Cand istoria devine interesanta?

wow pare interesanta , dar o sa ma intorc sa o citesc pe toata

Frumos , dar nu mai posta cu text negru , se vede naspa . Tre sa ma chiorasc .

super.....
astept next

Foarte interesant.
Imi place cum descrii, cat despre idee , sclipeste acolo un strop de originalitate.
Adica, astept sa vad cum evoluezi cu ideea.
Titlul este interesant, intr-o oarecare masura, dar nu ma prea atrage.
Felul tau de a scrie si asezarea in pagina compenseaza.
Cu toate acestea , scrisul negru nu merge. Este greu de citit, incearca (,) cu alb ^^
Sper ca nu te-am suparat cu ceva spunand toate astea!
O critica intrega iti voi oferi abia dupa cateva capitole ...

Astept nextul!
Zbye! Kisses&Hugs from Kateshiki!

Sakura p.o.v.



Eram adormita rau de tot. Cearcanele imi erau undeva la doi kilometri sub pamant, dar cu putin machiaj totul se putea rezolva. Am incercat sa adorm pentru a reusi sa stau teapana sase ore in banca. N-am reusit. Oricum azi nu faceam mare lucru. Multi profesori sunt noi, asa ca o sa se prezinte in timp ce noi ce gandim cum sa scapam mai repede. E sapte si ceva, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ma deplasez pana la baie, apoi la bucatarie, apoi inapoi in camera. Ahh.. sa-mi pun mintea sa gandeasca un traseu matinal e o idee proasta. Ma doare capul si nu vreau sa-mi omor si ultimul neuron ramas. Restul au murit in urma shoturilor, cafelelor si noptilor albe. Acum se intreaba multi cum ma lasa parintii sa merg de nebuna noaptea peste tot,cu toti. E destul de simplu: tata e plecat aproape tot timpul cu serviciul, iar mama l-a parasit acum mult timp. In orice caz, el stie ca eu imi cam fac de cap, dar nu-l prea deranjeaza. Tot ce vrea el este o medie decenta si niste rezultate la concursuri. Si pe astea le am din plin. Un raft intreg doar cu diplome si medalii ocupa spatiu degeaba.



Si uite ca e opt fara un sfert. Bun, acum chiar ma tarai pana jos. Mic dejun: cafeaua si tigara cea de toate zilele, haine: o rochie prea scurta si un machiaj prea “strident”daca o citez pe scumpa mea profa de franceza. Un tus maro e prea strident.. in ce zile am ajuns. Niciodata nu am inteles-o pe femeia asta. E nemaritata, usor prea plinuta, insa ascunde unele trasaturi frumoase. Daca ar lasa la o parte glumele seci si ar trece prin fata unei oglinzi macar o data pe saptamana chiar ar atrage privirile. Exista insa si persoane care trebuie sa cumpere multe dulciuri, sa inchirieze un film prost si sa tanjeasca in fiecare weekend dupa un barbat care ar fi fost un sot ideal, dar care nu exista in realitate. O Doamne! E opt fix. Orele au inceput deja. Si nici n-am masina jos. Am dus-o la service acum doua zile.



Cand am ajuns la scoala era pustiu bine de tot. Toti erau fie in clase, fie in parcul de peste strada, la fumat. Tinuta mea era total devastata, balerinii mei erau plini de praf, rochia era transpirata si parul..greu de descris. Tinand cont ca am facut un drum de douazeci de minute in zece arat destul de onorabil. Probabil profa de istorie o sa urle la mine tot restul orei pentru ca am intarziat spre fericirea colegilor mei. Auzisem zvonuri cum ca a ramas insarcinata – cu cine nu stim pentru ca nu e casatorita, ceea ce starneste un tsunami de barfe - si ca si-ar fi luat concediu, un lucru minunat pentru sarmanii ei elevi pe care ii terorizeaza cu teste peste teste si ascultari peste ascultari. Cu toate astea era o profesoara buna, chiar cea mai buna din scoala. O admiram in secret pentru stilul ei aparte de a vorbi, de a imbraca si de a se purta. Cand spunea ceva, asa ramanea. Nimeni nu o contrazicea vreodata, nici macar directoarea si severitatea ei fata de clasa nu avea scopul de a-i pune in valoarea statutul, ci de a ne face sa intelegem importanta istoriei, rolul ei in viata noastra. Nu imi placea istoria, dar orele ei erau singurele pentru care invatam cu atata interes. Am pasit usor, punandu-mi mana pe clanta. Usa s-a deschis cu un scartait lung. Ma pregateam pentru ce era mai rau. Dar nu ma pregatisem destul pentru ce vedeam in fata ochilor. O imagine imposibila de realizat.Era...Kakashi. Nu paru sa ma auda in agitatia clasei. Scria ceva la tabla. Parea concentrat, asa ca am inchis usa cu zgomot, dregandu-mii glasul:

-Buna ziua!

Un coleg de-al meu pufni in ras. Intr-adevar, tipasem acel salut. Dar simteam ca nu am aer. Vroiam sa vina doamna Kurenai sa ma certe ca am intarziat si sa ne spuna ca nu pleaca in concendiu si ca nu voi face istoria cu un barbat pe care...il simpatizez intr-un mod special, foarte special. La naiba. M-a vazut. Ironic, am vrut sa ma vada iar acum injur ca ma vede. Se vede ca nu am dormit..logica mea e la pamant. Uitandu-ma la fata lui ma pufneste rasul. E terifiat de parca ar fi vazut o fantoma. Scapa cartea pe jos si continua sa ma priveasca cu uimire. Trebuia sa faca unul din noi ceva pentru ca restul se holbau mai ceva ca la un film de actiune.Temari imi arunca priviri pline de inteles. Intr-un final, tresari. Ridica cartea si ma pofti cu un glas soptit la loc. Dadu restul orei de voie. Temari si Hinata nu m-au intrebat nimic. Au inteles totul. Stateam si priveam in gol, gandindu-ma la ce se intamplase ieri. Dintre toate amintirile pe care le aveam, ma gandeam la imbratisarile lui. Dintre toti baietii pe care ii puteam avea, ma gasisem eu sa-l aleg tocmai pe profesorul de istorie. Profesorul de istorie!!! Pardon, domunul profesor. Imi las capul sa cada greu pe banca. Abtinandu-se sa nu cada pe sub banca de ras, Temari ma sfatuieste sa vorbesc cu el. Apoi cade pe sub banca de ras. Si cand te gandesti ca e printre cele mai bune prietene ale mele.



Astept sa sune odata de pauza. Mai sunt doua minute. Kakashi se scuza si iese mai repede. Temari ma indeamna sa ma duc dupa el. Ma strecor printre banci si colegi pana ajung pe hol. Sa-l strig? Nu, s-ar auzi prea tare. Mai bine alerg, oricum balerinii mei sunt terminati. Ma aude si isi intoarce capul. Se opreste. Ajung fata in fata cu el si ne uitam unul la altul. Nu e dezamagit,nu e suparat...nu stiu ce sa-i zic. Ma ia de mana si ma duce in biroul lui – bine ca scoala noastra e de moda veche si cancelaria e doar e sala pentru cataloage si alte hartii – inchide usa si lasa in jos perdele.

- N-am stiut Kakashi, imi pare rau. Daca as fi stiut, nu as fi venit si...

- Niciodata nu m-am incurcat cu eleve. Niciodata. Dar tu..tu ai fost speciala,tu esti speciala. Riscurile...riscurile...

Ma placea. Eram o pustoaica rasfatata, iar el era cu zece sau chiar mai multi ani mai batran ca mine.

-Sakura! Iti asumi riscurile?

-Ceee? Ai innebunit? Te-ar putea da afara. Eu sunt fata de director, tata face donatii mari,eu nu voi pati nimic, dar tu...

- In ce clasa esti?

- A douasprezecea...

- Un an...un an nu e mult. Dar e alegerea ta. Eu...sa-mi spui pana la sfarsitul zilei.

Iesi din birou val vartej. N-am apucat sa zic nimic. Eram uimita de ceea ce imi spusese, el vroia ceva serios, el era serios...bineinteles, era mai batran – trebuie sa gasesc alt cuvant, poate mai in varsta, da, ar merge mai bine – iar eu eram eleva! Dar era asa..si eu eram atat de..si aseara a fost diferit. Unde ma trezesc sa vorbesc in halul asta? Nici nu mai constuiesc propozitii. Ies din birou. Peste cinci ore trebuie sa-i dau un raspuns.



Kateshiki-chan Normal ca nu m-am suparat pentru ce mi-ai zis..ideea e sa devin cat mai buna deci cum as putea sa ma supar. Astept in continuare parerea ta si multumesc pentru sfaturi.

Ma bucur ca va place asa ca am venit cu nextu.

Hey, hey,hey!
Sa stii ca ma asteptam sa se reintalneasca cu Kakashi...
Imi pace cum decurge actiunea, iar felul tau de a descrie este special, imi place si mai mult!
Aranjarea in pagina este foarte ok, iar paragrafele sunt bine asezate, te felicit, pentru ca nu multi se descurca la capitolul estetica.
Cat despre idee, devine din ce in ce mai interesanta. Ma atrage din ce in ce mai mult.
Cred ca dupa capitolul urmator vei primi o critica intreaga
Ma bucur ca nu te superi usor si esti increzatoare in propriile forte!
Astept nextul, nu uita!
Kisses&Hugs from Kateshiki!

Puteam sa jur ca Kakashi ii va fi profesor de istorie. De unde? Dupa titlu .))
Deci ideea mi se pare chiar originala , iar felul tau de a scrie o contureaza perfect. Nu sunt multi care scriu de Kakashi si Sakura si asta chiar imi place .
La capitolul sentimente , actiune si descriere stai chiar foarte bine , pentru ca sti sa te pui in pielea personajului si sa transpui totul in fic .
Estetica cum a spus si Katesiki e foarte buna , titlu in mijlocul paginii , aliniate intre fragmente e perfect , n-am ce critica.
Titlul nu cred ca a fost cel mai inspirat ,cred ca puteai sa gasesti ceva mult mai bun , dar e bine si asa pentru ca se potriveste cu povestea redata de tine .
In concluzi ,te pricepi si vreau next . <3

Kiss !

bravo chiar te pricepi asteptam nextul )

Sakura p.o.v.





Peste cinci ore trebuia sa ii dau un raspuns in legatura cu relatia noastra, daca o puteam numi asa. Stiam raspunsul, dar nu vroiam sa il admit nici in ruptul capului. De cand am inceput toata sarada asta nu am avut o data macar o relatie serioasa. De ce as simti nevoia acum?

Imi indrept pasii spre sala de curs unde urma o ora plictisitoare de matematica. Holurile erau pustii. Un elev, doi iesind din baie sau fugind spre vreun birou al unui profesor. Stiam raspunsul..il stiam. De ce nu aveam curajul sa i-l zic? Daca vroiam o relatie cu el, trebuia sa ma maturizez. De aceea ma voi duce la el, il voi privi in ochi si ii voi spune...stai sa ma gandesc cum sa formulez. E mai bine sa am un discurs. Sa incep asadar: Kakashi, trebuie – nu trebuie, e prea autoritar – atunci Kakashi asculta-ma. Da, asa e bine. In urma tuturor celor petrecute – nu asta iarasi nu e bine, suna ca un raport de politie – dupa ce te-am cunoscut – de parca il cunosc si de mult timp – am realizat...ce am realizat? Ca e timpul pentru o schimbare in viata mea. Si acea schimbare va incepe cu tine. E un discurs bun. Va fi profund miscat. Tot ce ramane de facut e sa ma duc acum la biroul lui si sa ii spun.



Fac stanga imprejur si bat usor in usa. Inca avea perdelutele de la geam trase. Intru cu gandul la discursul pregatit rugandu-ma din rasputeri sa nu il uit. Isi ridica ochii si ramane surprins. Nu cred ca se astepta la asta. Ma adun pentru a imi incepe discursul.

- Lasa discursul Sakura...da sau nu?

Admit, am ramas socata. Sunt chiar atat de usor de citit? In fine, lucrurile par mai simple asa, e doar un cuvant.

-Pot sa stau jos putin?

-Poti sta si mai mult.

In timp ce ma asezam pe scaun, se ridica de la birou si vine in fata mea, rezemat de pupitrul de moda veche. Isi tine una din maini in buzunar iar cu cealalta imi mangaie obrazul, intr-un mod nu tocmai inocent. Chiar imi place de el. Trasaturile lui nu sunt iesite sin comun, dar are un sarm care ma face sa ma pierd. Partea amuzanta e ca el nu contientizeaza lucrul asta. Nu isi da seama ca atingerile lui imi dau fiori, nu realizeaza ca fetele din clasa salivau in timp ce el completa hartii la catedra...e timid. Tot ce face o face cu timiditate, ascunzand in spate o pasiune stinsa de mult si aprinsa odata cu mine. De asta m-am indragostit de el.

- Cum planuiesti sa ne intalnim?



Un zambet gigantic aparu pe fata lui. Ma lua in brate, ridicandu-ma in aer in timp ce ma invartea prin toata incaperea. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui sa nu cad. Ma asteptam la orice reactie, dar la asta nu. Intr-un final ma lasa pe birou, peste un teanc de dosare. In continuare, picioarele mele erau in jurul lui. Ma saruta pe obraz, iar o mana se plimba in voie pe coapsa mea, ajungand la chiloti. Asteptam sa vad ce o sa faca. Buzele lui ma acaparara, pornind un sarut. Mana lui cobori incet, aranjandu-mi sangaci rochia. Sarutul era unul moale, incet, firav, in care nu il simteam aproape deloc. Nu ma lasa sa-l adancesc. In schimb ma lipi de el, strangandu-ma tare. Imi placea cand isi tinea palmele mari pe spatele meu, strangand materialul rochiei.

-E ora. Ce ai ora asta?



- Matematica. Nu-ti fa griji, nu e o problema. Chiulesc des. Putem continua?

- Nu, nu putem. Trebuie sa stabilim cateva reguli. In primul rand, nu o sa te favorizez la ora. Si cu asta vorbesc foarte serios.

Chiar vorbea serios. Asa ca trebuia sa il conving sa o lase balta cu regula asta, pentru ca nu am de gand sa-mi pierd vremea cu asta acum ca doamna Kurenai nu mai e prin preajma.

-A doua regula: la scoala esti doar o eleva. A treia regula:nu le povestesti prietenelor tale despre asta. Intalnirile ar trebui sa aiba loc la unul din noi, pentru ca in oras ne-ar putea vedea un elev.Intelegi?

Sper ca glumea. Trebuia sa am cateva avantaje in a fi cu un prof.

-Da, inteleg, doar ca am cateva obiectii.Ne intalnim si la clubul unde ne-am cunoscut, acolo nu vin elevi de la noi, prietenele mele stiu si vor sti, una e chiar in aceeasi situatie si nu voi invata la istorie. Cand mai avem amandoi vreo fereastra ne intalnim aici. Intelegi?

-Nu se poate..ppentru ca

Saracul normal ca dadea in balbaiala si se inrosise. Ce baiat nu ar face-o cand mi-ar vedea rochia ridicandu-se usor, alunecand pe piele. Recunosc, rosul ma prinde.

-Fii serioasa.

Mare greseala. S-a apropiat de mine, tragandu-mi rochia in jos. Saracul material era sifonat in ultimul hal la cate patimise azi. L-am tras de cravata, impingadu-l pe scaun. M-am asezat peste el, sarutandu-l asa cum o faucuse el mai inainte. Nu rezista. Din priviri implora mai mult.

- Deci ce spui de regulile mele?

-Sakura tu nu ai reguli...riscul..



O bretea de la rochie cazu accidental lasand la vedere o parte din sutienul negru cu dantela. Nu avea cum sa-mi reziste. Cazu si cealalata bretea. Zambeam involuntar. Ma lipise de el, sarutandu-ma pe gat. Ceasul mai arata trei minute pana sa se sune. Era cazul sa ne oprim, cu toate ca nu vroiam nici in ruptul capului. Il imping usor si ii iau capul in maini.

- Trebuie sa ne oprim. Hai sa ne vedem diseara.

- Unde?

-La mine.

-Si parintii tai? Ce vor zice?

-E in regula. Vorbim diseara.

Dau sa ma ridic, cand ma trage iar de mana, apropiindu-ma de buzele lui. Zambesc si il sarut, ca data trecuta, fugar. Ies din birou cu cateva secunde inainte sa se sune. Ma simt grozav. Simt ca ceva alearga prin mine.





Am venit cu nextu. Primele 4 capitole le am scrise deci urmatoarele vor veni cred o data pe saptamana.

Hey, hey!
Ma bucur ca ai postat nextul!
E foarte tare! Imi place ca se infiripa ceva intre cei doi...
Pai, as avea mai multe de spus, dar revin cu un edit maine , acum nu gandesc coerent...

EDIT:
Deci...
Sa incepem sa comentam
Titlul- Este foarte interesant intr-o oarecare masura. Ai ales o propozitie interogativa, care ne ademeneste sa iti citim ficul pentru a-i gasi raspunsul. Buna alegere!
Ideea- Cuplul dintre Kakashi si Sakura nu este foarte intalnit in lumea ficurilor, sa zic asa. Asta e interesant, pentru ca cititorul este mereu in cautare de lecturi noi, interesante si neobisnuite. Ideea ta este foarte originala, cu toate ca ma asteptam ca cei doi sa se intalneasca din nou, la scoala. Sa spunem doar ca la un moment dat a fost previzibil ce se va intampla, dar pe zi ce trece, tu tot mai mult evoluezi si ideea ficului tau la fel. Bravo!
Actiunea- La unele ficuri este fugarita de rachete, nu altceva, la altele merge prea incet datorita descrierii amanuntite in surplus, dar a ta este perfect echilibrata, ai momente in care Sakura a stat si s-a gandit, momente in care s-a grabit si momente pline de suspans.Actiunea decurge perfect si tot ce pot sa fac este sa te laud pentru asta.
Descrierea- Hm... Iti ador felul de a descrie! Descrierea sentimentala este profunda, iar felul tau subtil de a descrie locurile ma atrage. Imi place la nebunie ca , prin felul tau de a descrie, ma pot transpune in pielea personajului cu usurinta. Felicitari din nou!
Estetica- Te-am mai laudat la acest capitol si meriti in continuare laude. Totul e la locul lui, textul e aranjat frumos in pagina,iar paragrafele sunt perfecte !
Personaje- Din acest punct de vedere pot spune ca personajele sunt bine conturate. Imi place atitudinea Sakurei fata de Kakashi, fata de tot, e relaxata, fara griji , dr cu chef de viata. Cat despre Kakashi, el e un tip timid, dar senzula, o alegere perfecta, imi plac genul acesta de baieti...
Greseli de tastare- Sincer, nu le-am vazut, nu prea ai, ceea ce ma bucura. Se vede ca scrii din placere si ai experienta in ficuri, probabil. Imi place felul tau de a scrie!
Greseli de punctuatie- Nici aici nu am ce comenta! Te descurci perfect!
Dialog- Nu lipseste si nu e nici in surplus, nu este sec, deci e "the best"

Ti-am promis o critica asa ca.... poftim!
Am mai repetan in nenumarate randuri ca te descurci minunat, totul e echilibrat, mai pe scurt ... perfect!
Bun, acum voi face ceva neobisnuit, adica le voi adresa personajelor intrebari (imi place sa fac asta...)
-Pentru Kakashi- Ce simti pentru Sakura? Ai repetat de multe ori ca e speciala, in ce sens? Ti-ai sacrifica slujba pentru a fi cu ea?

-pentru Sakura- Kakashi e diferit fata de alti baieti, prin ce? Ce crezi ca se va intampla daca va va prinde cineva impreuna? Cum crezi ca vor reactiona prietenele tale la aflarea vestii?

Bine, bine, ajunge cu intrebarile, astept capitolul urmator si raspunsurile personajelor la intrebari! )
Kisses&Hugs from Kateshiki!

Frumos , chiar foarte frumos . Bravoo .
Next .

Deci scri foarte frumos,chiar merită citit in continuare.
Critici n-am Kateshiki ţi-a spus tot ce era de spus . Oricum cum a zis şi ea ,descri sentimentele minunat şi tot cum a zis şi ea aştept next!! ))
Kiss !

Kakashi p.o.v.



In jumatate de ora trebuia sa fiu la ea. Imi daduse adresa si imi spuse ca ma asteapta cu nerabdare, in timp ce isi strecura un zambet malefic pe buze. Tsunade ma primise cu bucurie, oferindu-mi unul din cele mai bune birouri, atat mie, cat si prietenilor mei. Eram o gasca admirata de eleve...toate ne barfeau pe la colturi, inchipuindu-si ca nu ne dam seama ca se inrosesc la ora sau ca interesul lor pentru materia pe care o predam crestea exponentialal, fara sa dea nimic de banuit. Cele mai amuzante erau cele din clasa a noua. Inca constiinciose si timide, veneau mereu cu lectia pregatita, gata sa participe la olimpiada doar ca sa te poata admira mai mult.



Stateam in fata dulapului, constatand cu mare jale ca am fost un celibatar inrait..pana in momentul de fata. Aveam cele cateva costume pentru scoala, niste blugi care ajungeau cu putin efort la varsta a treia, dar se pastrau destul de bine si o serie de tricouri si bluze din perioada “ciudata” a vietii mele. Cand eram mai tanar – suna ca si cum as fi batran, acum ca ies cu Sakura trebuie sa nu mai folosesc astfel de adjective- deci cand eram la facultate – nu o sa va vina sa credeti – eram unul din baietii rai ai cartierului. Ieseam cu o gramada de fete, niciodata nu una mai mult de doua zile, pierdeam noptile prin cluburi, invatam repede, dar nu cand trebuia. Apoi am cunoscut-o pe Kurenai...era frumoasa, foarte frumoasa. Aveam de gand sa o cer in casatorie, chiar in ziua aceia de mai.o zi insorita de mai. Veneam acasa grabit, cu gandul la ea. In neatentia mea, nu vazusem cele cateva haine aruncate pe jos si paharele de vin de langa canapea. Cum urcam scarile am auzit doua voci, din care una de barbat. I-am vazut in pat, cum o tinea in brate si cum se juca cu o suvita din parul ei. Am lasat inelul sa cada pe jos.



A incercat sa imi explice in repetate randuri, ca nu era greseala mea, ca nu o merit. Tipic. Nu am ascultat-o.Vorbele ei treceau pe langa mine,ranindu-ma si mai mult. Niciodata nu tipasem la ea, niciodata nu ma incruntasem. I-am facut toate, absolut toate mofturile, doar ca sa ramana alaturi de mine. Pentru prima data in viata simteam ca vreau sa tip la ea, ca vreau sa o iau la rost. Dar nu ar fi avut sens. Oricum ma parasea pentru directorul facultatii. Dar vroiam atat de tare sa o fac sa regrete. Asa ca i-am luat toate hainele, toate rochiile, bluzele, totul si le-am aruncat pe geam. Ploua. Tare de tot. Exact in clipa in care am vazut-o in bratele altui barbat, a inceput sa ploua. Era imbracata intr-o camasa lunga, albastra. Albastru era culoarea ei preferata. Inelul avea piatra albastra....dar nu mai conta. I-am aruncat hainele, cum ziceam in ploaie si ma ruga sa ii dau ceva sa se imbrace. N-am facut-o. Am impins-o in ploaie. Si pentru prima data de cand o intalnisem i-am spus: “Nu”.



Poate de asta m-am incuiat asa in mine si nu am mai lasat nici o femeie sa se apropie. Cand am intalnit-o pe Sakura, m-am simtit renascut. Simteam fluturi in stomac si realizam stangacia mea dupa surasul retinut de pe fata ei. Dar nu ma deranja. Vroiam sa o cunosc mai bine. Vedeam ceva in ea ce ma facea sa tresar si sa ma inrosesc. Ma intimida. Gata cu amintirile...nu vreau sa intarzii. Ma uit lung spre tricourile din facultate. Inca aratam bine. Era cazul sa il luam pe nr.8. Era tricoul meu preferat: albastru inchis, cu maneca lunga, rotunjit la gat. Urma linia corpului si materialul era placut la atingere. Blugii inca ma puteau salva. Eram deja in intarziere....sper doar sa merite asteptarea. Traficul nu era aglomerat, asa ca in zece minute ajunsem la casa..si ce casa. Mai verific odata adresa ca sa ma asigur ca nu gresesc. Nu putea fi asta. Vila asta apartinea marelui om de afaceri Hanuro...stai, pe ea o chema Sakura si mai cum?

-Hai in casa. Ai s-o mai admiri si data viitoare.

Era ea. Zambea larg si nu parea sa observe ca am intarziat, ei bine, aproape jumatazte de ora. Era imbracata, impropriu spus, in niste pantalonasi sau boxeri, totuna, bej si un maieu cu fluturi. Pe deasupra isi puse o bluza lunga, mai lunga, evident decat pantalonii, dand tinutei eleganta. Era desculta.

- Nu mai sta in mijlocul drumului. Hai odata in casa. Sanabe a plecat acum mult timp. E menajera.

-Tu esti...Sakura Hanuro?

- Tu iti bati joc de mine sau ce? Ai amnezie ? Eu sunt tipa de la bar, din masina, din birou..mai tii minte, azi dimineata aproape nu-mi dadeai drumul. Rochia sifonata?

Tu iti bati joc de mine.

Era fata lui Hanuro, marele afacerist. Daca ar afla, omul ala m-ar baga in puscarie. Nu, in mormant. Si asa e cat jumatate de perete si te bagi sub masa cand auzi de el, darmite sa stie ca mai faci si prostii cu fiica-sa. Cu toate ca merita...si nervoasa era ireztibila.

-Aaa..nu. Nu intelege gresit, doar ca esti fata mare..

- Da, marelui afacerist Hanuro. Stiu. Si nu o sa te omoarepentru ca nu prea stie ce fac eu.

-Bine, dar o sa trebuiasca sa ii spui odata si odata.

-Poate cand ma marit ii trimit vedere din luna de miere. Pana atunci, mai vedem. Dar hai sa intram.

Casa ma lasa fara cuvinte. Cu ce salar aveam puteam sa ii cumpar, la luxul din casa..sa zicem o solnita. Bucataria nu era despartita de sufrageria decat prin jumatate de perete. Bucataria nu era in sine o bucatarie..servea probabil ca un mini-bar. Livingul era in doua trepte, pentru a masca inaltimea mare a camerei. Totul era in nuante de auriu si bej, totul era scump, dar cu mult stil. Cred ca as fi putut analiza mai bine de o ora picturile celebre ce le regaseam, pe unele si la muzeu.

-Hai in camera la mine. Iti arat casa mai tarziu.

Ma trase de mana siam urcat pe scari, spre o usa acoperita de semne gen “TOXIC”, “NU INTRA” si altele. Vazu ca ma amuz si se explica:

- Tata nu obisnuia sa bata la usa.



Camera era verde brotac, vesela, iar mobila in acelasi ton cu sufrageria. Era destul de diferit de parter. Un pat dublu – involuntar mintea mea zburase, pret de o clipa, la prostii- un birou si doua scaune in jurul unei mese rotunde. In comporatie cu ce vazusem, incaperea insufla simplitate. Dupa cum era de asteptat, isi dadu jos haina, ramanand in maieu si pantaloni. Se aseza pe pat, turceste, asteptand sa iau si eu loc. Recunosc, eram putin stingherit si emotionat. Bine, mai mult emotionat. Nu stiam exact ce vrea, nu stiam exact ce vreau. De ce nu putuse sa se imbrace mai…mult ? Palmele mele erau transpirate si fara sa ma uit la pielea ei alba si la maieul transparent. Intinse mainile inocent ca sa o iau in brate si ma trase peste ea. Numai inocenta nu era asta. Ma tinea strans de gat si respiratia ei pe urechea mea imi dadea fiori. Ma saruta pe gat, spunandu-mi cat de mult ii place parfumul.

-Kakashi...sa stii ca

Dar nu continua. Isi ingropa fata la pieptul meu, imbratisandu-ma si mai tare.

-Nu sunt...adica nu am mai avut o relatie prea serioasa pana acum. De fapt, nu am stat cu vreun baiat mai mult de doua zile. Recordul meu e de doua zile, sapte ore si...

-Patruzeci de minute.

Fara sa vreau, cifra iesi la iveala, aducand amintiri placute din studentie. O coincidenta placuta si stranie, exact acelasi record. Brusc, am simtit nevoia de a o avea mai aproape. Mi-am trecut mana prin parul ei, in timp ce ii ridicam cu cealalta maieul. Dragut. Materialul nu se sifona.Imi luase obrajii in palme, sarutandu-ma incet, moale, asa cum am sarutat-o atunci in birou. Pana sa imi dau seama, eram amandoi doar in pantaloni. Sutienul ei alb, cu o pisicuta neagra era aruncat nepasator pe covorul persan. Cearceaful ciocolatiu de matase ne acoperea, iar draperiile trase ne ofereau intimitate. Vroiam, dar nu vroiam. Ilogic. Mi-o doream, insa nu trebuia sa...inca de la prima intalnire...chiar o placeam. Un nebun ce doreste regina si cade in jocul iubirii. Oare era un cuvant prea mare? Pentru mine nu. Dar pentru ea? Statea rezemata in cot, trecandu-si degetele lungi peste fata mea, coborand pana pe abdomen. O mangaiam pe spate si fara sa vreau o trasem mai aproape. Se urca usor peste mine, sarutandu-ma ametitor. Constientizam sarutul pe buze cand ea ma saruta dej pe gat. Nu mai simtisem asta de zece ani cred. Continua sa coboare,facandu-ma sa gem. Saruta asa bine. Nu era ca in noaptea de la bar, ci mai delicat, mai incet.

-Sakura...

Ma sarutase iar pe buze , linistindu-ma.

-Stii ca n-ai de ce sa te inrosesti,nu? Suntem doar noi doi si...lasa-te pe mana mea. Relaxeaza-te. Ori nu ai mai iesit cu o femeie de mult timp ori ai emotii pentru ca ma placi. La cum te vad eu, cred ca sunt ambele.

In tot timpul asta ma magaie pe spate, ca pe un copil mic pe care incerci sa il faci sa nu mai planga. Reusise. Ma linistisem.

-Sunt un nebun

-Atunci eu sunt regina...sah mat.

Pantalonii au fost aruncati si ei pe jos. Ai mei la fel. Iubirea nu era un cuvant prea mare nici pentru mine nici pentru ea. Asteptam doar sa vad cand realizeaza asta. Pana atunci ma lasam prins in vraja saruturilor Sakurei. Ceva era diferit fata de toate celelalte partide pe care le avusem. Ma facea sa ma simt egalul ei, ma facea sa ma simt in largul meu. Reusise sa imi topeasca masca pe care o tineam de atatia ani. Ma iubea. Nu erau doar saruturile, doar partida din spatele cearceafului si a draperiilor trase. Era iubirea din privirea ei. Dragostea cu care isi lipea buzele de ale mele. Dorinta cu care imi soptea la ureche, imbujorata „Vino mai aproape”. Corpul ei imi parea perfect. Dar nu pe el il admirasem. Ci pe ochii aceia mari verzi care imi zambeau.



O tineam in brate, simtindu-i caldura corpului peste a mea.

-Sakura, cred ca esti prima mea dragoste.

Incepu sa rada copios. Asta era adavrul. Kurenai era doar o femeie ce imi furase doi ani din viata. Sakura era o dragoste. Momentan prima si, irealizabil aproape, speram sa fie si ultima. Sa fie asa pana la sfarsit. Scoase din sertarul de langa pat doua lanturi, subtiri, de argint. Mi-l puse la gat. Daca le puneam impreuna era un baietel si o fetita ce se tin de mana.

-Pot sa iti spun ceva serios? Nu, mai bine nu...

Am aprobat dn cap, sarutandu-i fruntea.

- Cred ca m-a mindragostit de profesorul de istorie.

Pentru moment, inima mea a disparut. Pana sa realizez ca eu sunt profesorul de istorie, am simtit ca nu am aer. M-am albit la fata, apoi m-am ingalbenit, apoi m-am inrosit cand am auzit ca ma...iubeste.

-Raspuns corect, domnisoara. Pentru asta primesti...

-O declaratie?

- Te iubesc.

Pacat ca Tsunade va afla intr-un final. Se vedea de la o posta cum ma priveste. Nu intr-un mod obraznic, nu provocator, dar puteam citi iubire in ochii ei. Mi-a spus ca ar vrea sa o tin toata ziua in brate. Era clar ca nu vor fi reguli, nici eu nu as rezista sa le respect. Tsunade daca ar afla insa...

- Tu ma asculti?

O trag peste mine, lasand-o sa se joace cu parul meu, in timp ce cobor cu buzele peste pieptul ei, peste talie...

-Ar trebui sa ne ridicam. Maine e scoala.

O ridic cu tot cu cearceaf, continuand sa ii sarut sanii. Incepe sa rada.

-Ok, am inteles..poti ramane peste noapte la mine.

Si iarasi intalnesc ochii aceia mari verzi care imi zambesc.

Vai, cat am asteptat eu nextul asta!
Si e perfect! Exact asa cum imi doream!
Actiunea decurge excelent, sweetie!
Descrierea e pur si simplu perfecta! Asa te vreau!
Noi asteptam nextul cat mai repede! :*
Kisses&Hugs from Kateshiki! :*

Wow :> . Descri minunat ai mai avut cateva greseli de exprimare ( defapt nu erau greseli , doar ca nu mi-a placut mie cum au sunat , poate tie ti-a sunat altfel , nu stiu , ma rog ) ) .
Asa deci actiunea decurge minunat , nici prea repede , nici prea incet , intr-un cuvant perfect ,iar felul cum descri sentimentele e genial , ma transpune perfect in pielea personajului si asta e foarte foarte bine, pentru ca am citit multe ficuri , iar unora nu le prea reuseste , iar actiunea lor decurge groaznic . Mi-a placut partea cu regina si nebunul :> , apoi ai adaugat "sah mat " , a fost prea faina faza aia ,mi-a placut super mult .
Apropo pe Sakura o cheama Haruno , nu Hanuro e doar o mica gresala care mi-a atras atentia .
Oricum imi place foarte mult cu scri si vreau next !!!
Kiss !

si mie imi place , si eu vreau next

Genial ficu imi place foarte mult actiunea si asezarea in pagina astept next

cred ca o sa mor nu mai citesc