitate bună aici. (spune Nigg)
-Ai dreptate, Nigg ... Prea bine, unde mergem? (spune Death)
-Ai să vezi. (spune Sam)

Ajunși la un fast food, fiecare dintre cei trei își comandă ceva. Sam mănâncă o salată orientală, Death macaroane cu pui, iar Nigg trei duzine de hamburgeri.
-Uhm, prietenul tău are un apetit cam mare pentru statura lui. (spune Sam)
-Oi, Nigg! Ai bani să plătești toate asta? (întreabă Death)
-Nu vă îngrijorați, domnule Death. Am găsit toți banii ăștia la școală. (spune Nigg, scoțând un teanc mare de dolari)
-Unde i-ai găsit? (întreabă Death)
-Într-un seif. (spune Nigg)
-Bună! Îmi cer scuze dacă ați așteptat prea mult. (se auzi vocea unei fete)
Death se uită și o vede pe fata cu părul negru ce se tot holba astăzi la el în clasă.
-Scuze, ea e Anna. E o prietenă bună de-a mea, am chemat-o și pe ea. (spune Sam amuzat)
-Bună! Eu sunt Anna. Îmi pare bine de cunoștință Darrel. (spune fata)
-Darrel? 
-Nu ăsta e numele tău? (întreaba Anna)
-Ce? Ba da. Dar sună stupid. Dacă e să mă strigați cumva, spuneți-mi D. (zice Death)
-D.? (se miră Ana)
-Ce nume! Cine ar vrea să fie strigat după o inițială. (spune Sam râzând)
-Taci Sam! Mă bucur să te cunosc, D. (spune Anna)
-Mda. (spune Death)
Ana îl observă pe Nigg cum mănâncă. Se duce la el și-l prinde de obraji.
-Cine e drăgălășenia asta mică?! Uită-te la el ce adorabil e! (spune Anna)
-Domnule Death, ajutor! (spune Nigg, fiind torturat)
-D., e cumva fratele tău mai mic? (întreabă Ana)
-Ceva de genu. (spune Death)

După mâncare, cei patru merg spre casă povestind. Death a început să devină din ce în ce mai degajat și mai lejer în preajma Annei și a lui Sam.
-Noi o luăm pe aici. (spune Sam)
-Bine. (spune Death)
-Ne vedem la școală. (spune Sam)
-Uhm, D.? (zice Anna rușinată)
-Da?
-Știu că ești nou în oraș și e greu pentru tine, așa că...așa că...dacă ai nevoie de cineva cu care să ieși...(spune Anna rușinată)
-Am înțeles. (spune Death zâmbind)
Ana zâmbește. Cei patru se despart. Nigg și Death merg spre casă.
-Domnule, se pare că acea femeie...
-Da.

Death și Nigg intră în casă. În bucătărie Alphiel face de mâncare purtând doar un șorț.
-Am ajuns...(spune Death, dar nu termină de vorbit că o vede pe Alphi dezbrăcată și încremenește)
-Bine ați venit! Mâncarea e aproape gata. (spune Alphi)
-Pune ceva pe tine. (strigă Death)
-Acuma. (spune Alphi râzând)
Cei trei se așează la masă.
-Cum a fost ziua ta, Death? (întreabă Alphi)
-În regulă, presupun. (spune Death)
-Ai reușit să îndeplinești ceva sarcini de pe listă? (întreabă Alphi)
-Sunt mai greu de realizat decât mă aștepam. Oricum, cred că sunt pe drumul cel bun. (spune Death)
-Serios? Vai ce mă bucur! (spune Alphi îmbrățisându-l pe Death)
-Mă sufoci! (spune acesta)
-Domnule, cred că a apărut o bună oportunitate pentru a mai completa o sarcină. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-Nu pot să te iau în serios când ai mâna plină de muci. (spune tânărul)
-Cred că am găsit persoana potrivită pentru rolul de iubită. (spune Nigg)
-Doar nu te referi la...
-Ce? Death o să aibă o iubită? Sunt atât de geloasă ... Deci, cine e? (întreabă Alphi)
-Fata de mai devreme, Anna. E limpede că simte ceva pentru dumnevoastră. Eu zic că e o ocazie bună. Dumneavoastră fiind o fire anti-socială o să vă fie greu să găsiți fete care să fie atrase de dumneavoastră. (spune Nigg)
-Nu știu ce să zic. (spune Death)
-Hmmm! Anna? E perfectă. E o fată atât de bună și de cuminte. Ai grijă de ea, Death. (spune Alphi)
-Bine ... Uhm, cum fac să fie iubita mea? Adică e un ritual, ceva? (întreabă Death)
-Posibil. (spune Nigg)
-Voi doi chiar nu știți nimic despre femei, nu? ... Lăsați asta în seama mea. Poftim! (spune Alphie, dându-i lui Death două bilete la film)
-Ce sunt astea? (întreabă Death)
-Bilete la filme. Treaba ta e să o inviți pe Ana la un film, după o scoți la o plimbare prin parc și dacă simți că vă potriviți...
-De ce trebuie să fac toate asta? Nu mai bine o întreb direct? (întreabă Death)
-Nu! Faci cum îți zic eu. Ai înțeles? (spune Alphi cu o voce seriosă)
-Da...(spune Death)
-Minunat! Death are o întâlnire! (strigă Alphi fericită)

A doua zi, Death o așteaptă pe Anna ca să o invite în oras. Death are biletele la film în mână. Le privește pasiv.
”La naiba, Alphi! Câteodată poate fi foarte înfricoșătoare pentru un înger.” - gândește Death
-Uite că vine. (spune Nigg)
-Bun.
Death se apropie de Anna. Fata îl observă.
-Bună D.! (spune Anna)
-Bună! (spune Death)
-Ce sunt alea? (întreabă fata)
-Bilete la film. Mă gândeam că poate vrei să vii cu mine. (spune Death)
Auzind acestea, zâmbetul Annei înflorește pe fața ei. Fata se bucură și-l îmbrățișează pe Death.
-Hei, ce faci? (întreabă Death)
-Iartă-mă, dar sunt atât de fericită. (spune Anna)
Din depărare vine Sam cu un buchet de flori.
”Astăzi o să-i spun” - gândește Sam
Băiatul ajunge lângă Death și Anna.
-Bună! Anna, putem vorbi o secundă? (întreabă Sam)
-Ce este?
-Atunci eu o să plec. (spune Death)
-Bine, ne vedem mâine atunci! (spune Anna, fiind roșie la față)
-Vă vedeți mâine? (întreabă Sam)
-Da, D. m-a învitat la o întâlnire. (spune Anna)
-Înțeleg. Asta e bine ... (spune Sam cu o voce tremurată)
-Deci, despre ce voiai să vorbim? (întreabă Anna)
-Nu mai contează. (spune Sam)
Băiatul începe să fugă cu buchetul de flori în mână.

A doua zi, Death și Anna se întâlnesc în centrul orașului.
-Scuze că te-am făcut să aștepți! (spune Anna)
-E ok. Să mergem. (zice Death)
Cei doi ajung în sala de cinema. Se uită la un film de groază. Anna se sperie și îl îmbrățișează pe Death. Acesta privește nedumerit. La un moment dat Anna, vrea să-l prindă de mână, dar Death își ia niște popcorn cu mâna respectivă. După film cei doi se plimbă prin oraș. Ajung la o cofetărie.
-Ești bine? (întreabă Anna)
-Da. De ce? (spune Death)
-Ai fost cam tăcut și închis pe tot parcursul întâlnirii. Parcă te frământă ceva. (spune Anna)
-Nu chiar. (spune Death)
-D., vreau să știu mai multe despre tine. Ce-ți place să faci? (întreabă Anna)
”Ce-mi place să fac, huh?” - gândește Death în timp ce-și amintește cum trecea oamenii în lumea de dincolo.
-Nu prea multe. Într-un fel ... nu știu ... ajut lumea. (spune Death)
-Pari genul de om care ar face asta. (spune Anna)
-Cum așa?
-Arăți de parcă ai trecut prin multe. Ești rece și tăcut, dar cred că ești o persoană bună. (spune Anna)
-Ce prostie! (spune Death)
-Huh! (exclamă fata)
-Ce părere ai despre moarte? (întreabă Death)
-Ce întrebare ciudată. Nu știu sigur. Nu prea pot să-mi dau cu părerea în privința morții fiind un concept atât de abstract și greu de înțeles. Cred că și moartea poate să fie bună sau rea, depinde de fiecare cum o vede. (spune Anna)
-Înțeleg. E o înțelegere limitată, dar un răspuns just. Eu cred că moartea e un lucru necesar omenirii, dar pe care, din păcate mulți nu-l înțeleg. Oamenii nu au habar ce dar minunat le oferă moartea. (spune Death)
-Acum vorbești de parcă nu ai fi om ... Eu cred că, dacă chiar există cineva care să fie numit moarte, acela ar trebui să înțeleagă mai bine omul. Toți au o viață, prieteni, familie, loc de muncă. Multora le place să trăiască, să simtă că au un loc unde aparțin, dar moartea nu iartă pe nimeni. Te smulge din locul tău, din familia ta fără nici un avertisment. E normal să fii supărat pe ea... (spune Anna)
-Deci asta simți tu? (întreabă Death)
-Nu. Cred că asta simt toți. (spune Anna)
-Înțeleg...(spune Death având o privire pierdută)
-Dar hai să vorbim despre altceva. Suntem la o întâlnire totuți...

Anna și Death merg spre casă. Aceștia se plimbă pe digul unui râu.
-Ce apus încântător! (spune Anna)
-Anna, mulțumesc! (spune Death)
-Pentru? (întreabă Anna)
-Am reușit să înțeleg ceva de la tine. (spune Death)
-Mă bucur că te-am putu ajuta. (spune Anna)
Cei doi se uită unul la celălalt și râd. Se privesc câteva secunde în ochi, după care Anna îl sărută pe Death. Acesta este mirat și nu știe ce să facă. De la distanță Sam îi urmărea.
-Ne vedem mâine? (întreabă Anna)
-Da. (spune Death)
Anna îi face cu mâna și pleacă. Death rămâne singur. Stă nemișcat câteva secunde. Deodată, un râs sadic apare pe fața lui.
-Deci așa e să fii om? Cât de prostesc! Naivi. ”Moarte te smulge din familie, te îndepărtează de prieteni?” Ce gândire tristă și inutilă. Cu cât îi înțeleg mai mult, cu atât îmi dau seama că am făcut ceea ce trebuie. Oameni imbecili! (spune Death)
-Hei, tu! (spune Sam, apărând din spate)
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Vreau să știu ceva. O iubești pe Anna? (întreabă Sam)
-Huh! (exclamă băiatul)
-Răpunde-mi! Anna e o fată minunată și merită tot ce e mai bun. Să nu te prind că o rănești. (spune Sam)
”Ar fi ciudat să-i spun că am ieșit cu ea doar pentru că așa scria pe o listă.” - gândea Death
-Răspunsul meu e nu. Anna nu e nimic mai mult decât un experiment pentru mine. (spune Death)
Sam îi trage un pumn. Death rămâne mirat de gestul băiatului. Sam izbucnește în lacrimi și sare la Death. Îl trântește și continuă să-l lovească cu pumnii. Death privește mirat.
”S-a enervat atât de tare doar pentru ce am zis adineauri? Hmph! Oameni, ce creturi tâmpite!” - gândește Death
Deodată, o mână trece direct prin pieptul lui Sam și îi scoate inima afară.
-Ce....(spune Sam prăbușindu-se)
Death se uită mai atent și îl vede pe Mike. Acesta se ridică de jos.
-Tu! Am simțit eu că e ceva ciudat cu tine. Ce naiba ești? (întreabă Death)
-De un gunoi am scăpat, mai avem unul. (spune Mike)
Niște aripi negre apar în spatele acestuia.
-Un înger căzut, huh! (spune Death)
-Am un sfat pentru tine: pleacă din orașul ăsta! (spune Mike)
-Și dacă nu vreau? (spune Death)
-Speram că vei spune asta. (spune Mike)
Îngerul căzut afișează un zâmbet sadic și îl atacă pe Death. Îl lovește cu pumnii și picioarele încontinuu, și-l aruncă peste tot.
”La naiba! Nu am puteri acum. Dacă le avem tipul ăsta era deja mort.” - gândea Death
Death cade pe potecă plin de sânge. Mike se aprope și face o sabie dintr-un fel de energie neagră.
-Nu pot să omor moartea, dar pot s-o torturez. (spune Mike tăiindu-l pe Death)
-La naiba!
Atacurile lui Mike sunt din ce în ce mai dure. Death e plin de sânge dar continuă să se ridice. Mike încearcă încă o lovitură, dar apare o mână care-l oprește.
-Cine? (se întreabă Mike)
Lângă cei doi stă un bărbat ce poartă o robă. Mike îl atacă dar bărbatul reușește să se ferească și-i dă un picior în burtă ce îl aruncă câțiva metri.
-Salutare, moarte tâmpită! (spune bărbatul)
-Cine ești? (întreabă Death)
Bărbatul își dă haina jos. Nu e nimeni altul decât Seraphiel, îngerul luptător cu care era să se bată Death în primul capitol.
-Tu? Seraphiel! Ce faci aici? (întreabă Death)
-Nici mie nu-mi place să-ți văd mutra, dar am ordine de la Deus. (spune Seraphiel)
-Ce fel de ordine? (întreabă Death)
-Să te păzesc și să mă asigur că nimeni nu interferează cu viața ta normală de om. (spune Seraphiel)
-N-am nevoie...
-Taci! Nu de tine depinde asta, boule! (spune Seraphiel)
Mike se ridică foarte nervos.
-La naiba, îngerule! Am să te omor! (spune Mike)
-De parcă eu, Seraphiel, cel mai puternic înger care-l păzește pe Deus aș pierde în fața unui încer căzut. Nu mă subestima, tâmpitule! (spune Seraphiel)
Acesta scoate o sabie de lumină și cu o viteză incredibilă îl taie în două pe Mike. Sângele lui e peste tot.
-Ce bou! (spune Seraphiel)
Death merge spre coprul lui Sam. Inima i-a fost scosă și lăsată lângă corp.
-E mort. (spune Seraphiel)
-Nu, nu are cum. (zice Death)
Sam începe să tușească și se ridică de pe jos. Death se uită la el și zâmbește.
-Ce naib...(spune Seraphiel)
-Cum de sunt în viață? Inima mea .. inima mea ... e chiar lângă mine! (spune Sam, panicat)
Death chicotește.

Seara, în locul bătăliei apare Metatron. Acesta găsește doar o urmă de cretă pe jos.
-Fir-ai-tu de moarte afurisită! (spune Metatron)

Death stă în pat pe întuneric. Fericirea i se citea pe față și abia se mai abținea să nu râdă.
”A început....Jocul meu tocmai am început” - gândește Death

Va continua în capitolul 3: ”Moartea în alertă!”
Sus In jos
Matsuri
Kaigai
Kaigai
Matsuri

Ryo : 0
Likes : 35

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Apr 14 2015, 14:13

Nekirus, ai aici un ditamai capitolul, mi-a luat mai mult de 30 de minute sa-l citesc cu 3 pauze, m-a omorat la ochi! Dar a meritat, sincer. Este de pana acum cel mai tare capitol si o sa te scuz pentru ca e asa lung. Imi place la nebunie tot ce face nemernicul de Death! Si Nigg e din ce in ce mai interesant. Stii ce ar fi super ? Daca s-ar forma un fel de triunghi amoros intre Anna, Death si Alphi. Ar fi senzational. Pana la urmatorul capitol iti las felicitarile mele!
Sus In jos
VastoLorde
Kaigai
Kaigai
VastoLorde

Ryo : 0
Likes : 18

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMier Apr 15 2015, 12:12

Esti genial omule!!!
Astept urmatorul.
Sus In jos
DiZi
Kaigai
Kaigai
DiZi

Ryo : 0
Likes : 19

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeSam Mai 02 2015, 15:49

Băi,am lăsat comm pe celălalt forum,aici las doar pentru ca tu să pui alt capitol,dar îți reamintesc că ești genial.Hai cu nextul!
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeDum Iun 28 2015, 23:30

Oh, doamne. Ce nevoie aveam de o scriere care e ea in sine amuzanta, nu prin replici caraghioase. 
Imi place ideea lui Deus de a-l face pe Death sa experimenteze scoala. E foarte amuzant cum se comporta si reactioneaza, dar mai ales cum Nigg ii este atat de fidel si amandoi au o personalitate unica, bine conturata. 
O singura parte mi-e cam in ceata. Cand tipa aia ingel-razboinica l-a taiat pe Sam si asta s-a panicat ca nu avea inima langa el, cum naiba.... sunt un soi de zombie acum? Sau ce, daca il duce la spital o sa il coasa si gata, trece peste? ciudaaaat. 
Oricum, chiar imi place mult ideea si e enervant ca o sa ai numai 12 capitole - pe care le postezi si exagerat de greu.
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeLun Iul 06 2015, 21:57

Capitolul 3!
Moartea în alertă!

Locație: Londra
Ora: 21:45 pm
Un grup de constructori se apropie de încheierea zilei de lucru. Mai trebuie să facă ultimele finisări la construcția care e aproape gata. La un moment dat, o bucată din acoperiș se desprinde. Muncitorii se alarmează.
-Mă duc să văd ce se întâmplă. (spune Doodlie, unul dintre muncitori)
-Atenție, preitene! (spune altul)
-Nici o grijă, știu ce fac. Sunt în meseria asta de mai bine de 25 de ani. (spune Doodlie, fiind sigur de el)
Acesta se leagă cu o sfoară în jurul brâului, iar capătul sforii îl fixează bine de o țeavă de metal suspendată. Doodlie merge pe acoperiș.
-Care-i problema? (strigă un muncitor)
-Se pare că partea asta n-a fost fixată. Oricine a făcut bucata asta de acoperiș a uitat să termine treaba. (spune Doodlie)
Acesta încearcă să se îndepărteze de acoperiș însă alunecă și cade jos. Din fericire, bucata de frânghie reușește să-l țină suspendat în aer. Colegii de lucru se panichează și fug să-i sară în ajutor.
-Doodlie, ești bine?
-Grăbiți-vă și ajutați-mă! (strigă bărbatul)
Muncitorii se grăbesc cu toată puterea lor, însă frânghia care-l ținea pe Doodlie se rupe iar acesta cade de la etajul 6.
-Doodlie! (strigă oamenii)
Aceștia coboară și-l găsec pe Doodlie într-o baltă de sânge. Capul îi era spart, coloana vertebrală ruptă, la fel ca și majoritatea oaselor din corp. Câteva organe vitale i-au fost distruse deasemenea.
-Nu se poate! Doodlie! (spune un muncitor)
-La dracu! (spune altul)
-Aw aw aw! (se aude din direcția lui Doodlie)
-Doodlie, ești bine? (întreabă un muncitor)
-Trăiești! Nu stați așa, să sune careva la ambulanță! (strigă altul)
-Mă doare! Mă doare foarte tare! (oftează Doodlie)
-Bine că trăiește. (spune unul dintre muncitori)
-Nu … n-are cum. Priviți! Capul îi e spart. Și poziția aceea nefirească indică că și-a rupt coloana. Nu poate să trăiască. Nu are cum! (zice un muncitor mai bătrân)

Locație: Italia
Ora: 22:45 pm
Două clanuri mafiote tocmai ce-și rezolvă niște vechi dispute print-un schimb de focuri de arme.
-Fugiți! Nu-l lăsați să scape! (strigă Pablo, unul dintre mafioți)
Pablo, împreună cu trei camarazi, tocmai ce urmăresc un membru al familiei inamice. Aceștia fug după el deja de 10 minute în care schimbă focuri de armă fără oprire. La un moment dat, inamicul celor 4 ajunge într-o fundătură.
-Te-am prins acum. (spune Pablo)
Cei 4 mafioți încep să tragă cu pistoalele în inamic. Gloanțele îl nimeresc peste tot. Giovanni, ăsta e numele lui, a încasat mai bine de 57 de gloanțe în cam toate părțile din corp. Fericiți, cei 4 mafioți încearcă să se îndepărteze. 
-He he! Așa merită fraierul. (spune unul dintre mafioți)
În timp ce pleacă fericiți, unul dintre ei este împușcat în spate de către Giovanni.
-Umberto! Umbeto! Hei! (strigă Pablo)
-Cum se poate. I-am nimerit toate organele. Trebuia să fie mort. (spune un alt mafiot)
Giovanni s-a ridicat de jos ca și cum n-ar fi pățit nimic și ține pistolul îndreptat spre cei 4. Umberto, amicul lui Pablo, ce tocmai a fost împușcat își revine deasemenea. 
-Sunt bine. N-am nimic. (spune Umberto)
-Ar fi trebuit să fiți morți. Ce mama dracului se întâmplă aici? (spune Pablo speriat)

Locția: Japonia
Ora: 08:45 am
Un sociopat japonez care torturează și ucide oameni în timp ce-i filmează, iar după pune filmările pe internet, tocmai se pregătește să-și execute următoarea victimă. Ucigașul își pune cagula pe cap și pornește camera.
-Ești gata să mori, Sakamoto-kun? (întreabă ucigașul)
-Nu, te rog! Ai milă! Ai milă! … Am familie și o companie de condus. (spune Sakamoto)
-Nu te teme pentru familia ta. Ei o să urmeze. (spune ucigașul râzând fără să se oprească)
-Monstrule! Du-te dracului! Sper să arzi în iad! Mori! (strigă Sakamoto)
Ucigașul se enervează, ia de jos un baros și-i dă peste cap lui Sakamoto. Acesta pare că și-a pierdut cunoștința.
-Ui, e mort deja? Sakamoto-kun, speram să reziști și tu mai mult! (spune ucigașul)
-Uhhh …(spune Sakamoto revenindu-și)  
-Incredibil Sakamoto-kun! Ești foarte rezistent. Să vedem cum te descurci acum. (spune ucigașul)
Acesta pornește o drujbă.
-Nu! Stai! Nu! ...
Ucigașul îi taie o mână lui Sakamoto. Acesta urlă de durere.
-Bravo Sakamoto-kun, văd că încă mai reziști. I-a să te facem bucățele! (spune ucigașul)
Acesta începe să râdă și să taie toate membrele lui Sakamoto, după care îi taie corpul în două și la final capul. În tot acet timp el râde.
-Huh! Cred că iar m-a luat valul … Mă rog! Sakamoto-kun, mi-a făcut plăcere să lucrez cu tine. (spune ucigașul în timp ce se îndepărtează)
-Hei, unde crezi că te duci? (se auzi vocea lui Sakamoto)
Ucigașul se întoarce și vede capul bărbatului pe jos)
Ceea ce este și mai ciudat, e capul lui Sakamoto care vorbește.
-Nu mă lăsa aici așa. Ce dracu se întâmplă? (spune Sakamoto)
-Asta nu e real! Nu e real! (strigă ucigașul)
Acesta se sperie groaznic și părăsește camera fugind.
-Nu mă lăsa așa! (strigă Sakamoto)

Într-o cafenea din New York televizorul mergea pe canalul de știri. O reporteriță ne este arătată într-un spital din New York în care s-a creat o adevărată dezordine. Mii de pacienți vin în fiecare oră cu probleme inexplicabile.
-Haosul a cuprins toată planeta. Deja de câteva ore oamenii par să nu mai poată să-și piardă viețile. Spitalele din New York abia mai fac față valului uriaș de persoane care vin la urgențe. Chiar acum câteva secunde a intrat pe ușă un om a cărui corp a fost retezat în jumătate de către o elice electrică. Situația începe să scape de sub control în toată lumea. Doctorii sunt depășiți de situație, iar lumea suferă îngrozitor. Durerea pacienților nu poate fi stopată nicidecum. E un fenomen într-adevăr inexplicabil. Să fie ăsta sfârșitul lumii? În ritmul ăsta planeta o să fie suprapopulată în câteva săptămâni. Autoritățile nu știu cum să răspundă ...
Camera se îndepărtează de televizor către o masă din bar. La acea masă stau Death, Nigg și Seraphiel.
-Uite! Vezi ce-ai făcut, moarte proastă? (spune Seraphiel)
-Da. Văd. Ăsta este exact lucrul pe care mi l-am dorit. Ha ha! Și nu doar eu, chiar și aceste creaturi patetice asta au vrut. De fiecare dată îi auzeam cum voiau să scape de moarte. Poftim! Au scăpat. (spune Death, fiind mândru de sine)
-Ascultă mucosule, ăsta nu-i un joc! (spune Seraphiel nervos)
Îngerul îl ia de guler pe Death.
-Haide! Fă-o! Să vedem ce o să spune Deus după. (spune Death)
-La naiba! Nu înțeleg de ce te lasă să faci ce vrei. Lucrul ăsta e greșit din atât de multe puncte de vedre. (spune Seraphiel)
-Nu înțelegi …(spune Death în șoaptă)
-Ce? (întreabă Seraphiel)
-Nu înțelegi nimic. Un înger de nivel înalt ca tine n-ar putea să înțeleagă niciodată. (spune Death)
-Taci din gură! (strigă Seraphiel)
O chelneriți vine și le aduce câte un hamburger.
-Poftă bună! (spune chelnerița)
-Mulțumim mult! (spune Seraphiel)
Chiar atunci când Seraphiel este pe cale să apuce hamburger-ul, Nigg îl ia din fața lui.
-Oi, ce naiba faci? E al meu. (spune Seraphiel nervos)
Nigg îi arată degetul mijlociu.
-Huh, ce înseamnă asta? (întreaba Seraphiel)
-Nigg, ce fel de semn e ăsta. (întreabă și Death)
-Nu știu sigur nici eu. Am observat că oamenii îl folosesc atunci când doresc să trimită pe cineva la mă-sa-n p***! (spune Nigg)
Death și Seraphiel rămân încremeniți.
-Oi, moarte cretină, educă-ți copilul! (spune Seraphiel)
-Nu sunt tatăl lui! … Nigg, de când vorbești așa? (întreabă Death)
-Folosirea unui limbaj vulgar este un lucru comun aici pe pământ. (spune Nigg)
-Oamenii ăștia, oare ce naiba au în cap?! (întreabă Death)
-Asta nu scuză cu nimic faptul că mi-ai furat mâncarea. (spune Seraphiel, deranjat)
Nigg își baga mâna în nas și scoate un muc.
-Poți să mănânci asta. (spune Nigg)
-Până aici! Nenorocitule, am să te omor! (spune Seraphiel nervos, vrând să-și foloseasă puterile)
-Hei, calmează-te! (spune Death)

***După ce s-au liniștit apele***
-Totuși, e ceva ciudat. (spune Seraphiel)
-Ce anume? (întreaba Death)
-Nu înțeleg cum de îngerul căzut de ieri a murit. Sunt destul de sigur că nu s-a mai ridicat. (spune Seraphiel)
-Nici atâta nu ști? Ești cretin cumva? Îngerii n-au trup, ei sunt doar suflete. Ei nu mor. Când distrugi un suflet îl distrugi și atât. Nu ține de puterea mea. Nu știu ce se întâmplă cu un înger când moare. (spune Death)
-Asta e destul de înfricoșător. (spune Seraphiel)
-Așa că ai grijă cum te comporți, cine știe când o să-mi dezlănțui puterea și-o să te trimit în neant. (spune Death)
-Moarte cretină, nu ești în măsură să vorbești. N-ai nicio putere acum. (spune Seraphiel)
-Deci, pentru asta m-ai chemat? Ca să mă întrebi prostia asta? (întreabă Death)
-Nu, am ceva pentru tine. (spune Seraphiel)
-Huh! Ce anume? (întreabă Death)
-Un cadou de la Deus. (spune Seraphiel)
-Deus! (spune Death, mirat)

***După un timp***
-Înțeleg. Păi dacă nu mai ai nimci de spus eu am să plec. (spune Death)
-Încă ceva. (spune Seraphiel)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Îngerul căzut care te-a atacat ieri, a fost trimis de cineva. (spune Seraphiel)
-Huh! De către cine? (întreabă Death)
-Un înger căzut foarte puternic. Îl chemă Metatron. (spune Seraphiel)
În momentul în care aude numele lui Metatron, fața lui Death se schimbă total. Pare speriat.
-Deci ai auzit de el. (spune Seraphiel)
-Să aud? E unul dintre cei 3 generali a lui Lucifer! Cum să nu aud. (spune Death)
-Deci realizezi în ce pericol te afli. (spune Seraphiel)
Dintr-o dată Death începe să râdă.
-Mă crezi atât de naiv! Hmph! Chiar dacă e unul dintre generalii lui Lucifer, asta nu face vreo diferență pentru mine. În comparație cu moartea e un nimic. (spune Death)
-Împuțit arogant! Metatron nu e cineva cu care să-ți permiți să te joci. Habar nu ai ce putere are … Du-te! Și nu uita, sunt cu ochii pe tine. (spune Seraphiel)
-Da da! Am înțeles. Să mergem, Nigg. (spune Death)
-Vin acum, domnule Death! (spune micuțul)
-Și cred că … cred că tu nu ai habar de ce putere am eu. (spune Death) 
Death și Nigg ies din bar. Seraphiel rămâne în continuare la masă.
-Nu-ți stă în fire să spionezi lumea! (spune Seraphiel unei persoane ciudate aflată la masa din spate)
-Am motivele mele. (spune acea persoană)
-Nu te înțeleg deloc. De ce ești atât de fascinată de Death? Câteodată am impresia că nu te cunosc deloc, fost general al armatei lui Deus, Alphiel! (spune Seraphiel)
Alphie se ridică de la masă și dă să plece.
-Îl las pe Death în grija ta. Dacă pățește ceva am te fac bucuțele. Clar? (spune Alphie cu o voce serioasă)
-Ce ai de gând să faci acum? (întreabă Seraphiel)
-Nu e evident? Am să-i sparg căpățâna lui Metatron. (spune Alphiel)
-Înfricoșătoare ca întodeauna. Nici nu mă aștept la mai puțin de la îngerul care m-a învățat tot ce știu. (spune Seraphiel)
-Despre ce vorbești? Sunt o dulce! (spune Alphiel, reasumându-și atitudinea naivă)
Alphiel pleacă din bar.
-Nu e de joacă cu femeia aia … Huh! Stai o secundă! Moarte tâmpită, ai uitat să plătești! (strigă Seraphiel)

Ultimele evenimente au creat o formă de agitație chiar și la școală. Elevii sunt panicați și nedumeriți în același timp. Zvonurile despre Sam s-au răspândit repede, iar acum toți îl privesc cu alți ochi. Sam umblă pe coridorul școlii. Față de băiatul plin de energie și sociabil care era înainte, acum a devenit o legumă palidă care nu vorbește cu nimeni.
-Am auzit că i-a fost scoasă inima. (spune un elev în timp ce Sam trece pe lângă el)
-Am auzit și eu. Cum mai poate trăi? Unchiul meu a pățit la fel. A făcut un accident de mașină și și-a rupt gâtul. Însă n-a murit. (spune alt elev)
-Chiar vine sfârșitul lunii? (se întreabă un altul)
Din depărtare, Death și cu Nigg îl privesc pe Sam.
-Se pare că nu-și mai amintește nimic. (spune Nigg)
Death îl privește insistent și se duce către Sam.
-Oi, ești bine? (întreabă Death)
-Ți se pare că sunt bine? (întreabă Sam)
-Eu doar ...
-Ce s-a întâmplat D.? Eu nu mai înțeleg nimic. Țin minte că te urmăream pe tine și pe Anna, iar apoi, nimic. Totul a devenit negru. Iar când m-am trezit n-am mai avut inima. Nu înțeleg! (spune Sam)
-Îmi pare rău. Nu știu nimic. Dacă țe-aș fi putut ajuta cu ceva aș fi făcut-o. (spune Death)
-Nu mai contează. (spune Sam)
-Iei morfină, nu-i așa? (întreabă Death)
-Poftim? Cum ți-ai dat seama? (se miră Sam)
-Am văzut foarte mulți oameni care nu mai aveau mult de trăit, iar ca să-și ușureze durerea luau acest drog. Aveau exact aceiași expresie ca și tine. (spune Death)
-N-am ce fac, ok? Durerea … durerea e prea mare. Nu o mai suport! Ai habar cum e să simți că n-ai nimic? Nu, n-ai. Mă doare, D.! Mă doare îngrozitor. Nu știu ce să mai fac. Și durerea nu se mai oprește. Nu vreau asta! Nu mai vreau să trăiesc așa. Vreau să mor odată, înțelegi? Nu mai suport durerea. Dacă nu mă droghez simt cum corpul meu explodează. (spune Sam plângând)
Sam se apropie de Death și își reazămă capul de pieptul său.
”Așa este. Chiar dacă oamenii nu mai mor, durerea tot o simt. Iar atunci când cineva îți scoate un organ vital durerea e imensă. El trebuie să trăiască cu o senzație de durere permanentă.” - gândea Death
-Nu mai pot! (spune Sam plângând)
Lângă cei doi vine Anna. Aceasta se apropie încet și îi abordează cu grijă.
-Sam, ești bine? (întreabă Anna)
-N-am nimic. (spune Sam)
Acesta își șterge lacrimile și pleacă de lângă ei.
-Trebuie să plec. (spune Sam)
-Sam … stai! (spune Anna)
”El e îndrăgostit de Anna. E normal să nu vrea ca ea să-l vadă în halul ăsta.” - gândește Death.
-Îmi fac griji prentru Sam! (spune Anna)
-N-ai ce să faci. (spune Death)
-Ascultă, D … (spune Anna, însă Death se îndepărtează de ea)
-Scuze, trebuie să plec! (spune Death plecând)
Anna rămâne în spate nedumerită și se uită la Death în timp ce pleacă. Pe față i se poate citi neliniștea și ezitarea.
-Domule Death, de ce ați plecat așa? Nu era ea iubita dumneavoastră? (întreabă Nigg)
-Nu știu ce să fac, Nigg. (spune Death)
-În ce sens? (întreabă copilul)
-Acum că sunt într-o relație nu știu cum să mă comport. Am reușit să o sărut, dar de aici e un mister. Cred că ar trebui să o întreb pe Alphie. (spune Death)
-Nu e cazul. Mi-am luat libertatea de a studia mai amănunțit cultura și comportamentul uman. După o relație următorul pas este căsătoria. (spune Nigg)
-Ce? Ce-ai spus? Că … că … că … sătoria?! (spune Death mirat)
-Exact. Iar după căsătorie trebuie să faceți copiii. (spune Nigg)
-Nigg, asta nu se poate. Ce-o fi în capul lui Deus? De ce-ar vrea să mă pună să fac copiii? Nu! Nigg, trebuie să fug. Nu vreau nici o relație. Nu vreau copiii! (spune Death accelerând pasul)
-Fugiți ca gândul domnule Death! (spune Nigg)
Death grăbește pasul. În fața lui se bagă un bărbat, în jur de vreo 50 de ani, îmbrăcat la costum. Death dă peste el.
-Hmph! (spune Death privind în sus)
-Scuze tinere! (spune bărbatul)
-Nu-i nimic. (spune Death plecând)
-Înțeleg că atunci când ești moartea ai foarte multe pe cap, iar drumul pe care pășești nu mai e o prioritate. (spune bătrânul)
-Poftim! Cum de … (spune Death, fiind foarte mirat)
-E chiar atât de greu să-ți dai seama? (întreabă bătrânul)
-Metatron! (spune Death)
-A durat ceva până ți-ai dat seama. (spune Metatron)
-Ce vrei de la mine? (întreabă Death)
-Să oprești jocul ăsta imbecil. Dacă oamenii nu mai mor stăpânul meu, Lucifer nu mai primește suflete în iad. Iar fără suflete, iadul o să dispară. (spune Metatron)
-Huh! Deci asta era? Nu-mi pasă de soarta iadului. Poate să dispară din punctul meu de vedere. (spune Death)
-Copil arogant! Ăsta e ultimul avertisment pe care ți-l dau. (spune Metatron)
-Și ce-o să-mi faci? Huh! O să mă omori? Ah, stai! Nu poți. Eu sunt moartea. (spune Death începând să râdă)
-Există sortă mai rea ca și moartea. (spune Metatron)
-Ca să fim clari, ăsta e ultimul meu avertisment către tine. Dacă nu mă lași în pace am să-ți rup fiecare pană de pe aripi. Ai 
înțeles? … Ah, era să uit! Moartea nu-i o soartă rea. (spune Death plecând)
În timp ce pleacă Nigg scoate limba către Metatron. Acesta este enervat la culme.
”O să-l fac să-și înghită și ultimul cuvințel. Nimeni nu mă umilește pe mine” - gândea Metatron

Death și Nigg merg pe holurile școlii. 
-Domnule Death, sunteți sigur? În momentul de față nu aveți nicio putere împotriva lui. (spune Nigg)
-Trebuie să joc la cacealma Nigg. Dacă Metatron ar afla că nu mai am puterile, sunt sigur că ar ataca. (spune Death)
-Înțeleg. E o tactică foarte iscusită, domnule Death. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-D.! (se aude vocea Annei)
Anna apare în spatele celor doi. Death se întoarce spre ea.
-Vreau să vorbim. (spune Anna)
Death devine agitat. Începe să transpire și să se bâlbâie.
-Anna … ascultă … eu… (spune Death)
-Nu vrei să fim împreună? De ce mă eviți? Am greșit cu ceva? (întreabă Anna)
-Nu … doar că … doar că … NU VREAU SĂ MĂ CĂSĂTORESC! (strigă D. în gura mare)
Anna roșește.
-Ce!? (exclamă fata)
-Și nici copiii nu vreau. Nu se poate. Nu vreau o asemenea viață. Eu pur și simplu ...
Se aude o pocnitură. Death este lovit în cap. Alphie îl prinde de tricou și-l trage cu ea.
-Scuză-mă o secundă, Anna! Am să-l iau pe tâmpitul ăsta cu mine. Trebuie să vorbesc ceva cu el. (spune Alphie trăgându-l pe Death cu ea)
-Bine. (spune Anna derutată)
-Apropo Anna, arăți minunat, ca de obicei! Ești prea bună pentru un cap sec ca ăsta. (spune Alphie cu o voce copilăroasă și dulce)
-Mulțumesc! … Căsătorie, eh! (spune Anna roșiind)

Lângă baia profesorilor, Death își revine în urma loviturii primite.
-Oi, Alphie, care-i marea idee? (întreabă Death)
-Dacă îl mai lovești pe domnul Death am să te mănânc. (spune Nigg)
-Tacă-vă fleanca! Ar trebui să-mi mulțumești. Era să te faci de râs într-un mare hal. Cine naiba ți-a spus că trebuie să te căsătorești? (spune Alphie)
-Nigg. (spune Death)
-Sunteți fără speranță. Când mai aveți întrebări haideți la mine. Nu mai faceți nimic de capul vostru. (spune Alphie)
-Deci nu trebuie să mă căsătoresc? (întreabă Death)
-E opțional. Iar căsătoria se face după ani de relație. (spune Alphie)
-Nu e minunat Nigg? N-am să mă căsătoresc. Și n-o să am nici copiii. (spune Death plângând de fericire și țindându-se de mână cu Nigg)
-E minunat domnule Death! Dacă vreodată o să aveți copiii, o să-i pot mânca? (întreaba Nigg)
-Sigur. (spune Death)
-Nu mâncați copiii! (spune Alphie, lovindu-i pe fiecare peste cap)
-Nu mai da! Nu e vina mea că nu știu cultura oamenilor! (spune Death)
-Pentru cineva care vine pe pământ atât de des ca tine ești cam aiurit. (spune Alphie)
-Treaba mea a fost să-i trec dincolo. Nu să le învăț stilul de viață. (spune Death)
-Ți-am spus că te pot învăța orice v-r-e-i. (spune Alphie apropiindu-se suav de Death)
Aceasta îl încolțește lângă un perete și dă să-l sărute.
-Alphie … Oi, Alphie! Ce faci? (întreabă Death)
Nigg privește având o sclipire în ochi.
-Glumeam doar. Nu sunt o fată atât de indecentă. (Spune Alphie chicotind și revenind la personalitatea ei dulce)
-Credeam c-o să mor! (spune Death)
-He he! Aveți grijă de voi! Ne vedem acasă. (spune Alphie plecând și făcând cu mâna)

În biroul său, Metatron stă și se gândește la cele petrecute pe hol.
-Am să-i vin eu de hac acelui idiot! O să vadă el. (spune Metatron)
Se aude o bătaie în ușa.
-Intră! (spune îngerul căzut)
Ușa este lovită și aruncată în perete. Metatron rămâne mirat. În încăpere își face apariția Alphie, fiind extrem de nervoasă.
-Metatron! Ți-am spus c-o să te omor dacă încerci să-l ataci pe Death. (spune Alphie fiind foarte nervoasă)
-Alphiel, nu! Nu e ceea ce crezi. Mike a acționat fără permisiunea mea. Îți jur! N-am știut ce face. Eu i-am spus să nu se apropie de moarte. (spune Metatron)
-Huh! Și eu ar trebui să te cred? (spune Alphiel)
-Ăsta e adevărul. Îți jur asta! Te rog să mă crezi. (spune Metatron)
-Pe naiba! (spune Alphiel)
-Să nu ne grăbim Alphiel. Te rog! Nu a fost vina mea. (spune Metatron)
Din spate mai vin încă doi îngeri căzuți. Aceștia o prind și imobilizează pe Alphiel.
-La naiba! (spune Alphie)
-Ha ha! Ți-ai lăsat garda jos. L-am urmărit îndeaproape pe micul tău protejat. Știu că nu-și mai are puterile. (spune Metatron)
-Dacă-i faci ceva … (spune Alphiel)
-Ce să-i fac? E moartea. Nu-i pot face nimic. (spune Metatron râzând)
-Netrebnicule! O să … (spune Alphiel)
-Nu ești în măsură să vorbești. Stai aici cuminte! (spune Metatron)
Acesta invocă un cerc de teleportare magică și pleacă din încăpere râzând.

Pe o băncuță în parc stătea Seraphiel și le dădea de mâncare porumbeilor. Deodată îi sună telefonul.
-Alo da! (spune Seraphiel)

La celălalt capăt de linie era Alphie. Aceasta stătea cu telefonul în mână, în biroul lui Metatron, iar cei doi îngeri căzuți erau morți lângă ea.
-Metatron s-a pus în mișcare. (spune Alphiel)

Seraphiel se ridică de pe bancă. Privește suspect în spate și dă să plece.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă Seraphiel)

-A aflat de faptul că Death nu-și mai are puterile. Cred că o să acționeze curând. Trebuie găsit repede. (spune Alphiel)

-Death știe? (întreabă Seraphiel)

-Nu. Și nici nu e nevoie. Lasă-l în pace! Asta e datoria noastră. (spune Alphiel)

-Am înețes … Trebuie să închid. (spune Seraphiel închizând telefonul)
Acesta ajunge într-o bodegă de drum înfundată. În spatele său este un înger căzut.
-Ești satisfăcut acum? Aici ne putem lupa liniștiți. (spune Seraphiel)
Îngerul căzut îl privește bucuros. Seraphiel își formează sabia de lumină și-și deschide aripile. Îngerul căzut face la el.
-Dobitocule! (spune Seraphiel atacând)

Death și Nigg merg spre casă. Chiar în fața școlii îi așteaptă Anna. Death și Anna au parte de un schimb de priviri.
-Mergem împreună? (întreabă Anna)
-Huh! … Da. (spune Death)
Pe drum cei doi tac și schimbă priviri pe furiș.
-Sunt puțin speriată de ceea ce se întâmplă. Oare de ce nu mai mor oamenii? (spune Anna)
-Habar n-am. (spune Death)
-Tu nu ești îngrijorat? (întreabă Anna)
-De ce aș fi? Nu asta e ceea ce-și dorește fiecare om? Să nu mai existe moarte. E ca o binecuvântare. (spune Death)
-Greșit! Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte. (spune Anna)
-Tu!
Death o privește mirat.
-Nu suport să văd oamenii chinuiți așa. Uită-te la Sam, a ajuns un fel de stafie. Era atât de vesel și plin de enrgie odată. Nu suport să-l văd așa. Sunt sigură că nu vrea să ducă o astfel de viață. (spune Anna)
Death nu mai spune nimic. Conversația dintre cei doi se oprește pentru câteva minute iar acea liniște ciudată se așterne la loc.  
-Eu …(spune Anna)
-Ascultă … (spune Death în același timp)
Cei doi încep să râdă.
-Spune tu primul. (spune Anna)
-Vreau să-mi cer scuze pentru mai devreme! (spune Death)
-Nu e nimic. (Spune Anna roșiind)
-Sunt destul de derutat în momentul de față. (spune Death)
-Adevărul e că nici eu nu mă pricep prea bine la relații. Adică … ne-am sărutat aseară, nu? Asta înseamnă că suntem împreună. (spune Anna)
-Ceva de genul. (spune Death puțin rușinat)
Cei doi se privesc în ochi. Anna se apropie de Death.
” E ciudat. Trebuie să fac o mișcare și să joc rolul iubitului. La naiba, Deus! De ce mă pui să fac asta. N-am de ales. Trebuie să sărut din nou omul ăsta patetic.” - gândește Death în timp ce se apropie și el de Anna
Chiar în momentul în care sunt pe cale să se sărute, Nigg trage o bășină.

Death și Nigg întră în casă. Aceștia se desculță și merg în camera de zi. Acolo, Alphie tocmai a ieșit de la duș și se strege cu prosopul. Când o vede, Death roșește.
-Ce faci? Pune un prosop pe tine! (spune Death rușinat)
-Huh! Pentru o ființă supranaturală ești surprinzător de pudic. Credeam că doar oamenii se simt așa. (spune Alphie etalându-și trupul)
”Are dreptate. Ce naiba se întâmplă cu mine? Nu eram așa. La naiba! Atunci când mi-a luat puterile Deus m-a transformat în om. Fără ele sunt ca și un om obișnuit. Mă rușinez la un astfel de lucru. Eu n-am nevoie de așa ceva!” - gândea Death
-Sau poate nu-ți place trupul meu. Asta să fie oare? (întreabă Alfie)
-Termină odată! Cel fel de comportament este ăsta pentru un înger? (strigă Death)
-Glumeam doar! (spune Alfie scoțând limba)
Îngerul păzitor își pune prosopul în jurul coprului. 
-Oricum, cum de ai ajuns atât de repede acasă? (întreabă Death)
-M-am teleportat. (spune Alphie)
-Ai voie să-ți folosești puterile în lumea umană? (întreabă adolescentul)
-Nu. (răspunde îngerul)
-Atunci de ce o faci? (întreabă Death)
-Nu-mi pasă de reguli. Sunt prea dulce ca să nu fac ce vreau eu. (spune Alphie)
-Ah, deci nu ești decât un înger patetic și lenes! (spune Death)
Alphie se enervează, îl prinde pe Death de gât și începe să-i dea bobârnace.
-Ce-ai spus? N-au auzit din cauza drăgălășenie mele. (spune Alphie)
-Îmi cer scuze! (spune Death, fiind aproape mort)
-N-am timp de pierdut ca tine giugiulindu-mă cu fete drăguțe în drum spre casă. (spune Alphie)
-Termină! (spune Death)
-Ai grijă de Anna! (spune Alphie)
-Poftim? 
-Eu sunt îngerul ei păzitor. De ce crezi că lucrez într-o școală? Nu vreau să o văd suferind. (spune Alphie pe un ton serios)
-Hmph! Nu-mi pasă de ea. Sunt cu ea pentru că așa scrie pe lista aia cretină a lui Deus. Știi prea bine asta. (spune Death)
-Știu asta, tot ce-ți zic e să n-o faci să sufere. (spune Alphie)
-Ce-i cu tine? (întreabă Death)
Deodată, telefonul lui Death începe să vibreze. A primit un mesaj. Acesta scoate telefonul și se uită.
-Huh! Văd că ai început să folosești telefonul pe care ți l-am dat. (spune Alphie)
-E de la Anna. (spune Death)
Acesta citește mesajul: ”Dragă Death! Fata e la mine. Dacă vrei să nu-i rupem trupul în bucățele mici ai face bine să vii într-o oră la depozitul abandonat de lângă școală. Și nu uita, lasă-ți îngerii acasă. Cu multă stimă, Metatorn!”
”La naiba!” - gândește Death
-E vreo problemă? (întreabă Alphie)
-Nu e nimic. Să mergem Nigg. (spune Death)
-Am înțeles, domnule Death!
Nigg sare pe umărul lui Death, iar cei doi părăsesc casa.
-Mergi să te vezi cu Anna? (întreabă Alphie)
Aceasta nu mai primește nici un răspuns deoarece Death deja a ieșit din casă. Alphie pune mâna pe telefon și sună pe cineva.
-A început. Ai grijă de el! (spune Alphie, după care închide)

Death și Nigg fug prin oraș. Death este foarte concentrat iar Nigg privește către el nedumerit.
-Domnule Death, de ce faceți asta? (întreabă Nigg)
-Ce anume?
-De ce faceți ce vrea Metatron. Credeam că nu vă pasă de fata asta. Cel mai bine ar fi să o lăsați să moară. Vă puteți găsi altă iubită. (spune Nigg)
”Are dreptate. Ce naiba fac? De ce ascult de Metatron?” - gândește Death

*Flashback - În drum spre casă*
Death își amintește de Anna și de vorbele ei.
-Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte. 
*End of flashback*

Death accelerează.
Într-un final ajunge la depozitul abandonat. 
-Aveți grijă, domnule Death! (spune Nigg)
Death intră înăontru. Acolo îl găsește pe Metatron și încă alți doi îngeri căzuți.
-Metatron, am venit! Unde e Anna? (strigă Death)
-Observ. Hmph! Nu credeam că ești atât de dobitoc să-mi cazi în plasă. Char ai sentimente pentru târfa asta? (întreabă Metatron)
Îngerul căzut arată spre Anna, care era inconștientă pe jos lângă el.
-Am venit. Dă-i drumul! (spune Death)
-Renunță la jocul ăsta mai întâi. (spune Metatron)
-Dă-i dru … (zice Death)
-Tu nu înțelegi ce faci? Te joci cu un echilibru foarte fin, copile! Ai să distrugi tot în ritmul ăsta. Nu doar pământul, ci și raiul și iadul. (spune Metatron)
-Niciodată! Oamenii trebuie să primească o lecție… (spune Death)
-Nu. Te ești cel care trebuie să primească o lecție. Știu că nu ai puteri. N-ai cum să-mi scapi. Capturați-i pe amândoi! (spune Metatron)
Cei doi îngeri căzuți se apropie de Death.
-La naiba! (exclamă băiatul)
-Domnule Death, am să-i rețin eu, dumneavoastră fugiți! (spune Nigg)
-N-ai cum. Deus ți-a luat puterile și ție. (spune Death)
-Chiar și așa, tot pot să fac rost de câteva secunde necesare. Uitați de fată! Siguranța dumneavoastră e prioritară. (spune Nigg)
-Nigg! (zice Death)
Îngerii se apropie din ce în ce mai mult de cei doi. O lumină albă înfășoară încăperea. Seraphiel se teleportează în fața celor doi și îi atacă cu sabia lui de lumină. Îngeri căzuți ripostează și îl atacă și ei. Un duel între cei trei îngeri are loc. Seraphiel se descurcă destul de greu în fața a doi adversari.
-Seraphiel! (strigă Death)
-Moarte tâmpită! Nu te uita așa. Lasă fata și fugi! (spune Seraphiel)
-Eu … (spune Death ezitând)
-Pleacă odată! (spune Seraphiel)
Death ezită. Nu știe ce să facă. Privește la Seraphiel care se luptă cu cei doi îngeri căzuți și la Anna, care era inconștientă pe jos.

*Flashback - Apartament*
Death își amintește de cuvintele lui Alphiel.
-Să n-o faci să sufere.
*End of Flashback*

Death se apropie de Metatron.
-Dă-i drumul! (spune Death)
-Sigur.
Metatron își deschide aripile. După ce Death mai face câțiva pași, Metatron zboară spre el și își trece mâna prin stomacul lui.
-Domnule Death! (strigă Nigg)
-Moarte tâmpită, ce faci?! (strigă și Seraphiel)
într-un moment de neatenție, Seraphiel este lovit de un atac al unuia dintre îngerii căzuți și este aruncat pe jos.
Death cade sângerând.
-Nu mai ai ce face, Seraphiel! Este prea târziu. Nu te pot omorî, dar am să te duc în cele mei adânci colțuri ale idaului unde am să te torturez până vei ceda. (spune Metatron râzând)
Nigg începe să facă o incantație într-o limbă străveche. Un cerc magic purpuriu se formează în jurul mâinii lui, iar de acolo iese un fulger. Metatron se ferește cu ușurință și-l lovește cu piciorul pe Nigg. Acesta este aruncat într-un zid.
-Stai acolo! Elf al pădurilor afurisit! (spune Metatron)
-Nigg! … La naiba! Trebuie să folosesc asta. (spune Death scoțând o bilă de cristal ce pare că are un fel de fum negru înăontru)
-Să mergem spre iad. (spune Metatron)
Death se uită la bila de cristal.

*Flashback - Mai devreme în bar*
-Un cadou de la Deus?! (întreabă Death mirat)
Seraphiel scoate o bilă de cristal pe care i-o dă lui Death.
-Ce e asta? (întreabă Death)
-E de mâncare? (întreabă Nigg)
-Puterile tale. (spune Seraphiel)
-Poftim! (se miră băiatul)
-Nu te ambala. Doar o mică parte din ele. Deus mi-a zis să-ți dau asta în caz că n-o să pot fi prin preajmă ca să te protejez. Dacă spargi cristalul ăsta lângă tine o să-ți revină puterile pentru 5 minute. Asta e destul timp ca să scapi de adversar. (spune Seraphiel)
-Tipic Deus. (spune Death)
-Folosește-o doar în cazuri de urgență. Ai înțeles? (întreabă Seraphiel)
-Da da. (spune Death privind către cristal)
*End of flashback*

-Nu mă gândeam că o să-l folosesc atât de devreme. (spune Death)
Băiatul sparge bila de cristal, iar o perdea imensă de fum negru se produce în toată încăperea.
-Nenorocitul ăla a spart cristalul! (spune Seraphiel)
-Domnule Death! (strigă Nigg ridicându-se de jos)
Niște scântei roșii se produc în jurul fumului. O aură copleșitor de puternică curpinde încăperea. Îngerii căzuți, cât și Seraphiel sunt loviți de o spaimă inexplicabilă.
-Ce este senzația asta?! Simt o presiune de nedescris. (spune Metatron)
-Atât de puternic! (spune Seraphiel gâfâind)
Fumul se risipește și se aud niște pași. Metatron e speriat de aura puternică ce tocmai s-a format. Death își face apariția, dar de data asta îmbrăcat cu hainele lui obișnuite de moarte și având coasa în mână. Puterile i-au revenit.
-Spune-mi, păduche ordinar, eși pregătit să mori? (întrebă Death, fiind înconjurat de o aură copleșitoare)
-Nu se poate! Puterea asta … Credeam că Deus ți-a luat puterile! (spune Metatron speriat)
-Nu-mi poate lua nimeni puterile. Clar? (spune Death, având o atitudine intimidantă)
Moartea se aproape din ce în ce mai mult de îngerul căzut. Acesta se sperie și dă înapoi.
-Stai deoparte! Știi cine sunt? Sunt unul dintre cei 3 generali a lui Lucifer! (spune Metatron speriat)
Metatron face un cerc magic. Din cerc ies mai multe atacuri de energie. Acestea se duc în direcția lui Death, însă un scut negru îl protejează.
-Mori! (strigă Metatron cotinuând atacul, însă fără rost)
Death apare în spatele lui învârtind coasa.
-Patetic! (spune Death)
-Cum ai? (se întreabă Metatron speriat)
Unul dintre aripile lui Metatron cade.
-Aripa mea! Nu! (spune îngerul căzut, depărtându-se)
-Asta e tot ce ai? Mă așteptam la mai mult de la cineva cu o reputație ca a ta. Se pare că cei trei generali a lui Lucifer sunt defapt cei trei bufoni. (spune Death)
”N-am mai simțit o asemenea energie niciodată. Cine este el? ” - gândește Metatron.
-Cum de ești atât de puternic? (întreabă Metatron)
-Hmph! Nu știi istoria creației? (întreabă Death)
-Poftim!
-Atunci permite-mi să ți-o povestesc. Cred că ai auzit de cele două ființe primordiale. Ființele care au trăit încă dinaintea universului. Una dintre acele ființa este Deus, cel care a creeat viața, spațiul și timpul. Iar a doua … (povestește Death)
-Nu-mi spune că … (spune Metatron)
-Ba da. A doua ființă a fost moartea. O entitate la fel de puternică precum Deus. (spune Death)
-Deci … deci … tu ești acea ființă? (întreabă Metatron)
-Huh! Nu. Prima moarte, cea originală a dispărut acum câteva miliarde de ani. Nimeni nu știe unde este. Eu sunt doar moștenitorul puterii sale. O putere care e comparabilă cu cea a lui Deus. (spune Death)
-Nu! Lasă-mă în pace! (strigă Metatron)
Îngerul căzut începe să-l atace pe Death cu raze de energie.
-Patetic! (spune Death)
Acesta apare în fața lui Metatron și-i taie capul cu coasa. Când văd asta, ceilalți doi îngeri căzuți fug. Seraphiel este și el mut de uimire.
-Incredibil! (spune Seraphiel)
Corpul lui Metatron cade decapitat. Death se uită la el. Are o privire mult mai rece decât deobicei. Acesta merge spre Anna.
-Seraphiel! (spune Death)
-Ce vrei? (întreabă îngerul)
-Ai grijă de ea. (spune Death)
-Oi, stai! Ce faci? (întreabă Seraphiel)
-Nigg, cât timp mai am? (întreabă Death)
-Încă două minute. (răspunde micuțul)
-Înțeleg. Să ne grăbim atunci. (spune Death)
Nigg sare pe umărul acestuia, iar adolescentul deschide un portal interdimensiunal.
-Ce faci? (întreabă Seraphiel)
-Am o treabă de rezolvat. (spune Death dispărând)
-Nu mă lasă așa, moarte cretină! (strigă Seraphiel)

Death și Nigg ajung într-o cameră de apartament obișnuită. În cameră este un pat, iar în pat doarme Sam. Death îl privește în timp ce doarme. Sam pare că suferă în somn.
-Domnule?! (spune Nigg)
-Doar de data asta. (spune Death)
Acesta își pregătește coasa. O muzică ușoară se aude pe fundal.
-Nigg, pregătește-te! (spune Death)
-Am înțeles! (spune Nigg)
Nigg invocă ciocanul lui magic.
Moartea reprezintă ajutoul oamenilor. Chiar dacă ei încă nu realizează asta. Este cadoul lăsat de către strămoșul meu împotriva blestemului pe care l-a abătut Deus asupra lor, viața” - gândea Death

Între timp Seraphiel o pune pe Anna în patul ei de acasă. O privește în timp ce doarme.

”Este corect ceea ce fac? Sau este greșit? Chiar ar trebui să-mi pese de astfel de ființe?” - gândește Death în timp ce se uită la Sam.

Alphiel își toarnă o ceașcă de cafea. Privește pierdută.

”Ce vreau eu cu adevărat? Nu, ce vrea Deus? Ăsta e și jocul lui, nu doar al meu.” - gândește Death
Nigg îl lovește pe Sam cu ciocanul. Spiritul lui Sam iese din corp. Acesta se sperie. Îl vede pe Death.
-Ce se peterce? D., ce faci la mine în casă? (întreabă Sam speriat)
-Nu-ți faci griji. Totul o să se termine. (spune Death)
-Ce e cu ținuta asta? Stai așa! Durerea … durerea s-a oprit. Tu! (spune Sam)
Death îndreaptă coasa spre el. 
-Nume: Samuel McFarlane; Vârsta: 17 de ani; Cauza morţii: lipsa inimii; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death tăiindu-l pe Sam cu coasa)
Băiatul se uită ușurat. Spiritul acestuia începe să dispară.
-Mulțumesc! (spune Sam dispărând)
Death privește în gol.
-De ce ați făcut asta? (întreabă Nigg)
-Nu știu, Nigg! Nu știu. (spune Death)

În camera lui Deus tocmai ce dă buzna David agitat.
-Deus! Deus! N-o să-ți vină să crezi! (spune David)
-Ce se petrece? (întreabă Deus)
-Death … Death … tocmai ne-a trimis un suflet. (spune David gâfâind)
-Înțeleg! Asta e mai interesant decât mi-am imaginat. Nu regret nici o secundă că am început acest joc. Sunt foarte curios de ce o să faci în continuare, Death. În momentul de față soarta pământului e în mâinile tale. Nu. Nu doar soarta pământului, chiar și cea a raiului. (spune Deus, fiind foarte încântat)

Va continua în capitolul 4: ”Panică! Unde este Moartea?”


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Joi Sept 10 2015, 23:37, editata de 1 ori
Sus In jos
Ina
Kaigai
Kaigai
Ina

Ryo : 0
Likes : 23

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeJoi Iul 09 2015, 02:02

AM TERMINAT!
Ai câteva greşeli de scriere, nu-i bai.
Povestea? Ei bine, m-ai dezamăgit total. De ce naibii nu şi-o trag Anna şi D.?!
Asta aştept, omule, asta aştept!
Apropo, Nigg[a] le-a stricat momentul şi mă bucur. Am râs şi eu puţin.
M-au luat fiorii când aura malefica a lu' D. şi-a făcut apariţia acolo o.o
Aştept next, nu chiar aşa lung, cu umor si toate cele. Dacă e şi amor, eu nu mă supăr...deloc.
Hai, baftă, ai grijă, nu am ce zice de altceva, nu sunt eu cu scenariile astea seci, fără figuri geometrice şi fără limbaj de basm. Pwp!
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeLun Iul 13 2015, 21:12

Capitolul 4!
Panică! Unde este Moartea?

Atmosfera sumbră a unei înmormântări, un ritual cu care Death și Nigg sunt foarte obișnuiți. În aceste momente în care moartea nu mai există. Ce reprezintă ea? Un motiv de sărbătoarea, sau unul de plâns? Părerile sunt împărțite. Nimeni nu știe cum să reacționeze la înmormântarea lui Sam. Unii sunt triști pentru bietul băiat care a fost nevoit să părăsească lumea celor vii atât de repede, însă alții sunt bucuroși pentru că băiatul nu mai suferă. O adunare mare de oameni s-a strâns ca să-l conducă pe băiat pe ultimul drum. Și prin adunare mare, mă refer la foarte mulți oameni. Oameni curioși. Curioși pentru că Sam este singuul om care a murit într-o perioada în care oamenii nu mai mor. Presa, cât și poliția și FBI-ul s-au adunat la locul mormântului. Preotul ține slujba de înmormântare în timp de mii de oameni privesc. Parcă nici lor nu le vine să creadă că a murit cineva. Death și Nigg privesc nepăsători în timp ce Anna își șterge lacrimile în haina lui Death. Alphie asistă și ea în calitate de profesor, în timp ce mama lui Sam plânge lângă mormânt. Preotul continuă să citească biblia. După ce termină, sicriul ce conține trupul gol a lui Sam este pus în pământ. Rând pe rând oamenii se adună să arunce cu o bucată de pământ pe sicriu, tradiție ce dusă până la capăt semnifică faptul că cel care aruncă e pregătit să treacă mai departe și să uite de mort. Anna face gestul cu tragere de inimă. Lacrimile îi curg incontrolabil, în timp ce Death și Nigg par să nu fie afectați deloc.

*Flashback*
Death își amintește de momentul în care Sam i s-a confesat.
-Vreau să mor, D. Nu mai suport!
După care îi revine în minte momentul în care l-a trecut pe Sam dincolo.
-Mulțumesc! (spune Sam zâmbind)
*End of flashback*


”Poate că am fost puțin nesăbuit. Gestul meu ridică niște semne de întrebare în rândul oamenilor. Or fi ele niște creaturi stupide și fără nici o putere însă nu sunt proaste. Cred că mințile mai luminate și-au dat deja seama că se întâmpla ceva ciudat la mijloc. Uite, e plin de agenți aici. Totuși, asta nu reprezintă o piedică pentru mine. N-au cum să-și dea seama că eu sunt de vină ... Dar de ce? De ce-am făcut asta?” - gândește Death în timp ce pleacă împreună cu Anna și Nigg.
În fața lor, părinții lui Sam sunt duși de către niște agenți federali la o mașină.
-Ce o să se intâmple cu părinții lui Sam? (întreaba Anna îngrijorată)
-Cine știe! E normal ca poliția să fie cu ochii pe ei. În fond, Sam e singurul om care a murit în ultima săptămâna și asta ridică suspiciuni. Sunt sigur că vor face orice ca să afle răspunsul. (spune Death)
-Nici eu nu mai înțeleg nimic. Totuși, îmi pare bine pentru Sam. Nu merita să se chinuie în halul ăsta. (spune Anna)
-Oricât ar încerca, oamenii nu o să găsească niciodată cauza opririi deceselor. (spune Nigg)
-Nigg, vorbești de parcă n-ai fii om. (spune Anna)
-Sunt un elf al pădurilor. (spune Nigg)
-Sigur că ești. (spune Anna, mângindu-l pe Nigg pe cap)
-Pot să-ți demonstrez. Am să fac să-ți crească o buruiană din cur. (spune Nigg)
-Termină! (spune Death, lovindu-l ușor pe Nigg peste cap)
-Am înțeles, domnule! (spune Nigg)
Anna primește un mesaj. Își scoate telefon și se uită peste.
-Trebuie să plec. Mă așteaptă ai mei. (spune Anna)
-Bine. Ne vedem mai târziu. (spune Death)
-Sigur. (spune Anna)
Cei doi se sărută, iar fata pleacă. În spatele lui Death și Nigg apare Seraphiel.
-Yo, moarte virgină! Cât mai ai de gând să te săruți cu oamenii? N-ai făcut destule? Încheie odată jocul ăsta. (spune Seraphiel)
-Glumești?! Jocul abia a început să fie distractiv. (spune Death)
-Nu-i nimic distractiv în ceea ce se întâmplă. (spune Seraphiel)
-Țin să te contrazic. Oricum, n-aș putea să închei jocul nici dacă aș vrea. (spune Death)
-Poftim?! De ce? (întreabă Seraphiel mirat)
Death îi dă lista lui Deus lui Seraphiel. Îngerul se uită cu interes peste.
-Ce naiba e asta? (întreabă Seraphiel)
-E o listă pe care mi-a dat-o Deus. Nu pot opri jocul decât după ce îndeplinesc toate cerințele. (spune Death)
Pe Seraphiel îl pufnește râsul. Îngerul luptător începe să râdă în hohote. Death se enervează.
-Dacă mai vrei să ai capul ăla mare și prost pe umeri îți sugerez să încetezi. Ce te-a apucat? (întreabă Death iritat)
-O prietenă? Un loc de[url=#80286434] muncă[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][/url]?  Scuză-mă, dar e hilar! Deus își bate joc de tine într-un mare hal. (spune Seraphiel râzând)
-Taci! Acum, dă-o înapoi! (spune Death)
Death încearcă să i-a lista de la Seraphiel. Îngerul îl evită și râde fără oprire.
-Acum înțeleg de ce faci toate astea. (spune Seraphiel)
Într-un sfârșit, Death obține lista de la el.
-Mai am o întrebare. De ce l-ai salvat pe copil? (întreabă Seraphiel)
-De ce? Nu e evident? Ca să mă joc mai mult cu ei. Uite ce agitație mare s-a produs în jurul morții lui Sam. Acum că le-am dat un gram de speranță o să se țină ca proștii de ea. (spune Death râzând)
-Ești un idiot dacă îți imaginezi că o să înghit lozinca asta. (spune Seraphiel)
-Crezi ce vrei. (spune Death plecând)
În timp ce pleacă de la locul înmormântării, Death dă peste un bărbat, în jur de 30 de ani, păr scurt șaten, ce poartă ochelari.
-Te rog frumos să mă scuzi! Încă nu m-am obișnuit cu ochelarii ăștia. (spune bărbatul)
-Nu-i nimic. (spune Death plecând)
Bărbatul îl privește insistent pe Death în timp ce pleacă. Acesta zâmbește.

Între timp, la Casa Albă, președintele Statelor Unite încearcă să facă față haosului din lume.
-Domnule Președinte, scutul nostru anti-rachetă a mai distrus două bombe ce se îndreptau spre țara noastră. Din păcate o parte din Mexic a fost distrusă. (spune un consilier)
-Înțeleg. Continuați să fiți în alertă. Ăsta este deja al 7-lea atac în ultimele 3 zile. Se pare că celălalte țări și-au pierdut calmul. Protejați SUA și oamenii cu orice preț. (spune președintele)
-Am înțeles. (spun consilierii și generalii armatei) 

Președintele Americii povestește într-o emisiune în direct despre noile reforme adoptate și despre strategia Americii de a combate haosul din lume.
-Dragi cetățeni! Mereu ne-am pregătit pentru un astfel de lucru. Cert este că America nu va rămâne indiferentă la haosul creeat. Prioritatea noastră este protejarea cetățenilor și încercarea de a ajunge la o înțelegere ce celălalte state. Aceste distrugeri din ultima perioadă nu sunt soluția. Oamenii acționează din frică. Sunt sigur că dacă putem introduce o lege prin care oamenii să nu mai aibă voie să facă copiii, situația se va stabiliza într-un fel. De aceea vrea să anunț că toate spitalele din America vor fi închise, iar de acum încolo nimeni nu va mai avea voie să facă copiii. Acestea sunt singurele măsuri pe care le putem lua în momentul de față. Cei care încalcă această lege vor fi pedepsiți precum orice alt om care face ceva ilegal, și închiși. Armata va fi activă tot timpul și va încerca să mențină ordinea. Vă rog să nu vă panicați! Asta este cel mai important. Mulțumesc!

În tot acest timp Death și Nigg se uită la discursul președintelui.
-Interesant! Oamenii încep să ia măsuri de precauție. Îmi vine greu să cred că o să reușească să țină creaturile astea obsedate de sex sub control ca să nu mai facă copiii. (spune Death)
Nigg schimbă canalul pe desene animate.
-Nigg, ce faci? (întreabă Death)
-Încep ”Copiii mucoși și puturoși”. Vreau să mă uit la ei. În episodul de astăzi Ryan face scufundări în toaletă. (spune Nigg)
-Mă interesa ce era pe celălalt canal. De ce crezi că fac toate astea? Ca să văd reacțiile oamenilor și felul în care diseperă. (spune Death)
Death dă să ia telecomanda din mâna lui Nigg, însă copilul îl mușcă de mână.
-Ce naiba faci? Dă telecomanda încoace! (spune Death)
Cei doi încep să se impingă și să se îmbrâncească, însă Death nu reușește să îi ia telecomanda din mână lui Nigg.
-Îmi pare rău, domnule Death! Vă respect din toată inima, însă dacă nu mă lăsați în pace să mă uit liniștit la desene am să vă mănânc inima. (spune Nigg)
-Nenoro … Cum îndrăznești? (spune Death nervos)
Death se enervează la culme. Face un schimb de priviri răutăcioase cu micuțul. Cei doi se pregătesc să se atace unul pe celălalt. Nigg trage o bășină iar Death cade pe jos. Băiatul se târăște din sufragerie și merge spre bucătărie.
”La naiba, Nigg! Și-acum că mă fac? … Poate mă lasă Alphie să mă uit la televizorul din camera ei.” - gândește Death.
Acesta merge în fața ușii camerei lui Alphiel și bate la ușă. Ușa se deschide. O mână îl apucă pe Death de guler și-l trage în cameră. Băiatul este surprins și nu știe cum să reacționeze. Este aruncat pe pat. Simte că ceva îl mușcă de ureche.
-Oi, ce se întâmplă? (întreabă Death)
O lumină slabă se aprinde. Death o vede pe Alphie îmbrăcată doar în lenjerie și o cămasă.
-Nu din nou! (spune Death)
-Ascultă, trebuie să treci la pasul următor cu Anna. (spune Alphie)
-Ce? (întreabă Death)
-Pasul următor în relația dintre voi doi. (spune Alphie)
Death începe să tremure.
-A … a … adică? Ți-am spus că nu vreau să mă căsătoresc. (spune Death)
-Nu asta. Mă refeream la altceva. (spune Alphie)
-La ce anume? (întreabă Death)
-Trebuie să te culci cu ea. (spune Alphie)
Death încremenește. 
-Ceeee?! Nu, asta nu. Nu scrie în lista aia nenorocită că trebuie să mă culc cu nimeni. (spune Death)
-Asta e problema. Nu știi cum e. Lasă-mă să îți arăt tainele plăcerii trupești și n-o să mai vrei să faci nimic altceva. (spune Alphie, apropiindu-se de Death)
Acesta se sperie și dă înapoi, însă îngerul păzitor nu se lasă. Alphie se aruncă peste Death.
-Fii blândă cu mine! (spune băiatul speriat)
-Glumeam doar! (spune Alphie)
-Ce?! (se miră Death)
Alphie se ridică de pe Death și dă să plece din cameră.
-Crezi că cineva atât de dulce și de pură ca mine ar face așa ceva? Eu sunt virginitatea în persoană. (spune Alphiel)
Death răsuflă ușurat.
-Apropo, trebuie să participi zilele astea la câteva interviuri pentru job-uri. (spune Alphiel)
-Poftim? Job-uri? Dar cum? (întreabă Death)
-Știi că lista pe care ți-a dat-o Deus cuprindea și găsirea unui loc de muncă. (spune Alphiel)
-Dar cum ai rezolvat toate interviurile astea? (întreabă Death)
-Nu eu. A fost Seraphiel. Chiar ține la tine din moment ce te-a programat la atâtea interviuri. (spune Alphie)
”Ține pe dracu! Vrea doar să completez lista aia cât mai repede ca să se poată întoarce în rai.” - gândește Death.
-N-am mai fost la un interviu până acum. Ce trebuie să fac? (întreabă Death)
-Păi e simplu. Trebuie să fii cât mai relaxat și să răspunzi cât mai sincer la întrebările care ți se dau. O să fie bine, ai să vezi! Baftă multă! (spune Alphie, îmbrățișându-l pe Death)
-Cred că-mi placi mai mult atunci când ai atitudinea de căpcăun irascibil. (spune Death)
Alphie zâmbește și începe să-l strângă din ce în ce mai tare pe Death.
-Alphie! Termină! Alphie! N-am aer. Ce faci? … Ajutor! (strigă Death)

Ziua cea mult așteptată a sosit. Îmbrăcat la costum, Death este pe cale să de-a primul său interviu pentru un job. Acesta stă pe un scaun și încearcă să-și ascundă emoțiile în timp ce îl așteaptă pe intervievator. Începe să îi curgă transpirația pe frunte.
”Nu credeam că v-a fi atât de greu. De ce mă simt emoționat? Cred că e un comportament tipic oamenilor. O să fie mai greu decât am crezut.”
În cameră intră o femeie îmbrăcată la costum. Acesta se așează în fața lui Death.
-Bună ziua! (spune femeia)
-Bună! (spune Death, făcându-și vocea mai groasă ca să pară mai intimidant.)
-Numele? (spune femeia)
-D. (spune Death)
-Nume ciudat. Deja ați pierdut niște puncte. Ocupația? (întreabă din nou femeia)
”Curvă proastă!” - gândește Death.
-Puntea dintre cele două lumi. Eu sunt acela care transportă sufletele oamenilor către lumea de apoi ca să fie judecați. În termeni populari mă știți ca fiind moartea. (spune Death fiind mândru de sine)

La un alt interviu, Death stă față în față cu un brăbat chel.
-Îmi place să tai lumea, cauzez dezastre, să-mi bat joc de îngeri...

-Categoric nu. Nu suport oamenii. De asta am început jocul ăsta. Dacă ar fi după mine toți ați merita să muriți în cele mai groazice chinuri. (spune Death unui alt intervievator)

-N-am absolvit nicio școală. În schimb am umblat timp de 7.000 de ani alături de mentorul și învățătorul meu. El era moartea de dinaintea mea. (spune Death)

-Dă-mi job-ul ăsta sau îți scot toate măruntaiele. (spune Death, având o față înfricoșătoare)
Bătrânul care îl intervievează se sperie, cade de pe scaun și fuge speriat afară din încăpere. Death oftează.
”Nici aici nu cred c-a mers prea bine.” - gândește acesta

În timp ce Alphie, Death și Nigg i-au liniștiți masa, Seraphiel dă buzna în încăpere nervos și dărâmă ușa de la intrare.
-27! La 27 de interviuri ai fost și n-ai reușit să-ți găsești nici o slujbă? Cât de cretin poți fi? Faci asta ca să-ți bați joc de mine? Huh! Spune-mi? E adevărat? M-am chinuit atât ca să fac rost de interviurile alea iar tu nu ești în stare să răspunzi cum trebuie la niște întrebări? (spune Seraphiel, fiind nervos și gâfâind)
-Yo, Seraphiel! Vrei niște supă? (întreabă Death)
-Nenoro…(spune Seraphiel, însă este călcat în picioare de către Alphie)
-Tâmpitule! Uite ce ai făcut cu ușa mea. Ai face bine să o pui la loc că altfel am să te distrug. Clar? (spune Alphie nervoasă)
-Iartă-mă! (spune Seraphiel de sub papucul lui Alphie)
-Nu-i vina mea că oamenii sunt cretini. Eu răspund cât de sincer pot la întrebări. Ce mai vor? (întreabă Death)
-Poftim! (spune Seraphiel întinzându-i lui Death un fluturaș de hârtie)
-Ce-i asta? (întreabă Death)
-Ultima ta șansă. Să n-o dai în bară nici de data asta. (spune Seraphiel)
-Înțeleg, merci! (spune Death)
-Vai, ce bine vă înțelegeți voi doi! (spune Alphie fericită)
-Ne înțelegem pe dracu! Vreau doar să scap odată de el, de asta îl ajut. (spune Seraphiel)
-Cine ar vrea să fie prieten cu un înger cretin ca și el. (spune Death)
-Ah, da! Era să uit. Data viitoare nu le mai spune că ești moartea! Trebuie să te comporți ca un om, nu ca un ciudat. (spune Seraphiel)
-Dar Alphie mi-a spus să fiu sincer. (spune Death)
-Of, măi! (spune Alphie)

 Death și cu Anna se plimbă singuri pe stradă. Cei doi se țin de mână. În jurul lor roiesc foarte mulți polițiști și oameni ai armatei. Orașul e plin de ei. Din cauză că nimeni nu mai poate muri orașul a luat-o razna, oamenii au început să fure și să vandalizeze totul, fără să le mai pese de consecințe. În conformitate cu acțiunile lor, guvernul a declarat stare de alertă și a decretat ca fiecare dintre marile orașe ale Americii să fie supravegheat atent pantru a evita astfel de incidente.
-Unde e Nigg? Voi doi sunteți mereu împreună? (întreabă Anna)
-E acasă, se uită la desene animate. (spune Death)
-Înțeleg. Mereu mi s-a părut drguț cum voi doi sunteți de nedespărțit, și cum tu mereu ai grijă de el ca un frate mai mare. (spune Anna)
-Nigg e ca și mine. Nici el nu are un loc în lumea asta și a fost abandonat din cauza că s-a născut diferit. (spune Death)
-În ce sens? (întreabă Anna)
-Nu contează. (spune Death)
-Înțeleg că nu vrei să-mi spui totul despre tine încă. Dar … dar o să vină o zi în care o să-mi spui, nu? Vreau să te cunosc mai bine. Ești atât de misterios și rece. Cred că asta m-a atras la tine în primul rând. (spune Anna)
-Crede-mă, nu vrei să mă cunoști. (spune Death)
-De ce spui asta? (întreabă Anna)
Death tace, nu mai spune nimic. Anna privește în pământ câteva secunde.
-Cum merge cu găsitul unei slujbe? (întreabă Anna)
-Încă nimic. Nu știu unde greșesc, dar se pare că nu reușesc să trec de nici un interviu. (spune Death)
-Sunt sigură că o să reușești la un moment dat. Aș vrea să am și eu ambiția pe care o ai tu. Ești de atât de puțin timp aici și deja vrei să-ți găsești de lucru. Mai ales acum, când haosul e peste tot. Aseară niște vandali au dat foc la un magazin de pe strada mea. Nu știu ce o să mă fac. În ritmul ăsta o să-mi fie frică și să ies din casă. (spune Anna)
-Nu te condamn. (spune Death)
-D., tu ce vrei să faci după ce termini școala? Ce planuri de viitor ai? (întreabă Anna)
-N-am nici unul. Eu doar savurez momentul. Viața mea e fix cum mi-am dorit-o. (spune Death)
-Înțeleg. Deci ești unul dintre acei oameni. Păi, e tipic ție. Eu vreau să devin scriitoare. Să scriu romane. Ăsta e visul meu. (spune Anna)
”Huh, scriitoare? Ce patetic! Să-ți limitezi existența la un țel atât de mărunt e ceva tipic creaturilor acestea jalnice. Trăiesc degeaba, doar că să umple niște pagini de hârtie și nimic mai mult. Ce existență fără sens. Mă întreb, ce-o fi fost în capul lui Deus când a făcut ființele astea?” - gândește Death
-Scriitoare, interesant! (spune Death)
Anna se oprește brusc și scoate o cutie mică din buzunar pe care i-o dă lui Death.
-Huh! Ce e asta? (întreabă Death)
-Azi e o săptămână de când suntem împreună. M-am gândit să-ți fac un mic cadou. (spune Anna)
-Eu nu ți-am luat nimic. (spune Death)
-Știu. Nici nu m-am gândit că o să-mi iei. Nu contează. Acceptă-l! (spune Anna)
Death deschide cutia și vede un accesoriu în formă de craniu ce se lipește de telefon.
-Nu plănuiam să-ți cumpăr nici eu nimic. Însă am văzut asta într-un magazin și imediat mi-a zburat gândul la tine. (spune Anna)
-Mulțumesc! (spune Death)
-Îți place? (întreabă Anna)
-Da. (răspunde acesta)
”Patetic.” - gândește Death în timp ce pune accesoriul în buzunar.

A doua zi Death se pregătește pentru un nou interviu. Îmbrăcat din nou la partu ace, acesta stă și așteaptă liniștit. În cameră intră un bărbat chel și gras.
-Salut! (spune bărbatul)
Acesta se așează în fața lui Death. Băiatul îl privește cu emoție și înghite sec.

Alphie, Nigg, Seraphiel și Anna stau și-l așteaptă pe Death să ajungă acasă. Nimeni nu spune nimic și fiecare privește în altă parte. La un moment dat se aude clanța de la ușă. Intră Death, în jurul său se simte un aer pesimist. Când îl văd, toți sar pe el.
-Domnule Death, cum a mers? (întreabă Nigg)
-Te rog, spune-mi că te-au acceptat. Nu-ți mai bate joc de mine! (spune Seraphiel)
-Orice ai făcut să știi că noi tot te iubim. (spune Alphie)
-D. cum a fost? (întreabă Anna)
-La o parte. (spune Death)
Băiatul își face loc printre ei.
-Nu-mi spune că … (spune Seraphiel)
-M-au luat. (spune Death)
-Poftim! (se miră toți)
-Ce? Sunteți surzi? Am primit slujba. (spune Death)
-Asta e minunat. Încă puțin și mă pot întoarce la Deus! (spune Seraphiel plângând)
Alphiel sare și-l îmbrățișează pe Death.
-Știam c-ai să reușești. (spune Alphie)
-Dacă tot a reușit, pot să mănânc eu tortul ăsta pe care scrie ”mai încearcă”? (întreabă Nigg)
Alphie ia tortul și-l aruncă pe geam.
-Care tort? (întreabă aceasta, cu un zâmbet larg)
-Felicitări! Dar totuși, unde te-ai angajat? (întreabă Anna)
Death începe să râdă forțat.
-Chiar, sunt curios de slujba de care ți-a făcut rost găgăuță ăsta. (spune Alphiel)
-Este o slujbă la fel de vitală ca și cea de dinainte. (spune Death)
-Ce anume, domnule Death? (întreabă Nigg)
-Sunt distribuitor de materie organică necesară supraviețuirii. (spune Death)
-Whoa! Asta sună important. (spune Nigg)
-Păi chiar este. (spune Death)
Deodată, Seraphiel îl lovește peste cap.
-Este băiatul care servește mâncare la un fast food. (spune Seraphiel)
-Nu e doar orice fast-food, e cel mai bine cotat fast food din țară. 

-Bine ați venit la Fat Boy Mama! (spune Death, purtând o uniformă roșie și aflându-se în spatele unei tejghele)
În fața lui se află Alphie, Nigg, Seraphiel și Anna. Alphie și Seraphiel încep să râdă fără oprire.
-Terminați odată! (strigă Death)
-Nu fi nepoliticos cu clienții sau te concediez. (se aude o voce)
-Am înțeles. (spune Death)
-Vreau 20 de hamburgeri, 15 porții de cartofi prăjiți, 10 de aripioare picante și 5 litri de suc. (spune Nigg)
-Ai bani să plătești? (întreabă Death)
-Treceți-le în contul domnului Death. (spune Nigg)
Death îl prinde de obraji pe Nigg și începe să-l strângă.
-Nu e amuzant. (spune Death)
-Mie mi se pare super. (spune Anna)
-În sfrâsit cineva care mă înțelege. (spune Death)
În spate Alphie și Seraphiel încă râd de felul în care arată Death.

*După un timp*
-Noi plecăm. (spune Seraphiel)
-Ai grijă de Anna. Să nu-i faci lucruri perverse. (spune Alphiel)
-Singura persoană perversă de aici ești tu. (spune Death)
-Vai mie! Nu-i adevărat. Eu sunt dulce și inocentă. (spune Alphiel)
-Nigg, tu nu rămâi? (întreabă Death)
-Nu pot. Încep ”Copiii mucoși și puturoși”. (spune Nigg)
-Ai devenit prea obsedat de desenul ăla. (spune Death)
-Îmi pare rău, domnule Death! (spune Nigg)
Cei trei ies pe ușă. În incinta fast food-ului rămân Death, Anna și încă câțiva clienți.
-Băiatule, vreu un cheeseburger! (spune un grăsan)
-Imediat tembelu...
-D. (se auzi vocea patronului)
-Imediat domnule! (spune Death)
”După ce-mi recuperez puterile o să-l omor pe Deus. Să mă pună să fac așa ceva. Nu suport oamenii, dar să mai fiu și drăguț cu ei. La naiba!”-gândește Death
Anna stă la tejghea și se uită la Death. La un moment dat apare un bărbat cu ochelari lângă ea. E același bărbat de care s-a lovit Death la înmormântarea lui Sam.
-Ați venit! (spune Anna bucuroasă)
-Bună! Scuze de întârziere! (spune bărbatul)
-Ați reușit să citiți? (întreabă Anna entuziasmată)
-Desigur. O lucrare excepțională. Aveți toate șansele ca să fiți publicată. (spune bărbatul)
-Serios?! Vai, ce fericită sunt! Ah, era să uit. D., dânsul este domnul Tom Peterson, este editor și a zis că o să-mi publice una dintre cărți. Domnule Peterson, el este D., prietenul meu. (spune Anna)
-Încântat de cunoștință! Talentul literar al domnișoarei Anna este unul cum rar mai întâlnești. Editura noastră ar fi mândră să publice un asemenea volum. (spune bărbatul)
-Înțeleg. Păi, asta e bine. (spune Death)
-Vai, trebuie să fug la baie. Mă întorc imediat. (spune Anna plecând)
La tejghea rămân doar editorul și Death.
-Deci, te întâlnești de mult timp cu domnișoara Anna? (întreabă bărbatul ce poartă ochelari)
-De cam o săptămână. (răspunde Death total dezinteresat)
-Ciudat. Cam de când au încetat oamenii să mai moară. (spune bărbatul)
Deodată, lui Death i se schimbă privirea.
-Ce vreți să spuneți? (întreabă Death)
-Știi, eu sunt scriitor deasemenea, nu doar editor. Și am o imaginație foarte bogată. Tot încerc să-mi explic cum s-a putut întâmpla un astfel de lucru. Ce zici de povestea asta? Să spunem că moartea nu s-a simțit apreciată de oameni, și ca pedeapsă a decis să nu mai facă nimic. Astfel oamenii nu mai mor și sunt obligați să trăiască într-un haos total până când moartea e mulțumită. Ce spui? Cred că asta va fi noua mea carte. (spune bărbatul)
Fața lui Death s-a schimbat total. Deja e panicat. Îl privește pe bărbatul din fața lui și nu știe cum să reacționeze.
”Știe cine sunt. Cum naiba? Cine e el? Un înger căzut? Nu, n-are cum.” - gândește Death
-Dar desigur, astea sunt doar povești născocite de imaginația mea. Nu e nimic real, nu? (întreabă bărbatul)
”Poartă-te normal.” - gândește Death
-Puțin probabil. (spune acesta)
-Totuși, dacă ar fi real aș avertiza moartea să nu se mai joace cu oamenii de parcă sunt animalele sale. (spune bărbatul zâmbind)
”Acum mă și amenință? La naiba! Trebuie să aflu cine e” - gândește Death
-Ascultă, cine dracu eșt...(Death nu termină ce are de zis, deoarece Anna se întoarce)
-Am revenit. Despre ce vorbeați? (spune Anna)
-Împărtășeam niște idei de poveși. (spune bărbatul)
-Serios? Ce fel de idei? (întreabă Anna)
”La naiba!” - gândește moartea

După ce și-a încheiat tura la lucru, Death se pregătește să meragă spre casă. Băiatul s-a schimbat de uniforma jenantă și iese pe ușa Fat Boy Mama. Acesta o i-a spre casă. Pe drum nu face altceva decât să se gândească la bărbatul cu ochelari de mai devreme.
”La naiba! Cine era?” - gândește Death
La un moment dat, pe stradă apar trei indivizi în fața lui. Fiecare dintre ei poartă o robă cu o mască și ține câte o carte în mână.
-Ce dracu? (se miră Death)
Acesta încearcă să fugă, însă vin și din spate încă trei. Băiatul este încolțit. Indivizii misterioși se pun să recite niște versuri ciudate. Deodată, Death este ridicat în aer de o forță nevăzută.
-Asta e magia îngerilor. Dar cum? Din câte știu genul ăsta de magie este interzisă. Cine naiba sunt ei? (spune Death)
Death este aruncat în toate zidurile din zona. Băiatul este plin de sânge.
-Renunță! (spune unul dintre indivizi, care se apropie de Death)
În jurul mâinilor acestuia se face un foc puternic. Misteriosul om este gata să-l ardă pe Death.
De după colț se văd girofarele mașinilor de poliție. Aceștia tocmai trec într-o patrulă prin acea zonă. Indivizii observă și se retrag. Death rămâne singur și plin de sânge. Băiatul abia își mai găsește forța necesară ca să se ridice de jos și să-și continue drumul.
”Alți îngeri decăzuți? N-are cum. Magia îngerilor e un tip de magie ce poate fi folosit doar de îngerii lucrători. Sunt singurii care au o afinitate spre magie. Iar ființele care m-au atacat acum n-au cum să fie îngeri. Deus a ordonat îngerilor să mă lase în pace!” - gândește Death.

Băiatul ajunge acasă plin de sânge. Intră pe ușă. Când îl văd, atât Alphie, cât și Nigg se duc grăbiți să vadă ce-i cu el.
-Death, ce-ai pățit? (întreabă Alphie)
-Domnule Death, sunteți bine? (întreabă Nigg)
-Nu. Am fost atacat. Cred cu e mâna lui. (spune Death)
-Mâna cui? Cine te-a atacat? (întreabă Alphie)
-O să-i mănânc pe toți. (spune Nigg)
-A venit azi un om cu Anna. Nu știu cine era, dar știa cine sunt. Și m-a amenințat să încetez cu jocul ăsta. Iar când am ieșit, am fost atacat de niște oameni ce … ce … (spune Death)
-Ce fel de oameni? Spune odată! (zice Alphie)
-Oameni ce foloseau magia îngerilor. Dar asta n-are nici un sens. Magia aia a fost interzisă de mult timp. Iar singurii care o mai folosesc sunt îngerii lucrători. Nu? (întreabă Death)
”Magia îngerilor. Asta însemnă că. Nu!” - gândește Alphie
-Magia îngerilor n-a fost interzisă, a fost furată. (spune Alphie)
-Poftim? Cum s-a întâmplat una ca asta? (întreabă Death mirat)
-Death, mă tem că bărbatul care te-a amenințat mai devreme este unul dintre cei 4 Arhangheli, Gabriel! (spune Alphie)
-Ce? Un Arhanghel? (spune Death speriat)
”La naiba! Dacă e vorba de un Arhanghel nu cred că aș avea vreo șansă de victorie nici dacă aș avea puterile!” - gândește Death.
Acesta își amintește de o siluetă neagră ce stă pe o stâncă și are aripile desfăcute. Acesta poartă o suliță în mână.
-Nu trebuie să te îngrijorezi. Gabriel nu mai are puterile de Arhanghel. (spune Alphie)
-Cum așa? (întreabă Death)
-Nu știi povestea lui? (întreabă Alphie)
-Nu. (spune Death)
-Dintre toți îngerii pe care i-a creeat vreodată Deus, Gabriel iubea oamenii cel mai mult. Îi plăcea să stea printre oameni, să ajute oamenii și să-i apere. În trecut, atât Deus, cât și Lucifer nu erau prea prietenoși cu oamenii. Deus a dus rasa umană la extinție de foarte multe ori prin niște jocuri asemănătoare cu acesta. Potopuri, incendii, ere glaciare, a lovit omenirea cu de toate. Gabriel n-a mai suportat să vadă oamenii chinuiți și a furat tăblițele cu magia îngerilor din rai, după care le-a dat-o oamenilor ca să se poată proteja. Când a aflat asta, Deus a decis să-i ia puterile și să lase să trăiască o eternitate ca și om. Iar de atunci n-am mai auzit nimic de Gabriel. (spune Alphie)
-Deci și el este ca mine. (spune Death)
-E normal. Când Deus mai făcea câte-un astfel de joc care afecta oamenii, Gabriel era mereu cel care-l oprea. Dar acum n-are puteri. Probabil a dat tăblițele cu magia îngerilor oamenilor și de acolo au învățat-o. (spune Alphie)
-Dacă nu are puteri n-ar trebui să fim speriați de el. (spune Death)
-Nu-l subestima pe Gabriel. Este o ființă care a trăit mai mult decât noi toți. Ca să nu mai spun că odată a fost una dintre cele mai puternice creaturi existente. Puterea unui Arhanghel o depășește chiar și pe a ta. (spune Alphie)
-Știu. Am mai avut de-aface cu ei înainte. La naiba! … Anna! trebuie s-o avertizez pe Anna. (spune Death)
Acesta ia telefonul și o sună pe Anna. Fata răspunde.
-Bună D.! (spune Anna)

-Anna, unde ești? (întreabă Death)

-Sunt cu domnul Peterson la cafeneaua de lângă școală. Mi-a spus că te salută. (spune Anna)

Death închide repede telefonul și o i-a la fugă.
-Nigg! (spune Death)
-Da domnule! (spune micuțul)
Acesta sare pe umărul lui Death. Cei doi ies din casă în fugă.
-Death nu! (strigă Alphie în urma lui)

Băiatul fuge cât de repede poate și ajunge în fața cafenelei. Intră înăontru. Nu mai e nimeni în cafenea. Din spate vin 5 oameni ce recită magia îngerilor. Lui Death și Nigg li se face rău. Nu mai văd bine și încep să amețească.
-Anna! (spune Death)
Cei doi leșină. Misterioșii oameni ce pot folsi magia îngerilor se apropie de ei.

Întuneric. Mult întuneric. Simțind o durere de cap imensă, Death își deschide ochii. Acesta își dă seama că este legat cu niște lanțuri de o cruce în formă de X. Lânge el este Anna, legată la fel, iar Nigg este aruncat într-un fel de cușcă de animale.
-Anna! (spune Death)
-D., ce se întâmplă? (spune Anna, având lacrimi în ochi)
-Nigg. (spune Death)
-Mi-e foame. (răspunde băiatul)
Din față se aud niște pași. Încet își face simțită prezența și fostul Arhanghel.
-Bună seara! (spune acesta)
-Gabriel! (spune Death)

Va continua în capitolul 5: ”Moartea pentru 30 de secunde!”


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Vin Sept 18 2015, 15:50, editata de 2 ori
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeDum Iul 19 2015, 03:08

OMG, A AVUT MILA DE SAM. Doamne, deci cand i-ai descris suferinta, chiar si putinul ala... oh, Jesus, mai ca-mi dadea si o lacrima. Dar nu am inteles daca pana la urma ii pusesera inima inapoi in piept sau nu. Cum a fost Deus de acord ca oamenii sa nu mai moara? Nu are mila? Chiar daca D nu intelegea, Deus stia ce urmari avea sa aiba o astfel de decizie. Si mai si spune incantat ca soarta raiului si a pamantului e in mainile mortii. MAI VEDE CINEVA VREO IRONIE AICI? 
De ce papucii mei cu toc au aparut astia care pot folosi magia ingerilos? De nu le-a da eu o magie marimea 36 si cu toc...
Nu cred ca m-ar surprinde sa mai apara si alte super puteri. Adica, dââăă, saracul D nu e in suficienta primejdie! Esti un autor cam sadic.
Imi place cum reactioneaza Nigg. Il simt ca pe un frate. Mananca orice, baby! Asa se face. Inclusiv dusmani, chiar daca probabil sunt acri, mancare sa fie. El traieste dupa legea hobbitilor. Mic dejun, mic dejun secundar, pranz, gustare, cina, cina secundara, gustarea de la miezul noptii (aici apar in farfurie atacatorii)
Bine, lasand glumele.... *sad* e foarte grav. Asemenea puteri chiar sunt in mainile cui nu tebuie si dragul de Deus ce face? Probabil molfaie la dulciuri ca babele. Ar trebui sa-i dea inapoi puterile si sa incheie sarada. Nu ma lua in seama cu asta, stiu ca ficul s-ar termina daca ar fi asa. SI TOTUSI. Bietul D, trece prin atatea... si o sa mai treaca. O sa ii tortureze? OMG, cruce in forma de x? Precum Casa Bolton, cand isi jupoaie dusmanii... nici nu vreau sa ma gandesc. 
Si nu m-am prins de ce un Arhanghel e mai puternic decat Moartea. Adica sincer. 
A, si suna mai bine in engleza cand cineva spune Moarte afurisita. In romana e putintel ciung, dar ideea e super.
Vreau capitole mai des.
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeVin Iul 24 2015, 21:42

Salutare, Nekirus aici! Vreau să vă reamintesc că mai sunt 7 capitole din Death. De aceea vă încurajez să comentați la fiecare capitol, tocmai din cauză că e o serie scurtă de 12 capitole. Mulțam fain!


Capitolul 5!
Moartea pentru 30 de secunde!

Alphiel și cu Seraphiel se îndreaptă grăbiți spre locul în care Death și Nigg au fost răpiți. 
-La naiba! De ce l-ai lăsat să plece de capul lui? (întreabă Seraphiel indignat)
-Ce era să fac? A luat-o la fugă fără să spună nimic. (spune Alphie)
-Moarte cretină! Face numai probleme. (spune Seraphiel)
”Sper ca Anna să fie bine!” - gândește Alphiel
-Nu-mi vine să cred că Lordul Gabriel a reapărut după atâția ani. (spune Seraphiel)
-Huh!? Ah, uitasem. Tu și cu Gabriel ați fost prieteni buni. (spune Alphie)
-Nu. N-am fost prieteni. Îl admiram, la fel ca și pe tine. Însă oricine îl sfidează pe Deus este un nenorocit. Nu-mi pasă dacă e chiar persoana pe care o admiram cel mai mult. O să-i bag mințile-n cap cu forța. (spune Seraphiel)
-Oh?! Ai evoluat mult de când nu te-am mai văzut. Dintr-un slăbănog cu gura mare ai ajuns un slăbănog cu gura mare mai hotărât. (spune Alphie)
-Ține-ți gura! Nu vreau să aud asta de la tine. Din punctul meu de vedere și tu ești în aceiași oală cu Gabriel. Doi trădători! (spune Seraphiel iuțind pasul)
Alphiel privește în jos pentru câteva secunde. Se poate observa multă tristețe în ochii îngerului. Aceasta nu stă prea mult timp așa și iuțește și ea pasul.
Cei doi îngeri ajung la cafeneaua cu pricina. Deschid ușa și intră în forță.
-Death! Nigg! (strigă Alphie)
-Oi, moarte proastă! (sprtigă și Seraphiel)
Aceștia rămân muți de uimire în momentul în care își dau seama că toți oamenii din cafenea se uită ciudat la ei.
-Oi, muritorilor! Ați văzut un puști cu părul negru cam atât de înalt, care poartă un copil după el? (întreabă Seraphiel)
-Ce-o fi cu ciudații ăștia? (întreabă un om ce-și bea cafeaua)
-Mami, mă sperie. (spune un copil)
Alphiel îi dă un pumn lui Seraphiel și-l trage afară din cafenea.
-Ne cerem scuze! Repetam pentru o piesă de teatru. Nu ne băgați în seamă și continuați-vă activitățile. La revedere! (spune Alphie ieșind)
-Ce crezi că faci? (întreabă Seraphiel supărat)
-Eu? Tu ce faci? Sperii lumea degeaba. N-o să scoți nicio informație de la ei. Probabil Gabriel a folosit magia îngerilor ca să altereze amintirile persoanelor din bar. E inutil să-i întrebi ceva. (spune Alphie)
-Înțeleg. Dar totuși, unde e moartea aia? (întreabă Seraphiel)

În camera de tortură recent improvizată, tocmai și-a făcut apariția Gabriel.
-Domnule Peterson, ce se întâmplă? (întreabă Anna speriată)
-Îmi pare rău, fetițo! Numele meu adevărat este Gabriel. (spune Arhanghelul)
-Ce se întâmplă? Unde suntem? (întreabă din nou Anna)
-Pui cam multe întrebări. Păi, bănuiesc că e normal. Din moment ce te afli într-o asemenea situație. Nu trebuie să fii speriată. Dacă sunteți dispuși să cooperați, voi fi mai mult decât bucuros să vă dau drumul. Adevărul este că nu prea-mi place să mă iau de oameni. Însă cazurile extreme cer niște măsuri extreme. Nu-i așa, D.? (întreabă Gabriel)
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Nu-mi spune că nu ți-ai dat seama încă. Ești chiar atât de greu de cap? (întreabă Gabriel)
-Hot dog-i? (întreabă Nigg)
-Nici pe departe. Asta este ceea ce vrei tu. (spune Gabriel)
-Așa e. Însă toată lumea ar trebui să vrea hot dog-i. (spune Nigg)
-Ce micuț încântător. Tu l-ai crescut, D.? (întreabă Gabriel)
Nigg râgâie.
-Nigg, după ce ieșim de aici promit că-ți cumpăr 10 hot dog-i. (spune Death)
-Cam puțin, dar fie. (spune Nigg)
-Nu fi nesătul. (spune Death)
-Sunt în creștere. (spune Nigg)
-Fac ceva pe creșterea ta. De unde crezi că am eu atâția[url=#99798220] bani[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][/url]? (spune Death) 
-Domnle Death, de ce sunteți un nesuferit? (întreabă micuțul)
-Ce-ai zis? (întreabă Death iritat)
-Nu credeți că deviăm de la subiect? Renunță la jocul ăsta mic al tău și-al lui Deus, și promit că vă dau eu câți hot dog-i vreți. (spune Gabriel)
-Niciodată! (spune Death)
-Ah! Mă gândeam eu că vei spune asta. (Spune Gabriel)
-Oricum, care-i problema ta? (întreabă Death)
Gabiel merge lângă Death și-l prinde de gât.
-D.! (strigă Anna)
-Problema mea? Ascultă la mine, copil arogant! Cineva care a trăit doar câteva zeci de mii de ani n-are cum să înțeleagă. Ai habar cât rău faci oamenilor în momentul de față? Războaie, suprapopulare, foamete, resursele sunt pe terminate, toate o iau razna din cauza ta! Doar pentru că tu ești un îngâmfat arogant, miliarde de suflete au de suferit. Cine naiba te crezi să te joci așa cu viețile oamenilor? (întreabă Gabriel)
-Nu știu despre ce vorbești. (spune Death, zâmbind)
Văzându-i zâmbetul, Gabriel se enervează și mai mult.
-Ești nebun! (strigă Anna)
-Nu chiar. Nu știi nimic, nu? (întreabă Gabriel)
-N-o amesteca pe ea în asta. N-are nicio vină. (spune Death)
-Ba da, are. Are din momentul în care a acceptat să fie prietena ta. Îndrăznești să pătezi puritatea sufletului uman asociindu-te cu cineva ca el! (spune Gabriel)
-Termină! (strigă Death)
-Nu știu ce vrei de la noi, dar ești țicnit! (spune Anna)
-Mă faci nebun? Asta e straniu. Într-o lume în care nimeni nu mai moare, ți se pare că mai există așa ceva precum ”normalul”? Și știi de ce nu mai moare nimeni? Toți vă întrebați. De când a apărut fenomenul ăsta oamenii încearcă să caută un răspuns și nu reușesc. Adevărul e că nici n-au cum să-l găsească. Cauza tuturor evenimentelor din ultima vreme lucrează la un nenorocit de fast food. Cum dracu să-l găsești? (spune Gabriel)
-Dacă continui să vorbești o să… (spune Death)
-O să ce? N-ai nicio putere acum. Cum de altfel sunt și eu. Deus ne-a luat puterile amândurora… Așa. Cum spuneam. Nu ți s-a părut ciudat faptul că morțile au încetat chiar în momentul în care D. și-a făcut apariția la școala voastră? (întreabă Gabriel)
-N-are nici un sens. Cum poate ca un student transferat să aibă legătura cu moartea? (întreabă Anna)
Death începe să se agite și încearcă să rupă lanțurile.
-Nu te obosi, sunt vrăjite. Nimeni nu poate scăpa din ele. Anulează orice putere. Stai calm, D. Sau ar trebui să-ți spun, Death?. Exact. Anna… 
-Taci! (strigă Death)
… băiatul de care tu te-ai îndrăgostit nu este nimeni altcineva decât moartea însăși. El este cel care face legătura între cele două lumi și transportă sufletele oamenilor către judecată. Death, moartea. Tot haosul din lume este repercursiunea unui joc pe care el l-a creeat, un joc născut dintr-o aroganță și-un egocentrism cum rar am mai văzut. Nu e un student obișnuit, nu e nici măcar om, el este moartea. (spune Gabriel)
-Anna, nu-l asculta. (spune Death)
-Dacă te aștepți să cred asta înseamnă că ești chiar mai nebun decât credeam. Ai probleme serioase. (spune Anna)
-Trăim într-o lume mult mai complexă decât pot capacitățile omenești de înțelegere să perceapă. Poate ai să mă crezi după ce-ți fac o demonstrație. Am memorat toate cele 12 tablete antice cu magia îngerilor. Nu sunt la fel de puternic ca înainte, dar nici n-am de ce să mă plâng. (spune Gabriel)
Arhanghelul începe să recite o incantație într-o limbă necunoscută. Toate obiectele din cameră încep să plutească în aer. Presiunea aerului devine foarte grea și îi presează pe cei trei. În jurul lui Gabriel se formează o aură albastră. Anna se panichează și țipă.
-La naiba! Termină! (spune Death)
Gabriel nu mai spune nimic. Toate obiectele ce se aflau în aer cad pe jos.
-Tu nu vrei să termini, însă ai pretenția ca eu să încetez. Cum vine asta? (întreabă Gabriel)
-Nu pot să cred! Asta înseamnă că...(spune Anna)
-Nu te mit. Ești om. Eu iubesc toți oamenii. Vreau să te salvez, Anna. Din păcate ai fost mințită și manipulată de nemernicul ăsta...
Gabriel nu apucă să termine ce are de zis, deoarece un râs sadic din partea lui Death îl întrerupe.
-Ce naiba!? (se miră Arhanghelul)
-Ha ha ha ha! Cred că nu mai are rost să mă ascund. Huh! Da, ai dreptate. E un joc egoist. La fel ca oamenii. Creaturi slabe, nesemnificative și fără nicio putere. Dacă ei sunt egoiști, eu de ce nu pot fi? Care e diferența dacă e unul sau câteva miliarde. Deus e egoist, îngerii sunt egoiști, la naiba, până și tu ești un fraier egoist acum. Atunci, eu de ce nu pot fi? M-am săturat să fiu văzut ca o boală, un blestem. Proștii ăștia nu-și dau seama cât bine le fac. Așa că poți să te duci dracului! Nu regret nimic. Oamenii merită pedepsiți! (strigă Death)
-Nenorocitule! Să nu mai vorbești niciodată oamenii de rău! (spune Gabriel, nervos)

Pe străzile New York-ului este un haos de nedescris. Bandele de infractori hoinăresc pe străzi și dau foc la tot ce prin în cale. Poliția este pe urmele lor. Alpheil și Seraphiel continuă să-l caute pe Death.
-Unde ar putea fi? (întreabă Seraphiel)
-Habar nu am. Nu-i pot simți nici o fărămâ din aura lui. (spune Alphiel)
-Probabil Gabriel a pus o vrajă ca să nu-l putem găsi. (spune Seraphiel)
-Totuși, s-ar putea să știu pe cineva care ne-ar putea ajuta. (spune Alphie)
-Pe cine? (întreabă Seraphiel)
-O cunoștință cu care am lucrat mai demult. Dacă poate cineva să-l găsească pe Death, el este acela. (spune Alphiel)
-Păi, hai să-i facem o vizită cunoștinței tale. (spune Seraphiel)
-Nu-i așa ușor. Habar nu am unde este. Va trebui să dau câteva telefoane. (spune Alphie)
-Hai atunci! Să nu mai pierdem timp. Cine știe ce va face Gabriel. Este o persoană foarte vicleană. (spune Seraphiel)

*Flashback*
Seraphiel aleargă spre o siluetă neagră. Tot ce se poate distinge la această siluetă sunt aripile extrem de mari și de frumoase. Seraphiel aleargă. La un moment dat, silueta neagră se întoarce și observăm că e Gabriel în forma lui de Arhanghel.
-Aici erai, Seraphiel! (spune Gabriel)

-Lumea asta chiar că a luat-o razna. Nu e un loc bun de trăit pentru cineva atât de drguț ca mine. La naiba! Totul e distrus. Vreau să fie totul frumos și luminos, și roz. (spune Alphie)
-Alphiel, crezi că e corect ceea ce facem? (întreabă Seraphiel)
-Adică? (întreabă Alphie)
-Să-l ajutăm pe Death. Uite în ce stare a adus lumea. Dacă ar fi să ne implicăm, normal ar trebui să luptăm împotriva lui. (spune Seraphiel)
-Încă ai aceiași gândire de cățeluș manipulat. Am ales să fiu de partea lui Death nu pentru că m-a rugat Deus. A fost strict alegerea mea. (spune Alphiel)
-De ce? Ce te fascinează la un copil arogant și lipsit de orice formă de respect? (spune Seraphiel)
-Huh! E doar că … am vrut să cunosc persoana în care el își pune atât de multă încredere. (spune Alphie)
-Prin el te referi la ...
-Da. (spune Alphiel)
De după colț apare o gașcă de vreo 20 de bandiți care trag cu arme de foc și fug de poliție.
-E minunat! Mulțumim morții că nu mai există! (spune unul dintre aceștia)
-Ce-o să ne facă? Nu ne pot închide pe vecie. (spune Altul)
-Yu-huuu! Nu mai murim! (strigă și-un al treilea, în timp ce trage cu pistolul în aer)
Seraphiel și Alphiel tocmai ce ajung față în față cu ei.
-Tipii ăștia mă enervează. (spune Seraphiel)
-Și pe mine. (spune Alphiel)
Cei doi îngeri atacă grupul de tâlhari și-i nimicesc cu câțiva pumni. Oamenii sunt aruncați peste tot. Au dureri crunte și se vaită. Apar trei mașini de poliție. Polițiștii se dau jos și scot pistoalele.
-Nu mișcați! (strigă unul)
-Să plecăm. (spune Alphie)
Îngerii își arată aripile și încep să zboare. Polițiștii trag după ei, însă nu-i nimeresc.
-Stai! … Huh! Zboară! Ce naiba! (spune unul dintre polițiști)

La o cofetărie oarecare, Alphiel și Seraphiel tocmai se așează la o masă.
-Ei, unde e prietenul tău? N-a zis că vine aici? (întreabă Seraphiel)
-Taci și comandă! O să apară el. (spune Alphiel cu o voce inocentă și cu un zâmbet larg pe față)
Chelnerița vine la masă. Seraphiel stă cu meniul în mână și se gândește ce să comande.
-Ce să comand? … Ce să comand? … Hmmm! Aș vrea 3 eclere, o prăjitură cu brânză, 2 savarine și 4 amandine … Nu, stai! 2 amandine și 3 arlechino! (spune Seraphiel)
-Sigur. Și doamna? (întreabă chelnerița)
-Eu doar o cafea. Să fie la fel de drăguță ca mine. (spune Alphie)
-Sigur. Vine imediat. (spune chelnerița)
-De ce ai comandat atâta? Zici că ești Nigg. (spune Alphie)
-Tu nu înțelegi. Dulciurile … dulciurile sunt atât de bune. Nu mă pot abține. Au gustul raiului. De fiecare dată când mănânc o prăjitură simt cum pășesc pe placajele de aur din rai. Înțelegi? (spune Seraphiel)
-Nu prea. (spune Alphiel, având o expresie foarte seacă)

*După un timp*
În fața lui Seraphiel sunt toate prăjiturile pe care le-a comandat. Acesta se uită cu poftă la ele și se pregătește să le mănânce.
-Însfârșit, dorul meu de casă va fi alinat. (spune Seraphiel)
Acesta se pregătește să mănânce o savarină, însă o pisică sare pe masă și o mănâncă chiar înainte să o apuce îngerul. Acesta se enervează.
-Pisică proastă! Mi-ai mâncat prăjitura. Îți dai seama de ceea ce tocmai ai făcut? (spune Seraphiel nervos)
Pisica mai mănâncă o prăjitură. Și încă una. Și tot așa până nu mai rămâne nimic.
-Stai! Ce faci? … Nu! Prăjiturile mele. O să te spintec. (spune Seraphiel, fiind pregătit să taie pisica cu sabia lui)
Pisica se sperie și sare în brațele lui Alphie.
-Alphiel, mișcă-te! Altfel te voi tăia și pe tine. (spune Seraphiel)
-Nu vă mai prostiți. (spune Alphiel)
-Dar pisica aia blestemată mi-a mâncat prăjiturile. Nu pot s-o las să scape așa. (spune Seraphiel)
-Asta nu-i o pisică. E un înger păzitor. (spune Alphie)
-Huh! Ce?! (spune Seraphiel mirat)
Pisica se linge între picioare.
-Haide Uriel, nu te mai prosti! (spune Alphie)
Pisica meaună și se transformă într-un băiat, în jur de 14 ani, cu părul roșu și o figură inexpresivă. Acesta are urechi de pisică.
-Salut, Pisi-Alphiel! (spune Uriel)
-Numele lui este Uriel, el ne v-a ajuta să-l găsim pe Death. (spune Alphie)
-Ce?! (spune Seraphiel)

Adevărul care tocmai a ieșit la suprafață este prea mult pentru Anna. Fata nu știe ce să mai creadă sau cum să digere informațiile primite.
-D., e moartea?! (spune Anna, fiind speriată și șocată în același timp)
-Înțeleg că e greu pentru tine să crezi asta. Nu-ți face griji, te voi apăra! Mai ales acum, când și-a dat arama pe față. (spune Gabriel)
-Nu înțeleg. De ce un înger de calibrul tău are o iubire atât de puternică față de oameni? (întreabă Death)
-Cred că știi și tu. Sus, în rai, oamenii sunt priviți ca niște nimicuri. Niște ființe slabe, care doar păcătuiesc și distrug. Toți se întreabă ce a fost în capul lui Deus când a creeat așa ceva. Doar că nimeni nu poate vedea adevărata minune care o reprezintă oamenii. Ei sunt cele mai pure ființe. Au conștiință, sentimente, gândesc, se bucură, râd, iubesc. Îngerii nu sunt capabili de așa ceva. Moartea nu e capabilă de așa ceva. Oricât ai sta printre oameni, n-o să fii ca ei. Oricât ai vrea. Și eu voiam să devin om, dar nu pot. Însă tot ce pot face e să-i apăr. Să-i apăr de ființele puternice și egoiste așa ca tine și ca Deus, care se folosesc de oameni pentru propriul lor amuzament. Chiar și tu, dragă moarte, nu realizezi, însă ești doar un pion pentru Deus. De o eternitate încoace el nu face nimic decât să se plictisească. Din când în când mai dă viață la niște ființe precum oamenii pentru a se distra. Vrea să vadă cât rezistă creațiile sale. Dacă nu eram eu, lumea era de mult pierdută. Cine crezi că l-a avertizat pe Noe de potop? Huh?! Cine crezi că a despicat mările în două pentru Moise? Cine crezi că a oprit incendiile și calamitățiile naturale de-a lungul istoriei? Huh? Eu am fost. Eu! Iar lui Deus normal că nu-i convenea să intervin în micile lui distracții, așa că mi-a luat puterile și m-a aruncat pe pământ. Îți dai seama cât de crud este din moment ce mi-a făcut mie asta, unul dintre fii lui. La fel și tu, Death, ești doar o unealtă de care se folosește pentru a se distra. Adevăratul rău din lumea asta este chiar Deus. (spune Gabriel)
-Înduioșătoare poveste! Doar că, nu-mi pasă! Nu-mi pasă dacă Deus se folosește de mine ca să se distreze. Nu-mi pasă ce vrea el cu adevărat. Atât timp cât eu obțin ceea ce vreau nu-mi pasă de nimic. Nu sunt un erou, nici un distrugător. Vreau doar ca oamenii să înțeleagă importanța morții și nimic mai mult. (spune Death)
-Nu, Death, adevărul e că, tu trebuie să înțelegi importanța oamenilor. (spune Gabriel râzând)
-Mai scutește-mă! De îndată ce scap de cătușele astea am să te omor. (spune Death)
-Vorbe mari pentru cineva care este legat și nu poate să facă nimic. N-ai nicio putere. Acum, permite-mi să te învăț eu o lecție. (spune Gabriel)
Îngerul se apleacă și ia de jos un țăruș ascuțit de lemn.
-Mă torturezi? Crezi c-ai să ajungi undeva cu asta? (întreabă Death)
-Să te torturez? Huh! Nici gând. Ai dreptate, n-aș ajunge nicăieri. Nu tu ești cel care trebuie să sufere, Death. Nu nu. Lecția pe care vreau să ți-o arăt nu se referă la tine. Ceea ce vreau eu să te învăț este sentimentul pe care îl ai atunci când o persoană dragă ție suferă din cauza acțiunilor tale nesăbuite. Fiind mereu singur, niciodată n-ai avut pe nimeni în jurul tău, așa că mereu ai făcut ceea ce-ai vrut. Doar că, acum ai, iar repercursiunile acțiunilor tale se vor abate supra lor. (spune Gabriel, apropiindu-se de Anna)
-Ce vrei să faci? Stai! Oprește-te! Ea n-are nicio legătură. (spune Death)
-Deci îți pasă de ea. Cum credeam. Ca să fiu sincer cu tine aveam mici dubii, dar am avut dreptate. (spune Gabriel)
”La naiba! Nu știu cum sau de ce, dar vreau să o salvez pe Anna. Oare chiar am ajuns să țin la ea? Ce naiba se petrece cu mine?!” - gândește Death
-Nu te învinovății. Deus nu ți-a luat doar puterile. Nu. El te-a făcut om de-a dreptul. Ființele supranaturale sunt ca niște soldați de pulmb, nu simt nimic. Sunt programați să facă un lucru și asta fac orbește. Mă rog, nu toți. Vezi tu, ființele mai puternice ajung să-și pună niște întrebări. Este oare calea lui Deus cea corectă? De ce ar trebui să urmăm ordinele lui. Fiecare tânjește după libertate. Iar aceste ființe puternice încep să dezvolte sentimente, ca și oamenii. Toți ar trebuie să aspirăm ca să fim oameni. Chiar și tu. Nu te simți prost. Bucură-te! Bucură-te pentru că acum, știi și tu cum e să simți iubirea. (spune Gabriel)
-Taci! Taci naibi din gură! (strigă Death)
-Chiar dacă refuzi să accepți, asta nu schimbă cu nimic situația. Anna, să știi că-mi pare rău! Nu vreau să fac asta, mai ales unui om. Dar pentru binele omenirii trebuie făcute niște sacrificii. (spune Gabreil)
-Ce...(spune Anna)
Fata nici bine nu realizează ce se petrece în jur. Gabriel îi bagă țărușul ascuțit în stomc și o înjunghie. Fata țipă speriată după care leșină. Death și Nigg rămân stupefiați. O dâră mare de sânge se varsă din stomacul și intestinele fetei.
-Vezi?! Ce firavă e. Nici n-a rezistat șocului, a și leșinat. La naiba cu tine, Death! De ce mai pus să fac asta? (spune Gabriel, având lacrimi în ochi)
-Dacă scap vreodată de aici. 10 secunde. (spune Death)
-10 secunde? Ce vrea să însemne asta? (întreabă Gabriel)
-Atât îmi va lua să te ucid pe tine și fiecare om din de aici. (spune Death)
-Haide! Știu că nu mai ai puterile. Te-am abordat inteționat după ce ai folosit puterile date de Seraphiel. Cât de prost mă crezi? … Și-acum. Ești gata să întrerupem acest joc? Dacă n-o faci, Anna va suferi pentru eternitate dureri groaznice. Ai habar cum e să trăiești cu o gaură în stomac. Probabil nu, dar stai liniștit, nici eu. (spune Gabriel)

Tocmai s-au liniștit apele la cofetărie. Uriel e sătul. Din păcate pentru el, Seraphiel nu.
-Cum ne poate ajuta ciudatul ăsta să-l găsim pe Death? Îmi pare un înger păzitor obișnuit. (spune Seraphiel)
-Uriel are o abilitate specială. (spune Alphie)
-Da, am văzut. Mi-a mâncat toate prăjiturile. (spune Seraphiel)
-Nu e asta. Eliberare Astrală. (spune Alphie)
-Poftim! Ce înseamnă asta? (întreabă Seraphiel)
-E o tehnică secretă. Uriel își poate trimite bucăți de aură peste tot în lume cu viteza sunetului și să găsească orice. E ca un scanner gigantic care se uită într-un computer după un fișier. (spune Alphie)
-Ca un ce? Încă mai învăț despre lumea oamenilor. (spune Seraphiel)
-Nu contează. Uriel, îl poți găsi pe Death? (întreabă Alphie)
Uriel se holbează la Seraphiel.
-Pisica-Seraphiel are niște mustăți drăguțe. (spune Uriel)
-Ce mustăți? Eu n-am mustăți. (spune Seraphiel)
Uriel ține un marcăr negru în mână și îi dă o oglindă lui Seraphiel. Acesta se uită și vede că are niște mustăți desenate.
-Când ai? (întreabă Seraphiel nervos)
Acesta se șterge.
-Nu șterge pisica. (spune Uriel)
-Uriel, asta e o problemă serioasă. (spune Alphie)
-Am înțeles. Pot, doar că va dura câteva ore, poate chiar o zi. (spune Uriel)
-N-avem atât de mult timp. (spune Seraphiel)
-Nu poți să-l găsești mai repede? Te rog eu, foarte drăguț! (spune Alphie zâmbind)
-Whoa, drăguț! …  Pisica-Death poate fi oriunde. Durează până aura mea poate parcurge întreaga planetă să-l găsească. (spune Uriel)
-De ce pui pisică în fața numelor noastre? (întreabă Seraphiel)
-Pentru mine toată lumea e o pisică. Miau! (spune Uriel)
”Tipu ăsta e mai ciudat ca și Nigg.” - gândește Seraphiel
-Înțeleg. Atunci caută doar în New York și pe o rază de 40 de km în jurul New York-ului. Gabriel trebuie să acționeze de aproape. N-a avut destul timp ca să se depărteze. (spune Alphie)
-Am înțeles. Încep acum. Miaw! (spune Uriel)
Ochii lui Uriel devin galbeni. Camera se apropie de fața lui. Aura lui Uriel se răspândește prin tot New York-ul. Acesta are viziuni cu oameni și locuri. La un moment dat îl vede pe Death legat de crucea în formă de X. Death strigă.
-Am găsit. (spune Uriel)
-Unde? (întreabă Alphie)
-Nu știu sigur. Îl văd pe Pisica-Death discutănd cu Pisica-Arhanghel. Mi-am legat aura de el așa că pot să-l simt. Urmați-mă! (spune Uriel, transformându-se în pisică și fugind)
-Să mergem! (spune Alphie)
 
*Flashback*
Death își amintește de momentele cu Anna.
-Acum vorbești de parcă nu ai fi om ... Eu cred că, dacă chiar există cineva care să fie numit moarte, acela ar trebui să înțeleagă mai bine omul. Toți au o viață, prieteni, familie, loc de muncă. Multora le place să trăiască, să simtă că au un loc unde aparțin, dar moartea nu iartă pe nimeni. Te smulge din locul tău, din familia ta, fără nici un avertisment. E normal să fii supărat pe ea... (spune Anna)


-Greșit! Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte. (spune Anna)


Înțeleg că nu vrei să-mi spui totul despre tine încă. Dar … dar o să vină o zi în care o să-mi spui, nu? Vreau să te cunosc mai bine. Ești atât de misterios și rece. Cred că asta m-a atras la tine în primul rând. (spune Anna)
*End of Flaskback*

-Acum, înțelegi cum mă simt eu? De fiecare dată când văd oamenii suferind. De fiecare dată când văd cum se chinuie din cauza unor dureri sfâșietoare. Când se pornește un război. Când un copil mic suferă. Înțelegi? (întreabă Gabriel)
-O să te omor! O să te fac bucățele! Când am să scap de aici ai să plătești. (spune Death)
Gabriel oftează dezamăgit.
-Văd că nu vrei să pricepi nicicum. Ei bine, atunci să trecem la următorul. (spune Gabirel uitându-se la Nigg)
-Nigg! (spune Death)
-Micule Elf al Pădurilor, treci la mine! (spune Gabriel)
Acesta întinde mâna și folosește magia îngerilor. Cușca în care se află Nigg este deschisă, iar micuțul plutește direct în mâinile lui Gabriel.
-Dacă te atingi de mine o să te mușc. (spune Nigg)
-Ce vioi ești tu! (spune Gabriel)
-Lasă-l în pace! (strigă Death)
-Huh! Ce se aude? Ește Death? Pare că lecțiile mele încep să-i intre încet în căpățâna aia seacă. (spune Gabirel)
-O să te...
Death nu termină ce are de zis pentru că ușa încăperii explodează. O grămadă de oameni capabili în a folosi magia îngerilor sunt aruncați înontru.
-La naiba! Cum ne putem lupta cu așa ceva? (spune unul dintre ei)
-Chiar și cu magia îngerilor suntem neputincioși. (spune altul)
-Oare cum ne-au găsit? (întreabă Gabriel)
Pe ușă intră Seraphiel, gata de luptă.
-Asta-i tot ce aveți? (întreabă îngerul)
-Seraphiel! (spune Death)
-Măi măi! Dacă nu este chiar Seraphiel. Am auzit că ai devenit șeful gărzilor lui Deus. Te felicit! Vezi? Ți-am zis eu că într-o zi ai să ajungi puternic. (spune Gabriel)
-Lord Gabriel! De ce? (spune Seraphiel)
-Ce întrebare prostească. Știi bine răspunsul. Pentru că oamenii nu merită să fie tratați în felul ăsta. (spune Seraphiel)

*Flashback*
Seraphiel și Gabriel se luptă cu săbiile. Seraphiel este mult mai tânăr. Acesta îl atacă pe Gabriel, însă Arhanghelul îi blochează lovitura și-l dezarmează. Seraphiel își pierde echilibrul și cade. Gabriel îi duce sabia la gât.
-Ai pierdut. Dar ai devenit mai puternic. (spune Gabriel)
Acesta îl ajută pe Seraphiel să se ridice.
-Într-o zi vreau să devin la fel de bun ca dumneavoastră, Lord Gabriel. (spune Seraphiel)
-Ai talentul și capacitatea să devi puternic. Dar nu uita, sunt un Arhanghel. Oricât te-ai antrenat n-ai să ajungi la nivelul meu. (spune Gabriel)
-Înțeleg. (spune Seraphiel trist)
-Nu fi trist. Nu puterea face ca un înger să fie bun. Există lucruri mult mai importante decât puterea. (spune Gabriel)
-Cum ar fi? (întreabă Seraphiel)
-Dragostea pentru oameni. Noi, îngerii, am fost făcuți pentru a proteja oamenii. Asta este cel mai important. Nu puterea. Determinarea ta în a proteja oamenii. (spune Gabriel zâmbind)
*End of Flashback*

-Te-am admirat atât de mult. Dar tu ne-ai trădat. (spune Seraphiel)
-Pe cine am trădat? Pe tine? Pe Deus? N-am trădat pe nimeni. N-am fost de partea îngerilor niciodată. Am luptat mereu alături de oameni. Așa că, grșești. (spune Gabriel)
-Mă rog! Asta nu mai e important. Păzea că vin! (strigă Seraphiel atacându-l pe Gabriel)
Îngerul îl atacă cu sabia, însă fostul Arhanghel se ferește. Acesta face un scut de energie în jurul lui. Gabriel încearcă să-l ridice prin telekinezie pe Seraphiel, însă îngerul este prea rapid și nu apucă să-l prindă. Seraphiel vine din spate, fiind pregătit să înfigă sabia în Gabriel. Arhanghelul face un câmp de forță ce îl aruncă departe pe Seraphiel.
-Chiar și fără puterile de Arhanghel, tot nu mă poți învinge prea ușor. Prieteni, ridicați-vă! Ajutați-mă să înving neghina răului! (spune Gabriel)
Oamenii lui Gabriel, pe care acesta i-a învățat magia îngerilor se ridică de jos. Toți îl înconjoară pe Seraphiel.
-La naiba! Haideți, am să vă bat pe toți! (strigă Seraphiel)
Strecurându-se în cameră total neobservat, este Uriel, în forma lui de pisică. Acesta ajunge în fața lui Death.
-O pisică!? (se miră Death)
Uriel se transformă înapoi în înger.
-Cine ești? (întreabă Death)
-O pisică-înger. Pisică-Death, am venit ca să te salvez. Miaw! (spune Death)
-Pisică-Death!? (Spune adolescentul legat)
-Sunt niște cătușe rezistente. Meh! Am să le distrug. Roagă-te să nu-ți tai și o mână. (spune Uriel)
Îngerului îi cresc niște gheare de felină.
-Oi, stai! Ce crezi că faci? (întreabă Death)
Uriel taie cu ghearele sale cătușele care-l țin pe Death. Deodată, o prezență puternică se simte în cameră.
-La naiba! Moartea! (spune Gabriel, îngrijorat)
-Ce înseamnă asta? (întreabă Seraphiel)
O putere copleșitor de mare se simte în cameră. Atmosfera se schimbă total. Un fum negru împânzește tot. Unii dintre oamenii mai slabi încep să leșine. Presiunea puterii lui Death îi lasă muți de uimire pe toți.
-Ce putere înfricoșătoare! Miaw! (spune Uriel)
-Cum naiba? (întreabă Gabriel)
-Mai am 30 de secunde. (spune Death)
-Înțeleg. Foarte isteț din partea ta. M-ai prins. Nu mă așteptam la așa ceva. Se pare că cele 5 minute de putere pe care ți le-a dat Deus nu trebuie să fie consecutive. (spune Gabriel)
-Exact. Data trecută mi-am dat seama de asta destul de târziu. Am întrerupt transformarea după 4 minute și 30 de secunde. Însă tot e bine. 30 de secunde sunt mai mult decât suficiente ca să-i omor pe toți din locul ăsta. (spune Death)
-Asta va fi problematic. Te rog să n-o faci! (spune Gabriel)
O aură neagră îl cuprinde pe Death. Acesta revine la forma lui originală de moarte. Hainele i se schimbă, iar coasa îi reapare în mână.
-Tipul ăsta e prost! Nu știe că nu putem muri? (întreabă unul dintre oamenii lui Gabriel)
Aceștia, fiind încrezători în cele întâmplate în ultima vreme îl atacă pe Death cu un fel de energie albastră.
-Nu! Nu faceți asta. El e singurul care vă poate ...
Death ajunge în spatele oamenilor. Capetele lor cad pe podea.
… omorî! (spune Gabriel speriat)
-Rest în peace! (spune Death)
-Au murit! Au murit! Dar cum? (întreabă ceilalți oamenii)
Aceștia se panichează și fug.
-Nu vă apropiați de el. Dacă el vă taie totul s-a terminat. (strigă Gabriel)
-Am spus că voi omorî fiecare om din aceasta clădire. (spune Death, dispărând)
-Nu! (strigă Gabriel disperat)
Death apare în fața utilizatorilor de magie a îngerilor și îi ucide pe fiecare.
Pramatia asta enervantă are o putere mult prea mare. Cum naiba?” - gândește Seraphiel
-Ce-ar fi să te învăț eu o lecție pe tine acum? (întreabă Death, chiar după ce ucide și ultimul om din cameră)
Gabriel cade în genunchi.
-Nu o să te iert! Niciodată! (strigă Gabriel)
Arhanghelul recită niște incantații în limba îngerilor. O aură albastră puternică se formează în jurul lui. Acesta ridică toată mobilă din cameră și o aruncă spre moarte. Death se ferește cu ușurință. Ajunge în spatele lui Gabriel și cască.
-Ai terminat? (întreabă Death)
-Tu… Încă mai… (spune Gabriel)
Într-o fracțiune de secundă Death îl taie în două pe Gabriel cu coasa. Arhanghelul cade în bucățele. Cele 30 de secunde trec, iar Death își revine la normal.
-Chiar la fix. O secundă mai târziu și era grav. Totuși, acum chiar că nu mai am deloc puteri. (spune Death)
-Nu sta așa. Hai să plecăm! (spune Seraphiel, cărând-o pe Anna în brațe)
Nigg sare pe umărul lui Death.
-Ești bine Nigg? (întreabă Death)
-Da, domnule Death. (spune micuțul)
În fața ascunzătorii lui Gabriel, Alphie ține un cerc de teleportare deschis și îi așteaptă pe restul. Din cauza zgomotului, polițiștii au fost alertați și se îndreaptră spre imobil. Alphiel aude sirenele care se tot apropie.
-Unde naiba sunt? (întreabă Alphie)
De la geamnul etajului 2 sar Seraphiel, Death, Nigg, Uriel și Anna. Seraphiel o ține în brație pe Anna, iar Uriel pe Death și Nigg.
-Anna! Ce s-a întâmplat? Boule, n-ai fost în stare s-o protejezi? (întreabă Alphie)
-Îmi pare rău! (spune Death)
-Pisică-Alphiel, nu mai avem timp. (spune Uriel)
-Știu. (spune Alphie)
Aceștia folosesc cercul de teleportare și ajung pe acoperișul blocului în care stă Alphiel.
-Death, spune-mi, ce s-a petrecut acolo? Unde e Gabriel? (întreabă Alphie)
-Nu-ți face griji, l-am omorât. N-o să mai avem treabă cu Gabriel. (spune Death)
-L-ai omorât? Nu poți omorî un Arhanghel. Doar un alt Arhanghel poate să ucidă un Arhanghel, indiferent dacă are puteri sau nu. (spune Alphie)
-Cum!? (se miră Death)

Între timp poliția a început să inspecteze zona de luptă. Rămășițele lui Gabirel se adună la loc, iar Arhanghelul își revine. Polițiștii rămân îngroziți.
-Ce fel de magie e asta? (întreabă un polițist, fiind speriat)
-Stai! Altfel trag. (spune un altul scoțând pistolul)
Gabriel face un descântec, iar toți oamenii de lângă el leșină.
-Îmi pare rău! … Nenorocitul ăla, chiar are ceva putere! (spune Gabriel)
Se aud niște pași. Gabirel se uită atent și-l vede pe David.
-David! Huh! A trecut ceva vreme. (spune Gabriel)
-Într-adevăr. (spune David)
-Deci? Te-a trimis bătrânu să scapi de tot de mine? Cred că l-am enervat puțin. (spune Gabriel)
-Chiar din contră. Deus este destul de recunoscător pentru show-ul de azi. (spune David)
-Nenorocitul ăla! (spune Gabriel)
-În orice caz. M-a trimis ca să-ți dau ceva. (spune David)
-Ce anume? (întreabă Gabriel)
David înfige o sabie în Gabriel. Arhanghelul începe să lumineze.
-Asta. (spune David)
Tot pământul din jur începe să se cutremure. Un mănunchi uriaș de lumină se formează în jurul lui Gabriel. După ce dispare, îl putem observa pe Gabriel, având aripi și o sabie în mână. Energia și presiunea din jurul lui sunt la fel de puternice ca a lui Death.
-Puterile mele, s-au întos. (spune Gabriel)
-Deus are așteptări mari de la tine. Bine ai revenit, Arhanghel Gabriel! (spune David, plecând)
-Înțeleg. (spune Arhanghelul zâmbind)

Va continua în capitolul 6: ”Arhanghel vs. Serafim!”  


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Sam Sept 26 2015, 17:03, editata de 2 ori
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Iul 28 2015, 14:42

Și uite așa am ajuns la jumătatea seriei. Enjoy!


Capitolul 6!
Arhanghel vs. Serafim!

Într-o întorsătură de evenimente neașteptată, situația pare să fie din ce în ce mai rea pentru Death. Chiar dacă a scăpat de Gabriel, Arhanghelul și-a recuperat puterile și este gata să se răzbune. Însă problema actuală este starea de sănătate a Annei. Îngerii, împreună cu Death și Nigg, tocmai ce o aduc pe Anna în casă. Aceștia sunt agitați.
-Alphie, trebuie să facem ceva. N-o putem lăsa așa. (spune Death)
-Știu asta, prostule! Dă-mi doar puțin timp. (spune Alphie)
-Oi, nu înțeleg de ce vă agitați așa. Nu-i ca și cum ar putea muri sau ceva. (spune Seraphiel)
Acesta se alege cu câte un pumn în cap, atât de la Alphie, cât și de la Death.
-Care-i problema voastră? (întreabă îngerul, revoltat)
-Pisica-Seraphiel e cam proastă. (spune Uriel)
-Hei! (exclamă Seraphiel)
-Pot să-l mănânc? (întreabă Nigg)
Death și Alphie dau aprobator din cap.
-Lasăți-mă-n pace! (strigă șeful gardienilor lui Deus)
Alphie îi dă jos haina Annei. Aceasta rămâne doar un sutien. Death roșește puțin.
-Ăsta nu e momentul să roșești, obsedatule! (spune Alphie)
-Nu sunt obsedat! Cum e rana? (întreabă Death)
-Foarte urâtă. Stomacul ei este perforat, la fel și-o parte din intestine. Ca să nu mai spun că a piedut enorm de mult sânge. Ar fi trebuit să fie moartă deja. (spune Anna)
-La naiba! (spune Death)
-Mă surprinde că-ți pasă atât de mult de ea. (spune Alphie)
-Eu… nu… (zice Death, dar este întrerupt)
-Lasă, nu spune nimic. Mă bucur mult! (spune Alphie zâmbind)
-Ăsta nu e momentul să te bucuri. (spune Death)
-Miroase frumos. Oare ce e? (întreabă Nigg)
-Cred că sunt intestinele fetei-pisică. (spune Uriel)
-Whoa! Oare aș putea să le gust? (întreabă micuțul, salivând)
-Nu e vremea de prostii! (spune Alphie)
Aceasta își pune mâinle pe abdomenului Annei. Deodată, începe să strălucească o lumină puternică. Alphiel se chinuie să o mențină. Rana Annei se vindecă încet.
-Alphie, ce faci? (întreabă Death)
-Ai înebunit? Folosești propria energie vitală ca s-o vindeci? (întreabă Seraphiel)
-Tăceți din gură! (spune Alphie)
Aceasta se concentrează până rana lui Anna se vindecă complet. În momentul în care Alphie observă că rana a dispărut, își pierde cunoștința. Din fericire, Uriel o prinde înainte să cadă jos.
-Pisica-Alphiel s-a suprasocilitat. Se vede că-i pasă mult de fata asta. Și nu doar ei, și Pisicii-Death la fel. E o tânără specială. Miaw! (spune Uriel)
-Înger păzitor cretin! (spune Death)
-Și-acum ce facem? (întreabă Seraphiel)
-Așteptăm să se trezească. Du-te și fă-mi o cafea! (spune Death)  
-Fă-ți singur, imbecilule! Nu sunt lacheul tău. (spune Seraphiel)
-Observ. Un lacheu s-ar fi dus deja. Eu mai prejos de atât, un gândac. (spune Death)
-Ce-ai spus? (spune Seraphiel nervos)
-Vreau intestine. (spune Nigg)
-Să mergem. (spune Death)
Restul ies din cameră și le lasă pe cele două fete să se odihnească. Camera se apropie de Alphie, care vorbea în somn.
-Sunt cea mai drăguță ființă din univers. (spune acesta sforăind)

Gabriel tocmai și-a recuperat puterile. Vicleanul Arhanghel abia așteaptă să-și îneplinească scopul. Acesta se plimbă pe străzile New York-ului, care sunt devastate din cauza lui Death. Societatea degradează din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Se poate citi durerea pe chipul său. Tot mergând, acesta observă pe jos trupul unui bătrân cu o rană mortală la plămâni. Bătrânul îl prinde de pantaloni.
-Ajută-mă! Durerea. N-o mai suport! (spune moșneagul)
Gabriel se apleacă. Îi sărută mâna și-l mângâie pe frunte.
-Săracul de tine! Stai liniștit. Totul s-a terminat. (spune Arhanghelul)
Gabriel își trece mâna prin trupul moșului și-i scoate sufletul afară.
-E timpul să te ducem în rai. (spune Gabriel)
Sufletul bătrânului este derutat. Nu știe ce se petrece. Gabriel își arată aripile. Îl i-a în brațe și-l curpinde cu aripile sale. După câteva secunde, acesta începe să zboare spre cer.

În apartamentul lui Alphiel, Anna tocmai ce-și deschide ochii. Fata se trezește după cea mai groaznică experiență din viața ei. Este panicată. Nu știe unde se află. Se uită în jur. Prin cap îi trec imaginile cu Gabriel în timp ce-i bagă țărușul în stomac. Este foarte speriată, tremură.
-Observ că te-ai trezit. (spune Death, care o urmărește dintr-un colț al camerei)
-D.! (spune Anna, mirată)
Death se apropie de ea. Fata începe să-și amintească de cele petrecute și de identitatea adevărată a lui Death. Se ridică în picioare și se retrage. 
-N-ai de ce să fii speriată. Gabriel n-o să ne mai deranjeze. Cel puțin pentru o vreme. (spune Death)
-Gabriel?! Adică domnul Peterson. Nu! Stai. Tu. Tu ești cauza a ce se întâmplă acum în lume. (spune Anna)
-Da, și? (îi răspunde Death)
-Doar atât? N-ai nimic altceva ce spus? (întreabă fata)
-Ce-ai vrea să auzi? Să-ți spun că ai halucinat? Că nimic din ceea ce-ai văzut n-a fost real? Sau să-ți spun că-mi pare rău? Așa este. Este sunt Death, ființa care aduce moartea. (spune Death)
Anna se trage și mai în spate.
-Stomacul meu, putem să jur că… (spune Anna)
-Ar trebui să-i mulțumești adormitei de lângă tine. (spune Death arătând către Alphie)
-Domnișoara Alphie! Dar cum? Ce a făcut? (întreabă Anna)
-Te-a vindecat folosindu-și propria ei energie vitală. (spune Death)
-Sunteți niște monștrii! Toți. Nu? Asta sunteți. (spune Anna)
-Interpretează situația cum vrei. (spune Death)
Se lasă o tăcere sumbră în cameră. În aceste secunde cei doi se privesc în ochi. Anna sparge din nou gheața.
-De ce faci asta? De ce pedepsești oamenii? (întreabă Anna)
-Nu ți-am explicat deja? Pentru că-i urăsc. Sunt niște ființe proaste și arogante, care nu cunosc adevărata importanță a morții. Atât timp cât nu văd o schimbare, am decis că nu sunteți demni pentru a primi cadoul numit moarte. (spune Death)
-Greșești! Asta e josnic. Nu te înțeleg. (spune Anna)
-Nici n-ai cum. Un om prost n-ar avea cum să mă înțeleagă. (spune Death)
-Un om prost? Huh! Atunci de ce ai ieșit cu mine? De ce m-ai sărutat? De ce? Ce-am însemnat eu pentru tine? M-ai iubit vreodată? (întreabă Anna)
Death o privește în ochi după care râde isteric.
-Ești chiar atât de proastă? Din privirea ta reiese clar că vrei ca eu să spun da. Cât de naiv! Vă agățați de speranțe false dictate de sentimente puierile și ignorați total logica. Sunteți chiar fără speranță. Nu. N-ai însemnat nimic pentru mine, niciodată. (spune Death)
-Atunci de ce? (întreabă Anna)
-Simplă curiozitate. Am vrut să văd cum e să trăiești ca și-un om. Ce înseamnă să fii om? Ce face un om? Totul a fost doar un experiment pentru mine. (spune Death)
-Nu pot să cred! (spune Anna)
-Asta e problema ta. Hmph! Voi oamenii, dar mai ales tu, Anna, nu sunteți nimic mai mult decât niște simple jucării pentru mine. (spune Death)
Anna rămâne stupefiată. E foarte șocată, însă găsește suficientă energie încât să-i dea o palmă lui Death. Acesta nu se aștepta la gestul femeii. Însă, după câteva secunde revine la privirea lui manipluatoare.
-Ești un monstru! Toți sunteți monștii. Nu vreau să vă mai văd niciodată. (spune Anna fugind pe ușă)
Death se uită spre ușa pe care a ieșit Anna, după care zâmbește.
-Ești sigur că ai făcut ceea ce trebuie? (se aude vocea lui Alphie)
-Da. E mai bine așa. Știu că e un șoc mare pentru un om, dar e mult mai bine pentru ea dacă n-o să mai aibă de-a face cu mine vreodată. (spune Death)
-Dar dacă o să-ți dezvăluie identitatea? (întreabă îngerul păzitor)
-Atunci v-a fi aruncată în primul sanatoriu pentru nebuni. (spune Death)
-Poate e mai bine așa. (spune Alphie)
-Da. (spune Death)
Deodată, capul lui Death începe să bubuie. Un sunet strident îi împânzește mintea, iar o durere puternică îi străbate corpul. Moartea cade în genunchi. Alphie se ridică panicată și merge în direcția lui.
-Death, ești bine? (întreabă Alphiel)
În fața ochilor lui Death apar tot felul de imagini cu suflete de-ale oamenilor care sunt duse în rai. Totodată el mai observă și-o pereche de aripi.
-La naiba! Sufletele. (spune Death)
-Ce-i cu ele? (întreabă Alhpie)
-Cineva duce suflete în rai. Dar cum? Nu știam că cineva înafară de mine mai poate face asta. (spune Death)
-Poftim?! Nu! Asta înseamnă că… N-are cum. (spune Alphie)
-Dacă știi ceva, spune.(zice Death)
-E doar un zvon, dar am auzit că mai există niște ființe capabile de a transporta suflete înafară de moarte. (spune Alphie)
-Ce fel de ființe? (întreabă Death)
-Arhanghelii. (spune Alphiel)
Privirea lui Death îngheață la auzul cuvântului rostit de Alphie.
-Doar că ei sunt incapabil de a trimite un suflet spre judecată. Ei îl aruncă pur și simplu unde vor, fără ca sufletul respectiv să fie judecat. Și spre deosebire de tine, nu pot transporta decât un număr destul de limitat într-o zi. (spune Alphiel)
-La naiba! Mă doare capul foarte tare… Să fie Gabriel? (întreabă Death)
-N-are cum. Chiar dacă a supraviețuit, n-are puteri. Iar ceilalți Arhangheli nu acționează fără voia lui Deus. (spune Alphie)
-Ba e unul care ar face-o. (spune Death)
-Lucifer. (spune Alphie) 

Gabriel iese dintr-o casă, după ce tocmai a transportat niște suflete. Afară este noapte. Un grup de trei oameni, toți îmbrăcați foarte formal, îl așteaptă în fața imobilului pe Arhanghelul cu pricina.
-Măi măi! Dacă nu sunt chiar prietenii mei, îngerii căzuți. Ei bine, cu ce vă poate fi de folos acest umil Arhanghel? (întreabă Gabriel)
-Lasă prostiile! (spune unul dintre îngerii căzuți)
-Suntem aici din ordinele stăpânului Lucifer. (spune altul)
-Înțeleg. Și ce dorește fratele meu mai mare de la mine? (întreabă Gabriel)
-Iadul duce lipsă de suflete. Vrea ca tu să duci sufletele oamenilor în iad, nu în rai. (spune încă odată unul dintre îngerii căzuți)
-În iad?! S-a țăcănit? Știe cât de mult îmi pasă de oamenii. De ce i-aș da pe mâna unui maniac ca el? (întreabă Gabriel)
-Vezi cum vorbești… (spune un înger căzut, dar nu termină propoziția)
Gabriel apare în lateral și-i pune mâna pe umăr, după care se depărtează.
-Nenoro… 
Îngerul căzut vrea să-l jignească, dar după două secunde explodează.
-Cu cine credeți că vorbiți voi? Sunt un Arhanghel, cea mai puternică ființă dintre toate creațiile lui Deus. (spune Gabriel)
Îngerii îl atacă, dar Gabriel îi omoară cu ușurință, fără să se miște. Arhanghelul dă se plece. Unul dintre cei trei îngeri căzuți mai este în viață, însă e rănit mortal. Nu va mai trăi mult.
-O să plătești pentru asta. Stăpânul ne va răzbuna. (spune îngerul căzut, dându-și ultima suflare)
-Abia aștept. (spune Gabriel, ștergându-se de sângele de pe ochelarii lui)  

A doua zi, la Fat Boy Mama, fast food-ul unde lucrează Death, acesta are un client puțin mai neobișnuit, Uriel. Îngerul stă frumos la tejghea și așteaptă șă fie servit.
-Comanda ta: Un dublu hamburger cu extra sos și o porție medie de cartofi prăjiți. (spune Death, dându-i cele mai sus menționate pe o tavă lui Uriel)
-Mulțumesc Pisică-Death! Miaw! (spune Uriel, fiind foarte încântat de meniul primit)
-Când suntem într-un loc public spune-mi doar D. (spune Death)
-Am înțeles, Pisică-D. (spune Uriel)
-Aș prefera doar D. (spune Death)
-Da, Pisică-D. (spune din nou îngerul cu părul roșu)
-Las-o baltă! Oricum, de ce ești aici? (întreabă Death)
-Huh! Oare de ce? Ah, da! Voiam să te întreb ceva. (spune Uriel)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Ce se întâmplă cu sufletul unei pisici după ce moare? (întreabă Uriel)
”Serios?! Tipul ăsta este cel mai ciudat înger pe care l-am văzut. Până și pe mine mă sperie.” - gândește Death
-Uhm, cum să-ți spun eu. Sufletele animalelor sunt transportate direct în rai după ce mor. Așa a decretat Deus. De asta animalele pot să moară și acum. Nu s-a schimbat nimic pentru ele. (spune Death)
-Serios? Whoa, ce bucuros sunt! Asta înseamnă că toate pisicile care au murit au ajuns în Rai? (întreabă Uriel)
-Cam așa ceva. (spune Death)
-Hei, mai spune-mi ceva! Cum e acolo sus? (întreabă Uriel)
-Acolo sus? Vrei să spui în Rai? (zice și Death)
-Da da. De când mă știu am trăit doar pe pământ ca înger păzitor. Mereu îi aud pe frații și surorile mele cum discută de Rai. Sunt foarte curios cum e. (spune Uriel)
-Nu e așa mare lucru. (spune Death)
-Serios? Ce păcat! Miaw! (spune Uriel)
-Totuși, ai o putere uimitoare. Dacă nu erai tu n-aș fi fost salvat. Deci, mulțumesc! Porția asta este din partea mea. (spune Death)
-Serios? Mulțumesc! Pisica-D. e cea mai tare. (spune Uriel fericit)
-Cu plăcere! (spune Death, fiind puțin șocat de atitudinea lui Uriel)
-Oh! Nu știam că ești o fire atât de bunăvoitoare. (se auzi o voce din direcția unui scaun alăturat)
Death îl vede pe Gabriel, stând la masă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Chiar mai mult, pare că și-a reasumat identitatea veche, cea a lui Thomas Peterson.
-Gabriel! Cum ai… (spune Death)
Acesta nu termină ce avea de spus, deorece Gabriel își eliberează o parte din aură în local. Pereții și podeaua se cutremură, geamurile se sparg, instalații electrice cedează, iar presiunea îi panichează pe oamenii din interiorul fast food-ului.
-Ce putere monstruoasă! Deci ăsta e o Pisică-Arhanghel. (spune Uriel)
-Tu! (spune Death)
-Îți place? Un binefăcător a voit să-mi dea puterile înapoi. Acum putem lupta de la egal la egal. Ah, stai! Tu nu mai ai puteri. Ce păcat! (spune Gabriel)
-Deci tu ești în spatele răpirii sufletelor? (întreabă Death)
-Răpire? Nu. Deloc. Eu nu răpesc suflete. Doar fac treaba ta până te hotărăști să te întorci din vacanță. Să știi că nu te invidiez. E greu. Consumă al naibii de multă aură. Nu pot transporta mai mult de 10 suflete într-o singură zi. Totuși, și ăsta e un început. Mai bine decât nimic. (spune Gabriel zâmbind) 
-Nenorocitule! Îți dai seama ce faci? Nu poți duce sufletele oamenilor direct în rai. Trebuie judecați prima oară. (spune Death, nervos)
-Oh, deci și tu ești ca el! Pe toate morțile vă deranjează asta. Aveți fixanția asta cu judecata sufletelor. Dacă mă întrebi pe mine nu-i nevoie de ea. Toți oamenii ar trebui să ajungă în rai. (spune Gabriel)
-Cum adică toate morțile? (întreabă Death)
-Și moartea care a fost înaintea ta era la fel. Am dus și eu vreo două suflete în rai mai demult și era să mă omoare. Păcat că nu se poate! (spune Gabriel)
-Deci l-ai cunoscut pe maestrul meu? (întreabă Death)
-Sigur. Death, să știi că nu mai am nimic cu tine. Nu tu ești vinovatul. Singurul vinovat este Deus, el merită pedepsit. Am să te las în pace. Totuși, voi continua să duc sufletele oamenilor în rai până când te hotărăști să revi. (spune Gabriel)
-Nu poți face asta! (spune Death)
-Nu pot? Dar tu de ce faci ceea ce faci? Ești cam egoist. Nu ești singurul căruia îi este permis să se joace. (spune Gabriel)
-Hmph! Ai dreptate. Dar totuși, te voi opri. (spune Death)
-N-ai cum. Nici cu puterile tale nu mă poți învinge acum. Dar așa? (spune Gabriel)
”La naiba! Are dreptate. Dar nu-l pot lăsa să facă asta. Dacă duce sufletele în rai tot jocul meu nu mai are nici un sens. Oamenii se vor agăța de o speranță!” - gândește Death
-Uite, poftim! (spune Gabriel, dându-i o hârtie lui Death)
-Ce e asta? (întreabă Death)
-E rugăciunea adresată Arhanghelului Gabriel, adică mie. Dacă vreodată ai de gând să oprești prostia asta de joc, spune-o și-am să vin la tine. Te pot ajuta să-ți recuperezi puterile. Acum, te rog să mă scuzi, am niște suflete de salvat. Sper că nu te deranjează durerile de cap, n-o să scapi de ele prea curând. (spune Gabriel)
-Stai! (spune Death)
-Pa pa! (spune Gabriel)
Arhanghelul dispare. Death rămâne nervos cu bilețelul în mână.
-Pisica-Arhanghel e pusă pe fapte mari. Miaw! (spune Uriel)
”Cretinul ăsta e ultima problemă de care aveam nevoie!” - gândește Death

Reușind să jongleze cu un program destul de încărcat, Death mai trece și pe la școală din când în când. Însă durerile de cap date de Gabriel îl chinuie în permanență.
”Cum am ajuns așa? Sunt total neputincios în fața lui.” - gândește Death
Acesta trage aer puternic în piept și ce concentrează la profesor. Moartea nu se poate abține și-i mai scapă și câte o privire pe furiș către Anna. Fata se uita și ea la el. Privirile lor se întâlnesc pentru câteva secunde, după care fiecare se uită în altă direcție. Death zâmbește ușurat.

După terminarea orelor, Death și Nigg se plimbă pe holurile școlii. Nigg se uită foarte atent la fiecare fată care trece pe lângă ei.
-Ce faci, Nigg? (întreabă Death)
-Analizez. (răspunde micuțul)
-Ce anume? (spune Death)
-Din moment ce v-ați despărțit de Anna, aveți nevoie de o nouă iubită. Caut o fată care cred că ar fi potrivită pentru dumnevoastră. (spune Nigg)
-Înțeleg. Încă nici nu m-am gândit la asta. (spune Death)
-Ce fel de fată preferați, domnule? (întreabă Nigg)
-Nu prea-mi pasă, oricum totul e de fațadă. Alege tu pe cine vrei. (spune Death)
-Am înțeles. În acest caz, ce spuneți de ea? (întreabă Nigg, arătând cu degetul spre o fată grasă și plină de coșuri)
-Nici pomeneală! (spune Death)
-Atunci el? (spune Nigg, arătând spre un băiat de data asta)
-Nici măcar nu e fată. (spune Death)
-Nu contează. E o practică destul de răspândită în cultura umană. Ei nu mai țin cont de sex. O relație între doi bărbați, sau două femei este ceva normal în ziua de azi. (spune Nigg)
-Ce naiba e cu oamenii ăștia?! M-i se face greață. (spune Death)
-Atunci ce ziceți de Alphie? (întreabă din nou micuțul)
-Prefer să rămân blocat în lumea oamenilor pe veci. (spune Death)
-Atunci așa să fie. (spune Nigg)
Din spate vine Anna. Death o vede și se oprește. Aceștia stau nemișcați câteva secunde.
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Putem vorbi? (spune Anna)
-N-am chef. (spune Death, dând să plece)
-O secundă doar. Te rog! (spune Anna)
Death nu spune nimic și continuă să meargă. Anna vine din spate și-l prinde de mână.
-Ți-am spus să mă lași în pace. (spune Death)
-Sunt foarte confuză. Nu știu ce se petrece. Vreau să știu mai multe. Cine ești tu defapt? (întreabă Anna)
-Ce contează? Știi oricum mult prea multe pentru binele tău. Ai face bine să stai departe de mine. N-am nevoie de oameni slabi și proști în preajma mea. (spune Death)
-Minți! (spune Anna)
Auzind cuvintele fetei, Death rămâne puțin mirat. Însă mirara-i nu zăbovește prea mult căci moartea își reia repede atitudinea de maniac arogant.
-De ce-aș minți? Chiar crezi că-mi pasă de tine? Ești un gunoi, un experiment eșuat și nimic mai mult. Dacă nu mă lași odată în pace jur că eu voi fi cel care te va omorî. (spune Death)
-Atunci așa să fie. (spune Anna)
-Ce?! (întreabă Death mirat)
-Ți-am mai zis, nu înțeleg foarte bine ce să întâmplă dar… dar nu cred că ești o persoană rea. M-ai salvat de atâtea ori. De ce? Știu că nu asta a fost prima data. A mai fost un moment cu directorul, nu? Credeam că a fost doar un vis, dar tu m-ai salvat și atunci. Și de ce mi-ați vindecat rana? Nu înțeleg. Spui că sunt un gunoi pentru tine. Un nimic. Dar totuși, de ce m-ai salvat de atâtea ori? (întreabă Death)
-Pentru că m-a rugat Alphie. Recunosc, ea are un punct sensibil pentru tine. Dacă n-ar fi fost ea n-aș fi mișcat un deget pentru tine. (spune Death)
-Atunci de ce te-ai înfuriat atât de tare când m-a înjunghiat domnule Peterso… ba nu, Gabriel? (întreabă Anna)
-Cine te crezi să mă interoghezi? N-am să mai răspund la întrebările tale tâmpite. Revino-ți Anna, nimeni nu dă doi bani pe tine. (spune Death, începând să se depărteze)
-N-am să renunț. (spune Anna)
Death se oprește.
-Cum adică? (întreabă Death)
-Nu cred nimic din ce-mi spui. Și chiar de-ar fi adevărat, nu-mi pasă. N-am să renunț la tine. Am să stau pe capul tău zi și noapte de acum încolo. (spune Anna)
-Și de ce mă rog? (întreabă Death)
-Ca să te fac să renunți. Poate că nu înțeleg nimic din ce se petrece, dar un lucru știu sigur, tot ce se întâmplă acum în lume e din vina ta. Așa că, am să încerc să te conving să-i salvezi pe oameni. (spune Anna)
-Ce prostesc! Crezi că ai să reușești? Mulți au încercat. Persoane mult mai puternice ca tine. Crezi că-mi pasă de gura unei fetițe cretine? (întreabă Death)
-Nu-mi pasă. Renunță! De mine nu scapi. (spune Death)
-Chiar ești…
Death nu termină ce are de zis că o durere puternică de cap îl curpinde. Băiatul începe să urle și să se pună în genunchi.
-Domnule! (spune Nigg)
-D.! (spune și Anna)
”La dracu cu Gabriel! Nu mai suport. Am să închei asta acum!” - gândește Death, luând-o la fugă împreună cu Nigg
Anna rămâne confuză în spate.
-Stai, D.! (strigă fata)

Death și Nigg stau pe acoperișul blocului în care locuiesc. Death recită rugăciunea către Arhanghelul Gabriel.  
-… pentru toate relele! (termină moartea de rostit rugăciunea)
-Ce onoare! Să fiu chemat chiar de moartea în persoană. Deci, spune-mi, cu ce-ți pot fi de folos? (întreabă Gabriel, apărând în fața celor doi)
-Ai putea să mori. (spune Death)
-Mă tem că asta nu e posibil. Altceva? (întreabă Arhanghelul)
-Vreau să termini. Nu mai vreu să văd nici un suflet care ajunge în rai fără să fie judecat. (spune Death)
-E simplu. Termin dacă îți reiei tu vechea slujbă. Ar fi mult mai convenabil pentru amândoi. Tu scapi de mine, iar eu sunt mulțumit pentru că oamenii nu o să mai sufere. (spune Gabriel)
-Tu chiar crezi că n-o să mai sufere? Lupți pentru o cauză pierdută, Gabriel. (spune Death)
-Și de ce spui asta? (întreabă Arhanghelul)
-Oamenii mereu vor suferi. Câte miliarde de ani ai trăit? Încă n-ai realizat asta? Ființele precum oamenii n-au nevoie de un protector pentru că se condamnă singuri la moarte. Nu-i vezi? Chiar dacă n-aș face eu asta, într-o zi s-ar auto-distruge. Dintre noi doi tu ești cel naiv dacă crezi că oamenii merită apărați. (spune Death)
-Încetează. Discursul tău n-o să schimbe cu nimic situația. Știu ce fel de ființe sunt oamenii. E adevărat că se distrug singuri, dar printre ei am găsit și suflete mai pure decât al orcărui înger, suflete care merită cu adevărat să fie apărate. Tu ești cel care habar nu are despre ce vorbește. (spune Gabriel)
-Mă rog! Situația asta se va schimba acum. (spune Death)
-Și cum plănuiești să faci asta? (întreabă Gabriel)
Arhanghelul vrea să facă câțiva pași în față, dar realizează că nu poate. Este prins într-un cerc magic.
-Observ că ți-ai făcut temele. Un cerc de imobilizare a îngerilor. Ai fost învățat bine. (spune Gabriel)
-Nigg, acum. (spune Death)
-Da domnule. (spune micuțul)
Nigg scoate afară din stomac o sabie galbenă.
-Asta e… (se miră Arhanghelul)
-O sabie a îngerilor. O am de ceva vreme. Mi-a dat-o un înger după ce l-am decapitat. Totuși, nu te pot omorî, dar măcar pot să te rănesc. (spune Death)
Acesta se apropie cu sabia de Gabriel.
-Ce naiv! Îmi este milă de tine, Death. Ești folosit de Deus. Nu e vina ta. Vreau să te ajut. Asta e ultima ta șansă. Alătură-te mie. Recuperează-ți puterile și vino să-i protejăm împreună pe oameni. Cu ajutorul tău nimeni nu ne va sta în cale. (spune Gabriel)
-Scuze, dar singura persoană cu care lucrez este Nigg. (spune Death)
Nigg râgâie.
-Înțeleg! Păcat. (spune Gabriel)
Death fuge spre Gabriel fiind pregătit să-l atace. Arhanghelul își folosește puterea impresionantă ca să spargă vraja de imobilizare, după care îi dă un picior lui Death, cu care îl aruncă trei metri în aer. Băiatul cade pe beton și se rănește grav.
-Chiar credeai că asta va funcționa pe mine? (întreabă Gabriel)
-Sincer să fiu, nu prea. Dar am zis că merită încercat. (spune Death)
-Ești lipsit de orice speranță. Meriți o pedeapsă. Poate așa vei învăța unde îți este locul. Orice părinte bun educă copilul cu vorba bună la început. Dar dacă copilul nu ascultă, atunci măsurile luate de părinți devin mai violente. (spune Gabriel)
-Cine naiba te crezi? (întreabă Death)
Atmosfera de pe acoperiș devin din ce în ce mai apăsătoare. Puterea lui Gabirel îl copleșește pe Death. Presiunea care vine de la aura Arhanghelului este prea mult pentru trupul lui lipsit de putere. Gabriel se îndreaptă spre Death. Deodată, tânăra moarte începe să râdă.
-Ce-ai pățit? (întreabă Gabriel)
-Asta ete tot ce ai? Se pare că te-am supraestimat degeaba. Dacă într-adevăr asta este puterea ta n-ai avea nicio șansă împotriva mea dacă aș avea puterile. Arhanghelul pe care îl cunosc eu este de 10 ori mai puternic ca și tine. (spune Death râzând)
Auzind vorbele morții, Gabriel se enervează la culme.
-Vrei să vezi putere? O să-ți arăt eu. (spune Gabriel)
Arhanghelul îl atacă pe Death, însă Nigg sare pe fața lui.
-Nigg, nu! (strigă Death)
-Dă-te jos! Elf prost! (spune Gabriel)
O plantă de culoare violet iese din betonul ce acoperă acoperișul blocului și-l înfășoară pe Gabriel.
-Domnule Death, vă rog să fugiți! (spune micuțul)
-Nigg, nu! (strigă acesta)
Gabriel se eliberează ușor de planta micuțului și-l prinde ce cap. Nigg mârăie la el. Gabriel îi dă un pumn puternic ce îl aruncă de pe clădire pe Nigg.
-Nu! (spune Death)
-Cam vioi micuțul. (spune Gabriel)
”N-am nicio șansă în forma acutală. Trebuie să fug. N-am altă opțiune” - gândește Death.
Moartea se ridică de jos și fuge în direcția opusă. Gabriel apare în fața lui și-i taie calea.
-Bau! (spune Arhanghelul, după care îl lovește de Death)
Băiatul cade aproape inconștient. Sângerează puternic. Gabriel se apropie de el.
-Deci, ți-ai schimbat părerea acum? (întreabă Gabriel)
-Mori! (spune Death cu jumătate de gură)
-Jignirile nu te vor ajuta. Chiar din contră. Nu faci altceva decât să mă enervezi. (spune Gabriel)
Arhanghelul se apropie de moarte, însă, din spate cineva îi aruncă o piatră în cap.
-Te-am lăsat în pace pentru că nu ai intervenit. Chiar crezi că e necesar, Anna? (întreabă Gabriel)
De după scările care duc în jos, apare Anna.
-Anna, ce naiba faci aici? (întreabă Death)
-Lasă-l în pace! (spune Anna)
-N-ai văzut-o? A fost aici încă de la început. (spune Gabriel)
-Încă nu înțeleg foarte bine cine sau ce ești, dar te rog, lasă-l pe D. în pace! (spune Anna, având lacrimi în ochi)
-Vezi Death? Așa se vorbește cu cinema mai învârstă decât tine. (spune Gabriel)
Anna se duce lângă Death și-l ajută să se ridice.
-Ce crezi că faci? (întreabă Death)
-Ți-am spus că n-am să renunț la tine. (spune Anna)
-Apreciez relația puternică dintre voi doi. Chiar îmi pare rău că trebuie să vă fac asta. Ca să fiu sincer, îmi cam place de voi. (spune Gabriel)
Acesta își întinde mâinile. Death și cu Anna sunt luați pe sus de puterea îngerului și duși în fața lui. Gabriel îi prinde de gât pe amândoi.
-Las-o măcar pe ea să plece. N-are nicio legătură acum cu mine. (spune Death)
-Nu ți-am mai spus? Oricine este de partea ta, fie că este om, e împotriva oamenilor și merită să fie pedepsit. (spune Gabriel)
-Mincinosule! (spune Anna)
-Observ că ți-a fost vindecată rana. Ce-ar fă să-ți facem una nouă? (întreabă Gabriel, având o privire sadică)
-Nu! (strigă fata)
-Anna! (spune și Death)
De sus apare o lumină puternică, de parcă un meteorit tocmai ar fi pe cale să lovească clădirea pe care cei trei se află. Gabriel se dă în spate. Lumina îi lovește pe Anna și Death.
-Asta e… (spune Gabriel)
În fața celor doi tineri apare Alphiel, fiind foarte nervoasă.
-Ce tot faceți? Nu poate un înger drăguț ca mine să tragă un pui de somn din cauza voastră. (spune Alphiel)
-Alphie! (spune Death)
-Ce faceți aici? (întreabă Anna)
Din zona scărilor își fac apariția Seraphiel și Uriel.
-Seraphiel, ai grijă de ei. (spune Alphie)
-Nu-mi da ordine! Moarte cretină, ce-a fost în capul tău? (spune Seraphiel)
-Îmi pare rău! (spune Death)
”Poftim, și-a cerut scuze?!” - gândește Seraphiel, fiind foarte mirat de gestul lui Death
-Ar face bine să-ți pară. Urmați-mă! (spune Seraphiel)
Îngerul îi duce pe Death și Anna de acolo.
-Deci tu vei fi adversarul meu, Alphiel? (întreabă Gabriel)
-Observ că ți-ai recuperat puterile. Cum? (întreabă Alphie)
-Ar fi mai bine ca unele lucruri să rămână un mister. (spune Gabriel)
-Mă rog, nu contează! (spune Alphiel)
-Ce face Alphie, n-are nicio șansă. Un înger păzitor… (spune Death, dar Seraphiel îl întrerupe)
-Ea nu este un înger păzitor obișnuit. (spune Seraphiel)
-Atunci ce este? (întreabă Death)
-Un Serafim. (spune Seraphiel)
-Poftim?! (spune Death)
O lumină puternică începe să-i înconjoare trupul lui Alphie. Aceasta începe să se schimbe. Părul îi devine alb și îi cresc trei perechi de aripi. Hainele i se schimbă, iar din hainele de om devin o armură de luptă foarte frumoasă.
-Se pare că în sfârșit te-ai hotărât să devi serioasă, Alphiel din ordinul Serafimilor. (spune Gabriel)
-Ea… ea… chiar este un Serafim. Nu pot să cred!  Am auzit de ei, dar n-am văzut niciodată unul. (spune Death)
-Pentru că există doar 7 Serafimi. Iar aceștia sunt cunoșcuți ca fiind cea mai puternică unitate de luptă a îngerilor, Ordinul Serafimilor. N-o subestima pe Alphie. Înainte să ajungă un Serafim ea a fost șefa gardienilor lui Deus, ca să nu mai spun, mentorul meu. (spune Seraphiel)
-Alphie?! Nu-mi vine să cred. Credeam că e doar un înger păzitor nefolositor și rău de gură. (spune Death)
-Domnișoara Alphie chiar e minunată! (spune Anna)
-Serafimii sunt ultima treaptă a evoluției unui înger. (spune Seraphiel)
-Credeam că Arhanghelii sunt. (spune Death)
-Nu. Arhanghel nu poți să devi, doar să te naști. Însă cu multă experiență și antrenament, un înger poate ajunge Serafim. Deși doar 7 au reușit asta până în momentul de față. Dar totuși… (spune Seraphiel)
-Totuși, ce? (întreabă Death)
-Chiar dacă e un Serafim, nu cred că va fi destul ca să învingă un Arhanghel. (spune Seraphiel)
-Alphiel, recunosc că ești unul dintre cei mai puternici îngeri pe care îi cunosc. Însă ai înebunit dacă crezi că un Arhanghel va pierde, chiar și-n fața unui Serafim. (spune Gabriel)
Alphie dispare, iar într-o fracțiune de secundă apare în fața lui Gabriel și-l lovește cu pumnul. Arhanghelul este proiectat câțiva metri.
-Să nu mă subestimezi, fraierule! (spune Alphie)

Va continua în capitolul 7: ”Moartea și fiul lui Lucifer!” 


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Mar Sept 29 2015, 19:37, editata de 2 ori
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeLun Aug 03 2015, 22:22

Capitolul 7
Moartrea și fiul lui Lucifer!

Lupta între doi dintre cei mai puternici îngeri tocmai a început. Deși, încercând eroic să-l ajute pe Death, Nigg a fost aruncat de pe clădire. Acesta a căzut 12 etaje pe niște tomberoane pline cu gunoi din fața scării. Micuțul este incoștient și sângerează în urma loviturii primite, la cap. Camera se apropie încet de fața micuțului și pătrundem într-o lume de vis, în conștiința adormită a micuțului elf al pădurilor. Acesta se plimbă printr-o peșteră de culoare roșie. Micuțul este agitat, nu știe foarte clar ce se petrece. De pe crestele pietrelor se aude cum picură apa. Nigg vede pe jos un hamburger. Merge și-l ia, după care îl mănâncă. Mai vede unul. Face la fel. Tot așa până când se lovește de o siluetă neagră. Pare o siluetă de om, însă se poate distinge doar forma, restul este negru. Nigg îl mușcă de picior.
-Ce faci? (se auzi o voce)
-Am crezut că ești mâncare. (spune Nigg)
Nigg îi dă drumul. Se scobește în nas și dă să plece în direcția opusă.
-Stai! Vreau să vorbesc ceva cu tine. A sosit timpul să-ți rupem sigiliul. (se auzi din nou vocea)
Nigg se întoarce și se uită din nou la silueta neagră. Deodată, acesta își deshide ochii. Nigg observă niște ochii de demon, galbeni, foarte înfricoșători.

De sus, din rai, Deus și cu David se uită pe un monitor uriaș la lupta ce are loc între Alphiel și Gabriel.
-Da. A trecut ceva de când n-am mai văzut-o pe Alphiel atât de serioasă. (spune Deus)
-Chiar dacă este un Serafim, n-o să reziste prea mult în fața unui Arhanghel. Cu tot respectul, nu știu ce-a fost în mintea ta când ai creat asemenea monștrii. (spune David)
-Am vrut ca Arhanghelii să fie un exemplu pentru toți îngerii, de asta o putere mare a fost necesară creării lor. Mă gândeam că le va fi mai ușor să urmeze pe cineva asemeni lor, decât pe mine. Totuși, poate implicarea mea și dorința de a creea o ființă perfectă a făcut Arhanghelii atât de asemănători cu oamenii. Ca să fiu sincer, în esență, ei seamană mai mult cu un om decât cu un înger. Oricum, faptul că adversarul lui Death este un Arhanghel nu înseamnă că lupta este pierdută. Și nu vorbi de monștri, când tu ești cel mai mare ”monstru” pe care l-am creat. (spune Deus)
-Ai dreptate. Dar totuși, idealuri lui Death nu par să se schimbe. L-ai trimis acolo ca să învețe despre oameni, nu? (întreabă David)
-Da. (spune Deus)
-Atunci lasă-mă să te mai întreb un singur lucru. De ce are moartea nevoie de asta? Care e rostul? De ce ai vrut ca Death să intre într-un asemenea contact cu oamenii? (întreabă David)
-Nu este evident? Pentru că e amuzant. Dar, mai este un motiv înafară de propria mea plăcere. Vreau să evit repetarea istoriei. Nu vreau să ajungă ca și el. Momentan este pe același drum. E incredibil cât de mult seamănă. Totuși, moartea trebuie să realizeze atât importanța vieții, cât și a morții. În acest moment Death dă importanță doar morții. În ritmul ăsta o să ajungă ca și el. (spune Deus)
-Prin el, te referi la… (spune David)
-Da,la Grimm, prima moarte, prietenul meu și singura ființă cu o putere egală mie. (spune Deus)

Alphie tocmai ce l-a trimis zburând cu un pumn pe Gabriel. Arhanghelul este surpins de puterea lui Alphie. Are o rană mică în zona feței. Totuși, lovitura n-a însemnat prea mult pentru el. Gabriel zboară înapoi.
-Recunosc, te-am subestimat. Se pare că ordinul Serafimilor are niște membrii de temut. Dacă erați toți aici poate că ați fi avut o șansă ca să mă bateți, dar așa, tu n-ai să reușești. (spune Gabriel)
-Mai taci! Ce știi tu? Ești un Arhanghel mic și răsfățat care s-a născut cu putere. Ai habar s-o apreciezi? Nu. Pentru că nu știi cum e să muncești pentru ea. (spune Alphiel)
-Adevărat. Dar nu văd ce diferență poate să facă asta. (spune Gabriel)
Alphie pornește cu viteză spre Gabriel. Acesta se pregătește să-i intercepteze lovitura. Alhpie dispare.
-Unde? (se miră Arhanghelul)
Apare în spatele lui Gabriel și dă un picior în coloană, fix între aripi. Gabriel se întoarce în zbor. Alphie se duce să-l mai lovească, însă acesta barează lovitura cu sabia. Gabriel încearcă s-o taie pe Alphie, însă aceasta își folosește viteza ca să se ferească.
-Ce viteză?! Deci de asta sunt capabili Serafimii de care am tot auzit. (spune Death)
-Ea este una dintre cele mai puternice din Ordinul Serafimilor. Până și Lordul Gabriel va plăti dacă o subestimează. (spune Seraphiel)
-Nu pot să cred! (spune Anna)
-Mereu am vrut să văd adevărata față a Pisicii-Alphiel. (spune Uriel)
-Dar în ritmul ăsta nu o să se ajungă nicăieri. Gabriel a fost prins cu garda jos dar… (spune Seraphiel)
Chiar când acesta vorbea, Alphie se pregătea să-i de-a un pumn lui Gabriel. Arhanghelul îi prinde mâna.
-Înțeleg. Mi-a luat puțin timp ca să mă obișnuiesc cu viteza ta. Acum, lasă-mă să-ți fac cunoștință cu clădirea vecina. (spune Gabriel)
Arhanghelul o prinde de mâini pe Alphie și o aruncă spre clădirea vecină. Serafimul își folosește aripile și se oprește în aer, chiar înainte de a se izbi de clădire. Gâfâie puțin, după care trei cercuri de energie se formează în jurul mâinile ei.
-Ce pregătești? (întreabă Gabriel)
-Seraphiel, i-ai pe toți și plecați de aici. Locul ăsta o să devină periculos. (spune Alphie)
-Am înțeles. Să mergem. (spune Seraphiel)
-Stai, Alphie! Dacă continui așa o să pierzi. Vrei să mori? (întreabă Death)
-Ești cu zece mii de ani prea tânăr ca să te îngrijorezi pentru mine. Dacă aleg să mor este strict alegerea mea. Dar n-o să las tentativa asta de Arhanghel să facă ce vrea pe aici. Acum, mergeți. (spune Alphiel)
Death zâmbește, după care se întoarce.
-Foarte bine. O să-l las în seama ta. (spune Death)
-Stați puțin! De ce nu o ajutați? Dacă luptați împreună poate că… (spune Anna)
-N-avem ce să-i facem. Eu n-am puteri iar Seraphiel e bun de nimic. (spune Death)
-Hei! (strigă Seraphiel)
-Dacă e atât de imbecilă încât vrea să se sinucidă n-am să-i stau în cale. Haideți să profităm și să ne retragem, pentru moment. (spune Death)
-Unde-i Pisica-Nigg? (întreabă Uriel)
-La naiba! Am uitat de Nigg. Trebuie să mergem jos după el! (spune Death luând-o la fugă)
-Oi, moarte afurisită! Unde fugi? (spune Seraphiel, mergând după el)
Într-un final toți coboară de pe acoperiș, lăsându-i doar pe Gabriel și Alphie acolo. Alphie privește cu coada ochilui cum ceilalți coboară.
”Bun. Acum pot lupta serios.” - gândește Alphiel
-Ce plănuiești, Alphiel? (întreabă Gabriel)
-Să-ți mut fața în locul fundului. O să-ți arăt puterea drăgăleșeniei mele angelice. (spune Alphie)
-Sună interesant. Să vedem! (spune Gabriel, fiind încântat de lupta ce tocmai are loc)
Cele trei cercuri din jurul brațelor lui Alphiel strălucesc.  Aceasta întinde mâna spre locul în care se află Arhanghelul, iar cercurile pornesc spre el. Acestea îl lovesc și formează o explozie, urmată de o perdea de fum.
”Oare a fucnționat?” - gândește Alphie
Din fum zboară Gabriel. Acesta are sabia pregătită și o atacă pe Alphie. Alte trei cercuri îi apar pe braț. Cei doi îngeri încep să zboare în zona clădirii și să schimbe lovituri. Alphie tot trimite cercurile explozive către Gabriel, însă acesta le barează cu sabia. Cei doi se luptă corp la corp pentru o vreme, fiind o luptă foarte strânsă. Alphie îi dă un pumn lui Gabriel, după care trimite cele trei cercuri spre el. Acestea explodează. Gabriel revine nevătămat și atacă cu sabia. Alphie se ferește, dar este tăiată în zona brațului drept.
-La naiba! (spune Alphie)
-Da. Nu credeam c-am să întâlnesc pe cineva atât de puternic aici. Haide Alphiel, mai vreau! (strigă Gabriel, fiind foarte încântat de luptă)

În camera lui din rai, Deus și David continuă să se uite la luptă.
-Și a început. Din acest moment nu cred că Alphiel mai poate să facă ceva. Lupta e pierdută. (spune David)
-Ceva… simt ceva… (spune Deus)
-Ce anume? (întreabă David)
-O putere putredă tocmai s-a pus în mișcare. (spune Deus)
-Ce putere? Cine e? (întreabă David)
Deus începe să râdă.
-Deci se amestecă și el în bătălie. Interesant, foarte interesant! Nu regret nicio secundă că i-am dat puterile înapoi lui Gabriel. Lucrurile o să meargă într-o direcție foarte interesantă de acum încolo. (spune Deus, fiind entuziasmat)    

Silueta misterioasă ce stă în fața lui Nigg își arată ochii de demon. Micuțul este mai mult fascinat decât speriat.
-Frumos! (spune Nigg)
-A sosit timpul ca să rupem sigiliul și să-ți folosești adevărata putere. (spune silueta neagră)
-Nu înțeleg ce vrei de la mine. Vreau hamburger-i. Cine ești? (întreabă Nigg)
-Și nu vrei să-ți ajuți prietenii? (întreabă din nou, persoana misterioasă)
Acesta întinde mâna, iar o imagine cu Alphiel în timp ce se bate cu Gabriel apare în dreapta lui. Imaginea se schimbă și-i arată pe Death, Seraphiel, Anna și Uriel cum coboară scările. Death îl strigă pe Nigg.
-Domnule Death! Am uitat, trebuie să mă întorc. (spune Nigg, plecând) 
Acesta se oprește brusc.
-Dar nu am puterea necesară ca să-i ajut. (spune Nigg)
-Dacă vrei putere, atunci am să-ți dau eu. (spune silueta)
-Poți să mă faci puternic? (întreabă Nigg)
-Da. (spune silueta neagră)
-Poți să-mi dai un milion de hamburger-i? (întreabă Nigg)
-Nu. (spune silueta neagră)
-Atunci dă-mi doar putere. Vreau să-l protejez pe domnul Death! (spune Nigg)
-Devotamentul tău față de moarte este de admirat, dar într-o zi te vei întoarce la mine, fiule! (spune din nou silueta neagră)
Fața lui Nigg se schimbă total când aude ultimul cuvânt pe care îl spune silueta neagră.
-Tu ești… 

Lupta dintre Arhanghel și Serafim se apropie de climax. Alphie îl tot atacă pe Gabriel cu cercurile ei de energie, însă acesta se ferește cu ușurință de ele. Arhanghelul pornește un atac cu sabia pe care Alphie îl evită cu greu. Este tăiată în spatele genunchiului stâng. Serafimul este plin de sânge în urma unor lovituri mai mici, gâfâie și este obosită.
-Până aici ți-a fost Alphiel! (spune Gabriel, gata de atac)
Arhanghelul o lovește cu dosul sabiei și o aruncă jos pe Alphie. Aceasta se ridică.
-De ce insiști să te omor? Stai odată jos! (spune Gabriel)
-Taci din gură! N-am să mă las bătută de cineva ca tine. (spune Alphiel)
-Cineva ca mine? Tu realizezi în ce fel de situație te afli? Lupți contra unui Arhanghel. Observ că ai devenit arogantă pentru că ești un Serafim, totuși, suntem la niveluri total difeite. Ai înțeles? (spune Gabriel, fugind cu putere spre Alphie)
Gabriel atacă, iar Alphie se ferește. Serafim-ul zboară câțiva zeci de metri în aer și întinde mâna. Un cerc uriaș se formează deasupra mâinii ei.
-Asta este atactul tău final? (întreabă Gabriel)
-Cel puțin Death și ceilalți au scăpat de aici. Acum, înghite asta, cretinule! (spune Alphie, trimițând cercul care era de 10 ori mai mare decât celălalte spre Gabriel)
-Am să distrug atacul ăsta! (spune Gabriel)
Arhanghelul își concentrează energia în sabie. Acesta se năpustește în calea atacului lui Alphie și contra-atacă cu sabia. Reușește să țină cercul în loc, dar acum urmează un duel al puterii. Alphie privește de sus cum Gabriel ține piept atacului ei. Este foarte slăbită și amețită.
”Gata, nu mai pot lupta. Să te gândești că cineva așa drăguță ca mine ar pierde în felul ăsta. Nu e drept!” - gândește Alphie în timp ce-și pierde cunoștința.
Gabriel încearcă să țină piept atacului. Pune mai multă putere în sabie. Cercul lui Alphie explodează. Un val de lumină inundă totul pe o distanță de câțiva zeci de metri. Clădirea începe să se scuture, iar lumea din clădire și de prin apropiere se panichează, crezând că e un cutremur.

Un grup de copiii se uită la televizor când clădire se zguduie. Aceștia încep să se bucure și să strige cutremur.

Un pensionar tocmai îi dădea câinelui să mănânce. Unda de șoc îl aruncă de pe picoare și cade. Câinele începe să latre. Speriat, se duce sub masă.
-Oricum, n-am cum să mor! (spune bătrânul)

Un cuplu tânăr tocmai face dragoste. Patul lor începe să se cutrmure. Femeia se panichează.
-Cutremur! (spune aceasta)
-Stai calmă, oricum nu v-om muri! (spune bărbatul)
-Ai dreptate. (spune femeie)
Cei doi continuă.

Death, Nigg, Seraphiel, Uriel și Anna, simt unda se șoc în timp ce coboară. Aceștia se opresc.
-Ce se petrece acolo? (întreabă Death)
-E o luptă intensă. (spune Uriel)
Anna își pierde echilibru și cade. Death o prinde în aer și o ține în brațe. Cei doi se uită unul la celălalt câteva secunde. Roșesc. Anna se ridică și continuă să meargă.
-Haideți! Nu cred că Alphie mai poate să-l rețină multă vreme. (spune Seraphiel)
-Nigg! Trebuie să-l găsim mai întâi pe Nigg. (spune Death)
-La naiba și cu elf-ul ăla. Găsește-l repede! (spune Seraphiel)
Cei patru tocmai ce ajung jos. Death se uită după Nigg.
-Nigg! (strigă Death)
-Afurisit mic! (strigă Seraphiel)
-Pisică-Nigg! (strigă Uriel)
-Nigg! (strigă și Anna)
-La naiba! Să ne despărțim… 
Death nu termină ce are de spus, căci o lumină violet începe să strălucească la câțiva metri de ei. Chiar lângă tomberoanele pline de gunoi. Aceștia merg să vadă ce se petrece, și-l găsesc pe Nigg strălucind.
-Nigg! (spune Death)
-Ce este cu aura asta înfricoșătoare? (întreabă Seraphiel)
Death încearcă să se apropie de Nigg, însă presiunea din jurul micuțului nu-i permite să se apropie. Vântul suflă cu o asemenea putere că-l împinge în spate pe Death. Din fericire, Uriel îl prinde.
-Ai grijă! (spune acesta)
-Ăla e Nigg? (întreabă Anna, speriată)
-Oi, moarte cretină! Ce se întâmplă cu copilul tău? (întreabă Seraphiel)
-Nu, nu acum. Nu se poate! Nigg! (strigă Death)
O energie violet îl înconjoară pe micuț. Corpul lui Nigg absoarbe toată energia din jur și începe să crească. Din micuțul drăguț și mucos, acesta devine o creatură cu aspect de elf și de demon. Corpul îi crește până ajunge la aceiași înălățime ca a unui adult. Pielea i se face albă, iar părul îi devine verde și lung. Când își deschide ochii, are acei ochi galbeni de demon pe care îi avea silueta neagră din mintea lui. Acesta se uită prin jur și zâmbește. Îi observă pe Death și ceilalți. Scoate un sunet ciudat.
-Nu se poate! Sigiliul s-a rupt. (spune Death, fiind speriat)
-Ce este creatura asta? (întreabă Seraphiel)
-Și unde a dispărut Pisica-Nigg? (spune și Uriel)
-Creatura asta este Nigg. (spune Death)
Din spate îi cresc lui Nigg două perechi de aripi negre și începe să urle, după care zboară spre acoperiș.
-Oi, alea sunt aripile unui înger căzut! (spune Seraphiel)
-La naiba! Trebuie să merg după el. (spune Death fugind înapoi pe scări)
-Stai așa! (spune Seraphiel urmărindu-l)

În urma exploziei provocate de atacul lui Alphiel, o parte din acoperișul imobilului a fost distrus. Alphiel stă pe jos, inconștientă, iar Gabriel este și el rănit, dar în picioare. O dâră mică de sânge se poate observa la gura Arhanghelului.
-A fost uimitor! Serafimii chiar fac cinste numelui pe care îl poartă. Nu credeam că un înger poate ajunge atât de aproape de puterea unui Arhanghel. Minunat! Minunat! Îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai dat-o, Alphiel! Înțeleg de ce ești preferata lui. Totuși, a venit timpul să mori. (spune Gabriel)
Arhanghelul își pregătește sabia și se îndreaptă spre Alphiel. Fiind inconștientă, îngerul nu mai avea ce să facă. Deodată, o umbră apare deasupra lui Gabriel. Acesta se întoarce.
-Huh! Cine-i acolo? (întreabă Arhanghelul)

Death și cu ceilalți urcă înapoi grăbiți.
-Stai! Ai face bine să ne spui ce s-a întâmplat cu elf-ul ăla. (spune Seraphiel)
-Cumva i s-a rupt sigiliul care-i ținea puterea demonică în frâu. (spune Death)
-Putere demonică?! Dar nu este un elf al pădurilor? (întreabă Seraphiel)
-Doar pe jumătate. Mama lui este un elf al pădurilor, și-n același timp unul dintre cei 9 Zei ai Creației, Galateea. (spune Death)
-Poftim?! (spune Seraphiel și Uriel în același timp)
-9 ce? (întreabă Anna)
-Proasto! Ignoranța voastră este imensă. Galateea este zeița naturii și regina elfilor. Una dintre primele ființe pe care le-a creat Deus. Cei 9 Zei ai Creației au fost primele ființe făcute de el. Deși nu sunt prea activi și nu se amestecă în problemele îngerilor. Puterea lor e înfricoșătoare, poate fi egală cu a unui Arhanghel. (spune Seraphiel)
-Sunt multe legende care spun că Pisicile-Zei ar fi dispărut, deoarece nici unul nu s-a mai arătat de câteva mii de ani. Alții spuneau că sunt un mit. Miaw! (spune Uriel)
-Sunt reali. Chiar dacă n-am cunoscut-o pe Galateea, ea a fost cea care a pus sigiliul pe Nigg și i l-a dat lui Deus ca să-l protejeze. (spune Death)
-Și de ce ar pune un sigiul pe el, nu înțeleg. (spune Seraphiel)
-Ca să-l apere de puterea tatălui său. (spune Death)
-Și cine anume e tatăl lui? (întreabă din nou îngerul luptător)
-Lucifer! (spune Death)

Cei patru ajung pe acoperiș, unde îi găsesc pe Gabriel și Nigg stând fața în fața. Lângă cei doi stătea Alphie inconștientă pe jos.
-Am ajuns prea târziu. (spune Death)
-Tu ești elful cu care umblă moartea. Dar cum? (întreabă Gabriel)
-A trecut ceva vreme, frățioare! (se aude vocea siluetei negre ieșind din coprul lui Nigg)
Când aude vocea aceea, Gabriel rămâne împietrit.
-Lu-Lu-Lucifer! Dar cum? (întreabă Gabriel)
-A fost nepoliticos din partea ta să-mi lovești fiul, nepotul tău. (spune Nigg)
-Nu-mi spune că elf-ul ăsta e… (spune Gabriel)
-Ba da, fiul meu. (spune Lucifer râzând)
-Încă nu pot să cred că creatura aia e progenitura lui Lucifer și-al unuia dintre cei 9 Zei ai Creației! (spune Seraphiel)
-Uriel, ia-o pe Alphie! (spune Death)
-Înțeles! (spune îngerul păzitor)
Uriel își eliberează o parte din putere și începe să capete caracteristici de felină. Îi cresc ghearele și niște colți. Acesta se mișcă repede și o i-a pe Alphiel.
-E în sigurață acum! (spune Uriel în timp ce se linge pe degete)
-Bun. Acum… Nigg, mă auzi! (spune Death, în timp ce se apropie de Nigg și Gabriel)
Nigg întinde mână spre el, iar Death este împins și trimis câțiva metri, după care cade.
-Oi, ești bine? (întreabă Seraphiel)
-D.! (spune Anna)
-Trebuie să-i oprim. (spune Death)
Acesta se ridică de jos, însă este puțin amețit și nu se poate ține pe picioare.
-Deci, ce vrei de la mine? (întreabă Gabriel)
-Păi îmi omori supușii, după care la fel ca moarte aici de față, îmi răpești suflete ce-ar trebui să ajungă în iad. (spune Nigg)
-Oamenii n-ar trebui să ajungă în iad. Acolo devin doar hrană pentru tine. Am să te opresc. (spune Gabriel)
Nigg începe să râdă sadic.
-Uitasem că tu ești justițiarul oamenilor. Mereu ai fost un fraier, frățioare! Niciodată n-ai realizat adevărata semnificație a oamenilor. (spune Nigg)
-Poate mă luminezi tu. (spune Gabriel)
-Distracția. (spune Nigg)
-Poftim!? (zice Gabriel)
-Deus a făcut oamenii ca noi și cu el să ne distrăm. De ce crezi că acceptă asemenea jocuri? Pentru că e plictisit și vrea să se distreze. Oamenii sunt doar niște mici șobolani pe care noi, divinitatea și îngerii îi folosim ca să ne distrăm. Nimic mai mult. Tu ești singurul care vede mai mult în ei. (spune Nigg)
-Nemernicule! (spune Gabriel)
-Oh, te-am supărat?! Acum Gabriel se va duce la tati și-o să plângă? Ha ha! Ăsta e adevărul. Iar tu, cel care le iei apărarea, ești la fel ca ei, meriți să fii eliminat. (spune Nigg)
Gabriel se enervează și îl atacă pe Nigg cu sabia. Acesta îi prinde sabia în aer și o rupe, după care îi dă un picior lui Gabriel ce-l aruncă de pe bloc. Arhanghelul se redresează în aer cu ajutorul aripilor și revine lângă Nigg.
-Nu credeam să existe un monstru cu puterea asta. (spune Gabriel)
-Fiul meu e minunat, nu? Păcat că puterile i-au fost sigilate. Curva aia de mă-sa mi-a stricat toate planurile. Dar acum am revenit. (spune Nigg)
-Ce-ai de gând să faci cu el? (întreabă Gabriel)
-Păi… să vedem… pentru început… să te omor pe tine. (spune Nigg, atacând-ul pe Gabriel)
Gabriel îl prinde de mână pe Nigg și îl dă de pământ.
-Să mă omori? Ai tâmpit de tot? Crezi că are puterea necesară ca să mă omoare? Și nu-mi spune că ai uitat că doar un Arhanghel poate să omoare un alt Arhanghel. Dacă vrei să mă omori ai face bine să-ți miști tu fundul până aici. Altfel nu poți. (spune Gabriel)
Nigg se ridică de jos.
-Greșit. Ca să omori un Arhanghel trebuie să curgă sângele unui Arhanghel prin venele tale. Iar în venele lui Nigg, fiul meu, curge destul sânge de Arhanghel. (spune Nigg)
-Poftim! (spune Gabriel, mirat)
Nigg și cu Gabriel încep să se lupte în aer. Cei doi schimbă lovituri de pumn și de picior constant. Pumnul lui Gabriel începe să lumineze. Acesta îl lovește pe Nigg, care îi barează lovitura. Unde de șoc distruge o clădire aflată la câțiva metri de cea pe care se luptă cei doi.
-Câtă putere! N-am văzut o asemenea luptă niciodată. (spune Seraphiel)
”Nigg!” - gândește Death
Din betonul care a mai rămas pe acoperiș ies două plante carnivore gigantice. Acestea îl atacă pe Gabriel.
-Asta n-o să meargă pe mine. (spune Arhanghelul) 
Acesta își folosește aura și distruge cele două plante. Nigg apare deasupra lui și-l lovește cu o bucată de aură violet. Gabriel este trimis în clădirea vecină, pe care o și distruge.
-În ritmul ăsta tot cartierul va fi distrus. (spune Uriel)
Gabriel dă la o parte o bucată mare de clădire. Este obosit și rănit grav.
”La naiba! Încă mai am rana din lupta cu Alphiel. Plus că încă nu m-am obișnuit cu puterile mele. E așa cum credeam, nu pot lupta la 100% din puterea mea acum. Singura mea opțiune e să fug.” - gândește Gabriel

Jos, încep să se adune oameni și să se uite la lupta de pe acoperiș. Aceștia sunt speriați, dar curioși în același timp. Nu știu ce să creadă.
-Ce sunt ăștia? Îngeri? Ăia sunt îngeri? (întreabă un bărbat)
-Nu se poate! (spune o femeie)
Printre oamenii care priveau se aflau și cinci îngeri păzitori. Aceștia se pun jos și recită niște incantații. Toți oamenii care se uitau la lupta celor doi leșină.
-Ăla e Lordul Gabriel! Ce caută el aici? (întreabă unul dintre îngerii de jos)
-Și cine e monstrul ăla? (spune altul)

Gabriel își revine și se ridică înapoi în aer.
-De ce faci asta, Lucifer? De ce vrei să scapi de mine? (întreabă Gabriel)
-Pentru că ești un fraier enervant. Până și Deus vrea să scape de tine. De ce crezi că a făcut jocul ăsta? Ca să te scoată pe tine din ascunzătoare. A știut că nu vei rezista și că ai să încerci să-l oprești pe Death. Și a știut și că ai să mori aici și acum.(spune Nigg)
-La naiba cu tine! Poate că ai câștigat acum. Dar după ce-mi revin o să te fac să plătești, chiar dacă o să cobor în iad. (spune Gabriel)
Arhanghelul se pregătește de retragere. Se dă în spate și zboară în direcția opusă.
-Lordul Gabriel, fuge! (spune Seraphiel, mirat)
Nigg își folosește viteza pentru a-l întrece pe Gabriel. Acesta apare în fața lui și îi taie calea. Nigg își adună aura violet într-o lovitură nimicitoare.
-Frate, stai! Nu poți face asta. Eu nu… (spune Gabriel)
Nigg începe să râdă și lansează atacul. Mănunchiul de aură violet îl nimerește în plin pe Gabriel și-l dezintegrează.
-Lucife… (spune Gabriel, în timp ce tot corpul îi este ars de atacul lui Nigg)
Nigg începe să râdă sadic și coboară înapoi pe acoperișul unde stau Death și ceilalți.
-L-a dezintegrat. (spune Anna)
-Nu pot să cred, Lordul Gabriel! (spune Seraphiel)

*Flashback*
Seraphiel își amintește de zilele petrecute în rai când era doar un înger luptător normal și se antrena. Acesta stătea ore întregi cu sabia în mână. În timpul fiecărui antrenament primea câte o vizită de la Gabriel. Așa a fost și acum.
-Aici erai, Seraphiel! (spune Gabriel, apărând lângă înger)
-Lordule Gabriel! (spune Seraphiel)
Gabriel îl atacă pe Seraphiel cu sabia. Cei doi încep să schimbe niște lovituri. Gabriel se oprește.
-Observ că antrenamentul tău dă roade. Bravo! Într-o zi vei ajunge foarte puternic. (spune Gabriel zâmbind)
*End of flashback*

-Nu! (strigă Seraphiel, căzând în genunchi)
Death fuge către Nigg. Acesta se uită la el.
-D., stai! (strigă Anna)
-Tu ești Lucifer, nu? (spune Death)
-Ne cunoaștem însfârșit, Death! Îți mulțumesc pentru că ai avut grijă de fiul meu atâta vreme. Ți-l mai las un timp. Încă nu e pregătit să mi se alăture. Dar nu uita, o să-l iau înapoi într-o zi. O să-i refac sigilui pentru moment. (spune Nigg râzând)
Nigg începe să strălucească, iar lumina violet îl cuprinde din nou.
-Stai! (strigă Death)
Corpul lui Nigg se micșorează, iar acesta revine la forma inițială. Micuțul stă pe jos și doarme.
-Nigg! (spune Death, luându-l de pe jos)
-Ce naiba a fost asta?! (spune Seraphiel nervos)
-D., ești bine? (întreabă Anna)
-Hmph! Sunt mai mult decât bine. Haideți, să-i tratăm pe ăștia doi. (spune Death)
Anna privește supărată în jos. Deodată, încep să se audă sirenele poliției.
-Se pare că pisicile-îngeri păzitori au făcut o treabă bună. Au trimis o patrulă de poliție abia după ce au simțit că a dispărut aura Pisicii-Gabriel. (spune Uriel)
-Nu mai contează, e de domeniul trecutului acum. (spune Death)
-Dar unde îi ducem? Clădirea este distrusă. (spune Seraphiel)
-Hmm! Lasă-mă să mă gândesc. Seraphiel, tu unde stai? (întreabă Death)
-Nu, nici măcar nu te gândi la asta. Nici mort nu vă primesc la mine. (spune Seraphiel agitat) 
-Iei, acasă la Pisica-Seraphiel! (spune Uriel, fericit)
-Nu! Stai! Ce? Nici nu știu tu de ce mai ești aici. Nu mai avem nevoie de tine. (spune Seraphiel)
-Miaw! (spune Uriel)

Seara, sub luminile becurilor care ardeau prin oraș, Anna și cu Death se plimbă pe stradă. Cei doi umblă privind cu coada ochiului unul către celălalt și nu spun nimic. După un timp, Anna sparge tăcerea.
-Cum se simt domnișoara Alphie și Nigg? (întreabă Anna)
-Sunt bine. O să-și revină amândoi. (spune Death)
-Asta e bine. Mă bucur. (spune Anna)
-Deci, ce vrei de la mine? De ce m-ai chemat aici? (spune Death)
-Ți-am spus că nu o să te scapi din ochi până nu te hotărăști să pui capăt acestei situații. (spune Anna)
-Ți-am zis că nu-mi pasă ce zici. Doar nu-mi mai sta în cale. Dacă continui tot așa… (spune Death)
-Ce-o să-mi faci? Scapi de mine? Mă omori? Pui pe cineva s-o facă? După ziua de azi nu cred nimic din toate astea. Doar te prefaci. Ești un nesimțit dar defapt îți pasă de mine. (spune Anna)
-Absurd. (spune Death)
Anna îl trage de mâncă pe Death. Acesta se întoarce și se uită la ea. Cei doi roșesc.
-Încă sunt foarte confuză cu privire la tot ce se petrece. Știu că tu ești moartea, Nigg fiul diavolului, iar Seraphiel, Uriel și domnișoara Alphie îngeri. Am fost speriată și-am spus acele cunvinte pentru că n-am realizat ce se petrece defapt. Adevărul este că încă-mi pasă de tine. Și tocmai din această cauza n-am să renunț la tine până nu te hotărăști să pui capăt acestui joc.  (spune Anna)
Cei doi se privesc în ochi câteva secunde, după care se sărută.

Între timp, într-o dimensiune de buzunar, un spațiu unde nimeni nu poate ajunge și unde nu există pic de viață, sunt două uși de piatră. Una dintre ele este deschisă, iar cealaltă este închisă. Toate sunt frumos aranjate și simetric construite. Pe cele două uși se poate citi cuvântul sigiliu. La un moment dat, ușa de piatră închisă se crapă. Prin crăpătură începe să iasă o energie masivă, sumbră, negativă, plină de furie și de ură. O energie ce este menită să aducă MOARTEA orcui își intersectează pașii cu ea.

Va continua în capitolul 8: ”Sfârșitul jocului!” 


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Sam Aug 08 2015, 19:37, editata de 1 ori
Sus In jos
Cristi
Kaigai
Kaigai
Cristi

Ryo : 2
Likes : 5

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Aug 04 2015, 08:31

Tocmai ce terminai capitolul, nu aveam nici cea mai mică idee că Nigg e atât de puternic, când Lucifer îl controla credeam că o să dorească să-i omoare și pe ceilalți, dar el doar a închis sigiliul și a plecat. o.0
Cât despre ultimele două rânduri, cel care vine din portal este Grim? Sunt prea curios ca să nu mor încet până pui următorul capitol. lacrimi
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMier Aug 12 2015, 00:04

Capitolul 8
Sfârșitul jocului!

Multe s-au întâmplat într-un timp foarte scurt. Amenințarea lui Gabriel a trecut, însă o nouă forță care se opune lui Death și planului său este pe cale să apară. După bătălia care a distrus clădirea în care stătea Alphie, aceștia s-au mutat la Seraphiel. Alphiel și Nigg au primit îngrijiri medicale, iar după o zi de somn și-au revenit. Seraphiel stă într-o garsonieră de la periferia orașului. Spațiul de locuit este foarte mic, iar condițiile sunt la limita decenței. Mobila e veche, praful și mucegaiul domnesc, iar dezordinea este prezentă peste tot. După ce și-a revenit, Nigg s-a pus pe mâncat hamburger-i, ca să recupereze energia consumată. Acesta mănâncă de zor. Death, Seraphiel, Uriel și Alphie se uită la el în timp ce înfulecă.
-Se pare că Pisica-Nigg și-a revenit complet. (spune Uriel)
-E așa de bun. Mai vreau! (spune Nigg, ochii strălucindu-i din cauza plăcerii date de gustul mâncării)
-Nigg, cum te simți? (întreabă Death)
-Bine. (spune Nigg puțin mirat, după care trage o bășină)
Seraphiel se enervează la culme și începe să țipe la el.
-Nu te mai băși! Locuința asta este oricum foarte mică. (spune Seraphiel)
-Taci și mai adu-mi mâncare. (spune Nigg, continuând să mănânce)
-Elf mic și…(spune Seraphiel)
Acesta se oprește brusc și își amintește de Nigg în timp ce era controlat de Lucifer și avea sigiliul rupt. Îi este puțin frică și dă înapoi. Death se uită atent și analizează situația.
-Nigg, cum a fost Lucifer capabil să-ți rupă sigiliul? (întreabă Death)
-Care sigiliu? (spune Nigg, neștiind ce se petrece)
-Micuțule, care este ultimul lucru pe care ți-l amintești? (întreabă Alphie)
-Că mâncam hamburger-i. (spune Nigg)
-Mă refeream la ultima amintire înainte de ați pierde cunoștiința. (spune Alphie)
-Am fost lovit în timp ce-l protejam pe domnul Death și aruncat de pe clădire. Tot ce știu după e că m-am trezit aici înconjurat de hamburger-i. Îmi plac hamburger-ii. Și mă bucur că ați reușit să învingeți inamicul, și că domnul Death este teafăr. (spune Nigg)
”Fix cum credeam, nu-și mai amintește nimic. Asta e bine. Însă nu știm când poate Lucifer să-și facă de cap din nou!” - gândește Death.

*Flashback*
Death își amintește de mica lui conversație cu Lucifer de pe acoperiș.
-Ne cunoaștem însfârșit, Death! Îți mulțumesc pentru că ai avut grijă de fiul meu atâta vreme. Ți-l mai las un timp. Încă nu e pregătit să mi se alăture. Dar nu uita, o să-l iau înapoi într-o zi. O să-i refac sigilui pentru moment. (spune Nigg râzând)
*End of flashback*

-La naiba! I-am permis să aibă un as în mâneca. Eu sunt cel care trebuia să aibă grijă de Nigg și n-am reușit. (spune Death)
-Nu te învinovății, puterile lui Lucifer sunt foarte mari! Plus că nu știm de ce este capabil. Nici chiar Deus nu poate să prezică ce va face. (spune Alphie)
-Singura[url=#25129571] opțiune[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][/url] este să treceți peste cele întâmplate și să reveniți la viața vostră normală de pisici. Miaw! (spune Uriel)
-Că veni vorba de asta. Mulțumim că ne-ai primit la tine, Seraphiel! (spune Alphie)
-Nu prea am avut de ales… (spune îngerul)
-Totuși este jeg și dezordine. Nu ți-e rușine să primești musafirii în asemenea hal? Ești la fel de dezordonat ca întotdeauna. Locul ăsta arată oribil iar tu ești o gazdă groaznică. Văgăuna asta nu este demnă de drăgălășenia mea. Îmi vreau apartamentul înapoi! E numai vina lui Gabriel. (spune Alphie agitându-se)
-Dacă nu-ți convine poți să te cari! Oricum nu v-am invitat aici niciodată, voi ați venit fără să spuneți nimic. (spune Seraphiel nervos)
-Huh! Comentezi?! Pe lângă că ești un înger patetic care nu este în stare să-și întrețină casa, mai ai tupel să-mi comnetezi? (spune Alphie pe un ton amenințător)
-Îmi pare rău! (spune Seraphiel)
Death face abstracție de cele ce se petrec în jurul său și se uită ușurat la Nigg în timp ce mănâncă. Pe fața lui apare un zâmbet. Uriel vrea să deschidă ușa de la un dulap din bucătărie, dar aceasta se rupe și cade.
-Chiar că este un adevărat dezastru aici. (spune Uriel)
-Nici nu înțeleg, tu ce dracu cauți aici? Nu te-a chemat nimeni. Du-te acasă! (spune Seraphiel)
-Dar îmi place să stau cu voi. Miaw! (spune Uriel lingându-și mâinile ca o pisică)
-Nu mai suport! Deus, vreau înapoi! (strigă Seraphiel) 

În rai Deus se relaxează în timp ce privește pe monitorul său suferința oamenilor de pe întreg globul. Imagini apocaliptice se tot schimbă ce gigantul ecran. Oamenii nu știu ce să mai facă din cauza războaielor și a suprapopulării. Deus zâmbește satisfăcut. Un portal interdimensional se deschide în spatele său. Apare David.
-David, te-ai întors! (spune Deus)
-Se pare că ai avut dreptate. Sigiliul este rupt, iar el nu mai este acolo. (spune David)
-Era doar o chestiune de timp până să-și facă apariția. Acum că și el este aici, adevăratul joc poate să înceapă. Oare cina v-a învinge și cine v-a muri? Eu, sau el? (spune Deus entuziasmat)
-Nu pari deloc îngrijorat. Totuși, el este singurul din universul ăsta cu puterea de a te distruge. (spune David)
-Mi-a fost dor de această senzație. Teama, n-am mai simțit-o de atâta timp. De ce-aș fi îngrijorat? Totul decurge conform planului meu. (spune Deus)
-Să înțeleg că și ăsta este unul dintre motivele pentru care ai acceptat jocul lui Death? (întreabă David)
-Normal. A fost un experiment, să văd dacă există vreo cale de a rupe sigiliul. Și se pare că există. Acum, jocul lui Death este pe cale să se termine, iar jocul meu va începe. (strigă Deus)

Pe cealaltă parte a globului, chiar în orientul îndepărtat, într-un oraș din China, umblă gol pe stradă un bătrânel de vreo 55-60 de ani. Acesta are un mers lejer și analizează totul în jurul său. În China a început un război între civili și armată. Din cauza suprapopulării au avut loc atacuri cu bombe peste tot. Peisajul este unul de groază. Bătrânul se plimbă de parcă totul ar fi normal.
-Am avut dreptate. Puterile mele au fost deconectate… Asta este o nouă generație de oameni. Judecând după avansul tehnologic ar trebui să fie în jurul anului 10.000. Deus nu se satură niciodată din a chinui ființele astea. A sosit vreme să-i pun capăt tiraniei. E timpul să mori, bătrâne prieten! (spune moșneagul)
Acesta se plimbă și mai mult. La un moment dat vede pe jos o bătrână. Aceasta are mâinile și picioarele tăiate. Plânge. Bătrânul se uită la ea.
-Vreau să mor! (spune bătrâna)
-E mai bine să mori. Moartea este răsplata voastră, a oamenilor, pentru că ați îndurat viața asta mizeră pe care v-a dat-o Deus. Cel care v-a luat acest drept o să plătească scump. Ascultați la mine, oameni, eu, Grimm Reaper, cel care posedă puterile originale are morții, vă pun la somn. Rest in peace! (strigă bătrânul)
Deodată, toate sufletele aflate pe o rază de 10 kilometri se ridică la cer din trupurile lor. Grimm, mândru fiind de fapta lui, pășește în față încrezător.
-Să-i facem o vizită bătrânului Deus. Dar mai întâi, urmașul meu trebuie educat puțin. (spune Grimm)  

Au trecut deja câteva zile de la incidentul cu Gabriel. Viața de om a lui Death începe să revină la parametrii normali. Obligat fiind de lista lui Deus să-și găsească un loc de muncă, acesta s-a angajat la Fat Boy Mamma, un fast-food din centrul New York-ului. Alphiel și cu Nigg stau conștiincioși pe scaunele din fața tejghelei, și încearcă să se hotărească ce să mănânce.
-Grăbiți-vă odată! N-am toată ziua. (spune Death)
-De ce ești nesuferit cu noi? Vrei să te zic la șeful tău?… Oi, domnule sef, D. vorbește urât cu noi! (strigă Alphiel)
Din biroul ce se află în spate se aude vocea șefului.
-D.! 
-Am înțeles! Îmi pare rău! Vă rog, anunțați-mă când vă hotărâți ca să vă pot lua comanda. (spune Death)
-Așa mai merge… Hmmm! Nu știu ce să-mi iau. Ceva ce să se potrivească cu drăgălășenia mea. Nigg, tu ce vrei? (întreabă Alphie)
-Hamburger! (spune micuțul)
-Poftim! L-am avut pregătit. (spune Death, punându-i o farfurie pe care se află un hamburger în față lui Nigg)
-Wow! Domnule Death, de unde ați știut? Mă cunoașteți atât de bine! (spune Nigg)
-Nu cred că trebuie să te cunoască cineva prea bine ca să-și dea seama ce-o să comanzi. (spune Death)
-Mulțumesc! (spune Nigg înfulecând)
Alphie se uită la el și râde.
-Death, ce recomanzi unei fete drăguțe ca mine? (întreabă Alphie)
-Să nu mai mănânce fast food că se face cât o vacă. (spune Death)
-Ce-ai zis? (spune Alphie, uitându-se urât la Death)
Îngerul păzitor îl prinde de după cap și-l strânge cu toată puterea ei.
-Nu pot respira. (spune Death)
Aceasta îi dă drumul. Băiatul tușește și încearcă șă-și revină.
-Voi comanda doar o apă. (spune Alphie, fiind puțin rușinată și prinzându-se de burtă)
-Bună alegere. Vin imediat. (spune Death)
Acesta se duce la frigiderul cu băuturi, scoate o sticlă de apă și i-o dă lui Alphie.
-Am auzit că lucrurile stau bine între tine și Anna. (spune Alphie zâmbind)
-Așa, și? (spune Death)
-Să știi că e o fată foarte specială dacă te-a acceptat după ce a aflat cine ești defapt. (spune Alphie)
-Eu zic că e țăcănită. (spune Death)
-Și, ați făcut-o? (întreabă Alphie)
-Nu e treaba ta. (spune Death)
-Încă nu. Domului Death i se face rușine foarte ușor. (spune Nigg înfulecând)
-Oi, Nigg, taci din gură! (spune Death)
-Mă scuzați! (spune Nigg având gura plină de mâncare)
-Înțeleg. Să știi că dacă ai nevoie de puțină practică, eu sunt aici pentru t-i-n-e. (spune Alphie apropiindu-se de Death)
-Las-o baltă! (spune băiatul, în timp ce se trage în spate)
Alphiel începe se râdă.
-Glumeam… Oricum, nu te atașa prea tare de ea. N-o să poți fi cu ea la nesfârșit. (spune Alphie)
-Nu-mi pasă de Anna. Din partea mea putem să ne despărțim oricând. Ea e cea care se tot ține după mine. (spune Death)
-Ești așa un mincinos. (spune Alphie râzând)
-Mincinos. (spune și Nigg) 
-Vezi, până și Nigg îmi dă dreptate. (spune Alphiel râzând puternic)
Death este puțin iritat, dar după îi privește pe Alphie cum râde și pe Nigg cum mănâncă, și schițează un zâmbet.   

O muzică ușoară începe să se audă pe fundal. Un montaj accelerat de imagini ni-i arată pe Nigg și Uriel jucându-se un joc video pe televizor în casa lui Seraphiel. Seraphiel și Death se ceartă, iar Alphie încearcă să-i despartă. Cei doi o jignesc pe Alphie, iar aceasta le dă câte un pumn fiecăruia. Death și Anna se plimbă prin parc. Amândoi au câte o vată pe băt în mână. Death încearcă să mănânce însă îi rămâne foarte multă lipită de față. Anna râde de el. Cei de se mai plimbă puțin după care se sărută. Death stă pe canapea cu Alphie și Nigg în timp ce se uită la televizor. Alphie și Nigg adorm în poala lui Death. Acesta se uită la cei doi, după care își mută privirea spre televizor. Acolo vede o știre despre un incendiu puternic care a ars mai multe persoane. Acele persoane au răni grave și arsuri. Se chinuie și n-au ce face.
-Suntem aici cu Cecile, una dintre victilele incendiului din San Diego. Aceasta a suferit niște arsuri foarte puternice, de gradul doi și trei pe mare parte a coprului. Spune-ne Cecile, cum te simți? (întreabă reporterița)
Femeia, de culoare neagră, în jur de 30 de ani, stă întinsă pe pat și plânge.
-Mă doare insuportabil de tare. Acum iau calmate însă sunt foarte scumpe și nu o să-mi permit le cumpăr tot timpul. Nu mai rezist. Vreau să mor odată! Nu pot duce o asemenea viaț...
Death privește iritat în jos și schimbă canalul. Pe celălalt post vede un om cu o pancardă în mână pe care scrie: ”De ce ne-ai părăsit, moarte dragă?”
Acesta se enervează și mai tare, după care oprește televizorul. Se ridică și merge la masa din bucătărie. Se pune pe un scaun și meditează.
”Ce naiba s-a întâmplat cu mine?” - gândește Death
Acestuia îi vin în minte fețele lui Seraphiel, Uriel, Anna și Alphie.
”Eu nu sunt așa. Cum am putut deveni o asemenea persoană? Prietenie? Distracție? Slujbă? Prostii! Ăsta nu sunt eu. Eu sunt o ființă rece și fără pic de milă. Nu-mi pasă de nimeni și nimic înafară de propria persoană. N-am nevoie de grupul ăsta de ratați mizerabili. Nu vreau să decad și mai mult. Scopul meu a fost atins. Sper ca oamenii să privească altfel moartea de acum încolo. Trebuie să revin la vechea mea viață și să scap de toate porcăriile care mă înconjoară acum. Ăsta nu sunt eu… Plus că, se pare că vine după mine… ” - gândește Death în timp ce stă abătut.

Death ia adunat la masă pe Seraphiel, Anna, Alphie, Nigg și Uriel. Aceștia stau curioși și ascultă ce are de spus moartea.
-Care-i marea idee? Ce vrei? (întreabă Seraphiel)
-O s-o spun simplu și fără să mă mai complic. Renunț. De mâine o să-mi iau înapoi îndatoririle morții. (spune Death)
Toți din cameră rămân fără cuvinte și inexpresivi. Nu le vine să creadă.
-Vrei te rog să repeți ce-ai spus? (spune Seraphiel)
-Ai auzit foarte bine… gata. Renunț. (spune Death)
Seraphiel izbucnește într-o explozie de bucurie și începe să danseze prin cameră.
-Ura! Ura! Am scăpat de moarte. În sfârșit pot să mă întorc în rai la Deus! Ura! (strigă Seraphiel în gura mare)
-Taci odată! (spune Alphie, dându-i un pumn)
-Asta înseamnă că n-o să mai pot mânca hamburger-i? (întreabă Nigg, după care începe să plângă)
-Ce? Nu! Voiam să mai stau și eu cu voi. (spune Uriel, plângând și el alături de Nigg)
-Ești sigur că asta vrei? (întreabă Alphie)
-Cum să nu fie sigur? Uite, vezi cât de hotărât e! N-o asculta, Death. (spune Seraphiel)
-Tu să taci! (spune Alphie)
-Nu mai rămâne nimic de făcut. E gata. Mi-am atins scopul. Oamenii sunt speriați și imploră să vină moartea după ei. Nu-i pot ignora! (spune Death)
-Înțeleg! (spune Alphie, puțin tristă)
Seraphiel aduce câteva sticle de vin pe care le trântește pe masă. 
-Asta e ultima mea noapte cu voi, rataților! Așa că, hai să bem și să sărbătorim! (strigă Seraphiel)
-Ai înebunit?! Termină oda…(spune Alphie, dar este întreruptă de către Death)
-Defapt… nu este o idee chiar atât de rea. Hai să sărbătorim! (spune Death)
-Moarte tembelă, acum la sfârșit ai început și tu să-mi placi! (spune Seraphiel, devorând o sticlă de vin)
-Petrecere! (strigă Nigg)
-Bănuiesc că n-avem de ales. Huh! Seraphiel, dă băutura încoace! (strigă Alphie)
Toți se lasă duși de val cu excepția Annei. Aceasta privește în jos fără să spună nimic. E șocată și tristă în același timp. O lacrimă i se prelinge pe covorul murdar a lui Seraphiel.

Noaptea, după petrecere, Death se schimbă în camera lui Seraphiel. Se aude o bătaie-n ușă.
-Mai am puțin. (spune Death, care mai trebuie să-și pună doar un tricou)
Pe ușă intră Anna.
-Am zis că… Anna! (spune Death)
Anna este foarte abătută. Se apropie de Death.
-Ești bine? (întreabă acesta)
-Deci, chiar vrei să renunți? (întreabă Anna)
-Nu asta îți doreai? Ai spus că stai cu mine doar ca să mă convingi să revin la vechea mea viața. Nu ești bucuroasă că de acum oamenii nu vor mai suferi? Moartea cea egoistă revină la vechea lui viața… (spune Death)
Anna îi dă o palmă în timp ce vorbește. Începe să plângă și se aruncă în brațele acestuia.
-D., ce sunt eu pentru tine? (întreabă Anna)
-Adică? (întreabă Death)
-De ce ai continuat relația asta chiar și după ce mi-ai spus că nu-ți pasă de mine? (spune fata)
-Eu… nu știu… adevărul e… (spune Death)
Acesta nu termină ce are de zis deoarece Anna în sărută pasional. Cei doi se sărută și se mângâie. Anna are ochii în lacrimi. Se aruncă pe pat și încep să se dezbrace.

Între timp, pe un avoin de lux care se îndreaptă spre New York, stă Grimm. Acesta citește o carte.
”Literatura din această epocă este foarte interesantă. Nici nu mi-am dat seama cât de repede a zburat timpul. Ei, se pare că nu mai e mult!” - gândește acesta.

A doua zi, Death și cu Alphie stau la masă. Alphiel îl privește fix pe Death și zâmbește. Moartea e rușinată și se uită în altă direcție.
-Alphie, ce te-a apucat de te holbezi așa la mine? (întreabă Death)
-Știu ce ați făcut aseară. (spune Alphie)
-Cum naiba? (întreabă Death)
-Am tras cu urechea. Pentru un începător a fost destul de bine. Bravo! (spune Alphie)
-Și uite, ei sunt îngerii, exemplele divine create de către Deus ca să călăuzească și să conducă oamenii spre mântuire. (spune Death pe un ton sarcastic)
Acesta se ridică de la masă și dă să plece.
-Am auzit la știri că au murit câteva mii de oameni în zona de nord a Asiei. Ce știi despre asta? (întreabă Alphie)
-Le-am văzut și eu. (spune Death)
-Deci, un alt Arhanghel își face de cap? Să fie oare Lucifer? (întrea Alphie)
-Nu. Arhanghelii nu pot transporta mai mult de câteva zeci de suflete într-o zi. Plus că ei duc sufletele în rai sau iad, fără să le judece. Sufletele acestea au fost trimise spre judecată. De aceea n-am durerile de cap pe care le aveam când Gabriel făcea asta. (spune Death)
-Cine poate fi? (întreabă Alphie)
-Cineva mult mai rău decât un Arhanghel. Și e pe urmele mele. Ei bine, dacă există cineva în măsură să mă pedepsească, el este acela. În fond mi-am cam bătut joc de munca lui. Nu mă așteptam să reacționeze. (spune Death)
-La cine te referi? (întreabă Alphie)
-La Grimm, prima moarte, și una dintre ființele primordiale alături de Deus. Se pare că nu prea-i place ce-am făcut, iar acum vine după mine. (spune Death)
-De asta ai vrut să-ți primești înapoi puterile. (spune Alphie)
-Exact. N-am nicio șansă împotriva lui oricum. Dar măcar așa pot trage de timp, iar voi n-o să muriți încercând să mă protejați. (spune Death)
-Asta e… Nu se poate… De ce el? De ce acum? (spune Alphie)
Deodată, în încăpere se formează un portal de transport interdimensional din care ies David și încă doi îngeri, fete.
-Lăsați-mă să vă explic eu. (spune David)
-David, tu! (spune Alphie)
-Faptul că ești aici înseamnă că am dreptate. Grimm chiar vine după mine. (spune Death)
-Deci l-ai simțit și tu. (spune David)
-Da. (spune Death)
-De ce ești aici, David? (întreabă Alphie)
-La ordinele lui Deus am venit ca să-l protejez pe Death. (spune David)
-Atunci de ce ai adus și cârpele astea două cu tine. (spune Alphie, uitându-se la cele două fete)
-Cârpă! Ai grijă cum vorbești! Mereu ești la fel. (spune una dintre fete)
-Vă rog să terminați! Lăsați-mă să vi-i prezint. Ele două o să se alăture echipei de protecție a lui Death. Avem deaface cu o ființă la fel de puternică ca și Deus, deci ne trebuie tot ajutorul disponibil. Ele sunt Claire și Emily, din Ordinul Serafimilor. (spune David)
-Serafimi?! (se miră Death)
-Nu-i nevoie. Eu singură pot să-l protejez pe Death. N-am nevoie de ajutorul lor. (spune Alphiel)
-Tu singură n-ai putea să protejezi nici un câine. (spune Claire)
Cele două fete Serafim se uită urât una la cealaltă și încep un duel al privirilor.
-Iar începe! (spune David ironic)
-Emily! (spune Death)
Celălalt Serafim cu care a venit David, Emily e mai rușinoasă, dar când îl vede pe Death sare pe el și-l sărută. În același timp iese Anna de la duș și-i vede pe cei doi cum se sărută. Rămâne mirată, după care se enervează.
-Ce se petrece aici? (întreabă Anna nervoasă)
-Uuu! Interesant! După o singură noapte de amor deja vrei mai mult. (spune Alphiel)
-Emily, ce te-a apucat? (întreabă Claire)
-Huh! Poftim! Așa ne salutăm noi. (spune Emily)
-Ăsta e salutul iubirii. (spune Alphie)
-Mai taci, cotoroanțo! (spune Claire)
-O să te omor! (spune Alphie)
Cei doi îngeri încep de data asta să se împingă. Anna are lacrimi în ochi. David își pune mâna la frunte și lasă totul să curgă de la sine.
-Gata! Emily este o prietenă veche de când mă antrenam să devin moartea. Nimic mai mult. Sărutul...uhm, este cum a zis ea, așa obișnuiam să ne salutăm. (spune Death)
-Îmi pare rău dacă s-au creeat confuzii! Am acționat din instinct. (spune Emily)
-Anna, ești…(spune Death)
-Hmph! (Anna oftează și-i întoarce spatele)
-Ai dat de belea acum. (spune Alphie)
-Îmi pare rău! (spune Emily)
-Hai să ne concentrăm pe ce este cu adevărat important aici. David, spune-ne mai multe. (spune Death)
-Mulțumesc!… Să începem… (spune David)
Pe ușă intră Seraphiel și cu Nigg, care tocmai au fost la cumpărături.
-Huh! Ce se petrece aici. David! (se miră Seraphiel)

*După un timp*
Așezați toți la masă, aceștia încep discuția despre Grimm.
-David, îmi vreau puterile înapoi. (spune Death)
-Mă tem că asta este imposibil. (spune David)
-Poftim! (se miră Death)
-Și uite cum visele mele sunt spulberate. (spune Seraphiel, fiind supărat)
-Nu înțeleg. De ce? Am îndeplinit toate condițiile de pe lista aia nenorocită. (spune Death)
-Nu mai ține cont de listă. Viața lui Deus este în joc. (spune David)
-Explică te rog! (spune Death)
-Foarte bine. Cred că cunoașteți toți de aici legenda celor două ființe primordiale.
-Da, la început au existat doar două ființe, Deus, și moartea… Îmi pare rău! (spune Emily rușinată)
-Exact. Chiar înainte de începutul spațiului și-a timpului, au fost două entități eterne, Deus și Grimm. Amândoi posedă o energie și-o putere fără limite. Nimeni nu poate ajunge la nivelul lor. Fiind plictisit, Deus a creeat universul și viața. De la zei, până la îngeri, și a domnit peste ei. Dar cum există un creator, așa trebuie să există și-un distrugător. Acela a fost Grimm, moartea, cel ce distruge creațiile lui Deus. Și astfel s-a menținut o balanță de miliarde de ani. Asta până au fost făcuți oamenii. Ca și tine, Grimm a devenit obsedat de conceptul de moarte și ce înseamnă aceasta. Voia să redea libertatea tuturor oamenilor. El referinsu-se la moarte ca fiind libertate. Deus s-a opus, iar cei doi au avut parte de o luptă care a distrus omenirea. (spune David)
-Dar oamenii… (spune Death)
-Trăiesc? Asta voiai să spui? Da. Asta este a patra generație de oameni făcută de Deus. Până acum oamenii au fost exterminați de trei ori. După ce au luptat, Deus și Grimm și-au dat seama că puterilor lor sunt prea periculoase pentru aceste creații mici și sensibile. Asta include și îngerii, nu doar oamenii. Fiind și obosiți, cei doi au creeat un sistem de sigilare într-o dimensiune de buzunar. (spune David)
-Asta cum vine? (întreabă Claire)
-Cei doi sunt nemuritori, însă pot să-și inducă o stare de somn veșnic prin acest proces de sigilare. Fiind obosit, și sătul de o existența veșnică, Grimm a ales să fie sigilat, dar a cerut ca puterile sale să fie date mai departe pentru ca munca lui să fie continuată. Și așa a început ciclul morții. (spune David)
-Dar dacă a fost sigilat, ce mai caută aici? (întreabă Death)
-Aparent, când puterile tale au fost luate, s-a format o fisură în sigiliu. Tu ești ca și un catalizator pentru el. Ești conectat direct la Grimm. El este sura ta de putere. Iar când acea putere n-a mai avut unde să se ducă, a spart sigiliul și l-a eliberat. Totuși, înainte să spuneți ceva, trebuie să menționez un lucru. Death, tu poți folosi doar 10% din puterile lui Grimm. (spune David)
-Poftim! Doar 10%?! Asta e o nebunie. Puterea mea e doar 10% din a lui? (întreabă Death)
-Da. Esența ta nu poate duce mai mult. Dacă cumva ai canaliza mai mult de 10% din puterea lui Grimm ai exploda. (spune David)
-Înțeleg. David, cunoști scopul lui Grimm? (întreabă Death)
-Da, vrea să recupereze cele 10% din puterile lui, care sunt la tine, iar după, să-l omoare pe Deus. (spune David)
-Nimeni n-ar trebui să-l poată omorî pe Deus. (spune Seraphiel)
-În mod normal da, însă el este singurul care poate. În momentul de față puterile tale sunt la Deus, asta ne dă un avantaj. Grimm nu te poate găsi așa ușor. Dacă ți-am da puterile înapoi ar știi exact unde ești. Așa doar poate să estimeze zona. Scopul nostru este să tragem de timp și să te protejăm. (spune David)
-Dar Deus ce face acum? (întreabă Alphie)
-Trece printr-un proces de încăracre. (spune David)
-Cum adică? (întreabă din nou îngerul păzitor)
-Deus n-a mai luptat de câteva milioane de ani. Are nevoie de un timp ca să-și poată aduce puterea la nivelul maxim. După ce face asta, îl va distruge de tot pe Grimm. Atâta timp cât nu are cele 10% din putere care-i lipsesc, Grimm nu-i poate face nimic lui Deus. Dar dacă le-ar obține, soarta bătăliei nu mai poate fi prezisă. Acum înțelegeți? (întreabă David)
-Mai am o întrebare. N-ar fi mai ușor să-l sigilăm înapoi pe Grimm? (întreabă Death)
-Din păcate cheia sigiliului a fost pierdută acum mult timp. (spune David)
-Când te gândești că luptam doar cu 10% din puterea tipului. (întreabă Death)
-Grimm se îndreaptă spre noi. Sugerez să schimbăm locația cât mai repede. (spune David)
-Da. Ai dreptate. (spune Death)
-N-are cum să nu fii bine. În fond ai alături de tine trei Serafimi, Șeful Gardienilor lui Deus, cât și pe David. (spune Seraphiel)
-Ca să fie clar, Seraphiel. Noi suntem doar momeala. Dacă ne atacă cumva Grimm ne poate ucide pe toți foarte ușor. Scopul nostru este să-l protejăm pe Death. Dacă el este în sigurață și Deus va fi. (spune David)
-Eu nu sunt momeală pentru ăsta. (spune Seraphiel)
-Astea sunt ordinele tale. Ai înțeles? (întreabă David)
-Da, domnule! (spune Seraphiel)
-Deci eu sunt ținta. (spune Death)
-Nu-ți face griji! Ordinul Serafimilor te va apăra. (spune Claire)
-Ordinul Serafimilor nu este nimic mai mult decât o glumă. (spune Alphiel)
-Ah, da?! Ultima data când am verificat și tu făceai parte din el. (spune Claire)
-Urăsc ordinul! Și urăsc și Serafimii. (spune Alphie, ieșind pe ușă)
-Care o fi problema ei? (întreabă Claire)
-Are motivele ei. Alphiel mereu a urât Ordinul. (spune David)
-Ce o să facem acum? (întreabă Death)
-O să pregătim un portal interdimensional și-o să ne ascundem într-o dimensiune în care Grimm ne va găsi așa ușor. Emily, pregătești tu portalul? (întreabă David)
-Da, însă va mai dura două ore. (spune Emily)
-Este în regulă. (spune David)
-Emily, nu-mi vine să cred că ai ajuns un Serafim. Încă te văd ca pe îngerul mic și bleg care erai mai demult. (spune Death)
Emily scoate limba rușinată și dă aprobator din cap. Anna se uită suspicios la ei. Death o privește în ochi pe Anna. Păstrează contactul vizual câteva secunde. Anna vrea să-i spună ceva, însă Death dă să plece.
-Unde mergi? (întreabă David)
-Vreau să mă plimb puțin. (spune Death)
Acesta iese pe ușă.
-Claire! (spune David)
-Am înțeles. (spune Claire)

Death se oprește pe casa scării. Transpiră. Își pune mâna la cap și strigă:
-Bine, vin! Dar taci odată! (strigă Death)
Acesta coboară din imbobil și merge câteva străzi. Ajunge într-un parc mai mic, amenajat pentru joacă. Acolo, îmbrăcat la costum, îl așteaptă Grimm.
-Cum m-ai găsit așa repede? (întreabă Death)
-Chiar dacă puterile mele nu sunt în tine acum, tot pot să simt slab prezenta ta. Cum se spune printre oameni, cred c-am avut noroc. Mă bucur să te întâlnesc, succesorul meu! (spune Grimm)
-Deci tu ești legendara moarte, Grimm! (spune Death)
-Sunt singura moarte. Nu uita asta. Tu nu ești decât o unealtă prin care acționează puterile mele. Sau mă rog, așa trebuia să fii. În mod interesant ai renunțat la puteri și ai adus haosul printre oameni. Moartea are un scop clar și reguli bine definite. Iat tu le-ai încălat. Ești pregătit să-ți primești pedeapsa?
-Da. Nu-mi pasă de asta. Din partea mea poți să mă omori și să-l distrugi pe Deus după. Doar că, restul ființelor, te rog, lasă-le în pace! (spune Death)
-Singurul cu care am treabă este Deus. De ceilalți nu-mi pasă. (spune Grimm)
-Asta e bine. (spune Death)
-Sunt curios de un singur lucru. Care e motivul din spatele acțiunilor tale? De ce ai ales să renunți la puterile mele și să chinui oamenii într-un asemenea hal? (întreabă Grimm)
-Am vrut să-i învât o lecție. Oamenii… ei nu înțeleg adevărata importanță a morții. De fiecare dată eram primit cu ură și dezgust. Ei vedeau moartea ca pe ceva rău, ceva malefic, când ea este cel mai bun lucru care li se poate întâmpla. Am vrut ca ei să ajungă să cerșească moartea, să se chinuie, să plângă, iar mai apoi să judece. Asta s-a și întâmplat. Sunt mândru de ceea ce-am făcut. Oamenii sunt niște ignoranți proști care acum și-au învâțat lecția! (spune Death)
-Înțeleg. Asta e vina mea, cred. Totuși, e ciudat să aud asta din gura unui om. (spune Grimm)
-Poftim!? (se miră Death)
-Nu știai? Deus nu ți-a spus niciodată? Ești om. Înainte să fiu sigilat am cert ca puterile mele să fie date numai oamenilor. Nu cunosc circumstanțele în care ai ajuns moștenitorul puteri mele, însă dacă puterea mea te-a acceptat, înseamnă că ai fost născut ca om. La un moment dat al existenței tale, tu, cel ce vrea să pedepsească oamenii și le numește ființe proaste și ignorante, ai fost un om. (spune Grimm)
-Eu… eu… sunt om?! (se miră Death)

Va continua în capitolul 9: ”El e prietenul meu, Nigg!”  


Ultima editare efectuata de catre Nekirus in Vin Sept 25 2015, 15:07, editata de 2 ori
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMier Aug 19 2015, 23:58

Capitolul 9
El e prietenul meu, Nigg!

Întâlnirea dintre prima moarte și succesorul puterilor sale tocmai s-a produs. Vestea pe care Death tocmai a primit-o l-a bulversat mai mult decât și-ar fi imaginat. Între timp, în Rai, Deus se încarcă cu energie pentru lupta ce va urma. Energie sub formă de fulgere roiesc în jurul său. Acesta stă și așteaptă. Deus zâmbește nerăbdător, un zâmbet care-i trădează dorința de luptă.
-Încă puțin. (spune acesta)

Death și Grimm stau față în față. Grimm îl privește pe băiat, parcă cu bucurie. Ironia acțiunilor sale tocmai s-a abătut asupra lui.
-Eu, om? Asta este absurd. Nu se poate! (spune Death)
-Spune-mi, care sunt primele tale amintiri? (întreabă Grimm)
”Primele mele amintiri, asta ar fi...” - gândește Death

În minte îi apare băiatului o imagine cu el, fiind copil, și cu un bărbat îmbrăcat în hainele morții. Bărbatul avea părul lung, ridicat în sus și purta barbă.

-Eram eu și cu maestrul meu, moartea precedentă. (spune Death)
-Și nu te-au interesat niciodată originile tale? (întreabă Grimm)
-Mi s-a spus că motivul pentru care m-am născut e să fiu moartea. Așa e. Sunt o ființă creată de către Deus pentru un singur scop, ca să fiu moștenitorul puterilor tale. (spune Death)
-E adevărat pe jumătate. Ai fost crescut ca să fii moștenitorul puterilor mele, dar nu născut. Puterile mele pot fi date doar oamenilor. Asta e dovada incontestabilă cum că ești om. (spune Grimm)
-Minți! (strigă Death)
-Crezi ce vrei. Oricum … din punctul meu de vedere ești un eșec. Un copil arogant care în loc să dăruiască binecuvântarea morții oamenilor, o răpește. Am să te ucid, iar după mă voi asigura că fiecare om primește moartea care i se cuvine. (spune Grimm)
-N-am să te las. Eu sunt moartea acum. (spune Death)
-Da? De aici nu pare așa. Unde-ți sunt puterile? L-ai lăsat pe Deus să ți le ia. (spune Grimm)
-Nu l-am lăsat, n-am avut de ales. (spune Death)
-Prostii! Deus n-are control asupra puterilor morții decât dacă este lăsat. Încă gândești ca și o creatură proastă. Din momentul în care ai primit puterile mele ai scăpat de lanțul care te leagă de Deus. Dintre toate ființele existenței, moartea este singura care nu e legată de Deus, ci de mine. Trebuie să te gândești că eu și cu Deus suntem doar două mase de energie infinită care am luat o formă. Când creeăm ceva rupem o bucată de energie mai mică din noi și-i dăm formă. Puterea creației depinde de cât de multă energie rupem din nou. Noi putem lua înapoi puterea doar dacă odată a făcut parte din noi. Puterile tale nu vin de la Deus, vin de la mine. De asta moartea este cea mai liberă ființă, pentru că nu depinde de Deus. Nu trebuie să-l asculți! (spune Grimm)
-Nu înțeleg, asta înseamnă că … (spune Death)
-Nu mai contează. M-ai dezamăgit puștiule! E timpul să mori, iar eu să-mi recuperez puterile. (spune Grimm)
Grimm începe să elibereze o cantitate mare de energie. Pământul se crapă în locul în care se află, iar o rafală de vânt se pornește. Grimm face câțiva pași spre Death. Acesta este încremenit de frică și nu se poate mișca.
”La naiba! Asta este puterea adevărată a morții? Nu pot să mă mișc. N-am mai văzut așa ceva niciodată!” - gândește Death
Grimm se apropie și mai mult de băiat. Acesta se resemnează cu gândul că va muri.
-Asta e … Sunt mort. (spune Death)
Cu o viteză de neperceput, apare Claire și-l ia pe sus pe Death. Aceasta se depărtează de locul în care se află Grimm.
-Claire! (spune Death)
-Stai calm! Sunt cea mai rapidă dintre Serafimi, n-o să ne ajungă. (spune Claire)
-Chiar așa? (se auzi o voce)
Grimm apare în fața lui Claire, în aer. Serafimul se oprește.
-Nu pot să cred! (spune Claire)
-Lasă-mă jos! Pe mine mă vrea. N-are rost să mori și tu. (spune Death)
-Taci! Nu asta contează. Plus că că n-o fac pentru tine. Dacă tu mori, există o șansă ca să moară și Deus. (spune Claire)
-La naiba! (strigă Death)
Claire zboară în direcția opusă, însă după câțiva metri, Grimm apare din nou în fața ei.
-Observ că ai trei perechi de aripi, asta înseamnă că ești un Serafim. Este impresionant cum un înger poate atinge nivelul ăsta de putere. Totuși, Serafimii au viață scurtă, tocmai pentru că sunt trimiși în cele mai periculoase misiuni, ca și asta. (spune Grimm)
-Mereu mi-am iubit slujba de rahat. (spune Claire)
-Dă-mi copiulul ăla! (spune Grimm)
Grimm întinde mâna. În jurul mâinii sale se adună niște energie de culoare gri. Grimm se pregătește să tragă în cei doi.
-Muriți! (spune Grimm)
Deodată, o altă mână apare și-o prinde pe a lui Grimm, oprind atacul. Este David.
-David! (spune Claire)
-Fugiți! O să-l rețin eu puțin. (spune David)
-Am înțeles! (spune Claire)
Serafimul începe să zboare cu putere în direcția din care a venit.
-Nu scapi … (spune Grimm, însă David se bagă în fața lui)
-A trecut ceva timp, Grimm! (spune David)
-David, deci tu o să fii adversarul meu? (întreabă Grimm)
-Nici nu mă gândesc. Nu sunt sinucigaș. (spune David)
-Dacă nu mă lași să-i omor pe ei, atunci am să te omor pe tine, prima creație a lui Deus! (spune Grimm)
Grimm îl atacă cu pumnul pe David. Acesta barează. Un val de energie distruge o parte mică din oraș. Grimm face o tumbă în aer și-l lovește cu picioarele, de sus, pe David. Acesta este trimis jos. Face un crater în pământ. Grimm se uită la el. David își revine, însă sângerează.
-Nici nu mă așteptam la mai puțin de la tine, David. Oricine ar fi încasat o lovitura ca aia ar fi murit. (spune Grimm)
-Nu merit laudele tale. (spune David, fiind amețit)  

Claire îl duce pe Death cât mai departe în zbor.
-La naiba! (spune Death nervos)
Moartea începe să se lovească.
-Calmează-te! Și eu sunt frustrată, însă nu putem face nimic. (spune Claire)
-Nu înțelegi! (spune Death)
-Termină! Dacă nu încetezi jur că-ți sparg capul și așa te duc. (strigă și Claire, fiind și ea nervoasă la rândul ei)
-Oricum suntem morți, nu ne putem pune cu el. (spune Death)
-Deus ne va salva. Trebuie să rezistăm. (spune Claire)
-Deus, huh! Ce glumă bună! (spune Death)

David formează niște atacuri din energie albă. Toate acestea se duc spre Grimm și-l lovesc. Acesta nu este afectat deloc.
-Nici măcar o zgârietură. (spune David)
-Acum e rândul meu. (spune Grimm)
Acesta întinde mâinile în aer. De sus cad câteva fulgere și lovesc pe David. Asistentul lui Deus cade lipsit de energie. Privește compătimitor spre Grimm.
-David, îți voi acorda darul morții. (spune Grimm)
-Mulțumesc, dar prefer să… 
Grimm își adună din nou energia în jurul mâinilor. David stă întins și resemnat cu gândul că va muri.
”Deus, îmi pare rău!” - gândește David
Deodată, un cerc de transport inter-dimensinal apare dedesubtul lui David. Acesta se miră și privește în spate.
-Tu ești … (spune David mirat)
David este transportat cu ajutorul cercului.
-Îmi cer scuze pentru că v-am întrerupt jocul, însă vreau să joc și eu. (spune un bărbat cu barbă)
Acesta se îndreaptă spre Grimm. Are o țigară în gură.
-Ai un chip foarte cunoscut. Te-am mai văzut undeva? (întreabă Grimm)
-Cine știe? Poate m-ai văzut hoinărind prin lume și făcându-ți ție treaba murdară timp de multe milenii. (spune bărbatul)
Grimm realizează cine este, iar expresia de pe față i se schimbă.

Claire și cu Death ajung la ieșirea din oraș. Acolo, restul îi așteptau cu un portal inter-dimensional deschis de către Emily. Micul Serafim se chinuie să-l țină deschis.
-D., ești bine? (întreabă Anna, venind repede să vadă ce se petrece)
Death nu spune nimic. Doar se uită pierdut.
-Oi, moarte cretină, de ce naiba ai plecat așa? Ai înebunit? (întreabă Seraphiel)
-Death, ce ți s-a întâmplat? (întreabă Alphie)
-Nimic. (spune Death ridicându-se)
Nigg vine spre el și îi dă un hamburger. Death îl ignoră și pleacă.
-Ce s-a petrecut acolo? (întreabă Alphie)
-Habar nu am. Așa a fost încă de când l-am salvat. (spune Claire)
-Domnule Death! (spune Nigg, fiind trist)
Anna vine și-l ia pe micuț în brațe, după care îl mângâie pe cap.
-Nenorocitul ăla! După ce că ne riscăm viețile pentru el, se poartă așa cu noi. (spune Seraphiel)
-V-am cerut eu să vă riscați viețile pentru mine? N-am nevoie de voi! Nu vreau să trăiesc, cel puțin nu așa. Sunteți doar niște dobitoci manipulați de către Deus. O faceți pentru mine? Ce glumă bună! Vă e frică că dacă Grimm își recuperează cei 10% din putere care-i lipsesc, Deus ar putea muri. Nu vă pasă de mine! (strigă Death)
-E normal. Nicio ființă pe lumea asta nu e mai importantă decât Deus. (spune Seraphiel)
-Proștilor! Nu suntem niște șobolani care trebuie sacrificați… Mă rog! Dacă nici atât nu realizați meritați să muriți din punctul meu de vedere. (spune Death)
Seraphiel se enervează și-l prinde gât pe Death. Acesta se pregătește să-l lovească.
-Până aici! Te-am suportat destul. (spune Seraphiel)
Alphiel îi prinde mâna îngerului și face semn să înceteze.
-La naiba! (spune Seraphiel)
-Claire, nu mai rezist mult. (spune Emily, încercând să țină portalul deschis)
-Încă puțin, Emily, te rog! Trebuie să vină și David. (spune Claire)
-Nu există nicio garanție că a scăpat viu. Să mergem fără el. (spune Alphie)
-La naiba! David, unde … (spune Claire)
Serafimul nu apucă să termine propoziția, că un portal inter-dimensional se deschide lângă ei. Din el apare David, fiind bătut bine.
-David, ești bine? (întreabă Claire)
-Cum ai ajuns aici? (întreabă Alphie)
-Da. Am avut noroc cu un vechi prieten. Nu mai este timp. Haideți! (spune David, fiind ajutat de Claire să se ridice)
Aceștia intră toți în portalul inter-dimensional. 

Sunt transportați într-o dimensiune unde totul este alb, nu există spațiu și nici timp.
-Unde suntem? Mi-e frică! (spune Anna, plimbându-se cu Nigg și David prin dimensiunea de buzunar)
-E o dimensiune nouă, făcut recent doar pentru acest scop. Aici nu există concepte precum spațiul și timpul. E doar materie și nimic mai mult. (spune David)
-Restul unde sunt? (întreabă Anna)
-Habar nu am. Dimensiunea asta e infinită. Pot fi oriunde. (spune David)
Anna se pune jos și începe să plângă. David îi dă mâna.
-Înțeleg că e greu pentru un om să treacă prin atâtea. Te admir pentru că ai rezistat atât. Îți promit că o să fie bine și că toți o să ieșim întregi de aici. (spune David)
Anna se ridică și zâmbește.
-Mulțumesc! (spune aceasta)
Intestinele lui Nigg încep să chiorăie.
-Mi-e foame! (spune micuțul)

În altă parte a dimensiunii de buzunar, se plimbă Alphie, Seraphiel și Claire.
-Unde naiba sunt ceilalți? Oi, David! Moarte Cretină! Micuț ciudat și puturos! Mă aude cineva? (strigă Seraphiel)
-Ține-ți gura! (spune Alphie)
-Da, ești enervant. (spune și Claire)
-Probabil și ceilalți sunt tot pe undeva prin dimensiunea asta. Nu cunoaștem nimic despre locul ăsta așa că nu are rost să ne îngrijorăm. Cât timp Grimm nu poate ajunge la noi suntem bine. (spune Alphiel)
-Dar dacă o să rămânem blocați aici pe vecie? (întreabă Seraphiel)
-N-o să rămânem. Aici nu există nici spațiu și nici timp, toată materia de aici va produce o implozie la un moment dat, și va distruge dimensiunea asta. (spune Claire)
-Cu alte cuvinte e făcută doar să tragă de timp. O să facă ”boom” la un moment dat. (spune Seraphiel)
-Bravo! Te-ai prins, nu ești atât de dobitoc pe cât credeam. (spune Claire)
-Ai grijă cum vorbești! Sunt șeful gardienilor lui Deus! (spune Seraphiel)
-O poziție de rahat pentru un înger de rahat ca tine. (spune Claire)
-Asta e! Nu-mi pasă dacă ești un Serafim, nu voi permite nimănui să insulte onoarea mea. (spune Seraphiel, scoțând sabia și fiind pregătit de luptă)
-Huh! Vrei să mori? (întreabă Claire)
Din jurul lui Alphie începe să radieze o lumină puternică. Aceasta produce o undă de șoc în toată dimensiunea.
-Terminați odată! Nu suntem în situația în care ne permitem să ne jucăm. (spune Alphie)
Claire și Seraphiel rămân impresionați de puterea lui Alphie.
”Ce putere! Asta e mult chiar și pentru un Serafim.” - gândește Claire.
Cei doi se potolesc, după care își continuă drumul.
-Deci zvonurile sunt adevărate. Tu chiar ai luptat de la egal la egal cu Lila, nu? De asta ești cunoscută că fiind a doua cea mai bună din organizație. (spune Claire)
Când aude numele Lilei, Alphie se enervează cumplit.
-Mai pronunță odată numele ăla și-am să te fac cenușă! (spune Alphie, fiind foarte nervoasă)
-Ce se întâmplă? (întreabă Seraphiel, privind duelul de priviri ce se dă între cele două)

Într-un alt colț al dimensiunii, Death și Emily simt unda de șoc creată de Alphiel mai devreme.
-Ce e asta? (întreabă Death)
-Aura asta e a unui Serafim. (spune Emily)
-Alphie … (spune Death)
-Ești bine? Nu te-am văzut niciodată așa. Și te cunosc de mulți ani. (spune Emily, luându-l de mână pe Death)
Death se uită la ea. Serafimul zâmbește.
-Emily, cum am ajuns noi cu Soul? (întreabă Death)
-Huh! (se miră Emily)
-Îți aduci aminte? Primele mele amintiri sunt cu tine și cu el, jucându-ne în Rai. Eram copiii amândoi, iar el avea grijă de noi. Dar … nu știu cum am ajuns cu el. (spune Death, prinzându-se de cap)
Emily vine și-l îmbrățișează.
-Îmi pare rău! Nici eu nu știu. Țin minte că Soul a venit la un moment dat cu tine și mi-a spus că vei sta cu noi. Alte detalii nu știu. De ce? Ai aflat ceva? Ce ți-a spus Grimm? (întreabă Emily)
-A spus că … că sunt … Nu contează! (spune Death, după care se ridică)
-Death! (spune Emily tristă)
”Sunt om. A spus că sunt om.” - gândește Death

Pe Pământ, Grimm tocmai a realizat cine este bărbatul care fumează.
-Îmi amintesc de tine! Te-am mai văzut, chiar înainte să fiu sigilat.

*Flashback*
Grimm și cu Deus stau în camera de observație a lui Deus. Deus are lângă el un copil cu părul roșcat.
-Cine-i copilul, Deus? (întreabă Grimm)
-Așa cum ai cerut, puterile tale o să fie canalizate doar că către oameni. Băiatul ăsta a murit recent și a fost ales … (spune Deus)
-Înțeleg! El este urmașul meu. (spune Grimm)
Acesta se apropie de băiat. Copilul se ascunde după Deus. Grimm ajunge lângă el și-l mângâie pe cap. Zâmbește. Copilul face la fel.
-Copile, care este numele tău? (întreabă Grimm)
*End of flashback*

… Soul! Numele tău este Soul. A doua moarte, cel ce mi-a moștenit puterile. (spune Grimm)
-Mă simt onorat că-ți aduci aminte de mine. (spune Soul, trăgând din țigară)
-Deci, ce vrei de la mine? Noi doi nu mai avem nicio conexiune din momentul în care ai dat puterile morții mai departe. (spune Grimm)
-Încă de atunci, din momentul în care te-am văzut pentru prima oară am știut că asta se va întâmpla. Știam că nu vei sta sigilat pentru eternitate. Te-ai întors să-l pedepsești pe Death. (spune Soul)
-Țâncul o merită. Și-a bătut joc de puterile mele și de munca ta. Dacă stau să mă gândesc bine, situația asta este și din vina ta. N-ai ales un succesor potrivit. (spune Grimm)
-Ai înțeles greșit, Grimm. Noi, morțile care canalizăm puterea ta nu suntem obligate să ducem și voința ta mai departe. Lucurile trebuie să evolueze. Stabilitate sau haos, asta nu mai contează. (spune Soul)
-Greșit! Moartea este cadoul pe care voi trebuia să-l oferiți tuturor. (spune Grimm)
-Văd că n-are rost să continuăm discuția. Am să termin cu tine aici și acum! (spune Soul)  
-Și cum plănuiești să faci asta? Ești doar un simplu suflet blestemat. (spune Grimm)
-Încă de când am devenit moartea am căutat un singur lucru, o slăbiciune. Și în toți acești ani am ajuns la o concluzie. Moartea are o singură slăbiciune. (spune Soul)
-Și care este aceea? (întreabă Grimm)
-Ea însăși. (spune Soul scoțând un pistol pe care-l îndreaptă în direcția lui Grimm)
Grimm începe să râdă.
-Crezi că mă poți omorî cu un amărât de pistol? (întreabă Grimm)
-N-o să știu până nu încerc. Am dreptate? … Coasa morții are o abilitate foarte interesantă, se regenerează. De fiecare dată când tăiam o bucată din ea, se făcea la loc. Iar bucățile tăiate le-am folosit să … (spune Soul)
Expresia de pe fața lui Grimm se schimbă radical.
-Nu-mi spune că … (spune Grimm)
-Ba da. Am făcut gloanțe din ele. (spune Soul)
Acesta trage în Grimm și-l lovește în cap. Glonțul trece prin capul acestuia și îl rănește. Grimm cade inconștient.
-Doar moartea poate să rănească moartea. (spune Soul, apropiindu-se de Grimm)
Acesta se uită la trupul lui Grimm. Din cap îi curge un sânge cu culoarea gri. Bătrânul pare mort. Soul își stinge țigara și o aruncă, după care se îndepărtează.
-Rest in peace! (spune Soul)
Deodată, un râs se aude din direcția trupului lui Grimm. Energia lui Grimm mișună în jurul lui. Acesta se ridică de la pământ, însă de data asta ochii îi sunt albi și strălucesc, iar părul îi devine lung. 
-Nu se poate! (spune Soul)
Grimm își bagă mâna în cap și scoate glonțul, după care rana i se regenerează.
-Asta m-a durut. Soul, nu mă compara cu tine. Un simplu glonț nu va fi deajuns ca să mă omori. (spune Grimm râzând)
Soul scoate pistolul și trage înspre Grimm. Acesta se ferește și ajunge în fața lui. Grimm îi dă un pumn ce-l aruncă câțiva metri. Pistolul cade, iar Grimm îl distruge.
-Mica ta jucărie nu mai e. (spune Grimm)
Soul stă pe jos inconștient. Nu mai are destulă energie ca să vorbească, iar ochii încep să i se închidă.
-Te-aș putea omorî, însă n-o s-o fac. Soul, ai servit bine ca moarte. Ca răsplată pentru tot ce ai făcut am să te las să mori așa cum ne-am înțeles când am făcut contractul. Sufletul care acceptă puterile morții va continua să îmbătrânească la fel ca și trup uman, iar la un moment dat va muri. (spune Grimm)
Grimm se îndepărtează de locul unde stă Soul.
-S… s…sta… (spune Soul, încercând să vorbească)
Grimm se uită la el, după care își folosește puterile și zboară. Soul rămâne în urmă. Acesta se ridică încet de jos. În spatele său se aude un sunet strident. O lumină puternică începe să strălucească. Soul se întoarce.

Grimm ajunge pe una dintre cele mai înalte clădiri din mijlocul orașului. Se ridică puțin în aer și închide ochii. Acesta are o viziune cu Death și Emily plimbându-se.
-Cât de naiv! Ei chiar cred că într-o asemenea dimensiune ar putea să scape de mine? Am s-o fac bucățele. (spune Grimm)
Acesta își eliberează puterea, iar toți oamenii care ar fi trebuit să moară, încep să înceteze din viață. O mare de suflete se ridică la cer.

Death și Emily continuă să se plimbe.
-Death, nu vreau să te mai văd așa. (spune Emily)
-Lasă-mă! (spune Death)
-Dar...
-Taci odată! (strigă Death)
Emily, fiind foarte sensibilă se oprește brusc. Death continuă să meargă. Aceasta își face curaj și sare pe Death. Cei doi cad.
-Ce faci? Dă-te de pe mine! (spune Death)
-Nu. Nu mă dau până nu o să te simți mai bine. (spune Emily)
-Cine naiba mai face așa ceva … (spune Death)
-Ca și atunci când eram mici. (spune Emily)

*Flashback*
Death își amintește cum Emily se arunca pe el de fiecare dată când era supărat.
-Am să stau pe tine până te înveselești! (spune Emily)
*End of flashback*

Death începe să râdă.
-Am uitat cât ești de cretină! Numai tu poți face așa ceva. (spune Death)
Emily scoate limba.
-Vezi? Te-am făcut să râzi. (spune Emily)
Serafimul se ridică de pe Death. Acesta zâmbește. Cei doi stau și râd. La un moment dat simt un val de energie puternică. Dimensiunea de buzunar începe să se cutremure, iar mai multe fulgere lovesc aleatoriu.
-Ce se petrece? (întreabă Emily)

Același lucru se întâmplă și în zona în care sunt Anna, Nigg și David. Anna se dezechilibrează. David o prinde.
-Nu-mi spune că e Grimm! Deja ne-a găsit? (se miră David)
”D.”- gândește Anna

Alphie, Seraphiel și Claire sunt zguduiți și ei.
-La naiba! Ce e cu dimensiunea asta? (întreabă Seraphiel)
-Pregătiți-vă! O să fie spartă în orice moment. (spune Claire)

În fața lui Death și Emily stă un înger cu aripile foarte mari. Îngerul are părul scurt și o privire pătrunzătoare.
-Cine ești? (întreabă Death)
-Lord Raphael! (spune Emily)
-Raphael! Ești un Arhanghel? (întreabă Death mirat)
-Așa este. Sunt unul dintre cei 4 Arhangheli, Raphael! (spune Arhanghelul)
-Ce vrei de la noi? (întreabă Death)
-Dimensiunea asta nu o să mai reziste mult. Grimm o va distruge. Am un mesaj pentru tine de la Soul. (spune Raphael)
-Ai spus cumva… (spune Death)
-… Soul? (continuă Emily)

*Flasback*
Death și Emily sunt copiii. Aceștia se joacă în Rai. Pe o pajiște verde, lângă o căsuță de lemn, cei doi fug. Emily e speriată și fuge de Death.
-Lasă-mă! (strigă Emily)
-O să te scuip! (spune Death, curgându-i balele)
-Nu, ești scârbos! (spune Emily)
Deodată, Death se trezește cu o lovitură în cap.
-Ți-am spus să n-o mai necăjești pe Emily, copil tâmpit! (spune Soul)
Emily fuge și se ascunde în spatele lui Soul.
-La naiba! Soul, după ce o să devin moartea o te duc în cele mai adânci colțuri ale iadului.(spune Death)
-Serios? Nu uita că momentan eu sunt moartea. (spune Soul)
-Și eu vreau să fiu moartea. (strigă Emily rușinată)
-Asta n-o să se întâmple, proasto! Eu sunt cel care va deveni moartea. (spune Death)
-În ritmul ăsta nici unul dintr voi n-o să fie moartea. Liniște! Așezați-vă în fața mea. (spune Soul)
Cei doi se așează pe pajiște.
-Am ceva pentru voi. (spune Soul, scoțând două ciocane ca a lui Nigg dintr-un sac)
Emily și Death sunt fascinați.
-Whoa! Ce sunt astea? (întreabă Death)
-De azi o să veniți cu mine și o să mă ajutați să-mi fac treaba. Ăsta e un ciocan special. Orice corp care este lovit de el va scoate sufletul afară. (spune Soul)
-Ce tare! (spune Death, după care o lovește în cap pe Emily)
Aceasta începe să plângă.
*End of flashback*

-Îl cunoști pe Soul? Unde este? Ce face? (întreabă Death)
-Te rog, spune-ne! (spune și Emily)
-Nu este timp. Am să spun doar ce m-a rugat să-ți transmit. Singura slăbiciune a lui Grimm este coasa morții, folosește-o, copil cretin! (spune Raphael)
-Coasa? Dar puterile … (spune Emily)
-Înțeleg! Deci asta era. Merci, Soul! (spune Death)
Dimensiunea de buzunar începe să se cutremure și mai tare. O lumină puternică pătrunde și provoacă o explozie de energie. 

Grimm stă și își concentrează puterile. La un moment dat se oprește.
-Asta era. Acum, am să te rog să-mi înapoiezi puterile! (spune Grimm) 
În fața lui, pe o clădire, stă Death și se uită la Grimm, iar pe margine restul. Fiecare dintre ei este pregătit de luptă. Anna îl ia pe Nigg și se ascunde. Seraphiel își scoate sabia. Alphiel, Claire și Emily își activează puterile de Serafim, iar David se pregătește și el de atac.
-Am fost un prost ignornat prea multă vreme. Niciodată n-am realizat importanța puterilor pe care le-am avut și ce înseamnă moartea cu adevărat. (spune Death)
-Din păcate ai realizat asta prea târziu. (spune Grimm)
-Însă nici tu. (spune Death)
-Poftim! (se miră bătrâna moarte)
-La fel ca și Deus vrei doar să distrugi. Voi, ființele primordiale sunteți doar o masă de energie, niște conștiințe colective egocentriste. Voi nu realizați că orice fel de conștiință are dreptatea ei. Am trăit urând oamenii și făcând treaba murdară a lui Deus în tot acest timp. Însă acum știu. Ai dreptate, Grimm. Nimeni nu-mi poate lua puterile. Moartea chiar e cea mai liberă ființă. (spune Death)
Deodată, coprul lui Death începe să strălucească.

În Rai, în timp ce Deus continuă să se încarce, puterile lui Death pe care el le ținea închise scapă. Deus le privește câteva secunde, după care acestea dispar. Deus zâmbește.

Aura lui Death revine. O energie imensă împânzește locul în care se află ceilalți. Aura neagră a morții se răspândește peste tot, iar lui Death îi revin puterile.
-Impresionant! Deci ți-at dat seama. (spune Grimm)
-Mulțumită ție! (spune Death, scuturând coasa)
-Ăla e D.?! (întreabă Anna mirată, uitându-se la Death)
-Nu știu cum ai făcut asta. Nu mai contează oricum. Cale de scăpare nu mai este. Trebuie să luptăm. (spune David)
Death, împreună cu Seraphiel, Alphie, Claire, Emily și David, îl atacă deodată pe Grimm.
-Inutil! Rezistența voastră e inutilă! Cred că voi nu știți în ce poziție vă aflați. (spune Grimm, iar aura lui gri începe să-l cuprindă)
Seraphiel îl atacă pe Grimm cu sabia. Acesta se ferește și-i dă un pumn. Seraphiel este aruncat jos. Alphie trimite niște cercuri de aură spre Grimm, însă acestea nu-l nimeresc deoarece se ferește. Claire și Emily încearcă să-l atace împreună, însă Grimm le barează toate loviturile. Claire este lovită de o bucată din aura lui Grimm și trimisă într-un zid. Emily continuă singură să-l atace nebunește pe Grimm. În jurul mâinilor ei începe să ardă un foc puternic. Aruncă cu foc spre Grimm, însă prima moarte se ferește de tot. Acesta apare în spatele lui Emily și vrea s-o lovească. David barează. Folosește un atac de energie și-l trimite pe Grimm doi metri în aer. Acesta revine cu un  pumn. David, în timp ce zboară prin aer, o lovește și pe Emily. Cei doi cad. Alphie atacă și ea cu pumnii și cu cercuri din aură, însă nu reușește să-l lovească. De deasupra apare Death, acesta încearcă să-l taie pe Grimm cu coasa. Nu reușește. Grimm îl prinde de braț și-l aruncă în Alphie. Claire atacă din nou. Grimm trage cu bucăți din aura lui spre ea. Claire se ferește și-i dă un pumn lui Grimm, însă fără efect. Acesta o lovește la rându-i și o trimite pe Claire în jos. David face un atac de energie foarte mare. Grimm se retrage pentru a se feri. Din spate vine Death cu coasa. Grimm e luat prin surpindere. Death reușește să-l taie puțin în zona spatelui. Grimm sângerează.
-Deci a avut dreptate. (spune Death)
-Nu-mi vine să cred. (spune David)
-Vă felicit pentru că ați reușit să-mi puneți atâtea probleme! Este impresionant. Niciodată nu credeam, nici eu, și sunt convins că nici Deus, că o să ajungem atât de departe. Sunt mândru într-un fel. Însă voi trebuie să înțelegi că vă luptați cu o creatură ce deține o putere infinită. (spune Grimm)
Un câmp de forță se formează în jurul său. Acesta se extinde și-i lovește pe toți, trimitându-i într-un zid și rănindu-i.
De jos, Anna privea lupta împreună cu Nigg. Cei doi s-au distanțat la câteva sute de metri și privesc.
-N-au nicio șansă de câștig, nici când luptă împreună. (spune Anna)
Nigg privește insisntent. Acesta începe să scoată un sunet ciudat.
-Nigg! (spune Anna)
Copilul începe să lumineze puternic, iar o aură violet să se formeze în jurul său.

Singurii care mai pot sta în picioare sunt David și Death. Restul au răni prea mari ca să se ridice.
-E impresionant că am rezistat și atât. (spune David)
-Nu-mi spune că vrei să renunți. (spune Death)
-Nici nu mă gândesc. Ar fi cea mai mare ofensă adusă determinării voastre. (spune David)
David își adună aura în jurul lui. Hainele încep să i se rupă, ochelarii i se sparg, iar părul i se ridică. Acesta merge spre Grimm și-l lovește cu pumnul. Cei doi încep o bătălie corp la corp.
-Incredibil, poate să țină pasul cu el! (spune Death)
-David, ești minunat! (spune Claire)
-Știam eu că e un monstru, dar nici chiar așa. (spune Seraphiel)
David îl lovește cu piciorul pe Grimm. Acesta cade. Asistentul lui Deus face un atac din aura lui albă. Îl nimerește pe Grimm, însă asta respinge. Grimm îi dă un pumn lui David. Acesta rămâne fără energie și cade. Death îl prinde. 
-Îmi pare rău! Asta mi-e limita. (spune David)
Grimm se îndreaptă spre Death și David. Din lateral vine Nigg și-i dă un pumn. Acesta are sigiliul rupt. O aură violet, foarte puternică, vine dinspre el.
-Nigg, tu ești? (întreabă Death)
-Da, domnule Death! Am venit să vă ajut. (spune acesta)
-Nu-mi vine să cred! Ai reușit să rupi sigiliul de unul singur. (spune Death)
Acesta îl pune pe David jos.
-Ești micuțul acela? Aura asta. Simt o mixtură ciudată. Se pare că ești progenitura unui Arhanghel și-a unuia dintre cei 9 Zei ai Creației. Impresionant! Un adevărat monstru. (spune Grimm)
-Nu este monstru, el e prietenul meu, Nigg! Haide, să-i arătăm ce putem! (spune Death)
-Da, domule Death! (spune Nigg)
Cei doi îl atacă pe Grimm. Death încearcă să-l taie cu coasă însă nu reușește. Grimm vrea să-l lovească. Nigg îl prinde mână. Grimm îl lovește în schimb pe Nigg. Nu apucă să reacționeze că Death îl taie pe umăr. Grimm merge nervos spre Death. Nigg face un atac de aură violet ce se interpune între Grimm și Death. Nigg și Grimm se luptă corp la corp. Death atacă și el de sus. Cei doi reușesc să-l taie pe Grimm. Acesta bate în retragere. Death și Nigg merg după el.
-Ei chiar îi pun probleme! (spune Seraphiel, mirat)
-Sunt o echipă perfectă. Nu numărul contează, ci cum lucrează în echipă. Nigg creează deschizături în apărarea lui Grimm, iar Death atacă. Sunt combo-ul perfect. (spune David)
Cei doi se luptă în același stil. Grimm este plin de zgârieturi. Acesta se oprește. Death îl taie cu coasa puternic în jurul pieptului, iar Nigg îl lovește un o rază de energie formată din aura lui.
-Se pare că e timpul să termin cu joaca. (spune Grimm)
Ochii acestuia încep să strălucească din nou, iar rănile i se vindecă. Grimm îi dă un pumn lui Death și îl arunc jos.
-Îmi vreau puterile înapoi, acum. (spune Grimm)
-S-a vindecat. Tot ce am făzut noi a fost în zadar. S-a jucat cu noi. (spune David)
-Death! (strigă Alphie)
Grimm merge spre Death. Nigg se pune în fața lui. Într-o fracțiune de secundă Grimm își trece mâna prin inima lui Nigg.
-V-am spus că nu mă mai joc. (spune Grimm)
Toți rămân încremeniți și încep să strige.
-Nigg! (strigă Alphie)
Grimm își scoate mâna din pieptul lui Nigg. Fiul lui Lucifer cade. Grimm face un atac de energie din aura lui și lovește. Acesta cade jos în timp ce restul îl privesc neputincioși. Death se ridică și merge să vadă ce se petrece. La fel și Alphiel cu Seraphiel. Nigg stă întins pe jos, iar sângele începe să-i curgă de gură. Emily își acoperă ochii și se sprijină de Claire.
-Oi, Nigg, revin-o-ți! Nigg! (strigă Death)
-Domnule Death … îmi … îmi pare rău! (spune Nigg, abia mai găsind energie ca să vorbească)
-Nu. Nu. O să fii bine. N-ai de ce să-ți ceri scuze. Nigg. M-auzi? O să fii bine! Ajutați-l careva! (spune Death) 
-Death … (spune Alphie cu lacrimi în ochi)
-Vreau … (spune Nigg)
-Nu mai vorbi! (spune Death)
-… vreau un hamburger! (spune Nigg închizându-și ochii)
-Nigg! (spune Death)
Acestuia nu-i vine că creadă ce s-a petrecut. Alphie începe să plângă.
-Micule mucos! (spune Seraphiel, pe un ton trist)
Anna fuge și ea spre locul bătăliei și-l vede pe Nigg. Cade în genunchi.
-Nigg! (spune Anna)
Death începe să plângă deasupra trupului lui Nigg. Acesta începe să lumineze și dispare.
-NIGGGG! (Strigă Death cât poate de tare)
-Când un om moare este trimis în lumea sufletelor. Dar ce se întâmplă când un suflet moare? Vreți să vă spun? În fond eu am … (spune Grimm)
-Taci! (strigă Death)
În jurul lui Death se formează au aură neagră incredibil de puternică. Spațiul începe să crape în jurul său. Acesta își ia coasa și se pregătește de atac.
-O să te fac bucățele! (spune Death atacând)
Prin mintea lui Death trec tot felul de imagini cu Nigg, amintiri cu cei doi în care micuțul mănâncă hamburgeri, sau se scobește în nas, amintiri în care cei doi stau și râd, se joacă jocuri pe playstaion, la fel și amintiri de pe vremea când Death era moartea, amintiri în care Nigg îl ajuta să treacă sufletele oamenilor mai departe.
-Death, stai! (strigă David)
Moartea îl atacă nebunește pe Grimm. Acesta se ferește de loviturile sale. Death continuă, însă fără speranță. Chiar când să-l lovească cu coasa, aceasta se oprește în aer.
-Poftim?! (se miră Death)
-Am spus că nu mă mai joc. Voiam să trag puțin de timp până ce se arată Deus. Coasa asta este a mea. Nu m-ar răni decât dacă i-aș permite eu. (spune Grimm)
Acesta întinde mâna dreaptă, iar coasa zboară din mâinile lui Death în mâna lui Grimm. Cu mâna stângă îl prinde gât pe Death.
-E timpul. (spune Grimm)
-Death! (strigă Alphie)
-Nu. (strigă și David)
Grimm deschide gura, iar aura lui Death este absorbită de acesta. Death rămâne din nou fără puteri.
-Acum că mi-am recuperat și coasa și puterile, nu mai există salvare pentru Deus. (spune Grimm)
Grimm strălucește puternic. În jurul său începe să apară scântei, iar aura lui împânzește totul.
-Suntem terminați! (spune David)
-Să terminăm cu tine. (spune Grimm, uitându-se la Death)
Death era inconștient în mâinile lui Grimm. Deodată, o minge de foc  vine cu o viteză mare, și-l ia pe Death din mâinile morții bătrâne. Aceasta se oprește. Este Raphael. Arhanghelul îl ține în brațe pe Death.
-Observ că Deus începe să devină serios și să trimită Arhanghelii. Salutare, Raphael! (spune Grimm)
-Grimm, nu am nicio intenție de a mă lupta cu tine. Nu eu sunt adversarul tău. Misiunea mea este să-l salvez pe băiatul ăsta. (spune Raphael cobrând)
-Înțeleg! Nu mai am niciun folos de pe urma lui. Este al tău. (spune Grimm)
-Raphael, ce se petrece? (întreabă David)
-Am urmat doar ordinele lui Deus și l-am salvat pe Death după ce a rămas fără puteri. (spune Arhanghelul)
-Poftim! Vrei să spui că Deus a vrut asta? … El niciodată n-a plănuit să-l înfrunte pe Grimm slăbit. Tot ce-am făcut noi a fost degeaba. (spune David șocat)

Va continua în capitolul 10: ”Deus și Grimm”  
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeJoi Aug 27 2015, 14:43

Capitolul 10
Deus și Grimm!

La început nu era nimic. Spațiu, timp, materie, univers, totul era un vid în care nu exista nimic. În urma unei explozii de energie au apărut două entități energetice. Acestea nu aveau o formă. Erau doar două mase de energie infinită și nimic mai mult. Ele hoinăreau prin vidul inexistenței, fiind înzestrate cu cunoștințe și puteri absolute. Cele două mase de energie erau cunoscute ca fiind cele două ființe primordiale. Ele sunt infinitul, alpha și omega, și posedă cunoașterea nelimitată. Într-o zi, una dintre cele două mase de energie a realizat că poate să desprindă din ea o bucată mai mică de energie și să creeze o altă ființă. Așa, o nouă ființă energetică a luat naștere. Însă, spre deosebire de cele două precedente, aceasta avea limite. Curând, marea masă de energie a mai dat naștere la încă 8 entități energetice. Atunci și-a dat seama că are puterea de a creea și da viață. Acesta a făcut spațiul, timpul, universul, stelele, dimensiunile, planetele. Văzând că toate creațiile au formă, cele două mase infinite de energie au hotărât să ia și ele una, pentru a putea interacționa mai ușor cu lumea creeată. Unul dintre ei a luat forma unei creaturi de 3 metri, de culoare neagră. Celălalt, a preferat un corp mult mai mic, asemănător unui om. Cei doi au devenit cunoscuți ca fiind Deus și Grimm. Prima dintre creațiile lui Deus, a luat și el o formă asemănătoare omului. Numele lui era David, prima ființă. Urmând exemplu său, și restul de 8 entități energetice au primit câte o formă. Ele sunt considerate cele mai puternice și vechi creații ale lui Deus, cei 9 Zei ai Creației. Dată fiind cantitatea mare de energie pe care Deus a folosit-o pentru crearea lor, le-a acordat titlul de Zei. Ființele cele mai apropiate de puterea lui și a lui Grimm. Astfel, Deus a descoperit bucuria creației și a continuat să creeze lumi și ființe noi. În schimb, cealaltă masă de energie infinită, Grimm, a început să-și extragă bucuria din distrugerea creațiilor lui Deus. Astfel cei dou au devenit cunoscuți ca fiind Deus, creatorul, și Grimm, distrugătorul. Universul pe care Deus l-a făcut a devenit infinit. Deus le-a dat libertatea totală celor 9 Zei ai Creației, și i-a lăsat să exploreze liberi tot ce a creat el. După multe milenii, Deus a făcut primii îngeri, cunoscuți azi ca fiind cei 4 Arhangheli. Scopul lor era să urmeze ordinele lui Deus și să conducă armata îngerilor. La scurt timp a făcut Raiul și îngerii, pe care i-a împărțit în 2 clase: luptători și muncitori. Îngerii aveau o singură menire, să-l asculte pe Deus. Văzând că Grimm continuă să ucidă din ce în ce mai mulți îngeri, Deus face omul, ființă făcută după asemănarea îngerilor și cu un singur scop, să fie ucisă de Grimm. Nevrând să lase omul de izbeliște, Deus le-a permis ca după moarte să se alăture lui în Rai. Astfel Grimm a devenit prima moarte. În urma unor neînțelegeri, o luptă aprigă a avut loc între Deus și Grimm, în urma căreia oamenii și planeta lor de atunci au fost distruse. După luptă, fiind sătul de existență, Grimm hotărăște să se sigileze într-un somn adânc pentru totdeauna, iar Deus promite să recreeze oamenii. Nevrând să renunțe la ideea morții, Grimm îi lasă 10% din puterea sa lui Deus, pe care îl roagă s-o dea mai departe. Astfel ciclul morții va continua la nesfârșit. Totuși, singura condiție pe care a impus-o Grimm, a fost ca doar un om să poată deveni moartea, și nicio altă ființă. Deus a accepta și a dat puterile lui Soul, un tânăr copil, care a murit recent, însă avea abilitățile necesare ca să controleze puterea lui Grimm. Împăcat cu sine, Grimm intră într-un somn adânc din care nu plănuia să se mai trezească vreodată...

Nigg este mort, iar Death a fost salvat în ultima clipă de către Raphael, însă Grimm a reușit să-și recupereze cele 10% din putere care-i lipseau. Pentru ca situația să fie și mai gravă, David tocmai a realizat planul lui Deus. Lupta lor a fost în zadar, deoarece demiurgul plănuia de la început ca Grimm să-și recupereze puterile de la Death.
-Deus! Din nou … Totul este doar o joacă pentru el. Nu înțeleg! Dacă voia de la început ca Grimm să recupereze puterea pe care a lăsat-o ca moștenire, de ce m-a mai trimis să-l protejez pe Death? (spune David, puțin iritat de faptul că Deus s-a folosit de el)
-Death, este bine? (întreabă Alphie)
-E doar epuizat. (spune Raphael, punându-l jos pe Death)
-Oi, ce ne facem acum?! Nu mai există nicio speranță. (spune Seraphiel)
-Totul depinde de Deus de acum. Cei doi se vor lupta. Câștigătorul va decide. (spune Claire)
-Grimm, am o întrebare! (spune David)
-Huh! Ce anume? (întreabă Grimm)
-Ce plănuiești să faci dacă reușești să-l omori pe Deus? (întreabă David)
-Ești naiv dacă crezi că lupta aceasta se va termina ca cea precedentă. Mă așteptam la mai mult din partea ta, David. Lupta asta n-o să aibă un câștigător. Eu și cu Deus suntem nemuritori. Unul nu-l poate ucide pe celălalt și să trăiască. Din cauza asta am creat sigiliul. E singura cale prin care ne putem încheia existența, însă nu e eficientă. Se poate rupe. Cum a fost și cazul meu. Singura opțiune este să ne omorâm reciproc. (spune Grimm)
-Poftim?! (se miră David)
-Eu și cu Deus suntem energii infinite în esență. Nu gândim ca și voi, n-avem o singură conștiință. Dacă ne combinăm energiile și încercăm să le anulăm repiroc putem să ne omorâm unul pe celălalt. Și de data asta pe bune. Nu doar o stare de somn. (spune Grimm)
-Și cu noi creațiile, ce se va întmpla? (întreabă din nou David)
-Habar nu am. În primul rând nu cred că o să supraviețuiți. Explozia va fi atât de mare că va distruge universul. Dacă sunteți atât de norocoși și scăpați cumva, vă așteaptă o existență eternă. Odată ce enrgiile noastre se vor combina, o nouă entitate va renaște. Nu vor mai fi două ființe separate, Deus și Grimm, va fi doar unul, o nouă ființă supremă. Iar acela o să creeze o lume nouă. Oricum, chiar și dacă n-ar fi așa, ciclul se va repeta. Vidul, în sine va crea alte forme de existență la fel ca mine și ca Deus. E doar o chestiune de timp. (spune Grimm)
”Deci asta e. Deus plănuia asta de la început. Cererea lui Death, ruperea sigiliului, recuperarea puterilor, asta a vrut de la început. Deus voia să absoarbă energia lui Grimm și să devină o altă ființă!” - gândește David
-Nu se poate! (spune Claire)
-Asta e o nebunie! Lord Raphael, ești de acord cu asta? (întreabă Seraphiel)
-Atât timp cât este voința lui Deus nu mă deranjează. Și voi ar trebui să fiți fericiți. El este creatorul nostru și are dreptul să facă orice. (spune Raphael)
-La naiba! (spune Seraphiel)
-Nu mai putem face nimic. De aici încolo situația nu mai depinde de noi. Nu-i putem opri. Înțeleg! Am anticipat că voi avea un astfel de sfârțit. (spune David zâmbind)
-Nu vreau să se termine așa. (spune Emily)
Claire o îmbrățișează. Deodată, un fulger lovește în apropiere. Toți se panichează și se uită în sus. Pământul începe să se cutremure.
-E aici! (spune Grimm)
-Deus! (strigă David)
Calamități naturale foarte puternice încep să lovească planeta. Vulcanii erup, furtunile abundă, iar cutremurele distrug totul în calea lor. Totuși, oamenii încă nu mor. Un portal interdimensional de proporții foarte mari se deschide în fața lor. De acolo apare Deus, fiind încărcat de energie. Niște scântei galbene ies din coprul său.
-A venit! (spune Claire)
-O să ne salveze. Deus o să ne salveze. Veți vedea! (spune Seraphiel)
-Ești prost dacă crezi asta. A venit sfârșitul pentru noi. (spune Alphie)
Anna stă lângă Death. Îl ține de mână. Privește spre Deus speriată.
-Cine este? (întreabă Anna)
Alphiel se așează lângă ea și o ia în brațe.
-El este Deus, creatorul nostru, al tău și al meu. (spune Alphiel)
Anna privește fascinată și mirată în același timp. Începe să tremure. Deus se uită prin jur.
-Ați făcut o treabă bună, copiii mei! Vă mulțumesc! De aici am să mă ocup eu. Suferința voastră a luat sfârșit. (spune Deus)
-V-am spus eu, ne va ajuta. (spune Seraphiel)
-E timpul să terminăm ce am început acum mult timp, vechi prieten. (spune Deus)
-Am așteptat ziua asta. (spune Grimm)
-La fel și eu. (spune Deus)
Death își deschide încet ochii. Îl vede pe Deus, stând față în față cu Grimm.
-D.! (spune Anna)
-Death! (spune Alphie)
Acesta se ridică agitat.
-Nigg! Unde e Nigg? (întreabă Death)
Anna privește în altă direcție. Are lacrimi în ochi.
-La naiba! Unde s-a ascuns? Spuneți-mi! (strigă Death)
-Nigg e … (spune Alphie cu tragere de inimă)
-Nigg este mort. (spune David)
Deodată, lui Death îi revine în cap imaginea cu Grimm, care își trece mâna prin pieptul lui Nigg. 
-Nu se poate! Nu poate fi … E o minciună, nu? Asta e. Probabil mănâncă un hamburger pe undeva. (spune Death)
-Death … (spune Emily)
-Termină! Ești patetic. Ști bine ce s-a întâmplat. Acceptă realitatea. Nigg e mort. Iar curând toți o să fim morți. (spune David)
-Taci! (strigă Death)
Acesta merge spre David. Îl prinde de guler și vrea să-l lovească. Seraphiel îi prinde mâna și-i dă un pumn. Death cade.
-Crezi că nouă ne este ușor? Termină! Copil răsfățat și arogant ce ești! (spune Serphiel)
-D. (spune Anna)
Aceasta se duce spre Death, însă Alphie o oprește și îi face semn să nu. Moartea se ridică și fuge spre Deus și Grimm.
-Deus! Adu-l înapoi pe Nigg! Știu că poți face asta. Oi! Ascultă-mă! Deus … Spune ceva! (strigă Death disperat)
Deus se uită la el cu coada ochiului, însă îl ignoră. Death merge mai aproape. Vântul bate cu putere, iar acesta se chinuie să avanseze. Grimm trimite o undă de șoc ce-l aruncă înapoi la ceilalți.
-Un șobolan ca tine n-are dreptul să vorbească. Taci! (spune Grimm)
Death este puțin rănit. Restul se duc să-l ajute.
-Nigg! (spune Death)
-Îmi pare rău! (spune Anna având ochii în lacrimi)
Death se ridică. O vede pe Anna plângând și se duce lângă ea. Îi pune mâna pe obrazul drept și o îmbrățișează. Anna plânge în brațele lui Death. Ceilalți se uită triști, știind că totul este pierdut.
-Să nu mai pierdem timp. Haide, Deus! (spune Grimm)
-Copiii mei, îmi pare rău! (spune Deus)
Din cer cad câteva fulgere spre Grimm. Acesta le blochează cu coasa. Grimm merge spre Deus și-l atacă. Acesta se ferește. Își folosește ghearele ca să contracareze coasa lui Grimm. Întinde mâinile, din pământ iese un jet de lavă. Deus trimite lava spre Grimm. Acesta evită. Cei doi se luptă corp la corp. Grimm lansează atacuri de energie din coasă. Deus le barează ușor. Când cei doi se ating reciproc, se produc niște scântei și o undă de șoc foarte puternică. Deus este înconjurat de energie galbenă, iar Grimm de energie gri. Aceștia se lovesc față în față și încep să-și piardă forma. Cele două entități renunță la forma fizică și-și reiau înfățișarea primordială, devenind două bile de energie de culori diferite. Cutremure și fulgere lovesc împrejurimile. Cele două sfere de energie încep să se lovească și să se împingă una în cealaltă. Peisajul este distrus. Totate clădirile din oraș dărâmate. Nimic nu mai stă în piciaore. Grupul format din Raphael, David, Alphie, Claire, Emily, Seraphiel, Anna și Death este în pericol. Unda de șoc îi lovește. Emily și Claire fac o barieră de energie care să-i apere.
-Ar fi mai înțelept să ne retragem. (spune Raphael)
-Da. (spune David)
-Mai poate cineva zbura? (întreabă Alphie)
-Da. (spune Seraphiel)
-Și noi. (spune Claire)
Aceștia îi iau pe sus pe David, Anna și Death, și se îndepărtează la câțiva kilometri de luptă. Totuși, încă cele două sfere de energie, care îi reprezintă pe Deus și Grimm se mai pot vedea.   
  
După ce s-au distanțat de lupta dintre cele două ființe primordiale, Death și cu ceilalți încearcă să se regrupeze.
-La naiba! Și noi ce facem acum? (întreabă Seraphiel)
-Ți-am mai spus, nimic. Lupta asta ne depășește pe noi toți. Nu putem decât să stăm și să privim. (spune David)
-Nu vreau să mor! (spune Anna, ținându-l de mână pe Death)
Emily privește spre cei doi. Claire o prinde de umăr. Serafimul zâmbește.
-Întreaga noastră existență se rezumă la asta? Doi monștrii de energie luptându-se și făcând ce vor! Patetic! N-o să-l iert niciodată pe Deus pentru ce a făcut. Din cauza lui Nigg a … a … murit fără rost. (spune Death)
-Nici ce-ai făcut tu n-a fost mai presus. (spune Cliare)
-Claire! (spune Emily)
-Ai dreptate. Și eu sunt la fel ca ei. O ființă arogantă și egocentristă. Dar mi-am dat seama c-am greșit. Vreau să schimb totul. (spune Death)
-Nu crezi că e prea târziu? Din cauza ta am ajuns aici. Dacă nu erai tu și jocul tău acum aș fi fost bine mersi în Rai. Micul mucos ar fi trăit, și nimeni n-ar fi suferit. (spune Seraphiel)
-Îmi pare rău! (spune Death, privind frustrat în jos)
Anna îl strânge de mână.
-Nu vă mai legați de D.! De când am aflat cine este cu adevărat n-a fost nimic altceva decât criticat. Toată lumea are pretenția de la el să înțeleagă oamenii. Adevărul este că lui i-a fost cel mai greu de pe urma celor petrecute. Nu oamenii au suferit mai mult, ci el. Nimeni n-a încercat să-l înțeleagă. A fost singur și … (spune Anna având lacrimi în ochi)
Death o oprește.
-Ajunge Anna! Mulțumesc! Dar asta nu scuză ce-am făcut. Da. Ai dreptate. Am fost egoist. Am vrut să învăț oamenii o lecție. Îmi pare rău că s-a ajuns la asta! N-am vrut să vă rănesc. Însă sunt mulțumit de ceea ce-am realizat. Săptămânile astea pe Pământ m-au învățat multe, m-au schimbat … așa că … v-o spun direct, dacă m-aș putea întoarce în timp, aș face din nou la fel. Îmi pare rău, dar n-am regrete! (spune Death)
-D.! (spune Anna mirată)
David începe să râdă.
-Pft! Bănuiesc că asta e tipic ție. (spune David)
-Sincer nici eu nu regret. M-am distrat bine săptămânile ce-au trecut. Mă bucur c-am avut ocazia să te întâlnesc. (spune Alphie)
-Alphie! (spune Death)
-Ești nebună! (spune Seraphiel)
-Vai, ai spus drăguță?! Pentru că dacă ai spus, să știi că ai dreptate. (spune Alphie, pe tonul ei drăguț, însă având pumnul înfipt în burta lui Seraphiel)
Toți încep să râdă.
-Și eu sunt de acord cu voi. Chiar dacă am venit doar de o zi. Adevărul e că … că … îl cunosc pe Death de mult și pot spune că nu este o persoană rea. (spune Emily toată roșiind)
-Emily! (spune Claire)
-Mulțumesc, Emily! Apreciez! (spune Death)
-Nu-i înțeleg. Trăiesc într-un optimism fals. Ce rost are să se mai gândească la asemenea chestii? Oricum vor muri. (spune Raphael)
-Da. Și eu am crezut asta la început. Ca să fiu sincer încă o mai cred. Dar … mereu se găsesc să întreacă așteptările mele. Oamenii, îngerii, moartea. Fericiți cei slabi! (spune David)
-David, nu există nicio cale ca să oprim lupta asta? (întreabă Alphie)
-Din păcate nu. V-am mai zis. Nu putem interveni. Plus că, și dacă ar fi, asta e dorința lui Deus. Noi nu suntem în măsură să ne opunem. (spune David)
-Greșit. M-am săturat să tot aud asta. N-am să las ca totul să fie distrus din cauza lor. Ce vrea Deus cu adevărat? (întreabă Death)
-Nu mai știu nici eu. Planul lui și a lui Grimm e ca să se absoarbă reciproc. Astfel va apărea o altă conștiină colectivă, o altă masă de energie, iar o nouă lume o să înceapă. (spune David)
-Și tu ești de acord cu asta? Vrei să pieri în procesul creării unei noi lumi? Trebuie să-i oprim, David! (spune Death)
-Vorbești prostii! (spune Seraphiel)
-Nu știu. N-am vorbit niciodată cu Deus despre asta … Stai o secundă! Asta e. Am putea încerca. (spune David)
-Ce anume? (întreabă Cliare)
-Există un sigiliu creat de către Deus și Grimm. Atunci când le-a venit ideea cu sigilarea, cei doi și-au pus puterile într-o cheie. Acea cheie poate doar să-i sigileze. Însă după ce Grimm a fost sigilat, de frică să n-o folosească cineva împotriva lui, Deus a ascuns cheia într-un loc știut doar de el. După și-a șters până și amintirile despre locul ăla. Dacă am găsi cheia și l-am sigila pe Grimm din nou am putea să-i oprim. (spune David)
-Realizezi ce spui? Asta înseamnă să ne opunem voinței lui Deus. (spune Claire)
-Da. (spune David)
-Nu putem. Dacă Deus vrea să creeze o altă lume, înseamnă că e mai bine. Ar trebui să ajutăm. Nu contează dacă murim în proces. (spune Seraphiel)
-Ba contează. El ne-a dat viață, recunosc, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l urmăm orbește. (spune Death)
-Nu e așa usor, mai ales pentru îngeri. Spre deosebire de alte ființe, îngerii îl ascultă pe Deus din instinct. E foarte greu să ne opunem. (spune Alphie)
-Am stat în jurul lui Deus mai mult ca oricine. Sunt asistentul lui loial, dar totuși, nu-mi place cum s-a folosit de mine. Nu-mi place partea asta lui Deus. Oare ce vrea cu adevărat? … De data asta trebuie să luptăm pentru noi. Sunt de acord cu Death. (spune David)
-David! (spune Claire)
-Și eu. (spune Emily)
-Și eu. (spune Alphie)
-La naiba! Eu nu. (spune Seraphiel)
-Fie, mă bag și eu. (spune Claire)
-N-am să vă las. (spune Raphael)
-Poftim! (se miră toți)
-Voința lui Deus este absolută. Toți cei care se opun trebuie să moară. (spune Raphael, fiind pregătit să-i atace)
La naiba! Dacă n-aș fi rănit aș putea să-i țin piept. Dar așa... ” - gândește David
-Nu ne putem pune cu un Arhanghel. (spune Claire)
-Pregătiți-vă să muriți! (spune Raphael)
-La naiba! (spune Death)
Arhanghelul adună lumină în jurul lui. Se ridică în aer și își scoate sabia. Restul privesc neputicioși spre el. Nu au ce să-i facă. Deodată, o lumină din cer vine și bate pe Raphael. Acesta se sperie și privește în sus. Are o expresie foarte șocată.
-Frate … nu! Ce faci? Mi… (strigă Raphael)
-Nu se poate! Asta a fost aura lui. (spune Alphie)
-Înțeleg. Ne-a salvat. Mulțumesc, Michael! (spune David)
-Ce s-a întâmplat? (întreabă Claire)
-Lordule Raphael! Unde ești? (strigă Seraphiel)
-A fost chemat înapoi în Rai. Nu o să ne mai deranjeze un timp. (spune David)
-Dar cum? (întreabă Seraphiel)
-Trebuie să găsim cumva cheia sigiliului. (spune David)
-Nu ai nici un indinciu în ceea ce-o privește? (întreabă Death)
-Știu doar că este ascunsă undeva pe Pământ. V-am spus. Nici Deus nu știe unde e. Și-a șters propria memorie. Șansele ca s-o găsim în timp util sunt aproape zero. (spune David)
-La naiba! (exclamă Death)
-Dacă a fost atât de speriat de cheia sigiliului, nu putea pur și simplu s-o distrugă? (întreabă Claire)
-Nu poate. Deoarece Grimm a pus și el o parte din energia lui în cheie, aceasta a devenit indestructibilă. Nici chiar cei doi n-o pot distruge. (spune David)
-Știu pe cineva care ne-ar putea ajuta s-o găsim. (spune Alphie)
-Cine? (întreabă David)
-Da! Tipul ăla. (spune Death)
-Nu. Nu tipul ăla din nou! (spune Seraphiel dezamăgit)

Pe o clădire aflată la câteva sute de metri de locul în care Deus și Grimm se luptă, stătea Uriel. Acesta privea cum cele două sfere de energie se lovesc una de cealaltă, îngerul parcă prevestind că ăsta-i va fi sfârșitul. Acesta are o pisică în mână. Pisica miaună.
-Nu-ți face griji! Se spune că pisicile au nouă vieți. (spune Uriel zâmbind)
În spatele său se deschide un portal interdimesnional. Uriel este mirat.
-Huh! Oare ce se întâmplă? (întreabă acesta)
Îngerul păzitor se apropie de portal. Se uită la el. Din portal se aude vocea lui Death.
-U… U… Uriel? Mă auzi? (se auzi vocea)
-Pisica Death! (spune Uriel, după care intră în portal)
Acesta este transportat către locul în care se aflau ceilalți. Emily, folosindu-și ultimele puteri, s-a forțat să deschidă un portal către Uriel. Serafimul închide portalul.
-Whao! Câtă lume e aici! (spune Uriel)
-Este îngerul acela cu părul roșu! (spune Anna)
-Mă numesc Uriel. Încântat să vă cunosc! (spune acesta)
-Nu văd cum poate tipul ăsta să ne ajute. Îmi pare un înger păzitor obișnuit. (spune Claire)
-Claire, nu fi rea. Îmi pare rău! (spune Emily rușinată)
-Dacă aș fi în locul tău nu l-aș judeca pe Uriel după aparențe. El este… (spune Alphie)
-Descendent al grupului Astral! (spune David)
-Poftim! Ăsta? Un descendent al… (se miră Claire)
-Știam că Lucifer a distrus tot grupul. Nu mă așteptam să fie supraviețuitori. Părul acela roșu este inconfundabil. (spune David)
-Îmi cer scuze! În timp ce Lucifer a atacat grupul Astral eram doar un înger începător. Mi-a fost frică și m-am ascuns. Așa am… (spune Uriel)
-Nu-i nimic. Alphiel, ai avut dreptate. El chiar ne poate ajuta să găsim cheia. (spune David)
-Uriel, îți mulțumim! (spune Death)
-Huh! Încă n-am făcut nimic totuși. Oh, uite! E Pisica Seraphiel. Salut! (spune Uriel)
-Nu mă lua cu ”salut”! (strgiă acesta)
Uriel râde.
-Uriel, avem nevoie de tine ca să găsești ceva. (spune David)
-Ce anume? (întreabă acesta)

Între timp, Deus și Grimm continuă lupta. De când și-au reluat formele energetice primordiale, lupta nu mai este atât de spectaculoasă. Foarte multe calamități naturale au loc în jurul lor din cauza energiei pe care cei doi o eliberează. Sferele de energie se împing una în cealaltă, însă fără rezultat. Sunt la fel de puternice. Acestea se ridică și mai mult în aer. O gaură neagră se deschide în jurul lor. Aceasta începe să absoarbă tot.

-Am înțeles! Miaw! Dar, de ce vreți să vă opuneți lui Deus? (întreabă Uriel)
-Asta am întrebat și eu. Eu tot nu sunt de acord cu voi. (spune Seraphiel)
-Pentru că vrem să trăim. (spune David)
-Vrem să ne răscumpărăm păcatele. (spune Death)
-Pentru că există o persoană pe care vreau s-o mai întâlnesc. (spune Alphie)
-Pentru că vreau să explorez mai mult universul. (spune Emily)
-Pentru că vreau să ajut o persoană dragă mie. (spune Claire, uitându-se la Emily)
-Pentru că mi s-au întâmplat prea multe ca să se termine totul acum. (spune Anna)
-În regulă. Am să vă ajut. Nu-mi place asta. Nu vreau să mă opun lui Deus. Dar… dar dacă las să se întâmple asta, toate pisicile vor muri. (spune Uriel)
-Serios?! Ăsta este motivul tău? … Pentru că … vreau să devin mai puternic. (spune Seraphiel)
-Seraphiel! (spune Death)
-Știam c-ai să te dai pe brazdă. (spune Alphie)
-Uriel, spune-ne ce să facem. (spune David)
-Huh! Nu prea știu nici eu. (spune Uriel zâmbind)
-Ești inutil! (strigă Seraphiel nervos)
Uriel continuă să râdă.
-Uriel, te rog să fii serios. (spune Alphie)
-În primul rând aș vrea să știu cum arată cheia asta. (spune Uriel)
-Nu mai țin bine minte. Am văzut-o doar o singură dată. Era un fel cub de culoare albă. Emana o energie cum n-am mai simțit vreodată. (spune David)
-Energie spui? Lasă-mă să mă uit în amintirile tale. (spune Uriel)
-Poți face asta? (întreabă David)
-E o tehnică comună în grupul din care făceam parte. (spune Uriel)
-Hei, Alphiel, despre ce grup vorbesc? (întreabă Seraphiel)
-Cât de bătut în cap poți fi?! Grupul Astral a fost un clan străvechi de îngeri. Aceștia aveau tot felul de puteri mistice. Putea accesa conștiința, să-și desprindă părți din spirit și să le trimită peste tot. Puterea lor se numește proiecție astrală. Cu ajutorul ei pot găsi orice. Însă Lucifer i-a omorât pe toți, crezând că-i vor sta în cale. Uriel e unicul supraviețuitor. (spune Alphie)
-Fraierul ăsta e chiar atât de special? (spune Seraphiel)
Uriel accesează memoria lui David. Îngerul păzitor îi pune mâna pe frunte. O serie de imagini cu David îi apar prin cap. Acesta îi vede pe Deus, Grimm și David stând în jurul unui cub alb. Aceea este cheia.
Am găsit-o!” - gândește Uriel
Acesta este dus și mai adânc în mintea lui David. Vede imagini cu crearea universului, cu primele forme de viață, David stând și suferind pe o planetă fără viață. Un craniu format din energie albă apare în fața lui. Uriel începe să țipe. Își revine.
-Uriel, ești bine? (întreabă Alphie)
-Da. (spune acesta)
-Ai găsit ce ai vrut? (întreabă David)
-Din fericire. De aici lăsați totul în seama mea. Miaw! Memoria e mult mai puternică decât credeți. Datorită ei am reușit să accesez o parte din energia cheii, care s-a imprimat în memoria lui David. Va fi mult mai ușor s-o găsesc acum. (spune Uriel)
-O amintire poate stoca energie? (întreabă Cliare)
-Amintirile sunt energii ele însăși. Noi absorbim constant o parte mică de energie din tot ce ne înconjoară. Așa se formează memoria și amintirile. (spune Uriel)
-Incredibil! (spune Claire, mirată)
Uriel închide ochii. O aură roșie se formează în jurul lui.
-Începe! (spune Death)
Aura lui se despinde de corp și începe să cutriere pământul. Munți, ape, văi, peșteri. Totul. În timp ce Uriel călătorește peste tot, vede urmările luptei dintre Deus și Grimm. Oameni panicați, dezastre naturale, haos, disperare. 

-Mai durează mult? (întreabă Claire)
-Răbdare. Crezi că e ușor să-ți trimiți aura pe tot Pământul? V-a dura puțin. (spune Alphie) 

Ghidat de energia cheii pe care a extras-o din memoria lui David, Uriel ajunge la o peșteră din mijlocul oceanului. O grămadă de fulgere bat lângă ea. Acesta deschide ochii.
-Am găsit-o! (spune Uriel)
-Serios?! (spune Alphie)
-Unde este? (întreabă Death)
-Într-o peșteră din Pacific. Cred că putem deschide un portal interdimensional până acolo. (spune Uriel)
-Perfect! (spune Death)
-Emily! Mai ai suficientă energie? (întreabă Claire)
-Îmi pare rău! În starea curentă nu mai pot deschide portale. (spune Serafimul)
-Am să te ajut și eu. (spune David)
-Dacă ne combină puterile am putea reuși. (spune Emily)
-Foarte bine. Miaw! Am să vă trimit telepatic coordonatele. (spune Uriel)
-Asta este unica noastră șansă. Nu trebuie să o ratăm. (spune Death)
-Ai dreptate. (spune Alphie)
Emily și David își combină puterile ca să deschidă un portal interdimensional. Acesta se deschide chiar în fața lor.
-Eu și cu Emily nu vom putea merge. (spune David)
-Voi merge eu. (spune Death)
-Și eu. (spune Uriel)
-Și eu vreau să merg. (spune Seraphiel)
-Death, ești sigur? Nu ai puteri. Dacă apare vreun pericol nu te vei putea proteja. (spune Alphie)
-Trebuie să mă duc. Eu voi fi cel care-l va sigila pe Grimm. Îl voi răzbuna pe Nigg. (spune Death)
-Foarte bine. Seraphiel și Claire, voi stați cu mine. Cineva trebuie să-i apare pe David și Emily în caz că se întoarce Raphael. (spune Alphie)
-Ce? Dar voiam să merg … Bine. (spune Seraphiel)
-Mergeți! Nu putem ține portalul deschis prea mult. (spune David)
-Am înțeles! Gata, Uriel? (întreabă Death)
-Gata. Miaw! (spune acesta)
-D.! (spune Anna)
Acesta se uită la ea. Cei doi se privesc câteva secunde și se sărută.
-Ai grijă de tine! (spune Anna)
-Jur c-am să mă întorc! (spune Death)
Emily privește supărată. Death și cu Uriel intră în portal. Aceștia sunt transportați pe insula din Pacific. 

Pe coasta insulei este o intrare în peșteră.
-Într-acolo! Cheia se află în peșteră. (spune Uriel)
-Am înțeles. (spune Death)
Aceștia încep să fugă spre peșteră. Uriel își arată aripile și începe să zboare.
-Apropo, unde este Pisica Nigg? Spuneai ceva de răzbunare. Nu-mi spune că… (spune Uriel în timp ce zboară)
Acesta se uită la fața întristată a lui Death și realizează ce s-a întâmplat. Moartea îl ignoră.

Cei aflați de cealaltă parte a portalului observă gaura neagră care începe să crească.
-Ce se petrece? (întreabă Alphie)
-Este o gaură neagră. La naiba! Știam. Dacă continuă să crească ne va absorbi pe toți. (spune David)
-Ce facem acum? (întreabă Seraphiel)
-Nu putem decât să sperăm că cei doi vor găsi cheia la timp. (spune David)
Emily se uită la portal. Se poate vedea insula prin el. 
-David, crezi că poți susține singur portalul? (întreabă Emily)
-Pentru doar 10 minute. (spune David)
-E suficient. (spune Emily)
-Ce vrei să faci? (întreabă David)
-Te rog! (spune Emily)
Serafimul lasă portalul. Aceasta se pregătește să intre.
-Emily! (spune Anna)
-Anna, îmi pare rău! Nu vreau să crezi că sunt aici ca să-ți stric relația. Eu doar… (spune Emily)
-Ai grijă de el! (spune Anna)
-Da. (spune Serafimul, după care intră în portal)

Death și Uriel se apropie de intrarea în peșteră.
-Ai grijă! Simt că ceva nu este în regulă. (spune Uriel)
-Huh! Ce anume? (întreabă Death)
Cei doi mai fug câțiva metri, o rază de energie neagră lovește pământul din fața lor și îi oprește.
-Ce naiba?! (întreabă Death)
Acesta se uită în aer și vede 3 îngeri căzuți zburând. Unul a tras după ei ca să îi oprească.
-Îngeri căzuți! Cum? (spune Death)
-Stăpânul Lucifer avea dreptate. Omorâți-i! (spune unul dintre îngeri)
De după stânci și din pădurea de pe insulă mai apar niște îngeri căzuți. Încet, se adună o mică armată de 30 de îngeri. Aceștia îi înconjoară pe Death și Uriel.
-La naiba cu Lucifer! Ce caută ei aici? De unde știu locația cheii? (întreabă Death)
-Atacați! (spun același înger căzut)
Uriel își adună aura în jurul corpului. Deodată, înfățișarea îngerului păzitor începe să se schimbe. Masa musculară îi crește considerabil, capătă mai multe trăsături de felină, gheare mari și ascuțite, colți puternici, urechi pufoase. Acesta de pune în patru labe.
-Uriel, tu… (spune Death)
-Stai în spate, Pisică Death! Termin repede cu ei. (spune Uriel)
Îngerii căzuți se sperie puțin de puterea lui Uriel.
-Nu vă temeți! Sunt doar doi. Atacați! (spune unul dintre îngeri)
Aceștia pornesc spre Death și Uriel. Uriel își folosește viteza și se aruncă în masa de îngeri căzuți. Acesta îi taie folosindu-și ghearele ascuțite. Îngerii căzuți nici nu apucă să reacționeze.
-Ce viteză! (spune Death)
Armata lui Lucifer trimite atacuri de energie spre Uriel, însă acesta este foarte rapid și le evită ușor. Acesta mai taie doi îngeri. Aceștia cad neputicioși. Din spate, un înger căzut îl atacă cu o sabie. Uriel se întoarce, barează, îl prinde de cap pe înger, și-l strivește de o stâncă. Alți doi îl prinde de picioare și imobilizează. Uriel se eliberează, însă cineva îi îinvige o suliță în spate. Acesta se întoarce nervos. Uriel atacă din nou. Mai învinge 5 îngeri căzuți, însă începe să obosească. Inamicii atacă simultan. Uriel, fiind obosit, este lovit de niște atacuri de energie. Cade și își pierde forma. Este lovit și rănit în zona umărului.
-Acum e șansa noastră, terminați-l! (spune un înger căzut)
-Uriel! (strigă Death)
De deasupra, o minge mare de foc vine și arde doi îngeri. Aceștia privesc în sus. Este Emily. Serafimul își folosește toată energia rămasă pentru a crea o perdea de lumină. Îngerii căzuți sunt orbiți. Încep să se panicheze.
-Un Serafim! Fugiți! (strigă unul)
-Nu ne putem pune cu așa ceva. (spune altul)
Îngerii căzuți rămași se retrag. Emily, epuizată fiind și ea, se duce jos. Death îl ajută pe Uriel să se ridice.
-Emily, îți mulțumim! (spune Death)
-Cu plăcere! Am simțit eu că ceva nu este în regulă. Nu avem mult timp de pierdut. David poate ține portalul deschis doar 10 minute. (spune Emily)
-Uriel, te poți mișca? (întreabă Death)
-Da. (spune îngerul păzitor)
-Haideți atunci. (spune din nou moartea)
Cei trei intră în peșteră.

Peștera are un relief ciudat. Toate pietrele sunt de culoare albastră. Iar pe acestea atârnă cristale de aceiași culoare. Un mic pârâu trece prin centrul ei. Death, Uriel și Emily îi urmează cursul.
-Crezi că există posibilitatea ca îngerii căzuți să fii găsit deja cheia? (întreabă Emily)
-Nu cred. Dacă o găseau nu mai stăteau în fața peșterii. Ei încercau să ne împiedice să intrăm. Semn că există ceva ce nu vor să cadă în mâinile noastre. (spune Death)
-N-ar fi fost mai ușor să ia ei cheia și să plece? (întreabă din nou Serafimul)
-Ba da. Însă nu cred c-au putut. Există ceva în peștera asta care a reușit să-i țină departe. Nu știu ce, însă trebuie să ne grăbim și să plecăm. Orice ar fi aici, până și pe Lucifer îl îngrozește. (spune Death)
Aceștia mai merg câteva secunde și intră într-o formațiune largă de pietre. Aproape ca o cameră uriașă. În mijlocul ei, pe un altar albastru, stă cheia sigiliului.
-Asta e. E aceiași cheie din amintirile lui David. (spune Uriel)
-E a mea. (spune Death fugind spre ea)
-Death, stai! Poate fi periculos. (spune Emily)
-N-avem timp. (spune Death)
Acesta se apropie de cheie, însă un jet de apă îl cuprinde și-l oprește. Death este aruncat.
-Ce naiba? (spune acesta)
Din spatele altarului se aud niște pași. Este o femeie ce poartă un costum albastru, ce se asortează perfect cu ochii ei. Are părul lung, negru și două coarne în vârful capului.
-Cine ești? (întreabă Death)
-Eu sunt cea care protejează această cheie. Numele meu este Umi. Printre voi sunt cunoscută că fiind unul dintre cei 9 Zei ai Creației, zeița oceanelor. (spune femeia)
-Unul dintre cei 9 zei!? (spune Emily)
-Deci Deus te-a pus să păzești cheia. (spune Death)
-Într-adevăr. (spune Umi)
-Mă tot gândeam. Nu știam ce-l poate speria pe Lucifer atât de tare încât să nu acționeze. Acum știu, un zeu. (spune Death)
Uriel își folosește din nou aura ca să se transforme. Recapătă trăsăturile de pisică și-și folosește viteza ca să ia cheia. Umi îl observă și trimite un jet de apă. Uriel este lovit și scos din foma de felină. 
-N-o să funcționeze. (spune Umi)
Emily atacă și ea. Serafimul trimite focul spre Umi. Acesta respinge atacul ei ușor.
-Focul nu va învinge niciodată apa. (spune zeița)
O aură albastră roiește în jurul ei. Umi își eliberează puterea. Presiunea este impresionantă. Ochii zeiței devin albaștri.
-Stai o secundă! Afară Deus și cu Grimm tocmai se luptă. Sunt sigur că ști ce înseamnă asta. (spune Death)
-Știu lucrul ăsta. Pot să-i simt pe amândoi. (spune Umi)
-Atunci ști ce se va întâmpla dacă cei doi o termină. O să ne distrugă pe toți. Avem nevoie de cheie ca să punem capăt luptei. Chiar vrei să mori și tu? (întreabă Death)
-Este irelevant pentru mine. Trebuie să mă asigur că cheia nu cade în mâinile cui nu trebuie. (spune Umi)
Aceasta își folosește puterile telekinetice și-l ridică pe Death în aer.
-Mulți au venit după ea și toți au murit. Spune-mi care sunt intențiile tale, băiete! Vrei să-l sigilezi pe Grimm și să pui capăt luptei, ca mai apoi să revi la jocul tău? Știu cine ești, Death! (spune Umi)
-Nu. Mi-am dat seama că e greșit modul în care gândeam. M-am săturat ca ființele precum Grimm, Deus sau eu să facă tot ce vor. Merit să fiu pedepsit, dar și ei. Nu fac nimic decât să se folosească de oameni, de îngeri, chiar și de tine. Ai și tu voința ta, Umi. Nu mai fi o marionetă fără minte! (spune Death)
-Huh! (exclamă zeul)
-Da. Voi folosi cheia ca să-l sigilez pe Grimm, însă nu doar pe el. Am să-l sigilez și pe Deus. Am să scap lumea de existența lor putredă și am să o refac din nou. Voi distruge orice urmă a moștenirii lui Deus și-am să fac una nou. O lume unde nu contează că ești om, înger, bestie, sau chiar moartea. (spune Death)
-Death! (spune Emily)
Umi începe să râdă. Aceasta își suprimă puterile și îl pune pe Death jos. Umi se îndepărtează.
-E a ta. Poți s-o iei. (spune Umi)
Ceilalți rămân mirați.
-Dar cum? (întreabă Death)
-Ești un tip interesant. Îmi place cum gândești. Cred că cheia va fi folosită cum trebuie în mâinile tale. (spune Umi)
-Dar Deus … (spune Death)
-Cei 9 Zei ai Creației nu-l mai ascultă de mult timp pe Deus. Vrei să-l sigilezi și pe el? Foarte bine atunci. (spune Umi)
-Nu înțeleg. (spune Death)
-Vei înțelege curând. Ai dreptate, lumea e pe cale să se schimbe, însă greșești undeva. Nu tu vei fi acela care o schimbă, ci noi, cei 9 Zei. Ia-o, puterea cheii îți aparține!(spune Umi)
Death se apropie de cheie. Merge încet. Cu grijă, Death prinde cubul în mână. Acesta începe să strălucească, iar o lumină puternică curpinde încăperea și-i orbește pe toți pentru câteva secunde. De îndată ce-a atins cheia, puterea ei a început să pună stăpânire pe corpul său. Părul și ochii lui Death devin albe, iar o aură albă roiește în jurul lui. Cheia și-a modificat forma într-o coasă de culoarea albă.
-O coasă! (se miră Death)
-Cheia se pliează pe utilizator și devine arma cu care acesta luptă cel mai bine. (spune Umi)
-Înțeleg. (spune Death)
Acesta dă să plece. În fața lui stau Uriel și Emily. Amândoi au aurele activate. Îi stau în cale lui Death.
-Ce se petrece? (întreabă moartea)
-Ai spui că vrei să-l sigilezi și pe Deus. (spune Uriel)
-Nu putem permite asta. Ideea era că-l sigilăm doar pe Grimm. (spune Emily)
-Înțeleg. (spune Death)
Acesta dispare, iar după o fracțuine de secundă apare între cei doi. Death îi taie pe Uriel și Emily cu coasa. Îngerii cad inconștienți.
-Câini proști și spălați pe creier! Domnia lui Deus este pe cale să termine. Nu trebuie să-l mai ascultați! E timpul ca eu să creez o lume nou. (spune Death zâmbind)
Moarte se depărtează încet. Umi îl privește cum pleacă. Aceasta zâmbește la rândul ei.

David se chinuie să mențină portalul interdimensional deschis.
-Cât poate să mai dureze?! (întreabă Seraphiel)
-Sper că n-au întâmpinat probleme. (spune David)
Acesta începe să tușească și scuipă niște sânge.
-David, ești bine? (întreabă Claire)
-Da. (spune acesta)
Gaura neagră se deschide din ce în ce mai mult și începe să absoarbă materia din jurul lor.
-La naiba! (spune Claire)
-O să fim absorbiți. (spune David)
O explozie albă se produce în centrul găurii negre, chiar deasupra locului unde se luptau Deus și Grimm. Aceasta se închide.
-Ce? S-a terminat? (întreabă Seraphiel)
-Nu. Cineva a închis-o. (spune Alphie)

Deasupra lui Deus și Grimm stătea Death. Acesta trimite un câmp de forță și împinge ambele sfere de energie. Atât Grimm, cât și Deus își reiau forma inițială ca să comunice cu Death.
-Tu! Cum îndrăznești să intervi în lupta noastră? (spune Grimm, iritat)
-Death, ce vrea să însemne asta? (întreabă Deus)
-Am venit ca să pun capăt prostiei ăsteia de luptă. E timpul să vă sigilez pe amândoi, paraziților! (spune Death, pregătindu-se de luptă)

Va continua în capitolul 11: ”Ambiția lui Death!” 
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeJoi Sept 10 2015, 23:28

Capitolul 11
Ambiția lui Death!

După ce a reușit să pună mâna pe cheia sigiliului, Death a întrerupt lupta dintre Deus și Grimm. Dorind să-i sigileze pe amândoi, acesta este nevoit să se lupte cu cele două ființe primordiale.
-Să ne sigilezi? Asta-i bună. Tu?! Nu știu de unde ți-a venit o asemenea idee, dar asta n-o să se întâmple niciodată. Am avut milă față de tine, deși n-ar fi trebuit. Puteam să te ucid de zeci de ori până acum. M-ai călcat rău pe nervi de data asta. (spune Grimm)
-Stai! E ceva … Pot simți o putere diferită la el. Nu! Ăla este … Ai cheia. (spune Deus)
-Poftim?! (se miră Grimm)
-Cum ai găsit cheia sigiliului? Nimeni n-ar trebui să știe unde este ascunsă. Nici măcar eu … (spune Deus)
-Destul cu vorba. N-are importanță cum am găsit cheia. Luați-vă adio de la libertatea voastră. E timpul să creez o lume nouă. (spune Death)
-Aroganța ta depășește orice limite. Huh! Crezi că ne poți sigila atât de ușor? Cheia aia nu valorează nimic în mâinile tale. Nu-ți uita locul, băiete! Nu ești decât un suflet amărât care este orbit de iluzia idealismului. Vrei să ne sigilezi? Și ce crezi că vei reuși cu asta? Cum poți tu crea o lume nouă? N-ai nicio putere. (spune Grimm)
-Iar voi ce sunteți? Ah, uitasem, o masă infinită de suflete amărâte. Unul sau o infinitate, asta nu face nicio diferență atât timp cât suntem toți la același nivel. (spune Death)
-Îndrăznești să te numești egalul nostru? (întreabă Grimm)
-Da. Și toți ar trebui să făcă la fel. Doar pentru că o ființă creează pe alta, asta nu înseamnă că creația trebuie să se supună orbește creatorului. Cât timp am o conștiință proprie voi face cum vreau. Iar în momentul de față acțiunile voastre sunt greșite. (spune Death)
-Am auzit destul. (spune Grimm)
Grimm îl atacă pe Death. Acesta dispare și reapare în fața băiatului. Death îi barează atacul cu noua lui armă. Coasa morții a lui Grimm, și coasa albă a lui Death își intersectează lamele. Începe un schimb de lovituri aprige între cei doi. Death reușește să țină pasul cu viteza lui Grimm.
-Deci a absorbit puterea sigiliului. Înțeleg! (spune Grimm)
În jurul acestuia apar mici mingi de energie sub formă de curent. Ele încep să crească până ajung la mărimea unei mașini. Grimm trimite mingile în direcția lui Death. Acesta stă calm și privește. Balansează coasa în fața atacurilor, iar acestea sunt anulate.
-Poftim! (se miră Grimm)
Puterea asta! N-am simțit niciodată așa ceva. Pot să mă lupt cu oricine. Cheia asta este atotputernică. În momentul de față aș putea învinge lejer chiar și cel mai puternic Arhanghel. E minunat!” - gândește Death
-Când am creat sigiliul l-am făcut în așa fel încât să anuleze energia. Pentru a fi sigilați, energia pe care eu și Grimm o posedăm trebuie redusă la un nivel foarte mic. Cheia asta face. E cea mai bună arma când ai de-aface cu divinități. (spune Deus)
Lupta dintre Death și Grimm continuă. În jurul lui Grimm încep să apară niște fâșii de energie neagră, asemenea unor raze de lumină solide. Acesta le trimite spre Death. Băiatul se ferește cu greu de ele și folosește puterea cheii ca să le neutralizeze. Se apropie de Grimm.
-Inutil! (spune moartea bătrână)
Grimm pune un câmp de enrgie în fața lui Death. Acesta este împins înapoi. Coasa lui Death luminează. Băiatul forțează și sparge bariera. Grimm este mirat. Death ajunge aproape de el și-l atacă. Grimm se ferește, însă Death îi înfige coasa în umărul drept.
-Acum, sigilează! (strigă Death)
Nimic nu se întâmplă. Băiatul rămâne șocat. Grimm râde. Cheia nu reușește să-l sigileze. Grimm își scoate coasa din umăr și se depărtează.
-De ce? (întreabă Death)
-O rană atât de superficială n-o să mă sigileze. Îmi pare rău, dar trebuie să te chinui mai mult! (spune Grimm)
-La naiba! (spune Death)
Grimm își folosește viteza și-i dă un picior în gură lui Death. Acesta mai face un atac de energie care îl prinde pe băiat cu garda jos și îl aruncă câțiva metri în aer. Death scapă coasa. Grimm se pregătește să-l omoare.
-Ești al meu...
Chiar când să atace, un fulger îl lovește pe Grimm. Deus își folosește puterile telekinetice ca să-l arunce în apa oceanului de lângă ei. Death își revine. Întinde mâna și coasa-i revine la loc. El și Deus au parte de un schimb de priviri.

Înapoi pe insula de pe care au luat cheia, Uriel și cu Emily tocmai se trezesc. Umi stă în fața lor și-i privește.
-Pisica Moarte, s-a dus! (spune Uriel)
Emily privește tristă spre pământ.
-De ce? (spune Aceasta)
-Prietenul vostru este foarte interesant. (spune Umi)
-De ce i-ai dat cheia? (întreabă Emily)
-De ce? Sinceră să fiu, nici eu nu știu. Ambiția lui prostească și irealizabilă m-a făcut să vreau să văd ce se întâmplă. (spune Umi)
-Dar dacă o să-l sigileze pe Deus el … (spune Emily)
-E aproape imposibil să facă asta. Credeți că dacă ai cheia în posesia ta poți automat să sigilezi ființe precum Deus și Grimm? Nu. Din perspectiva mea nu cred că va reuși să-i sigileze pe nici unul. Dar dacă cumva o s-o facă, lumea nouă ce se va forma după v-a fi interesantă de privit. (spune Umi)
-Și dacă Deus o să afle despre asta? Nu ți-e frică că te va pedepsi? (întreabă Uriel)
-Deus habar nu are că eu trebuia să protejez cheia. Și-a șters singur propriile amintiri. Desigur, poate să și le refacă când vrea. Însă nu cred că are un astfel de interes. La fel ca Deus și Grimm, noi, cei 9 Zei ai Creației ne-am plictisit de lumea actuală. O noră eră trebuie să înceapă. Iar dacă asta înseamnă sigilarea lui Deus, foarte bine. (spune Zeița)
-Cum te poți numi creație a lui Deus? (întreabă Emily supărată)
-Noi nu ne întoarcem spatele creatorului nostru. Dacă nu era Deus n-am fi avut viață, n-am fi fost aici. (spune Uriel)
-Naiv! Gândirea voastră nu face decât să vreau o lume nouă și mai mult. După cum am mai spus, cei 9 Zei ai Creației nu-l mai slujesc pe Deus de mult timp. Am ajuns la concluzia că nu există nicio diferență între noi și el. Deci, nu suntem nevoiți să ne supunem orbește lui. (spune Umi)
-Absurd! Deus este ființa care pune în mișcare tot universul. Fără el haosul ar fi mult prea mare. (spune Emily)
-Haos? Echilibru? Cine are nevoie de așa ceva. Chiar și voi, îngerii sunteți la fel ca noi. Oamenii, bestiile, zeii, nimeni nu e diferit față de nimeni. Chiar și noi suntem divinități într-o oarecare măsură. Putem crea, da viața, să ne construim propriile noastre lumi. Un părinte care cere de la copilul său supunere totală și-i ghidează toți pașii nu e altceva decât un părinte abuziv. Toți avem puterea de a crea. La rândul lor, Deus și Grimm sunt tot creații ale vidului. Nu există așa ceva ca și creator absolut. Dacă e să ne ghidăm după asta, ciclul creatorilor este nesfârșit. Orice lucru care există trebuie să fie creat de ceva, iar la rândul său, creatorul este o altă creație a cuiva, și tot așa. (spune Umi)
Emily și Uriel se privesc în ochi nedumeriți. Nu mai știu ce să creadă.
-Noi doar … (spune Emily)
-Deajuns! M-am săturat de voi. (spune Umi, iar un portal interdimensional se deschide lângă cei doi)
-Un portal?! (se miră Uriel)
-Mergeți înapoi! Camarazii voștri vă așteaptă. Însă orice faceți nu mai are vreo relevanță. (spune Umi plecând)

Deus și Death stau față în față. Atmosfera este destul de tensionată.
-N-am vrut niciodată să se ajungă aici, Death. Poziția mea de creator mă face să mă simt inconfortabil atunci când trebuie să pedepsesc una dintre creațiile mele. (spune Deus)
-Mă lași cu tot discursul ăsta enervant! Din perspectiva mea nu ești într-o asemenea poziție încât să mă poți pedepsi. (spune Death)
-Înțeleg de ce ești supărat. Îți promit că sacrificiul pe care toți o să-l facem nu va fi în zadar. Nu mai vreau să văd atât de mult haos. Lumea a luat-o razna. Nici chiar eu nu o mai pot controla. Este nevoie de o altă ființă supremă ca să creeze o lume unde ordinea și echilibrul să predomine. Sunt sigur că după ultimele săptămâni ți-ai dat și tu seama. (spune Deus)
-Și de ce trebuie să distrugi totul pentru asta? Dacă mă întrebi pe mine haosul din lume poate fi îndreptat. Nu e nevoie să recurgi la așa ceva. Crezi că o lume nouă va fi liberă de haos? Niciodată! La un moment dat tot va apărea. Haosul o să existe mereu. (spune Death)
-Asta vine din partea unei ființe imperfecte, ca și tine. N-ai cum să înțelegi pentru că tu însuți ești rezultatul haosului. Liberul arbitru nu face nimic decât să distrugă. O voință universală și unilaterală va fi mereu cea mai bună, pentru că ea dă naștere. (spune Deus)
-Atunci hai să stabilim acum care dintre noi doi are dreptate. Echilibrul sau haosul? (spune Death)
-Înțeleg. Voiam să-ți dau șansa de a te retrage. Păcat, Death! (spune Deus)
Deus trimite niște rafale puternice de vând în direcția lui Death. Acesta este puțin împins, însă reușește să scape de ele. Patru forme de energie îl încolțesc pe Death. Acestea se îndreaptă spre el ca și cum ar vrea să-l strivească. Death folosește puterea cheii ca să le anuleze. Deus apare în spate și-l atacă pe Death cu ghearele. Moartea se ferește, dar este tăiat la braț. Acesta folosește putere cheii ca să lanseze mai multe atacuri de energie. Deus face un câmp de forță ca să se protejeze. Cei doi continuă să se atace unul pe celălalt.

Din depărtare, David, Anna, Alphiel, Claire și Seraphiel privesc lupta.
-Ăla e Death, nu! (spune Claire, mirată)
-Da, așa se pare. A pus mâna pe cheia sigiliului. (spune David)
-Asta înseamnă că suntem salvați! (spune Seraphiel fericit)
-Nu. Privește atent ce se petrece. Grimm nu e acolo dar ei tot se luptă. (spune Alphie)
-Nu-mi spune că … (zice Seraphiel mirat)
-Ba da. Death îl atacă pe Deus. (spune Alphie)
-Nenorocitul ăla! Cum îndrăznește? O să-i zbor capul când îl văd. Planul era să-l sigilze pe Grimm. (spune Claire)
-Nu! Moartea aia cretină! (spune Seraphiel)
Oare ce pui la cale, Death?” - gândește David
Lângă ei se deschide un alt portal interdimensional, din care ies Uriel și cu Emily. Aceștia încă sunt răniți. În momentul în care David îi vede închide celălalt portal.
-Emily, ești bine? (întreabă Claire, îngrijorată)
-Uriel! (spune Alphie)
-Da, suntem bine. (spune Emily)
-Aia este Pisica Death?! (întreabă Uriel, privind la lupta celor doi)
-Da. Ce s-a întâmplat acolo? De unde aveți rănile astea? (întreabă Alphie)
Emily privește supărată în sus.
-Pisica Death ne-a atacat. (spune Uriel)
Toți rămân șocați.
-Nu pot să cred! D. n-ar face niciodată așa ceva. (spune Anna)
-Așa este. Ceea ce spune Uriel este adevărat. (spune Emily)
-O să-l fac să plătească. (spune Claire)
-Care este motivul din spatele acțiunilor lui Death? Dacă știți, vă rog, spuneți-ne! (zice David)
-Nu știm nici noi singur. Zicea că vrea să-l sigileze și pe Deus, astfel o să creeze o lume nouă. (spune Emily)
-Fraierul ăla a înnebunit! Cineva trebuie să-i bage mințile-n cap. (spune Seraphiel)
-Pentru prima oară sunt de acord cu tine. (spune Claire, pregătindu-se de zbor)
-Claire, ce faci? (întreabă David)
-David, nu încerca să mă oprești. Mă duc acolo. O să-l opresc pe Death și-l voi salva pe Deus. (spune Claire)
-Vin și eu. (spune Seraphiel)
-Și eu. Încă mai pot zbura. Vreau să îmi confirm singură dacă ceea ce spuneți e real. (spune Alphie)
-Pisică Alphiel, ai grijă! Pisica Death nu mai este la fel. Din cauza cheii, o aură ciudată plutește în jurul lui. N-o să ezite să atace dacă-i stați în cale. (spune Uriel)
-Am înțeles! (spune Alphie)
-Să mergem! (spune Claire)
Cei trei îngeri își i-au zborul și merg în direcția lui Death.
-Ai grijă, Claire! (spune Emily)
Anna vine și o ajută să se ridice. Aceasta se uită la ea și-i zâmbește.

Deus continuă să-l atace pe Death cu energie. Cei doi s-au angajat într-o urmărire aeriană. Death își folosește agilitatea ca să se ferească de atacurile Demiurgului, însă nu poate riposta. Deus se teleportează în fața lui și-l atacă cu ghearele. Death face o tumbă în aer însă este lovit de un trăznet. Deus se spropie de el. De jos, din apă, un mănunchi de energie gri evadează și se pune între Deus și Death. Moartea bătrână apare chiar lângă Deus. Grimm își folosește puterile telekinetice ca să-l bage pe Death sub apă. Acesta nu se poate mișca. Între timp Grimm începe să-l atace din nou pe Deus. Acesta își i-a coasa și pornește. Cei doi se mișcă cu o viteză uluitoare. Sub apă, Death este imobilizat.
Îmi trebuie mai multă putere!” - gândește acesta
Corpul lui Death începe să strălucească, iar acesta scapă de telekinezia lui Grimm cu ajutorul abilității cheii de a anula energia. Băiatul revine doar ca să vadă că se află în mijlocul unei ploi de lovituri. Death își extinde aura și anulează atacurile de energie ale celor doi. Grimm începe să-l atace.
-La naiba! (spune Death, fiind împins înapoi de atacul lui Grimm)
-Ce-i? Credeam că ne vei opri. (spune Grimm)
Grimm apare în spatele lui Death și-l taie cu coasa.
-Atacurile energetice nu funcționează asupra ta, însă cele fizice da. (spune Grimm)
Death este rănit. Grimm atacă din nou. Death barează cu coasa. Un val de apă făcut de Deus se ridică din ocean și-l lovește de Death. Death este aruncat în sus. Se oprește în aer. Grimm apare deasupra și vrea să-l taie în zona gâtului. Death privește neputincios. Chiar când să lovească, Grimm se oprește brusc. 
-Huh! (se miră Death)
Acesta îi dă un pumn în burtă lui Grimm și se depărtează de el.
Ce s-a întâmplat? De ce a oprit atacul? Puteam să jur c-o să mor.” - gândește Death.
-Înțeleg. (spune Deus)
Grimm începe să râdă.
-N-am ce face. Se pare că nu pot folosi coasa asta împotriva ta. (spune Grimm)
-Ce vrei să spui? Și de ce te-ai oprit mai devreme? (întreabă Death)
-Prostule! N-am fost eu cel care s-a oprit. Coasa a fost. (spune Grimm)
-Coasa! (se miră Death)
-Da. Nu-mi spune că n-ai realizat asta deși ai fost moartea atâta timp. Coasa morții este vie. (spune Grimm)
-Vie? (întreabă Death, uitându-se la coasă)
-Da. Este o reflexie a voinței mele. O parte din mine care nu aparține de corp. Se pare că s-a atașat într-un fel foarte ciudat de tine. (spune Grimm)
-E ca și atunci. (spune Death, în timp ce-și amintește cu l-a atacat pe Grimm cu coasa, iar aceasta s-a oprit)
-Da, se pare că face la fel în cazul tuturor morților. Coasa nu va răni mortal pe niciuna. (spune Grimm)
-Înțeleg. Deci asta a fost. (spune Death)
-Copile, spune-mi un lucru. (zice Grimm)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Scopul tău nu este doar să mă sigilezi pe mine, ci și pe Deus. Se pare că cuvintele mele au ajuns într-un sfârșit la tine. Asta e voința ta proprie. Dar ce vrei să realizezi cu asta? (întreabă Grimm)
Deus stă doar și se uită la cei doi.
-Nu este evident? Vreau să-i salvez pe toți. Căile voastre sunt greșite. Nu faceți decât abuz de putere, dictatură. Vreau să opresc asta. Am să vă sigilez și-o să creez o lume nouă. O lume unde liberul arbitru va predomina și unde nimeni nu va mai trebui să se supună nimănui. (spune Death)
-Realizezi că ceea ce spui tu acum este definiția haosului, nu? (întreabă Grimm)
-Da. Însă nici ceea ce faceți voi nu este în regulă. Lumea asta poate fi salvată. Voi deveni eu autoritatea supremă și-i voi ghida pe toți. Dacă ființele vor să se războiască n-au decât. Fiecare va fi liber să facă ce vrea. Cine vrea pace asta va primi. Voi proteja pe oricine va dori și mă voi asigura ca cei de doresc să lupte să poată duce o luptă fără ce nu implică pe nimeni care nu are ce căuta acolo. Voi accepta răutatea, viclenia, răzbunarea, fățărnicia și le voi exploata la maxim. Voi oferi haos celor ce doresc haos și echilibru celor ce vor echilibru. (spune Death)
-Înțeleg! Dacă stau și mă gândesc mai bine ești chiar un puști interesant. La început am fost furios, însă acum încep să te înțeleg. Într-un final toți o să aveți același destin, moartea. Dacă mă întrebi pe mine ea este soluția. Moartea ne înapoiază vidului, de unde venim toți. Nici echilibru și nici haosul nu sunt ceea ce ne trebuie cu adevărat. Moartea este. (spune Grimm)
-Asta obișnuiam să cred și eu. Însă, așa de imperfectă, plină de naivitate și prostie, cum este viața, merită protejată cât se poate de mult. (spune Death)
-Asta e calea ta, nu a morții. Din momentul ăsta nu te mai consider moartea. În sfârșit ai găsit un drum al tău. Singura moarte de aici sunt eu. Tu ești Death. Dar, la fel cum tu crezi că viața merită salvată, eu cred opusul. Idealurile noastre se bat cap în cap. La fel cum tu ești pregătit să lupți pentru al tău, așa voi face și eu. (spune Grimm, fiind pregătit de atac)
-Discuțiile ca asta sunt inutile. Oricum totul se va termina. (spune Deus)
Deus începe să adune energie în jurul său. Grimm și cu Death îl atacă. Deus prinde cu o mână coasa lui Grimm, și cu o alta coasa lui Death. Acesta se teleportează. Death și Grimm încep un nou schimb de lovituri. Death pare mai încrezător.
Cât timp nu mă poate răni mortal cu coasa aia n-am de ce să mă tem.” - gândește Death, atacând puternic.
Grimm își folosește puterile și-i dă un picior în burtă lui Death. După îl lovește în cap. Băiatul zboară câțiva metri. Deus îl atacă cu energie galbenă, însă Grimm se ferește. Acesta și Demiurgul încep un nou schimb de lovituri. De data aceasta viteza la care se mișcă este prea mare chiar și pentru Death. Acesta privește uimit.
Și cu puterea cheii tot nu sunt la nivelul lor. Am crezut la început că am o șansă, însă … însă, asta e prea mult.” - gândește Death.
Grimm îl atacă pe Deus cu coasa. Acesta barează cu brațul. Grimm fortează, dar Deus îl ține pe loc. Corpurile celor doi încep din nou să-și piardă încet forma. Coasa lui Grimm strălucește. Acestuia încep să-i apară în minte tot felul de imagini aleatorii cu Death. Acesta îl vede pe Death, copil, pe vreme când era încă în viața. Acesta stă singur pe marginea unei prăpastii, afară fiind frig și zăpada. După, vede o imagine cu el plin de sânge, clipa morții. Întâlnirea lui cu Deus. Momente pe care acesta le-a petrecut cu Soul și Emily. Cum încerca să țină coasa în mână dar nu reușea. Momentul în care a devenit moartea. Death stând alături de un înger cu aripile foarte mari, luptând împreună. Prima întâlnire cu Nigg. Momente în care cei doi luau sufletele oamenilor. Imagini recente cu el fiind în lumea oamenilor, certuri cu Alphiel, bătăi cu Seraphiel, momente cu Anna.
Ce sunt astea?! Îmi arăți amintirile lui. De ce? … Huh! Înțeleg.” - gândește Grimm
Acesta oprește atacul, iar cele două ființe primordiale revin la normal.
-Grimm? (spune Deus)
Grimm stă și se uită la Deus. Moartea bătrână zâmbește.
-Nu pot renunța acum. Oricum voi muri dacă nu fac nimic. La naiba! (strigă Death)
Acesta adună din nou puterea cheii în jurul său și pornește la atac. Îl atacă pe Grimm. Acesta se ferește și ripostează. Grimm îl respinge pe Death. Deus vine din spate și-l lovește cu energie. Death este luat prin surprindere și lovit. 
-Deja încep să-mi pierd răbdarea, Death! (spune Deus)
Death se întoarce spre Deus și atacă. Cei doi se lovesc unul pe celălalt. Deus îi rupe coasa lui Death și-l înjunghie în burtă.
-La naiba! (spune Death, sângele începându-i să i se scurgă din gură)
-Îmi pare rău! (spune Deus)
Deus face un mănunchi de energie pe care îl trimite spre Death. Băiatul privește situația resemnat.
Ăsta mi-e sfârșitul? Poate c-am fost un prost pentru că am încercat să mă opun. Dacă ăsta este prețul libertății mele, nu regret nimic!” - gândește Death
Mănunchiul de energie se duce și lovește.

Alphie, Seraphiel și Claire ajung doar la câteva sute de metri de cei trei. Lumina pe care a produs-o atacul lui Deus ajunge și la ei.
-Să ne grăbim! S-a întâmplat ceva. (spune Alphie)
Cei trei sunt blocați de un câmp de forță ce nu le permite să înainteze. Scântei mici și roșii îi curpind. Încep să simtă o durere foarte puternică.
-La naiba! Un câmp de forță. (spune Seraphiel)
-Puterea lor este atât de mare încât s-au format diferite câmpuri de forță în jurul lor. În momentul de fața suntem prea slabi ca să mai înaintăm. (spune Alphiel)
-Asta e puterea ființelor primordiale! Nici măcar nu putem sta în apropierea lor. (spune Claire)

Atacul lui Deus a lovit pe cineva, însă spre mirarea lui, n-a fost Death.
-Poftim?! Sunt viu? (se miră acesta)
Death se uită în față și-l vede pe Grimm.
-Tu! ( se miră băiatul)
Grimm începe să râdă. Moartea bătrână se înalță în aer lângă Deus.
-Ce înseamnă asta, Grimm? Credeam că avem un scop comun. (spune Deus)
-Exact ceea ce vezi, Deus. Ai dreptate, avem un scop comun, însă niciodată n-am spus că suntem aliați. Bătrâne prieten, noi doi ne înțelegem unul pe celălalt fără probleme. Suntem la fel. E normal să vrem același lucru. Dar în timpul luptei, cred că am început să-l înțeleg și pe el. (spune Grimm, uitându-se la Death)
-Cineva ca tine să adopte o perspectivă nouă. Cred că asta este ceea ce se cheamă miracol. (spune Deus)
-Nimeni n-a mai fost în stare să țină pasul cu noi într-o luptă. Chiar dacă n-a fost la nivelul nostru, puștiul a luptat pentru cauza lui. Admir asta! Mai ales de la o creatură, ființă care n-ar trebui să aibă voință proprie. (spune Grimm)
-Nici nu are. Liberul lui arbitru este o iluzie care nu-l va duce nicăieri. (spune Deus)
-Oare așa să fie? Nu știu. Eu zic să-i dăm o șansă. (spune Grimm, în timp ce se gândește la ceea ce a văzut în momentul în care coasa i-a transmis amintirile lui Death)
-Ce vrei să spui? (întreabă Deus)
-Bătrâne prieten, să lăsăm creaturile să creeze aceasta ”nouă lume”! Poate ne vor surprinde. (spune Grimm)
-O concepție inferioară ca a lor nu va putea niciodată crea ceva benefic. Echilibrul trebuie să predomine. Haosul a ajuns la cote prea mari. (spune Deus)
-Sunt dispus să-ți dau o șansă Death. (spune Grimm)
-Poftim! (se miră băiatul)
Grimm își folosește puterile telekinetice ca să refacă bucățile din coasa lui Death, după care, se înjunghie singur în inimă. Când văd asta, atât Death, cât și Deus rămân stupefiați.
-Grimm! (strigă Death)
-Înțeleg! Îmi iubesc toate creaturile, dar nu le mai pot controla. Poate asta simte despre noi și acel ”vid” care ne-a dat viața. S-a terminat! (spune Deus)
-Probabil! … Death, am făcut asta pentru că ai potențialul să schimbi ceva. Las totul în seama ta. Puterile mele, îți aparțin din nou. (spune Grimm)
-Nu, stai! (strigă Death)
-Sigilează! (spune Grimm)
Întreg aerul din jur se adună într-un vortex imens. Cutremure încep din nou să cuprindă planeta. Grimm începe să strălucească, și o explozie puternică se produce. Unda de șoc îi acaparează pe Deus și Death. Aceasta se extinde cu o viteză uimitoare și-i lovește pe cei trei îngeri care nu pot înainta din cauza barierei. David, Anna, și ceilalți de jos nu scapă nici ei. Șocul începe să crape pământul de lângă ei, iar puterea acestuia îi aruncă pe toți. Emily fuge disperată încercând s-o prindă pe Anna de mână. Aceasta întinde mâna însă nu reușește. O baltă de sânge se formează în acea zonă.
Death și cu Deus se află în aceiași poziție. Death recuperează coasa albă după ce Grimm a fost sigilat. Cei doi se privesc în ochi. Death este mai hotărât ca niciodată să ducă treaba la bun sfârșit.
-Tu urmezi, Deus. Ești pregătit? (întreabă Death)
Deus zâmbește. 
Death îl atacă însă Demiurgul se ferește. Atacurile sale sunt inutile. Death încearcă să-l atace pe Deus dar spațiul din jurul lui se distorsionează. Death se oprește.
-Poftim! (spune acesta mirat)
Toată realitatea este alterată de puterea lui Deus. Coasa lui albă începe să se descompună la nivel molecular.
-Tu! (spune Death)
-Nu ți-o lua în cap doar pentru că Grimm a fost sigilat. Nu mai pot face nimic acum. Am o propunere pentru tine, Death. (spune Deus)
-Poftim! (se miră băiatul)
Îl putem vedea pe Deus cum vorbește, dar nu se aude nimic. Death este șocat de propunerea creatorului.

David, Emily, Anna și Uriel au fost puternic loviți de unda de șoc recentă. David se chinuie să-i caute pe ceilalți. Acesta îl găsește pe Uriel inconștient printre dărâmături.
-Uriel, ești bine? (întreabă David, lovindu-l peste față)
Uriel își revine.
-Pisica David, ce s-a întâmplat? (întreabă Uriel)
-Grimm, a fost sigilat. (spune David)
-Poftim! (spune acesta ridicându-se repede)
-Dar încă Death și Deus luptă. De ce mi-a fost frică n-am scăpat încă. (spune David)
La câțiva zeci de metri de cei doi, Emily este martora unui peisaj terifiant. Serafimul o găsește pe Anna având aproape tot corpul zdrobit. Rănile ei sunt severe, iar intestinele îi atârnă pe afară. Aceasta fuge cât de repede poate în direcția ei.
-Anna! Anna! Ești bine? (Serafimul își folosește energia vitală ca s-o vindece)

Death și cu Deus stau față în față. Ambii au o expresie foarte serioasă.
-Foarte bine. Accept propunerea ta. (spune Death)
-Splendid. Mulțumesc Death! Acum, dacă nu te superi, aș vrea să-mi înmânezi cheia sigiliului. (spune Deus)
-Bine. Dar nu uita ce ai promis, Deus. Mă aștept să-ți ți promisiunea. (spune Death)
-Odată dat, cuvântul meu înseamnă totul. Promit! (spune Deus)
-Prea bine atunci. (spune Death)
Acesta își închide ochii și începe să se concentreze. Energia albă a cheii îl învăluie. Încet, ea începe să dispară iar Death să-și revină la normal. Cheia, apare din nou sub forma ei inițială de cub în mâinile lui Deus. Death își pierde cunoștința și cade de la înălțime spre ocean. Deus îl privește cum cade. Chiar în momentul în care acesta este pe cale să se lovească de apă apare Seraphiel și-l salvează.
-S-s-eraph … (spune Death, fiind semiconștient)
-Nu spune nimic! Meriți să te dau de mâncare la rechini pentru ce-ai făcut. (spune Seraphiel)
-Îmi pare ră … (spune Death cu jumătate de gură)

Deus împreună cu Seraphiel, Alphie, Claire și Death se întorc jos, unde îi așteaptă restul. Death este inconștient.
-Deus, ce s-a întâmplat? (întreabă David)
-Am pierdut. Am ajuns la un consens cu Death. Se pare că sunt nevoit să adopt o nouă perspectivă. (spune Deus)
-D.! (spune Anna, fugind grăbită în direcția lui Death)
-Nenorocitul ăla! Totul e din vina lui. (spune Claire)
-Ar trebui să-i mulțumești, Claire. Din cauza lui mai ești încă în viața. (spune Deus)
-Deus! (spune Claire)
-Îmi pare rău pentru tot! V-am implicat în asta, copiii mei, și v-am obligat să suportați consecințele dorințelor mele. (spune Deus)
-Nu trebuie să-ți ceri scuze, Deus! Te rog! Dorința ta ar trebui să fie literă de lege pentru noi. Noi ar trebui să ne cerem scuze pentru că am pus viețile noastre deasupra! (spune Seraphiel, punându-se în genunchi)
-Ne pare rău! (spune și Alphie)
-Hai să uităm ce s-a petrecut astăzi. Haosul a dominat din nou iar lumea că aproape a fost distrusă. Acum că planul meu nu mai poate fi pus în aplicare, e timpul să restabilim singuri echilibrul. (spune Deus)
Acesta se înalță în aer. O masă mare de energie se adună în jurul lui și cuprinde tot pământul. O lumină albă, bruscă, împânzește totul, iar orașul este refăcut. Clădirile dărmânate sunt reconstruite, miile de oameni răniți sunt vindecați. Totul își revine.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă Anna)
-Deus, a dat timpul înapoi, înainte de lupta cu Grimm. Totul a revenit la normal. (spune David)
Aceștia se uită din nou la orașul plin de viața numit New York, oraș care în urma unor evenimente nefericite a fost distrus.  

Totul este negru. Se aude doar zgomotul produs de sirena unei ambulanțe de afară, și un mormăit. Este mormăitul lui Death. Acesta își deschide ochii și se trezește înapoi în apartamentul lui Alphiel. Se întinde puțin și se ridică. Este amețit.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă băiatul)
O imagine cu Nigg zâmbind îi tresare în minte.
-Nigg! Nu! … La naiba! (spune Death lovind peretele încăperii)
Pe ușă intră Alphiel.
-Văd că te-ai trezit. (spune Alphie)
-Alphie! Da. S-a terminat, nu? Nigg este … (spune Death)
-Da, este mort. Tu trebuie să înțelegi cel mai bine ce înseamnă asta. Cum te simți? (întreabă Serafimul)
-Obosit. Mă doare capul. Sigiliul ăla mi-a consumat prea multă energie. Aproape că m-a omorât. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Alphie)
-Apropo, ce s-a petrecut după? Ăsta e apartamentul tău. Cum? A fost distrus în timpul luptei cu Gabriel. (spune Death)
-Deus. A dat timpul înapoi și a refăcut toate stricăciunile pe care le-am cauzat. (spune Alphie)
Din spate se aude vocea Annei. Acesta merge spre Death. Îl îmbrățișează. Fata se ține de burtă.
-Mă bucur că ești bine! (spune Anna)
-Da, sunt bine. (spune Death)

Death, Alphie și Anna merg în camera de zi, unde îi așteaptă David, Claire, Emily, Uriel și Seraphiel. Atmosfera este puțin tensionată. Toți stau și se uită fix la Death. Băiatul privește rece în față.
-Bine că te-ai trezit! Trebui să vorbesc ceva cu tine. (spune David)
-Bine. Dar mai întâi, Emily, Uriel, îmi cer scuze! (spune Death)
Emily și Uriel se uită nedumeriți la Death. Claire se ridică.
-Crezi că niște scuze o să te ajute? Am avut încredere în tine și ne-ai trădat. (spune Claire)
-Nu, n-am trădat pe nimeni. Am făcut ceea ce-am crezut că e corect. (spune Death)
-Scutește-mă, imbe… (spune Claire, dar este întreruptă)
-Te iert! Știu că ți-a fost greu să treci peste moartea lui Nigg. Și ai avut multă presiune pusă pe tine. Nu sunt supărată. Mă bucur că totul este bine acum. (spune Emily)
-Emily! (spune Claire)
-Nici eu nu-ți port pică. În fond eu și cu Pisica Death suntem prieteni, nu? (spune și Uriel)
-Mulțumesc! (spune Death)
-Eu tot n-o să pot ierta un nesuferit ca tine. (spune Seraphiel)
-Cine are nevoie de scuzele tale? Dintre toți cei de aici tu ești cel mai nefolositor. (spune Death)
-Ce-ai spus? (întreabă Seraphiel)
Cei doi încep să se certe.
-Terminați! Nu vedeți că David are ceva de spus? (strigă Alphie)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Mulțumesc, Alphiel! Death, să continuăm de unde am rămas. Am o întrebare. Mai dorești să continui acest joc, sau ești pregătit să îți reiei îndatoririle de moarte? (întreabă David)
-Cred că oamenii au suferit destul în ultimele zile. Însă cum v-om face asta? Grimm a fost sigilat. Și din cât știu, de data asta n-a lăsat nici un pic din puterea lui în urmă. Chiar dăcă aș vrea, nu mai există moartea. (spune Death)
-Greșit! (spune David)
Acesta întinde mâna. Fragmente mici și sclipitoare de aură încep să se arate în jurul lor. Acestea se adună în mâna lui David și formează o sferă mică de energie.
-Alea sunt … Dar cum? (întreabă Death)
-De când te-ai întors aceste fragmente de energie plutesc în jurul tău. Asta este puterea lui Grimm. Cele 10% din puterea lui s-au întors la tine. (spune David)
-Înseamnă că pot să redevin moartea? (spune Death)
-Întocmai. În seara asta îți vei recupera puterile. Deus vrea să restabilim echilibru lumii cât mai repede, iar pentru asta avem nevoie de ajutorul morții. (spune David)
-Foarte bine. (spune Death)
-În sfârșit se termină! Pot să revin la postul meu. (spune Seraphiel fericit)
-Păcat! M-am distrat bine cu voi. Aș fi vrut să mai stați pe aici. O să-mi fie dor! (spune Uriel)
-Suge-o, ciudatule! Faptul că scap de tine e cel mai bun lucru. (spune Seraphiel)
Alphie îl lovește peste cap.
-Măcar atât poți face pentru greșelile pe care le-ai comis. (spune Claire)
-Da, ai dreptate. Trebuie să mă revanșez față de toți. (spune Death)
Anna îi privește pe toți dintr-un colț al camerei. Emily merge să o ajute. Fata se ține de burtă și mici pete de sânge se pot observa pe bluza ei.
-De ce nu-i spui nimic? Dacă va redeveni moartea înseamnă că … (spune Emily)
-Știu. Dar nu pot face asta. (spune Anna)
-Nu ești bine, Anna. Am reușit să opresc durerea și să-ți fac corpul să se miște, însă interiorul tău este făcut bucățele. Dacă oamenii o să moară din tu vei … (spune Emily)
-La un moment dat oricum mor. (spune Anna zâmbind)   

Oamenii de peste tot încă simt repercursiunile acțiunilor lui Death. Chiar dacă Grimm a salvat câteva zeci de mii de suflete, încă mai există milioane de oameni care trebuiau să moară dar n-au făcut-o. Un centru de ajutorare din India nu mai poate face față. Mii se oameni stau întinși și suferă îngrozitor de pe urma rănilor grave ce nu pot fi vindecate. Asistentele nu mai pot face față. Blonavii din spitale strigă că vor să moară. Se organizează diferite proteste, întruniri și slujbe religioase.  
-Asta este pedeapsa Lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Bucurați-vă, fraților! Nu mai este mult până la a doua venire a Lui pe pământ. (spune un preot în timpul unei slujbe)
Pe stradă, așa-ziși vraci și magigieni fac tot felul de incantații.
-Poștilor! Zeul morții a fost supărat. Iar acum nu ne mai binecuvântează cu darul ei. Rugați-vă lui și cereți-i iertare! Doar așa o să revină moartea. (spune un vraci)
În fața lui stau sute de oameni în genuchi. Aceștia fac un ritual prin care se roagă zeului morții.
-Iartă-ne, o atotputernică moarte! Te rog vin-o și judecă sufletele noastre! (spun oamenii în cor)

Anna stă pe terasa blocului. Vine Death. Fata se uită la cer.
-Deci, n-o să te mai văd niciodată? (întreabă Anna)
-Îmi pare rău! Oamenii nu pot să vadă moartea. Așa trebuie să fie. (spune Death)
-Știi, aș putea spune că tu ești cel ce mi-a distrus viața. (spune Anna)
-Îmi pare rău! Dacă știam că o să te trag după mine în toată povestea asta nu te-aș fi abordat niciodată. (spune Death)
-Nu. Nu e ceva rău. Nu sunt supărată. Poate că ar trebui să fiu. Însă nu mi-e nici teamă. Niciodată nu mi-a fost. Și nu înțeleg de ce. Adevărul e că niciodată nu m-am considerat specială. Eram doar o fată banala care n-a ieșit niciodată în evidență. Dar,… dar pentru că tu m-ai băgat în seamă m-am simțit diferită. Mereu am știut că nu ești ca restul. Și când am afalt cine ești cu adevărat am vrut să știu și mai multe. Am vrut să cunosc lumea ta, o lume inaccesibilă oamenilor obișnuiți. În felul ăsta aș fi devenit unică. (spune Anna)
-Prostii! Din start, fiecare suflet creat este unic. Faptul că niciodată nu te-ai simțit specială te-a făcut unică. N-am să-ți țin un discurs siropos în care să-ți zic cât de specială ești. Nu e stilul meu să fac asta. Asta nici un contează. Gândește-te doar că tu ești persoana pentru care eu, un proscris căruia nu-i păsa de nimeni, a luptat atât de mult. Dacă mă întrebi pe mine asta este ceva special. (spune Death)
Fata se apropie de Death și îl sărută. Are lacrimi în ochi.
-Nu vreau asta. (spune Anna)
-Este inevitabil. Niciodată afecțiunea nu va câștiga în fața eternității. Trăiește-ți viața, Anna! Până în clipa în care voi veni după tine să te trec dincolo. Ține-te de ea cât mai mult, pentru că, locul în care mergi după nu e nici pe departe la fel de fascinant ca ăsta. (spune Death)
-Nu vreau. Vreau să fiu cu tine. (spune fata)
-Nu poți. (spune Death)

După câteva minute, toți s-au adunat în cameră pentru momentul mult așteptat. Death și David stau față în față. David ține puterile lui Death în mână.
-Deci ăsta e sfârșitul? O să-mi fie dor de el. (spune Alphiel)
-Oi, Alphiel, nu te-am mai văzut niciodată așa. Nu credeam că ai sentimente. Credeam că ești la fel de rece ca și frigiderul meu. (spune Seraphiel)
Alphie se întoarce zâmbind.
-Mai spune o singură vorbă și o să te bag eu într-un frigider. (spune Alphie)
-Terminați odată! (spune Claire)
-Ești gata? (întreabă David)
-Da. (spune Death)
David îi dă sfera de energie lui Death. Acesta o absoarbe în corpul său. Aura neagră a morții începe să se simtă în cameră.
Sfârșitul jocului. La început n-am vrut decât să-i învâț pe oameni o lecție. Îi consideram ființe enervante, proaste, arogante și nesemnificative. Poate încă îi consider la fel. Da. Nu s-au schimbat prea multe. Însă eu, moartea, eram exact ca ei. O ființă arogantă și egocentristă. Viața chiar merită trăită!” - gândește Death, în timp ce mai multe imagini cu avetura lui din lumea oamenilor îi apar în minte.
Corpul lui Death rămâne în urmă, fiind ars de energia produsă de aura lui. Acesta își reia de data asta doar forma spirituală. Anna privește atentă. Transpiră. Chiar după ce Death redevine moartea, fata leșină. Toți din cameră sunt surprinși. Aceștia se duc spre ea strigându-i numele. Însă este în zadar. Ea nu mai aude nimic.

Tot pământul sărbătorește. Azi este ziua în care a revenit moartea. Oamenii încep din nou să moară. Într-un ritm foarte alert, moartea își face simțită prezența. Parcă nici nu dispăruse. Însă sufletele lor rămân încă atașate de pământ. Este datoria lui Death să le treacă dincolo. O sărbătoare uriașă izbugnește în fiecare colț al lumii. Oamenii ce suferă, bolnavii, toți primesc ceea ce merită, moartea. Toată lumea iese în stradă pentru a sărbătorii. Unii se roagă, alții mulțumesc morții pentru că și-a reamintit de ei. Cert e că pentru prima oara, moartea este primită cu bucurie și spirit de sărbătoare, nu cu lacrimi și ură.

Între timp trupul Annei a fost așezat pe pat. Corpul fetei este distrus de la picioare până șa brâu. Toți stau în jurul ei. Anna își recapătă încet cunoștința.
-Alphie, nu poți face ceva? Tu ai salvat-o și ultima oară. (spune Death agitat)
-Îmi pară rău! Rănile astea sunt mult mai severe. Nu pot face nimic. (spune Serafimul)
-La naiba! (spune Death)
-D.! (mormăie Anna)
-Nu vorbi. (spune moartea)
-Cum de pot să te văd? Parcă oamenii obișnuiți nu pot … (spune Anna, dar o tuse îi încheie propoziția)
-Ți-am zis să nu spui nimic. Oamenii care sunt pe cale să moară pot vedea moartea. Nu, aș spune că tu ești deja moartă. Nu mai rămâne nimic de făcut decât să te trec dincolo. (spune Death)
-Înțeleg. Mă bucur! (spune Anna zâmbind)
-De ce? Dacă mi-ai fi spus aș fi oprit asta. N-aș fi luat puterile. (spune Death)
-Tocmai de asta. Nu voiam să ai nici un dubiu. Ăsta e lucrul corect. Eu am vrut să... (spune Anna)
Fata nu termină ce are de zis căci moare. Death o ține de mână. Lui Alphie îi curg niște lacrimi în timp ce Emily plânge în brațele lui Claire.
-Vă rog, ieșiți afară! (spune Death)
Ceilalți îl ascultă și ies din încăpere. Death privește trupul mort al fetei. Acesta își scoate coasa. Moartea zgârie puțin trupul, după care spiritul Annei iese afară.
-Ce se petrece? (întreabă Anna speriată)
-Ăsta e sufletul tău. Te afli în etapa de tranziție a morții. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Anna)
-Îmi pare rău! E doar vina mea. (spune Death)
-Nu. Ți-am spus. Nu regrat nimic. Desigur, aș fi vrut să trăiesc mai mult, să descopăr lumea asta. Însă nu sunt supărată. Mă bucur că am avut ocazia să te întâlnesc! (spune Anna zâmbind)
-Înțeleg. Ești gata atunci? (întreabă Death)
-Da. Fă-o, te rog! (spune Anna)
-Nume: Anna Willson; Vârsta: 17 ani; Cauza morţii: hemoragie internă; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecată pentru faptele tale. Rest în peace!
Death înjunghie spiritul Annei cu coasa. Aceasta începe să strălucească. Fata se uită la Death în timp ce începe să dispară. O lacrimă se prelinge pe fața morții.
-Adio! (spune Anna)
Death cade în genunchi.

După un timp, Alphiel merge să vadă care este situația. Serafimul deschide ușa însă nu-l găsește pe Death. Pe pat este doar corpul neînsuflețit la Annei. 
-A plecat, huh?! (spune Alphie)
Îngerul se duce lângă corpul fetei.

Pe acoperișul unei clădiri stă Death. Acesta privește cerul. David apare în spatele lui.
-Știai tot timpul, nu? Știai că Anna o să moară. (spune Death)
-Da. (spune David)
-Deci asta este ideea lui Deus despre o lecție învățată. (spune Death)
-Moartea fetei a fost decisă în momentul în care te-a cunoscut pe tine. (spune David)
-Dar Nigg? (întreabă Death)
-La fel și el. (spune David)
-Înțeleg. (spune Death)
-Death, mereu ai fost o persoană rece, singură, care nu avea pe nimeni. Cineva ca tine nu ar fi putut niciodată înțelege cum se simt oamenii atunci când se confruntă cu moartea. De asta a fost nevoie să … (spune David)
-Știu. De asta a fost nevoie ca Nigg și Anna să moară, nu? Pentru că m-am apropiat de ei. Doar așa pot simți moartea pe propria mea piele. Chiar dacă eu sunt moartea, niciodată n-am simțit repercurisiunile ei. Huh! E aiurea! Ce contează? N-ar trebui să-mi pese. În fond nu eu am murit. Dar totuși … (spune Death)
-Spune-mi sincer, ce crezi despre moarte în momentul de față? (întreabă David)
-O urăsc! (spune Death privind cerul)
Pe cer sunt arătate imagini cu Nigg și Anna.

Va continua în ultimul capitol: ”D.!”  
Sus In jos
Cristi
Kaigai
Kaigai
Cristi

Ryo : 2
Likes : 5

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeDum Sept 13 2015, 00:44

Salut, foarte bun acest fic (mă rog, scenariu). Abea aștept următorul capitol, de altfel pot spune că îmi place foarte mult că a murit Nigg şi Anna pentru că în majoritatea poveştilor/anime-urilor majoritatea personajelor care sunt apropiate de personajul principal nu pot să moară în ochii altor scriitori etc . De asemenea ai avut o temă bine definită, aceasta fiind moartea. Sper să continui şi să faci ceea ce-ți place, multă baftă pe viitor.
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeVin Sept 18 2015, 15:32

Salutare omaeni buni! Cu acest capitol se încheie și aventura lui Death. Ce să spun? Au trecut repede cele 12 capitole. Parcă abia acum m-am apucat de scenariu. Capitolul de azi este ceva mai lung pentru că este ultimul, însă închide de tot aventura morții în lumea oamenilor. Mulțam fain celor ce au avut răbdarea și rezistența să citească toate capitolele, și rog ca topic-ul să mai fie lăsat la fic-uri în desfășurare măcar o săptămână. Voi mai posta ceva peste câteva zile. Aș vrea, dacă există, ca și cei ce au citit dar n-au comentat până acum să-și lase o părere despre întreaga serie. Chiar sunt curis ce aveți de zis. Bun. N-o mai lungesc. Bucurați-vă de ultimul capitol!


Capitolul 12
D.!

Imagini neclare. Nimeni nu-și dă seama ce se petrece. Totul e vag. O serie de secvențe tulburătoare trec prin fața ochilor celui ce privește. Un oraș pustiu, în mijlocul nopții. Vocea unei fete speriate se aude în spate. O baltă mare de sânge pe jos. Se aud niște lanțuri. Se pare că o fata e legată. Nu i se vede prea bine fața. Imaginile se schimbă mult prea repede. Auzim cum țipă. Lângă ea stă o creatură ciudată. N-are formă. E ca o mixtură de umbră și lumină. Conturul ei pare oarecum uman, însă înfățișarea-i deloc. I se văd doar ochii, albi și goi. Râde. Se bucură. Fata în lanțuri țipă din nou. Îi vedem fața. Este Anna.
-Ajutor! (spune aceasta)

Tocmai atunci Death tresare. Imaginile acestea au apărut ca o viziune în mintea băiatului. Este derutat. Transpirația i se poate vedea pe frunte. Acesta nu se poate abține și tremură. Nu știe ce să creadă.
La naiba! E a treia oară săptămâna asta. Ce se petrece? Anna! … Nu, n-are cum. Când l-am întrebat, Deus mi-a spus că-i bine. N-am de ce să-mi fac griji. Dar totuși, aici vorbim de Deus, acea ființă care ne-a manipulat pe toți și-a fost gata să sacrifice întreg universul pentru scopurile proprii.” - gândește acesta.
Moartea se află în fața unei case uriaș. Deafpt, pare mai mult un conac decât o casă. Privește spre geamul unei încăperi de la etajul doi. Încă arde lumina.
-Deci acolo e următorul. (spune acesta)
Băiatul intră în casă. Se uită prin împrejurimi. Totul e un dezastru. Urcă scările.
Oamenii ăștia! A trecut deja o lună de când mi-am reluat atribuțiile morții. N-am avut deloc timp să mă odihnesc. Sunt atât de multe suflete de transportat. Dacă Nigg ar fi fost cu mine era mult mai ușor. Chiar simt lipsa unui asistent.” - gândește acesta
Death ajunge în fața unei uși. O deschide. Înăontru un miros puternic de cadavru în descompunere. Muștele au început să se adune. Lumina încă arde. La birou, trupul mort al unui bărbat, în jur de 50 de ani, suprapoderal. Death merge spre el.
-Huh! Îmi pare cunoscut … Stai așa! El a fost unul dintre profesorii mei cât timp am umblat la școală. Domnul Fringe, preda istorie. Ce sfârșit oribil pentru cineva ca el.(spune Death)
Băiatul atinge cadavrul cu coasa. Spiritul domnului Fringe părăsește trupul și apare în fața lui. Acesta pare puțin revoltat.
-Ce ți-a luat atât? Ai idee cum m-am simțit blocat în bucata aia de carne putrezită? (spune profesorul, revolatat)
-Huh?!
-Nici un ”huh”! Tu ești moartea, nu? (întreabă din nou)
-Da, eu sunt. M-a surprins reacția ta. Rar așa oameni ca tine. (spune Death)
-Oricum, fă odată ce-ai de făcut. Nu mai suport lumea … Stai așa! Îmi pari cunoscut. Te-am mai văzut undeva? (spune profesorul)
-Nu fi absurd. Sunt moartea. N-are cum să ne mai fi întâlnit. (spune Death)
-Ai dreptate. La ce m-oi fi gândit? Și ce-o să se întâmple cu mine acum? La ce păcate am probabil o să mă aruncați în cazanul cu smoală. Știi, sunt profesor, și m-ai aveam obiceiul să mi-o trag cu câte-o elevă. Dar nu era doar vina mea. Și ele voiau. (spune profesorul) 
-Asta nu depinde de mine. Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Profesorul)
-Nume: Albert Fringe; Vârsta: 53 de ani; Cauza morţii: atac cerebral; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecată pentru faptele tale. Rest în peace! (spune acesta, după care îl taie pe domnul Fringe cu coasa)
Spiritul acestuia începe să strălucească și dispare. Domnul Fringe are o expresie  ce-i trădează bucuria. Death strânge din dinți și oftează. Își aduce aminte de conversația lui cu Grimm.

*Flashback*
-Realizezi că ceea ce spui tu acum este definiția haosului, nu? (întreabă Grimm)
-Da. Însă nici ceea ce faceți voi nu este în regulă. Lumea asta poate fi salvată. Voi deveni eu autoritatea supremă și-i voi ghida pe toți. Dacă ființele vor să se războiască n-au decât. Fiecare va fi liber să facă ce vrea. Cine vrea pace asta va primi. Voi proteja pe oricine va dori și mă voi asigura ca cei de doresc să lupte să poată duce o luptă ce nu implică pe nimeni care nu are ce căuta acolo. Voi accepta răutatea, viclenia, răzbunarea, fățărnicia și le voi exploata la maxim. Voi oferi haos celor ce doresc haos și echilibru celor ce vor echilibru. (spune Death)


-Probabil! … Death, am făcut asta pentru că ai potențialul să schimbi ceva. Las totul în seama ta. Puterile mele, îți aparțin din nou. (spune Grimm)
-Nu, stai! (strigă Death)
-Sigilează! (spune Grimm)
*End of Flashback*

Lumina din încăpere se stinge. Death merge spre fereastră. Este agitat.
Tsh! Nimic nu s-a schimbat. Am promis că voi face o lumea nouă, unde să mai mai existe granițe între nicio ființă. Grimm a spus că se bazează pe mine și totuși … sunt aici, făcând din nou treaba murdară pentru Deus. În ritmul ăsta nu voi … ” - gândește Death

La câteva zile distanță are loc înmormântarea profesorului. În cimitirul de lângă deal, toată școala s-a adunat să-și i-a rămas bun. Printre aceștia este și Alphiel, care predă matematică la aceiași școală. Death stă la câțiva metri mai în spate. Observă evenimentele de la distanță. O mulțime de oameni triști stau în fața sicriului. Chiar dacă tristețea lor este evidentă, aceștia nu îndrăznesc să mai comenteze. Chiar dacă domnul Fringe a murit subit, e mai bine să ai parte de moarte decât o eternitate de suferință pe Pământ. După ce înmormântare este gata lumea pleacă spre casă pe aleea principală. Alphiel stă de vorbă cu încă doi profesori. În fața ei apare Death. Alphie se oprește. Ceilalți doi profesori nu știu ce se petrece, din moment ce nu-l pot vedea pe băiat.
-Domnișoară Alphie, sunteți bine? (întreabă unul dintre profesori)
-Da. Am uitat ceva. Vă rog să mergeți fără mine. (spune Alphie)
-Desigur. Cum credeți. Dar dacă aveți nevoie de ajutor vă stăm la dispoziție. (spune profesorul mai bătrân)
-Nu este nevoie. Mă descurc. Mulțumesc! (spune Alphie zâmbind)
Cei doi profesori își continuă drumul. Alphie și Death stau față-n față.
-Salut! (spune moartea)

Aceștia s-au așezat pe o bancă mai discretă, chiar sub un pom uriaș. Stau câteva secunde și se uită în gol. Nu spun nimic.
-Asta e prima oară când dai un semn de viață în ultima lună. Ești fără speranță! Numai tu puteai să dispari așa. (spune Alphie)
-Îmi pare rău! (spune Death)
-Lasă scuzele! În schimb poți să mă complimentezi și să-mi spui că-s drăguță. Așa-i c-am devenit mai drăguță de când nu ne-am văzut? (întreabă Alphie zâmbind)
-Da. Dacă mă uit mai bine așa este. Chiar că ești drăguță! (spune Death)
Alphie roșește. Nu se aștepta la replica asta.
-Stai, ce-ai zis!? (spune Serafimul)
Death începe să râdă.
-Îmi pare rău! Voiam să fac asta demult. Asta e pentru toate momentele când ai profitat de slăbiciunile mele umane. (spune Death)
-Death, o să te … (spune aceasta nervosă)
-Mulțumesc pentru tot! (spune Death)
Alphie încremenește. Privește în gol, rușinată.
-Ești un cretin! N-ai de ce să-mi mulțumești! (spune Alphie)
Se lasă un alt moment de liniște peste conversația celor doi.
-Deci, ce vrei? Știu că ești genul de persoană care se arată numai când vrea ceva. (spune Alphie)
-Nu știu nici eu. Simt că sunt pe cale să repet greșeala ce-am făcut-o înainte. Mi-e frică să fac ceva care să rănească alte ființe nevinovate. (spune Death)
-La ce te referi? (întreabă Alphie)
-Ceva nu este în regulă cu Anna. Știu că Deus mă minte atunci când spune că totul este bine. Plus că, n-am renunțat la idealul meu. Vreau să creez o lume nouă. Doar să stau și să fac pe moartea nu va răscumpăra greșeala ce-am făcut-o în trecut. Totuși, mă tem că dacă acționez am s-o repet din nou. Mi-e frică să nu rănesc iar ființe nevinovate, dar dacă nu fac nimic, situația mea n-o să se schimbe. (spune Death)
-Ești mai greu de cap decât credeam. Adevărul e că și eu mi-am pierdut încrederea în Deus după cele întâmplate. Fiind un înger, nu pot să mă opun lui, fie că-mi place, fie că nu. De asta am fost așa fascinată de tine. Mi-ai plăcut din prima clipă! Niciodată n-am crezut că ceea ce-ai făcut tu a fost greșit. De asta am fost lângă tine până-n ultima clipă. Ba din contră. Cred că ceea ce-ai făcut se potrivește cel mai bine cu idealul tău. O lume în care fiecare e liber să facă ceea ce vrea. E normal să fie consecințe. Nu poți salva pe toată lumea. Însă dacă reușești să-ți duci idealul până la capăt, ai avea o șansă să mulțumești pe toată lumea. (spune Alphie)
-Înțeleg! (spune Death zâmbind)
-Acum îmi dau seama de ce ești o persoană atât de specială pentru el. (spune Alphie)
-Prin el te referi la … (spune Death, dar nu este lăsat să termine)
-Da. Unul dintre motivele pentru care am vrut să te cunosc este datorită lui. Eram curioasă de persoana pe care el o consideră ”un frate mai mic”. (spune Alphiel)
Vântul începe să bată cu putere. Camera urmărește două frunze care sunt ridicate dinspre banca pe care stau cei doi, spre cer.

Death se plimbă prin cimitir. Acesta trece pe lângă fiecare mormânt, până ajunge în fața unei statui ce înfățișează moartea. Statuia arată un schelet ce are o robă asemănătoare cu Death, și o coasă în mână.
-Dacă ar ști oamenii cât de aproape de adevăr este reprezentarea lor a morții. (spune acesta)
Coasa lui Death începe să strălucească. Death o ridică.
-Huh?! (se miră acesta)
O lumină orbitoare pulsează dinspre coasă. Death este orbit pentru câteva secunde. Când își revine realizează că se află într-o altă dimensiune. Totul în jur este gri. Nu există spațiu, timp, viață, materie, nimic.
-Unde sunt? (întreabă Acesta)
-Salutare, Death! (se auzi o voce familiară)
Moartea se întoarce și-l vede pe Grimm.
-Tu ești, Grimm?! (spune băiatul)
-Da, și nu. Eu sunt o reprezentare a conștiinței lui Grimm. Din marea masă de conștiințe care alcătuie ființa cunoscută drept Grimm, eu sunt una dintre ele. Noi doi ne cunoaștem de mult timp, Death. Eu sunt coasa morții. (spune Grimm)
Death se uită la coasă, pe care o ține încă în mână.
-Deci tu erai? De ce mi te arăți tocmai acum? (întreabă Death)
-Pentru că niciodată n-am considerat relevantă prezența mea. N-ai avut nevoie până acum de ajutor de la mine. (spune Grimm)
-Și-acum am? (întreabă băiatul)
-Este vorba despre viziunile pe care le tot ai. (spune Grimm)
-Dacă știi ceva despre ele spune-mi! (zice moartea tânără)
-Tu și cu acea femeie aveți o legătură emoțională foarte puternică. Din cauza asta e foarte probabil ca ceea ce vezi tu să fie adevărat. Nu cred că mai are rost să-ți spun că Deus nu e cea mai de încredere persoană. (spune Grimm)
-Atunci Anna este în pericol! (spune Death)
-Da. Cred că acea ființă vrea să-i distrugă sufletul. În acest fel existența ei va fi ștearsă complet. (spune Grimm)
-Poftim?! Dar ce de? (întreabă Death)
-Nici chiar eu nu-ți pot da un răspuns la asta. (spune Grimm)
-Credeam că Anna a ajuns în Rai. N-ar trebui să-i fie mai bine acolo? (întreabă din nou băiatul)
-Lasă-mă să-ți spun ce este Raiul defapt. O dimensiune împărțită în două. O parte cu care ești deja destul de familiar, unde stau îngerii și Deus, iar cealaltă parte este locul în care sufletele oamenilor sunt trimise. Însă partea mai puțin cunoscută a raiului este controlată în totalitate de Deus. Raiul este un amalgam de dimensiuni de buzunar. Fiecare suflet primește o dimensiune mică, proprie, care se află sub comanda lui. Orice suflet poate să facă ce vrea în propria dimensiune … atâta timp cât e singur. Se pare că o ființă necunoscută a pătruns în dimensiunea de buzunar fetei și vrea să-i șteargă existența. Deus, având control absolut, sigur știe de cele ce se petrec. Nu doar atât. Sunt sigur că el este în spatele acelei ființe misterioase. (spune Grimm)
-N-are nici un sens. De ce-ar vrea Deus așa ceva? (întreabă Death)
-Din cauză că fata aceea nu este un om obișnuit. (spune Grimm)
-Poftim?! Ce vrei să spui, Grimm? (se miră băiatul) 
-La început nici eu nu mi-am dat seama. Dar cert este că am simțit o energie misterioasă venind din partea ei. Nu era umană, și nici angelică. Dacă ar fi s-o descriu, seamăna mai mult cu mine și cu Deus. Nu știu cine este. Dar mi-am amintit ceva. Am mai văzut-o pe fata asta, acum multe milioane de ani. (spune Grimm)
Fața lui Death rămâne încremenită când aude acest lucru. Tremură. Nu poate crede ceea ce aude.
-Îți voi arăta. (spune Grimm)
Moartea bătrână îl apucă pe Death de mână.

*Flashback*
Grimm îi arată lui Death o imagine pe care acesta a văzut-o acum mult timp. O planetă mică, goală, în mijlocul universului. Pe aceasta planetă stă Anna, goală. Se roagă în timp ce plânge. Lacrimi de sânge curg din ochii fetei.
*End of flashback*

În timp ce conștiința lui Death a fost transportată într-o altă lume pentru a comunica cu Grimm, o parte din corpul său astral a rămas în cimitir. Death privește spre statuie. Are o privire înghețată. Nu se mișcă. În spatele lui apare un individ cu părul roșu, lung. Acesta se uită la Death.
-Huh?! Ești bine? (întreabă acesta)
Bărbatul se plimbă pe lângă Death. Nu știe ce se petrece cu el. Îl atinge.
-Hei, trezește-te! (spune acesta)

-Nu poate să fie adevărat! Ea chiar este Anna? Cine este defapt? (întreabă Death)
-Nici eu nu știu. Am văzut-o o singură dată. Când l-am întrebat pe Deus despre identitatea ei mi-a spus că este cea mai mare greșeală pe care el a făcut-o vreodată. N-am înțeles prea bine, și nici nu mi-a păsat. Dar era clar că nu voia să vorbească despre ea.  Moartea ei n-a fost întâmplatoare. Și nici a micuțului elf. Deus s-a folosit de tine. Pe lângă lecția pe care ți-a dat-o, acesta a scăpat și de niștii ființe ce reprezintă un pericol pentru ”echilibrul” la care ține atât de mult. (spune Grimm)
-Și Nigg!? 
-Da. Elf-ul ăla a fost un hibrid între un Arhanghel și unul dintre cei 9 Zei ai Creației. Cine știe cât de puternic ar fi putut ajunge. O asemenea forță sigur ar fi stricat balanța dintre haos și ordine. (spune Grimm)
-Deci e doar vina lui Deus. Nenorocitul ăla! (spune Death)
-Soarta elf-ului a fost decisă, dar pentru fată încă nu este prea târziu. Vrei s-o salvezi pe Anna? (întreabă Grimm)
-Mai întrebi? Normal. (spune Death)
-Foarte bine atunci. (spune Grimm)
Moartea bătrână pune mâna pe coasă. Aceasta începe să strălucească.
-Ce este asta? (întreabă Death)
-De obicei nimeni nu poate pătrunde în acea parte a Raiului din cauza lui Deus. Cu puterea pe care ți-am dat-o acum tu ai să poți. (spune Grimm)
-Cum? (spune Death)
-Nu este așa simplu. Poți deschide portalul doar într-o Biserică ce poartă numele unui Arhanghel. Cea mai apropiată Biserică este cea a Sfântului Arhanghel Mihail. Acolo poți deschide portalul spre Rai. Dar înainte de asta, ca să ajungi acolo vei trece prin purgatoriu. (spune Grimm)
-Purgatoriu? Chiar există așa ceva? Credeam că-i doar un loc fictiv de care se agață și ultima speranță de salvare a oamenilor. (spune Death)
-Mai mult sau mai puțin. Mitul purgatoriului a fost interpretat greșit. Nu este un loc pentru oameni, e mai mult o mare mașină de reciclare. (spune Grimm)
-Ce?! (se miră Death)
-Când un spirit este distrus, el ajunge în purgatoriu. Ba nu. Ceea ce mai rămâne din energia lui ajunge acolo. Ființele de acolo sunt doar niște proiecții vagi ale conștiinței lor. Sunt ca și pierdute. Deus folosește acea energie ca să de-a naștere la noi suflete. Mai pe scurt, e un loc ce pregătește suflete spre reîncarnare. Îngerii, bestiile, orice ființe spirituale ajung acolo după ce mor. Va trebui să ai grijă. Nu ști peste cine vei da. (spune Grimm)
-Stai așa! Asta e prea mult. Anna, purgatoriul, toate vin deodată. (spune Death)
-Înțeleg că ai nevoie de timp ca să te gândești la asta. Dar nu ai. Sufletul fetei nu va rezista mult. Iar dacă va fi distrus și ajunge în purgatoriu o să fie prea târziu. (spune Grimm)
-Știu asta. La naiba! Acum nu mai am nici-un dubiu cu privire la ceea ce-ar trebui să fac. (spune Death)
-Fii atent! Nu știi peste cine vei da acolo. (spune Grimm)
-Voi învinge pe oricine-mi va sta în cale. Eu sunt moartea! N-o să pierd. (spune Death)
Grimm se uită la Death, după care începe să dispară încet. Lumina care l-a adus pe Death aici strălucește din nou. Moartea revine la normal. 

Acesta se trezește în cimitir, chair în locul în care era adineauri.
-Whoa, te-ai trezit! (se auzi o voce)
Death îl vede pe tipul cu părul roșu de mai devreme.
-Tu cine ești? … Stai! Mă poți vedea? Asta înseamnă că ești înger. (spune Death)
-Da, ai ghicit. Iar tu ești Death, nu? În sfârșit am ocazia să te întâlnesc personal. (spune tipul misterios, fiind foarte entuziasmat de întâlnire)
-Huh! Mă cunoști? (întreabă acesta)
-Ce întrebare e asta? Ești o legendă vie. Tu ești cel ce l-a sfidat pe Deus. Adeptul unei noi forme de existentă. Să știi că acțiunile tale au influențat mulți îngeri ca și mine. Ești destul de faimos. Sunt de acord cu tine. Deus e prea obsedat de ordine. E timpul pentru o lume nouă. (spune bărbatul)
Tipul ăsta este un ciudat.” - gândește Death.
-Ai atât de multă dreptate. Sunt fanul tău! (spune din nou)
-Mă bucur că mai sunt ființe care-mi împărtășesc opiniile, dar trebuie să plec undeva. Pa! (spune Death, plecând de lângă el)
-Multă baftă! … O să ai nevoie. (spune tipul, schimbându-și tonul vocii subit)
Death se oprește, după care se întoarce. Roșcovanul a dispărut. Desth este surprins.
-Cine naiba … 

În Rai, Deus tocmai simte ceva. Tresare.
-David! (strigă acesta)
-Ce este? (întreabă asistentul cu părul alb)
-Adună îngerii. Avem probleme. (spune Deus)
-Ce fel de probleme? (întreabă David)
-Death! (spune Demiurgul)   

Death stă pe un pod și privește înainte. În fața lui se află un drum drept. Nu este nimeni prim preajmă. 
Biserica este doar la câțiva metri de aici. Nu mai e mult.” - gândește moartea. 
În timp ce privește în fața, vântul bate puternic. Death se pregătește să înainteze. Fără să-și dea seama, moartea se trezește înconjurat de mulți îngeri luptători. Aceștia au armele pregătite.
-Îngeri luptători, huh!? Lui Deus nu i-a luat mult ca să-și dea seama ce pun la cale. (spune Death)
-Death, oprește-te acum. Nu mișca! (spune unul dintre îngerii luptători)
Death zâmbește.
-Desigur … că nu! (spune Acesta)
Moartea își adună aura în jurul său. Energia neagră abundă peste tot. Death sare și atacă unul dintre îngeri. Acesta îi barează coasa cu sabia, dar Death i-o rupe și-l taie. Din sapte mai vin doi, însă moartea îi lovește cu celălalt capăt al coasei. De aici încolo începe un asalt asupra lui Death. Numărul mare de îngeri îl face să aibă probleme. Acesta mai mult se eschivează decât atacă. Îngerii îl urmăresc. Un grup trage cu săgeți spre el, Death le distruge în aer folosindu-și coasa.
-Nu ar trebui să subestimați moartea! (spune băiatul)
Acesta trece de la defensivă la ofensivă și atacă îngerii. Aceștia nu se pot apăra, iar moartea îi doboară unul cât unul în timp ce se apără.
-Prea ușor. (spune Death)
-Nu credeam că moartea este atât de puternică. (spune unul dintre îngerii răniți)
Aceștia încă au avantajul numeric, dar le este prea frică să-l atace direct pe Death. L-au încojurat, dar ezită. Dintre aceștia, un înger cu trei perechi de aripi vine în față. Death abia apucă să reacționeze. Îngerul atacă cu sabia. Death barează cu coasa.
-Bună! (spune îngerul)
-Un Serafim? Cine naiba ești tu? (întreabă Death)
-Numele meu este Zephon, iar tu ești pe cale să devi carne tocată! (spune îngerul)
Sabia lui Zephon produce un curent electric care este transmis prin coasă și lui Death. Moartea este electrocutată, dar rezistă. 
-Ce naiba ești tu!? (întreabă Zephon mirat) 
Death își adună aura și respinge atacul lui Zephon. Serafimul este aruncat câțiva metri. Death este surprins să mai vadă încă o figură familiară.
-Ai grijă, Zephon! Ți-am mai spus, dacă-l subestimezi o să mori fără să realizezi ce-i cu tine. (spune Claire, care se arată în fața morții)
-Claire! Era de așteptat să trimită Ordinul Serafimilor după mine. (spune Death)
-A ajuns Ordinul Serafimilor, suntem salvați! (spune unul dintre îngerii luptători)
Ceilalți îngeri încep să se bucure și să aclame deasemena.
-Nu te-ai schimbat deloc, Death! Credeam că vrei să te revanșezi pentru ceea ce-ai făcut, dar m-am înșelat. Uită-te aici, repetând aceiași greșeală. (spune Claire)
-Greșeală? Nu știu despre ce vorbești. Emily nu este cu voi? (întreabă moartea)
-Trebuia. Dar a refuzat să vină. Nu vrea să se lupte cu tine. N-o înțeleg. Cum poate să aibă o părere atât de bună despre cineva ca tine. Ești doar un copil arogant și egoist care nu face decât ce-l taie capul. Nu-ți pasă de consecințe! (spune Claire)
-Serios? Știi tu ce vreau să fac eu acum? (întreabă Death)
-Da. Mi-a spus David. Vrei să ajungi în Rai ca să scoți sufletul prietenei tale de acolo. Te gândești doar la fericirea ta. Fără să realizezi consecințele. Odată mort, sufletul unui om trebuie să rămână în Rai. Te joci cu ordinea naturală a lucrurilor din nou. (spune Claire)
-Deci asta crezi tu?! Atunci nu are rost să mai vorbim. (spune Death)
-De acord. (spune și Claire)
Un trăznet se abate asupra lui Death. Zephon începe să râdă ca un maniac.
-Îmi pare rău că întrerup această reuniune emoționantă! (spune Zephon)
-Cretinule! (spune Claire)
Fumul creat în timpul loviturii se risipește. Death nu are nimic. Defapt, aura din jurul său a devenit chiar mai puternică. 
-Poftim! (spune Zephon, mirat)
-Asta-i tot ce ai? (întreabă Death)
-O să-ți arăt eu ție. (spune acesta)
Serafimul se enervează și-l atacă pe Death. Cei doi încep un duel al armelor. Zephon atacă nebunește cu sabia, dar Death se eschivează ușor. Moartea îi prinde sabia cu mâna.
-Ce?! (se miră Serafimul)
Sabia începe să emane curent, însă Death nu este afectat. Deodată, sabia lui Zephon se crapă.
-Cum e posibil?! (se miră acesta)
-Ți-ai încărcat sabia cu prea multă energie. Ești patetic! Nici măcar nu conștientizezi care ți-e limita. (spune Death)
Moartea îl lovește pe Zephon cu piciorul îl burtă. Luptătorul guraliv este aruncat într-o clădire. Din lateral, venind cu o viteză uimitoare, Claire îi dă un pumn lui Death. Moartea barează lovitura în ultima secundă folosindu-se de coasă.
-Uitasem cât de rapidă ești. (spune Death)
-Încă n-ai văzut nimic. (spune luptătoarea)
Claire dispare. Aceasta îl lovește din spare pe Death cu piciorul. Moartea este catapultată câțiva metri, dar se redresează în aer. Claire se mișcă repede, așa că Death nu are timp să reacționeze. Serafimul îi dă un pumn. Death se enervează. Claire apare în fața lui și începe o serie de pumni, după care îl aruncă pe Death într-una dintre mașinile de pe pod.
-Uimitor! (spun îngerii luptători care privesc lupta)
-Într-adevăr, uimitor! (spune Death ridicându-se)
-Death, speram la mai mult din partea ta. (spune Claire)
-Defapt, cred că încep să mă obișnuiesc cu viteza ta. (spune Death)
Claire strânge din dinți și oftează. Serafimul pornește la atac. Încearcă o lovitură de pumn. Death îi prinde mâna.
-Ți-am spus. M-am obișnuit. Ești rapidă, dar pumnii tăi nu prea au forță. (spune Death)
-La naiba! (spune Claire)
Moartea o învârte în aer, după care o aruncă de pe pod. Claire se redresează în aer. Serafimul face două săbii de energie și pornește spre Death. Cei doi încep un nou duel. Claire se mișcă foarte repede, însă Death reușește să țină pasul cu ea. Moartea face un câmp de energie care o respinge pe Claire. Aceasta atacă din nou, însă Death îi dă un pumn, după care, o prinde de mână și o trântește jos.
-Ai pierdut! (spune Death)
Claire îl privește pe Death cu dezgust. Death o lasă liberă și pleacă.
-Unde crezi că te duci? (spune Claire ridicându-se)
-Îmi pare rău! Nu prea mai am timp. O să ne mai jucăm altădată. (spune Death, începând să fugă pe drumul principal)
-Nu scapi de mine. Oi, Zephon, trezește-te! După el. (strigă Claire)
-Ce? Ce zi e azi? (spune Zephon, revenindu-și în urma loviturii primite)
Acesta o vede pe Claire zburând spre Death.
-Așteaptă-mă, Claire! (spune acesta)
Cei doi zboară după Death. Acesta se uită în spate.
-Ce persistenți sunt! (spune acesta)
Ne-am gândit că s-ar putea să fugi, așa că ți-am închis toate scăpările.” - gândește Claire
Death continuă fuga. În față vede o siluetă. Pe măsură ce se apropie realizează că este cineva cunoscut.
-Alphie! (spune acesta mirat)
În fața lui Death stă Alphiel. Îngerul este pregătit de luptă. Trei perechi de cercuri galbene strălucesc pe brațul ei. Death și cu ea se privesc reciproc. Alphie începe să zboare spre Death. Cei doi se apropie din ce în ce mai mult. Se privesc unul pe celălalt. Distanța devine tot mai mică. Death își pregătește coasa, iar Alphiel atacurile de energie. Ajung unul lângă altul. Death se trage din drum și zâmbește. Alphie trece de el și îi dă un pumn lui Claire, care se afla la doar câțiva metri în spatele lui Death. Claire cade inconștientă. Zephon este mirat și nu știe ce să facă. Death își continuă drumul.
-Alphiel! (spune Zephon)
Alphie îi dă un picior în burtă. Zephon cade văicărindu-se.
Mergi înainte, Death” - gândește Alphie în timp ce se uită la băiat.
-Mulțumesc, Alphiel! (spune Death)

Datorită ajutorului oferit de către Alphie, Death reușește să ajungă în fața Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail. Moartea se oprește câteva secunde, după care intră înăontru frenetic. Acesta fuge spre altar.
-Te așteptam, moarte tâmpită! (se auzi o voce)
-Vocea asta! (spune Death mirat)
În fața altarului stătea cineva cu spatele. Se întoarce. Este Seraphiel.
-Ai ceva tupeu să faci una ca asta. Nu te credeam chiar atât de disperat. Ești demn de milă! (spune Seraphiel)
Death începe să râdă.
-Seraphiel?! Nu-mi spune că tu ești adversarul meu. Cred că Deus este chiar nebun dacă te trimite pe tine să mă oprești. (spune Death pe un ton arogant)
-Nenorocitule! Vei plăti scump dacă mp subestimezi. (spune Seraphiel nervos)
-Nu te subestimez deloc. Ești slab și nimic mai mult. (spune Death pregătindu-se de luptă)
-Abia aștept să văd cum dispare zâmbetul ăla arogant de pe fața ta. (spune îngerul)
Seraphiel își scoate sabia și-l atacă pe Death. Moartea barează lovitura cu coasa. Cei doi se avântă într-un duel al forțelor. Death este împins înapoi și aruncat în băncile din spate. Își revine repede.
-Cum e posibil!? (întreabă acesta)
-Ți-am spus c-o să-ți șterg zâmbetul ăla arogant de pe față. (spune Seraphiel, ridicându-și sabia)
Death observă ceva ciudat la sabia lui Seraphiel.
-Stai o secundă! Mereu ai luptat cu sabia aia? (întreabă moartea)
-Acum observi? Sabia asta este o moștenire lăsată mie de către Lordul Gabriel. (spune Seraphiel)
-Sabia unui Arhanghel. Acum îmi dau seama de ce crezi că ai o șansă în fața mea. (spune Death)
-N-am cum să pierd cu sabia asta. Sabia lui Gabriel e o sabia menită să aducă dreptatea asupra celor ca și tine. (spune Seraphiel)

*Flashback*
Seraphiel își amintește de momentul în care David i-a dat sabia, chiar la câteva zile după lupta cu Grimm. Aceștia se află în fața porții pe care Seraphiel o păzea.
-Ce voiai să vorbim, David? (întreabă Seraphiel)
David ține sabia în mână, aceasta fiind acoperită de un material destul de uzat.
-Am ceva pentru tine. (spune David)
Asistentul lui Deus descoperă sabia în fața lui Seraphiel. Șeful gardienilor lui Deus tresare.
-După reacția ta cred c-o recunoști. Este … (spune David)
- … sabia lui Gabriel. Una dintre cele mai puternice săbii existente. (spune Seraphiel)
-Așa este. Rivalizează chiar și cu puterea Excalibur-ului. Acum este a ta. (spune David)
-Dar de ce? (întreabă îngerul)
-A fost ultima rugăminte a lui Gabriel. A spus că dacă o să moară vrea ca tu să ai sabia lui. (spune David)
-Lordul Gabriel! (spune Seraphiel, luând sabia din mâinile lui David)
-Să ai mare grijă de ea, Seraphiel! Este o onoare să fii acela care o deține. Asta este o relicvă sacră ce simboliezează însăși existența Arhanghelului Gabriel. (spune David)
Seraphiel privește fascinat spre sabie.
*End of flashback*

-Sabia asta poate să răpună pe oricine. Moștenirea Lordului Gabirel va continua prin mine. Nu voi pierde în fața celora ca tine. Gunoiule! (spune Seraphiel)
-Mă lași! Crezi că o sabie mai bună te va ajuta să câștigi? Nu sabia e problema, tu ești. Poți avea cea mai bună sabie, atât timp cât ești slab nu te va ajuta cu nimic. (spune Death)
-Vino și demonstrează-mi cât de slab sunt. (spune Seraphiel)
Ambii luptători se pregătesc de atac. Pornesc. Își încleștează armele din nou. Death este aruncat înapoi. Seraphiel nu-i dă nici un moment de respiro. Merge după el. Death barează cu coasa însă este aruncat din nou. Seraphiel continuă atacul. Death nu poate să facă nimic decât să se eschiveze. Seraphiel atacă de aproape. Death observă o deschizătură în apărarea lui și îl lovește cu piciorul. Seraphiel încasează lovitura, după care zâmbește.
-Ai făcut asta intenționat! (spune Death mirat)
Îngerul îl lovește puternic pe Death cu sabia. Moartea abia poate să bareze lovitura. Este aruncat în cealaltă parte a Bisericii. Își revine cu greu.
-S-a ales praful de tot discursul tău. O să te bat măr, moarte idioată! (spune Seraphiel)
Death se ridică.
-Încep să înțeleg cum funcționează sabia ta. Oricât de tare ai lovi adversarul, ea are o forță incredibilă. Cu alte cuvinte, nu contează cât de puternică e lovitura, sabia va lovi mereu cu aceiași forță. (spune Death)
-Și? Asta nu te va ajuta cu nimic. (spune Seraphiel)
-Greșit. Acum știu exact care-i este limita. Tot ce trebuie să fac este să lovesc cu o forță mai mare și câștig. E simplu. (spune Death)
-Ai tu forța necesară? (întreabă îngerul)
-Prostule! Asta a fost încălzirea. Am luptat la 50% din puterea mea până acum. (spune Death)
-Poftim?! (spune îngerul, tresărind)
Death își concentrează aura în jurul corpului. Prezența s-a se face simțită în toată Biserica.
-E aceiași senzație ca și în lupta cu Metatron … Dar nu mă dau bătut! Nimeni nu poate lovi mai puternic decât sabia mea. (spune Seraphiel)
Cei doi luptători se pregătesc de atac. Privesc unul la altul și pornesc. Aleargă spre victorie amândoi.
-Death! (strigă Seraphiel)
-Seraphiel! (strigă Death)
Cele două arme își intersectează loviturile, însă coasa lui Death este mai puternică. Sabia lui Seraphiel îi zboară din mână, iar Death îl taie în zona pieptului. Seraphiel cade în genunchi.
-Ai câștigat. Data viitoare n-o să mai fie la fel. (spune Seraphiel, după care își pierde cunoștința)
-Îmi pare rău, prietene! (șoptește Death)
Moartea se îndreaptă către altar ca să deschidă potralul spre purgatoriu. O explozie se produce la intrarea în Biserică.
-Ce naiba?! (întreabă Death)
Acesta privește atent. David tocmai ce intră pe poarta din față.
-Nu așa de repede, Death! (spune asistentul lui Deus)
-Mai sunteți mulți? Încep să mă cam satur. (spune moartea)
-Nu, stai calm. Eu sunt ultimul. (spune David)
Acesta începe să fugă spre Death. Ajunge în fața lui într-o fracțiune de secundă.
Mai rapid ca Claire!” - gândește moartea
David îi dă un pumn. Băiatul este aruncat înapoi în zona băncilor. Se ridică. Nu-l vede pe David.
-Unde naiba e? (întreabă acesta)
David vine cu un pumn din lateral. Death scapă coasa. O aură albă gravitează în jurul lui David. Presiunea provocată de el o face pe cea a lui Death aproape insesizabilă.
-Uitasem că tu ești monstrul ce i-a făcut față lui Grimm de unul singur. (spune Death) 
-S-a terminat, Death. Ceea ce încerci tu să faci este foarte periculos. (spune David)
-Zise câinele lui Deus. Nu știu ce planuri aveți cu Anna, dar n-am să vă las. M-am săturat de atitudinea voastră și de conspirațiile lui Deus. (spune Death)
David întinde mâna. O sferă de energie albă se formează în fața lui. Sfera tot crește.
-Cred că glumești! (spune Death)
-S-a terminat. (spune David)
Chiar când să atace, trei cercuri de energie galbenă îl imobilizează. Alphiel zboară în fața lui.
-Grăbește-te! Îl rețin eu. (spune Alphie)
-Mulțumesc din nou! Rămân dator. (spune Death) 
Moartea fuge spre altar. Atinge cu coasa fața altarului. Un portal de culoare gri se deschide în fața lui. Death intră în el.
-N-am să te las! (strigă David)
Acesta se forțează și scapă de cătușele de energie ale lui Alphie. Pornește cu viteză spre portal.
-Trebuie să treci de mine mai înatâi. (spune Alphiel)
Serafimul se pune în fața lui David. Vrea să-l lovească. David îi prinde mâna și-i dă un picior în abdomen. Alphiel scuipă sânge. Asistentul lui Deus o prinde de mâini și o aruncă pe Alphie în peretele drept al Bisericii, după care fuge spre portal. Reușește să intre. Chiar după ce-l transportă și pe David, portal se închide. Alphiel se ridică cu greu. Este amețită.
-Ce naiba ești, David? (întreabă Alphie)

Death este transportat într-o nouă dimensiune. Totul în jurul său este gri, fără culoare. Împrejurimile sunt pustii. Parcă n-ar exista nicio ființă vie acolo. Nimic mai mult decât un deșert de pietre. Death privește derutat în timp ce vântul îi suflă cu putere prin păr. Se oprește câteva secunde și se uită în toate părțile.
-Huh! Unde sunt? Să fie oare ăsta purgatoriul? (spune acesta)

*Flashback*
Death își aduce aminte de conversația cu Grimm de mai devreme.
-Fi foarte atent! Nu știi ce monștri pot să apară în purgatoriu. E plin de fantome acolo. Scopul tău e să ajungi la copacul mare din centru. I se spune și copacul sufletelor. La baza copacului este o intrare în Rai. Nimeni din purgatoriu n-o poate folosi pentru că sunt legați de locul ăla, dar tu, nefiind mort, poți. De îndată ce ajungi acolo ar trebui să vezi copacul. (spune Grimm)
*End of flashback*

Death se întoarce și zărește un copac uriaș la câteva sute de metri de el.
-Acolo e. (spune acesta)
Moartea începe să fugă spre copac. Aude niște șoapte. Se oprește. Privește atent în jur. Vede un fum negru ce începe să adopte o formă. Par a fi îngeri.
-Îngeri căzuți!? (se miră moartea)
Aceștia mormăie, însă nu se poate înțelege nimic. La o privire mai atentă, Death realizează că unul dintre acei îngeri este Metatron.
-Tu ești?!
-Ded … Ded … Death! (spune Metatron, prinzând formă)
În mai puțin de 5 secunde, toți îngerii căzuți prind formă și îl atacă pe Death.
-Ești al meu, Death! (spune Metatron)
Death trece cu ușurință printre ei și-i taie cu coasa. Inclusiv pe Metatron.
-Ded … Death! (spune acesta)
După ce Death i-a tăiat, îngerii se prefac într-un praf negru ce se risipește.
-Urăsc persoanele care nu-și învață niciodată lecția. (spune Death)
-La fel și eu. (se aude o voce)
Death îl vede pe David lângă el.
-David!? Cum? (întreabă moartea)
-Nu fi atât de surprins. Alphiel este puternică, dar îi mai trebuie mult antrenament ca să mă țină pe mine într-un loc. (spune David)
-Ce naiba ești tu? (întreabă Death)
Cei doi fug unul înspre celălalt. Death atacă cu coasa, însă David se ferește de loviturile sale. David prinde coasa cu mâinile. Death este șocat. Asistentul lui Deus încearcă o lovitură de picior. Death forțea puțin, iar David dă drumul la coasă. Moartea se ferește.
-Nu mă subestima! (strigă Death)
Moartea începe să adune aură în jurul său și atacă.
-Aceleași modalități de atac n-o să fucționeze mereu. Altceva nu mai ști? (întreabă David)
-N-am nevoie de altceva. (spune Death pe un ton serios)
-Poftim?! (întreabă David)
Death apare repede în fața luptătorului cu părul alb.
-Când ai?! (se miră acesta)
Moartea îl taie pe David în zona picioarelor, după care îl lovește cu dosul palmei. David este proiectat prin deșerul pietros. Se ridică. Death vine cu o lovitură de deasupra. David scapă cu greu. Face un atac de energie albă, însă Death o respinge cu coasa. Moartea îi dă un pumn în burtă, după care îl taie. Acesta îl lovește în zona feței, și-i lasă o zgârietură urâtă lui David. Totodată, îi taie și ochelarii în două. David se ridică.
-Încă mai poți? (întreabă Death)
-Da. înțeleg. Chiar dacă stilul tău este destul de limitat, cu puterea pe care o ai poți să învingi orice tehnică specială. Te-am subestimat, Death. Îmi cer scuze! Trebuia să mă aștept la asta de la cineva care are 10% din puterea lui Grimm. Totuși, cred că puterea mea e puțin peste 10% din a lui. (spune David) 
David își concentrează aura în jurul corpului. Masa musculară îi crește puțin, iar părul i se ridică. Niște linii albe care seamănă cu venele apar pe tot corpul său.
-Asta e forma aceea din lupta cu Grimm. (spune Death)
-Te rog lasă-mă să lupt și eu serios. Este o adevărată onoare să lupt împotriva morții din nou. Totuși, nu voi mai pierde. (spune Deavid)
Acesta dispre. Death este uimit. Se uită în toate direcțiile, dar nu-l găsește pe David. Asistenul lui Deus apare în fața lui. Brusc, Death este lovit în burtă. Lovitura îl aruncă departe. Scapă coasa din mână. Death se ridică. Întinde mână ca să cheme coasa înapoi.
-Nu așa de repede. (spune David)
-Cum! (se miră moartea)
David îl prinde de mână pe Death și i-o rupe. Moartea urlă de durere. După, cu o lovitură de picior, îl mai trimite câțiva metri. Death se ridică. Sângerează. Niște mici săgeți de energie albă apar lângă David. Acesta le trimite spre Death. Moartea este lovită din toate părțile. Cedează și cade.
-Ai pierdut, Death! (spune asistentul lui Deus)
-Se pare că eu sunt cel care te-a subestimat. Puterea ta o depășește și pe cea a morții. (spune Death)
-Apreciez cuvintele tale, însă … (spune David)
-Știu. (spune Death)
David adună energie în pumnul său. Vrea să-l termine pe Death cu o singură lovitură. Moartea stă jos, rănită, și fără dorința de a mai continua. David atacă. Death închide ochii. Acesta îi ține închiși câteva secunde. Îi deschide repede.
-Ce naiba!? De ce nu a … (întreabă moartea)
Death se uită în fața lui și vede că cineva l-a oprit pe David. Două aripi mari și negre însoțite de un păr lung și verde. O energie violet plutește în jur.
-Sunteți bine, Domnule Death?
-Nigg! (spune moartea, privind spre prietenul său care a oprit atacul lui David)
-Nigg! (spune David, după care se retrage câțiva metri)
-Chiar ești tu, Nigg? (întreabă Death)
-Da, eu sunt. Îmi pare bine să vă revăd. Totuși, nu mă așteptam să dau de dumneavoastră aici. (spune Nigg)
-Nigg! (spune Death, iar o lacrimă i se prelinge pe față)
-V-a intrat ceva în ochi? Sunteți bine? (întreabă Nigg)
-Da. Trebuia să mă gândesc la asta. În fond ăsta este locul unde ajung sufletele după ce sunt distruse. (spune Death)
-Domnule, mergeți înainte. (spune Nigg)
-Poftim? (întreabă moartea)
-Am să-l țin eu ocupat pe David. Cred că am puterea necesară. Nu vă faceți griji pentru mine. (spune Nigg)
-Dar … (spune moartea)
-Este singura șansă, domnule! (spune Nigg)
-Am înțeles! Nigg, după ce termin, așteaptă-mă aici. Am să vin și după tine. Te voi scoate din locul ăsta. (spune Death)  
-Am înțeles, domnule! Voi aștepta. Acum, mergeți! (spune Nigg)
Moartea începe din nou să meargă spre copacul din centrul purgatoriului. Rămân doar David și cu Nigg.
-Devotamentul tău față de Death este într-adevăr admirabil. Dar de ce l-ai mințit? Nu te poate salva. Tu nu mai exiști. Poți doar să proiectezi rămășițe rămase din sufletul tău în lumea asta. E doar o chestie de timp până existența ta va fi ștearsă complet. Nu poți părăsi purgatoriul. (spune David)
-L-am mințit? … Da. Domnul Death are nevoie de orice factor motivant care există. Dacă i-aș fi spus asta moralul său ar fi fost la pământ. Cred că în adâncul lui știe că nu mă poate salva. (spune Nigg)
-Într-adevăr, admirabil. (spune David)

Lăsându-l în spate pe Nigg ca să se ocupe de David, Death își continuă drumul prin deșertul stâncos. Ajunge în fața copacului sufletelor. Se uită preț de câteva secunde la mărimea impresionantă a copacului, după care, observă la baza acestuia o lumină strălucitoare. Acea lumină se poate distige ușor față de restul purgatoriului, deoarece este singurul lucru care îți dă un sentiment pozitiv. Death fuge spre lumină. Este absorbit de ea.
Băiatul se trezește într-o altă dimensiune. De data asta totul e alb. În spate, se poate vedea ca printr-o fereastră purgatoriul. În această dimensiune este plin de mici forme ce seamănă cu galaxiile.
Fiecare dintre acestea reprezintă o dimensiune separată. Grimm a avut dreptate. În Rai chiar există câte o dimensiune de buzunar pentru fiecare om care ajunge aici. Tot ce trebuie să fac e s-o găsesc pe a Annei.” - gândește Death
Death întinde mâna. Coasa începe să strălucească. De sus, coboarbă din neant un stâlp de culoare albă. Pe acel stâlp sunt mici linii verzi care îi traversează forma. Moartea închide ochii. Conștiința îi este purtată prin miliardele de dimensiuni prezente în Rai.
-Anna Willson! (spune acesta)
Deodată, se trezește în fața unei formațiuni energetice ciudate.
-Aici trebuie să fie. (spune Death)
Moartea face câțiva pași și intră în dimesniunea de buzunar. Death ajunge în mijlocul orașului New York. Este noapte iar străzile sunt pustii. 
-New York-ul? Stai! De ce sunt mirat? Anna! … Anna! (moartea începe să o strige pe fată)
Death se plimbă prin dimensiunea de buzunar. Continuă să o strige pe fată. Aude un zgomot de după colț și merge să vadă ce se întâmplă. I-a colțul și o vede pe Anna stând jos. Fata îl privește terifiată. Hainele-i sunt rupte și e plină de sânge.
-Anna! Sunt eu. (spune acesta)
Fata se sperie și mai tare. Se ridică și fuge.
-Lasă-mă-n pace! (spune fata)
Death o prinde de mână. Anna îl smucește și se eliberează. Fata o i-a la fugă. Death merge după ea. Cei doi încep o urmărire printre niște blocuri. Death îi pierde urma.
-Ce naiba se petrece? De ce e așa speriat? (întreabă Death)
Țipătul fetei se aude din aleea din spate.
-Anna! (spune acesta accelerând spre locul din care s-a auzit țipătul)

Între timp, lupta dintre David și Nigg este în plină desfășurare. Cei doi au început un duel al atacurilor de energie. David formează mici șulițe din energia albă și le trimite spre Nigg. Fiul lui Lucifer le oprește cu ajutorul unui când de forță. David continuă atacurile de energie. Nigg se ferește, mărindu-și viteza cu ajutorul aripilor. Pumnul său este înconjurat de energie violet. Acesta zboară spre David și îl lovește. David simte lovitura puternică a lui Nigg, dar își revine. Dedesubtul lui Nigg apare un cerc de energie.
-Nu e bine! (spune Nigg)
Acesta zboară. Din cercul respectiv o mare masă de energie iese și merge după el. Oricât ar schimba direcția de zbor, energia îl urmărește. Nigg se oprește. Își adună la rândul său energia în jurul corpului și contraatacă. Atacul lui David îl lovește. Nigg rezistă, dar este puțin rănit.

Deus privea lupta dintre cei doi din camera sa. Ușa uriașă de la intrare este deschisă. Deus privește înapoi, după care își mută înapoi privirea la luptă. Se aud niște pași.
-Te așteptam, Alphiel! (spune Deus)
În spatele său este Alphie. Serafimul este destul de rănită după ce i-a ținut piept lui David.
-Deus, vreau să vorbesc ceva cu tine. (spune Alphie)
-Ai un tupeu imens să te arăți în fața mea după ce nu mi-ai ascultat ordinele. Iar ca lucrurile să fie și mai rele, tu chiar l-ai ajutat pe Death. Ești pregătită să-ți primești pedeapsa? (întreabă Demiurgul)
-Da. (spune Alphie, punându-se în genunchi)
Serafimul este curentat puternic. Un șoc electric ce iese din podea îi cuprinde întreg corpul. Alphiel țipă. Este prea mult pentru ea. Deus privește pasiv lupta. După câteva secunde șocurile electrice se opresc. Alphiel cade. Îngerul zâmbește.
-Asta a fost tot? (întreabă Alphie)
-Da. Înțeleg cauza acțiunilor tale, Alphiel. Nu cred că un înger ar putea, însă eu da. La rândul meu îl consider pe Death o ființă foarte interesantă.(spune Deus)
-Care-i planul tău cu Anna? (întreabă Alphiel)
Deus tace. Nu spune nimic. Alphiel este nervoasă.
-Atunci lasă-mă să te întreb altceva. Ce naiba e David? (întreabă din nou Serafimul)

Lupta dintre Nigg și David decurge din ce în ce mai prost pentru Nigg. Acesta îl atacă cu pumnul pe David. Asistentul lui Deus îl prinde și-l lovește cu piciorul. David începe un baraj de lovituri asupra lui Nigg, care nu este suficient de rapid ca să se apere. Nigg se depărtează. Este obosit. Gâfâie. De sus vine o minge mare de energie. Nigg o prinde cu mâinile. Explodează. David îl privește de la doar câțiva metri. Deși e rănit grav, Nigg a supraviețuit.
-Înțeleg! Chiar ești un monstru. Nu cred că altcineva înafară de tine m-ar fi putut forța atât de mult. Asta-mi confirmă încă odată că tu n-ar trebui să trăiești. (spune David)
Nigg adună energie în jurul său.
-Degeaba. Nu poți lupta la capacitate maximă. Ești mort deja. Cu cât folosești mai multă energie în locul ăsta cu atât mai repede ți se dezintegrează ce ți-a mai rămas din suflet. Energia folosită aici nu se regenerează. Când o vei folosi pe toată existența ta va fi dispărută. (spune David)
Nigg face mai multe atacuri de energie violet și le trimite spre David. Acesta se ferește și încearcă să respingă cât mai multe. Nigg nu renunță. Înaintează.
-Atât de mult vrei să-l ajuți pe Death? (spune David)

Deus se uită la Alphiel.
-Nu-mi spune că nu ți-at dat seama deja? (spune Deus)
-Am bănuielile mele, dar vreau să-mi confirmi tu. (spune Alphie)
-E adevărat că David este unic. Nici una dintre creațiile mele nu mai este ca el. Asta deoarece el a fost prima ființă căreia eu i-am dat viață. (spune Deus)
-Ce!? (se miră îngerul)
-Da. A fost mai degrabă un experiment. Și pentru că a fost primul, am folosit o cantitate prea mare de energie. Din cauza asta nu are un rival în luptă. (spune Deus)
-Dacă este prima ființă, asta înseamnă că e … (spune Alphie)
-Da. El este David. Liderul celor 9 Zei ai Creației. Zeul Materiei! (spune Deus)

Nigg îl atacă nebunește pe David. Acesta întinde o mână în față. Din mâna lui iese o cantitate uriașă de energie ce îl împinge înapoi pe Nigg. Fiul lui Lucifer este doborât și fără prea multă putere rămasă.
-E gata. (spune David)
Nigg se ridică.
-Nu încă … trebuie … ajut … Domnul Death! (spune Nigg)
Acesta abia se mai mișcă. Merge spre David. Liderul celor 9 Zei privește pasiv. Corpul lui Nigg începe să se dezintegreze într-o pulbere verde până când acesta dispare.
-Ți-am spus că te forțezi prea mult! Nici tu și nici prietenul tău nu ascultați când vi se dă un sfat. (spune David)
Zeul Materiei își continuă drumul înspre copacul sufletelor.

Deus se ridică de pe tronul său uriaș. Monitorul din fața lui care arăta lupta dintre David și Nigg se stinge. Alphie privește derutată. Deus merge spre ușă.
-Ce vrei să faci, Deus? (întreabă Alphiel)
-Am de primit niște musafiri. Vino! (spune Demiurgul)
Acesta părăsește încăperea. Alphie privește derutată, după care îl urmează. Îngerul șchiopătează și abia se mai poate mișca.

Death fuge în direcția țipătului. Trece de câteva străduțe înguste și ajunge într-un gang plin de gunoaie. O vede pe Anna.
-Death, Death, Death! Mă bucur atât de tare să te văd! (spune Anna sărind în brațele lui Death)
-Ce s-a întâmplat mai devreme? De ce ai fugit așa? (întreabă Death)
-Mă urmărește. O creatură ciudată. De când am ajuns aici n-a făcut decât să mă chinuie. Te rog, ajută-mă! (spune Anna disperată)
-Stai calmă! Am să te scot de aici. Vi cu mine. (spune Death)
-Mulțumesc, Death! (spune Anna)
Fata îl sărută.
-Creatura e chiar în față. Poți să o învingi? (întreabă Anna)
Fata arată spre o altă ieșire a gang-ului. Ieșirea aceea este întunecată, așa că Death nu poate să vadă nimic.
-Da. Simt și eu o energie ciudată venind de acolo. (spune moartea)
Anna zâmbește subtil.
-Te rog, omoar-o! (spune Anna)
Death face câțiva pași în față, după care se întoarce brusc și o taie pe Anna. Fata țipă și sare în spate. Aceasta începe să râdă. Rana este înconjurată de un soi de energie ce pare o mixtură între alb și negru, după care se vindecă.
-De unde ai știut? (întreabă Anna)
-Anna nu-mi spune niciodată Death. Cine ești? (întreabă moartea)
-Măi măi! Se pare c-am privit cu superficialitate relația voastră. Nu contează. N-o poți salva pe fată. (spune Anna)
-Unde este Anna? (întreabă Death)
Fata începe să râdă. Death se enervează și o atacă. Lovitura de coasă a lui Death își atinge ținta prea târziu. Ființa care a luat forma Annei își transformă corpul într-un fum ciudat. Fumul are două culori, alb și negru. 
-Ce naiba e asta? (întreabă Death)
Moartea își continuă drumul pe aleea din față, chiar spre locul arătat de Anna cea falsă. La capătul ei o vede pe Anna pe jos. Fata este inconștientă. Death fuge în direcția ei. 
-Anna! Anna! Ești bine? (întreabă acesta)
Mușchii feței încep să i se miște. Fata își deschide încet ochii. Îl vede pe Death. Se sperie din nou. Țipă și se trage în spate.
-Anna, eu sunt. (spune Death)
-D., chiar ești tu? (întreabă fata)
-Cap sec! De câte ori trebuie să-ți spun? Ce te-a apucat? De ce fugi așa de mine? (întreabă Death)
-D.!
Anna se aruncă în brațele lui Death și începe să plângă.
-Îmi pare rău! Creatura asta i-a forma ta și mă chinuie. Nu mai pot să fug! (spune fata plângând)
-Ce? I-a forma mea!? (întreabă băiatul)
-Da. De când sunt aici nu am fost lăsată-n pace. Nu știu ce să mai fac! (spune Anna)
-Înțeleg! (spune moartea uitându-se la Anna)
În timp ce o privește cum plânge, Death își amintește de imaginea pe care i-a arătat-o Grimm, Anna având lacrimi de sânge.
-De ce ești aici? (întreabă Anna)
-Te voi lua cu mine. N-am suficientă încredere în Deus ca să te las aici. (spune Death)
-D.! (spune Anna)
Râsetul de adineauri se aude din nou.
-E aici. (spune Anna speriată)
Death își pregătește coasa. Lângă cei doi, aceiași energie ciudată, în două culori i-a formă. Exact ca în viziunea lui Death, creatură are doar un contur de energie și doi ochi gri.
-Stai în spate! (spune Death)
Death pornește la atac. Acesta vrea să taie cu coasa creatura, însă arma morții trece prin ea ca printr-un fum. Moarte este uimită. Mâna creaturii începe să crească, iar degetele iau forma unor săbii. Acestea se lungesc și sunt trimise spre Death. Băiatul fuge. Este înjunghiat în picior și zgâriat pe față.
Ce-i creatura asta? Poate să-și schimbe starea de agregare. Când am atact-o mai devreme era gaz, dar când m-a atacat ea, energia din care este compusă a devenit solidă. Niciodată n-am auzit de asemenea ființe.” - gândește Death
-D., ai grijă! (strigă Anna)
Creatura scoate un sunet ciudat. Par a fi râsete de bucurie. Se poate simți că îi place să se lupte cu Death. Energia din care este format coprul ei se risipește în jurul morții. Săbii ca cele de mai devreme se formează în aer și-l atacă din toate părțile. Moartea abia poate să facă față. Anna privește îngrozită în spate. Death nu știe ce să mai facă. Este epiuzat din cauza luptelor anterioare, iar brațul drept îi este rupt.
-La naiba! (spune acesta)
Death cade în fund. Privește săbiile care se formează în jurul său. Strânge din dinți. Creatura îndreaptă săbiile spre Death. O prezență puternică îi întrerupe.
-Aici erai! (spune David)
Zeul Materiei vine din aceiași direcție din care a venit și Death. Presiunea făcută de puterea lui oprește creatura.
-El e … (spune Anna)
-Chiar când credeam că mai rău nu se putea. (spune Death)
Creatura se materializează din nou în fața lui David. Scoate un sunet blând de data asta. David se uită la ea.
-Deci tu ești? Mă gândeam eu că Death nu ar da buzna aici fără vreun motiv bun. Deus acționează pe la spatele meu din nou. (spune David)
Creatura face o plecăciune în fața lui David și dispare.
-Ce naiba? (întreabă Death)
-Să vedem. (spune David)
Acesta se uită la Death, după care își mută privirea spre Anna. David începe să meargă spre ea.
-Ce faci? (spune Death, încercând să se ridice de jos)
Rănile-i sunt prea severe, iar moartea are probleme. Anna privește nedumerită spre David. Simte că are intenții ostile.
-Din moment ce ”el” a fost trimis aici înseamnă că existența ta este o greșeală. Ca să fiu sincer, speram la mai bine pentru tine. O să te elimin, de dragul întregului univers. Cineva ca tine este o greșeală! Îmi pare rău! (spune David)
Death își găsește energia necesară și se aruncă în fața lui David.
-Nu înțeleg. (spune Anna speriată)
-N-am să te las. (spune Death)
-Încă nu ți-ai învâțat lecția? Vrei să te educ ca și pe monstrul ăla? (întreabă David)
-Nigg! Ce i-ai făcut? Dacă tu ești aici înseamnă că … (spune Death)
-Da. Nigg a dispărut, de tot acum. (spune David)
Death țipă puternic și fuge spre David. Acesta stă pasiv și își pregătește un atac de energie. Anna țipă și ea. 

Într-o fracțuine de secundă cei trei se trezesc într-un alt loc. Se opresc. Nu știu unde sunt. Aceștia se află într-o altă lume, chiar în vârful unei construcții gigantice. Construcția respectivă seamănă foarte mult cu un templu aztec, doar că în loc să fie făcută din piatră e făcută din metal. Deasupra lor, chiar pe bolta cerului, se află o gaură neagră. Din gaură pornesc două seturi de lanțuri ce sunt legate de construcția uriașă. 
-Unde suntem? (întreabă David)
-Huh! (exclamă Death)
În fața lor apare Deus. Demiurgul este însoțit de către Alphiel. Îngerul păzitor privește cu regret spre pământ.
-Bine ați venit! (spune acesta)
-Deus! (zice Death) 
-Ce vrea să însemne asta? (întreabă David)
-Nu trebuie să fii atât de încordat, David. (spune Deus)
-Unde suntem? (întreabă Death)
-Voiam să-ți arăt locul în care-mi voi ține promisiunea făcută ție în ziua respectivă. (spune Deus)
-Promisiunea? Aici? (întreabă moartea)
-Da. (spune Death)
-Despre ce promisiune vorbiți? (întreabă David)
-N-am uitat ce am spus. Deși mai durează puțin până pregătirile vor fi complete. (spune Deus)
-Înțeleg. (spune Death)
-Fata aceasta trebuie eliminată. Chiar dacă trupul ei uman a murit, sufletul încă trăiește. Vreau ca existența ta să înceteze. (spune Deus, uitându-se la Anna)
-Eu? … Dar de ce? (întreabă fata)
Alphiel se uită și ea mirată la Deus.
-N-am să te las. (spune Death)
-Death, dacă ai știi cine este ea cu adevărat n-ai ezita nicio clipă să-i iei capul. (spune Deus)
-Absurd. (spune Death)
-Și ce crezi că-mi poți face? Degeaba stai cu coasa aia în mână. Nu ai nicio șansă s-o aperi. Dacă chiar vreau s-o omor nu poți face nimic ca să mă oprești. (spune Deus)
-Deus, nu! (spune Alphie)
-Tăcere! (răspunde Demiurgul)
-Ai dreptate. Nu te pot opri. Dar ascultă la mine, Deus. Dacă-i faci ceva Annei, jur c-am să omor fiecare înger prețios de-al tău din Rai. O să fac un abator de pene din casa lor. (spune Death, având o expresie ce explodează de furie)
Când aud cele spune toți se opresc. Cel mai uimit de determinarea lui Death este însăși Deus. Demiurgul se oprește și închide ochii.
-Pe mine nu mă poți distruge. Ai nevoie de moarte. Ordinea ta prețioasă depinde de mine. (spune Death)
-Absurd! Dă-te din cale, Death! (strigă David)
-Prea bine. (spune Deus deschizând ochii)
-Ce!? (se miră David)
-Vorbești serios? (întreabă și Death, la fel de uimit)
-Da. N-am să-i fac nimic, deocamdată. O las în grija ta. (spune Deus)
-Deus, nu pot accepta așa ceva. Trebuie distrusă. Ai uitat ce s-a întâmplat atunci? Vrei ca scenriul să se repete? (întreabă David)
-Știu. Dar … am o condiție. Death, va trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru ea. I-ar dacă va fi nevoie, s-o distrugi chiar tu. (spune Deus)
Death și Anna rămân încremeniți. Se uită unul la celălalt.
-Să mă distrugă? … De ce? (întreabă Anna)
Fata se uită la Death. Moartea nu știe ce să spună. Alphie privește în continuare rușinată în jos. David este nervos. Deus îi privește pasiv pe cei doi. Death își mușcă buza. Ne este arătată o imagine de la depărtare cu ei.

Avem un fundl alb. Ne este arătată o imagine cu centrul New York-ului. Traficul e la oră de vârf. În fundal se aude o voce care narează. E vocea lui Nigg.
După acea zi toată lumea a revenit la viețile lor obișnuite. Au promis că n-o să vorbească niciodată despre cele întâmplate în lumea în care i-a transportat Deus. E trist într-un fel pentru că nu știu cu ce de au de-aface. Death n-a înțeles motivele din spatele acțiunilor lui Deus. Iar de fiecare dacă când întreba, acesta îl ignora. Cert este că lucrurile s-au schimbat drastic de atunci.

Pe fundal auzim o muzică ușoară. Ne este arătat biroul central al îngerilor lucrători. Aceștia se mișcă de colo colo cărând o tonă de hârtii după ei. Câteva etaje mai sus, Seraphiel tocmai instruiește noua generație de îngeri luptători. Este un profesor exigent. Mereu țipă la cei ce nu-l ascultă, deși începătorilor le place să facă mișto de el. 
Uriel stă într-o casă plină de pisici. Sunt peste tot în jurul său. Îngerul păzitor le mângie și le dă de mâncare. Nu există fericire mai mare pentru el decât să fie înconjurat de acestea.
Emily își face veacul în căsuța de lemn în care trăiau mai demult ea, Death și Soul. Niciodată nu a părăsit locul ăla, chiar dacă ceilalți da. Are prea multe amintiri frumoase ca să renunțe. Aceasta tocmai iese pe ușă. În față o așteaptă Claire. Cele două zâmbesc.
Alphiel continuă să lucreze ca înger păzitor, chiar dacă este un Serafim. Asta vrea ea. Nivelul de putere nu are treaba cu munca pe care ți-o alegi. Ea predă în continuare matematică. E normal pentru ea să țipe mereu la elevii care nu sunt atenți și să strige mereu cât este de drăguță.
Deus și cu David continuă să urmărească oamenii. Aceștia se uită pe ecranul din camera lui Deus la urmările unui atentat terorist. Deus privește fascinat ca de obicei.
În schimb, lui Death și Annei, un nou început le este pregătit. Aceștia se află în Paris, la Turnul Eiffel. Anna are o ținută nouă. Poartă o bluză neagră cu guler, are părul prins în coadă și o fustă kaki până la genunchi. Fata privește printr-un binoclu. Death arată la fel ca de obicei.
-Țintă reperată! (spune Anna)
-Bun, ce face? (întreabă Death)
-Are pistolul pregătit. Îl va scoate în orice secundă. Poliția deja îl urmărește. În momentul în care va scoate pistolul va fi împușcat. Exact cum trebuie să se întâmple. (spune Anna)
În timp ce fata vorbește, ne este arătată imaginea unui om speriat, undeva la 30 de ani, care are un pistol în spate. De după un colț este filat de un echipaj polițist.
-Văd că deja ți-ai intrat bine în rol. (spune Death)
-Încă nu mă pot obișnui ca oamenii să nu mă vadă. (spune Anna)
-Ești un spirit acum. N-ai ce să-i faci. (spune Death)
-Acum e momentul. Să mergem! (spune Anna)
Death și cu Anna merg înspre bărbatul cu pistolul. Este pe cale să moară iar cei doi trebuie să-i trimită sufletul spre judecată.
-Te-ai obișnuit cu arma care ți-am dat-o? (întreabă Death)
-Ciocanul ăla. Da. Cred că deja sunt la fel de bună ca și Nigg. (spune Anna)
Death se oprește subit. Moartea se uită la ea.
-Nimeni n-o să fie la fel de bun ca Nigg. (spune Death pe un ton serios)
-Știu. (zice Anna zâmbind)
Cei doi pornesc. O nouă echipă tocmai s-a format. Imaginea se mută încet spre cer. Vocea lui Nigg narează din nou.

Ultimele luni au fost niște examene ale maturității, atât pentru moarte, cât și pentru omenire. Într-un final nimeni n-a avut dreptate, însă nici n-a greșit. Indiferent de ce-o să se îmtâmple viața e trecătoare. Chiar și pentru Death. Moartea mereu va fi prezentă atât timp cât există viață. Existența nu se rezumă la nici una dintre cele două. Ceea ce contează este ce faci cu timpul dat de la naștere până la moarte. Fiecare ființă s-a născut liberă, și fiecare ființă are datoria să schimbe ceva în lumea care trăiește. Asta este concluzia la care a ajuns într-un final Death. Aventura morții pe Pământ s-a terminat, însă povestea lui abia a început.

FIN




SAU NU
Departe, în cele mai adânci colțuri ale purgatoriul stă întins Nigg. Acesta a revenit la forma lui inițială de copil. Micuțul este bătut bine și fără pic de energie. Timpul i-a sosit. N-a mai rămas mult din energia lui. Nigg începe să dispară.
Păcat! Sper că domnul Death este bine. Aș fi vrut să mai mănânc un ultim hamburger.” - gândește micuțul
Văzul acestuia cedează încet, totuși, mai este destul de bun încât să vadă pe cineva în fața lui. Este bărbatul cu părul roșu. Cel cu care a vorbit Death în cimitir. Acesta îl mângâie pe cap.
-A trecut ceva timp, Nigg! (spune roșcovanul)
-Cine … ești? (întreabă elf-ul)
-Ah, nu mă mai cunoști? E de așteptat. Ultima oară când te-am văzut abia te născusei. (spune bărbatul)
Acesta se ridică și privește în față. Zâmbește.
-Ce zici dacă distrugum locul ăsta? … 
Brusc apare un funal negru. Tot ce se mai aude este zgomotul unei explozii.
Sus In jos
NarutoSkumpik
Kaigai
Kaigai
NarutoSkumpik

Ryo : 0
Likes : 1

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Sept 22 2015, 18:13

Super tare am citit aproape toate capitolele(toate cate sunt pana acum xD) sunt pe la 7 nu mai am mult o treaba foarte buna fericit
P.S.:Plagiatori everywere ... http://forum.deseneanime.ro/index.php?threads/death-d.1632/ copie munca ta si se dau mari straight face Succes in continuare fericit
Sus In jos
Nekirus
Kaigai
Kaigai
Nekirus

Ryo : 3
Likes : 20

Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitimeMar Sept 22 2015, 18:27

Mulțumesc! Și nu e plagiator. Tot eu le postez și pe formul acela. fericit)
Sus In jos
Continut sponsorizat




Death (D.) Empty
MesajSubiect: Re: Death (D.)   Death (D.) Icon_minitime

Sus In jos
 
Death (D.)
Sus 
Pagina 1 din 2Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Blocate-
Mergi direct la: