Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Opreşte timpul

In jos 
AutorMesaj
Hanazawa Rin
Kaigai
Kaigai
Hanazawa Rin

Ryo : 0
Likes : 0

Opreşte timpul  Empty
MesajSubiect: Opreşte timpul    Opreşte timpul  Icon_minitimeDum Iul 07 2013, 11:59

Bună! Acesta este singurul meu fanfic ninja, intitulat Toki wo tomete. Nu este prima dată când scriu ceva, am mai multe ficuri postate pe alt forum, ca şi acesta. Oricum, sper să vă placă! 


Toki wo tomete
Opreşte timpul




Sakura's point of view




        Probabil toţi eram la fel până la urmă. Eram toţi oameni, asta însemna că nu există deosebire între noi, nu? Atunci de ce continuăm să ne duelăm pentru putere? Dacă lumea ar fi avut puţin mai multă minte şi-ar fi putut da seama că aceste războaie nu aduc nimic bun. Ţara ta se luptă, mor oameni, apoi răzbunarea lor. Cam asta se întâmplă mereu. Nimeni nu se gândeşte că răzbunarea reprezintă decât suferinţă şi durere. La început, eu gândeam că nu trebuie să ne luptăm, dar acum îmi dau seama de ce se întamplau toate astea. Oameni corupţi cu care nu te poţi înţelege. Şi-ar vinde şi propria mamă pentru a caştiga putere şi se mint înşişi că sunt fericiţi doar având-o. Nu le pasă de familie, nu le pasă decât de lucrurile materiale. Pentru asta au apărut ninja. Pentru a elimina toţi aceşti viermi care nu pot fi numiţi oameni. Şi în final s-a ajuns la asta. Ninja din diferite naţiuni, luptându-se pentru ceva ce nici ei nu ştiu. Doar au fost puşi de cei cu grad mai înalt să le facă treaba murdară şi aşa şi-au sfârşit viaţa. Pe lângă asta, sunt suficienţi oameni cărora să le pese de aceste lucruri. Satul Konoha era un bun exemplu. Nu provocam războaie, doar ne apăram de bestiile cu chip uman. Avem suficientă umanitate în noi încât să ştim să iertăm persoanele care merită a fi iertate.

        Ajunsesem în sfârşit în faţa academiei. Am intrat liniştită pe poartă, nepăsându-mi de ceilalţi elevi care încercau să atragă atenţia unii altora. M-am îndreptat spre cireşul bătrân, unde se aflau deja colegii mei de echipă. Sasuke Uchiha, aşezat pe o cracă în cireş şi privind cu indiferenţă agitaţia de jos, este un băiat de aceeaşi vârstă cu mine, brunet cu ochii negri. Nu vorbea niciodată prea mult, niciunul din echipa noastra nu o făcea, şi parcă nu îi păsa de nimic. Sprijinit cu spatele de copac era Naruto Uzumaki, blond cu ochii albaştri, având aceeaşi vârstă cu noi, cea de şaptesprezece ani. Probabil nu trebuie să mai descriu personalitatea lui pentru că este identică cu cea a lui Sasuke, dar şi cu a mea. I-am salutat scurt, iar ei mi-au răspuns la fel. M-am uitat la telefonul meu şi am constatat cu stupoare că mai aveam încă paisprezece minute de aşteptat înainte să intrăm în clădire. M-am aşezat jos pe cealaltă parte a cireşului, sprijinindu-mi spatele de el. 

        Le puteam auzi pe fetele care şuşoteau despre Naruto şi Sasuke, complimentându-i, crezând că asta va rămâne între ele. Deşi nu arătau nici un indiciu că le-ar putea auzi, eram sigură că şi Naruto şi Sasuke o făceau. Ino, o fată care ai fi spus că e cu siguranţă rudă cu Naruto din cauza aspectului ei, bombănea ceva de cât de frumos e Sasuke şi că aerul lui rece îl făcea să arate şi mai bine. Eram de acord cu ea, Sasuke era frumos. El şi cu Naruto aveau cele mai multe fane prin academie, începând cu cele de douăsprezece ani până la cele de optsprezece. Ştiam că lui nu îi păsa de toate fetele care sunt în limbă dupa el, dar ele continuau să se contrazică pe care va alege Sasuke. Penibil, dacă mă întrebi pe mine!

        I-am simţit prezenţa lui Kakashi, iar în secunda următoare, dintr-un nor de fum apăru senseiul nostru. Nu avea mai mult de treizeci de ani chiar dacă avea părul gri. Era o culoare ciudată, într-adevăr, dar deja mă obişnuisem cu ea. Purtând acea mască până la ochi şi coborând bandana pe ochiul stâng, îl făcea să arate chiar ciudat, dar asta ţinea de prima impresie, acum nimeni nu mai credea asta despre el. Ne-a făcut semn cu capul să îl urmărim, iar în secunda următoare l-am vazut pe Sasuke coborând din copac. Am oftat. Ştiam că nici azi nu vom mai da pe la ore. Aveam o nouă misiune.

        M-am ridicat de jos şi i-am urmărit pe cei doi spre sala în care echipele erau înştiinţate de detaliile misiunii. Naruto mergea în spatele meu îngândurat, ceea ce nu era o raritate. Am salulat politicos când am intrat în încăpere, primind înapoi acelaşi salut. În momentul în care am pus piciorul în cameră, Tsunade a ridicat capul spre noi, zâmbind. Tsunade era Hokage de doi ani de zile, de când a murit Al Treilea Hokage, Sarutobi.

        - Sasuke, Sakura, Naruto, am o misiune importantă pentru voi. Ca şi data trecută, veţi merge fără sensei-ul vostru. Am deplină încredere în voi că nu mă veţi dezamăgi!

        Ea se opri, evaluându-ne cu privirea pe fiecare.

         - Nu o vom face! am spus toţi trei în acelaşi timp.

        Auzind aceste cuvinte venind din partea noastră, zâmbetul ei s-a făcut şi mai mare.

        - Cum am mai spus, Kakashi nu va merge cu voi, în schimb, vor merge cei trei ninja din echipa lui Asuma. Misiunea voastră este să duceţi acest pergament, spuse şi ne arăta un pergament negru cu dungi albe asemănătoare cu nişte zgârieturi, în Satul de Nisip.

        Naruto a făcut câţiva paşi în faţă, suficienţi cât să ajungă lângă Tsunade, şi a luat pergamentul. Tsunade nu ne-a mai dat alte detalii cu privire la misiune şi nici la pergament. A spus că este o misiune importantă, dar nici măcar nu ne-a spus ce este atât de special la acest pergament încât să aibă nevoie de şase ninja pentru a-l proteja. Nu am înteles de ce, dar nu eram atât de curioasă încât să întreb. Ne vom descurca. Înainte să ieşim din încăpere, ne-a spus că trebuie să plecăm din sat a doua zi la ora nouă dimineaţa. Deci nicio misiune astăzi, aşa că trebuie să mergem la ore.




Sasuke's point of view


The world.Întotdeauna m-am întrebat de ce trebuie să trăim. Doar să omorâm şi să fim omorâţi? Poate că viaţa era un joc creat pentru a irosi spiritele oamenilor prin lupte şi plictiseală. Lumea a fost creată ca un teritoriu unde viaţa iroseşte spiritele în interese proprii. M-am plictisit. Uram că trebuia să fac acelaşi lucru în fiecare zi. Chiar şi misiunile, deşi erau diferite, pentru mine erau la fel. În ochii mei, protejarea unui om era acelaşi lucru cu protejarea unui pergament. Nu conta că între o fiinţă umană şi un bun material era o diferenţă, pentru mine erau la fel. Îţi dădeai viaţa pentru a proteja importanţa misiunii, fie ea un om sau doar o simplă hârtie făcută sul. Fiecare dintre noi era un pion ce, prin putere, încerca să apere regele şi regina. Ei nu trebuiau să fie ucişi, aşa că îşi creau armate proprii de pioni care să le prelungească viaţa. 

        Am renunţat la gândurile mele care deveniseră ca un joc de sah şi am intrat în clasă, fiind întâmpinaţi de privirile colegilor. Încă mai simţeam privirile aţintite asupra noastră, chiar dacă ne aşezasem în bănci. Băncile erau de trei persoane, deci eu stăteam împreună cu Sakura şi Naruto, cei mai buni prieteni ai mei. Probabil eram ciudaţii academiei, dar mie nu îmi păsa de părerile oamenilor. Ştiam că fetele din şcoală erau moarte dupa mine şi Naruto, dar nu eram interesat în asta acum. De fapt, nu eram interesat în nimic. Poate doar să dorm.

        Yamanaka Ino, Akimichi Chouji şi Nara Shikamaru tocmai intrau în clasă. Le-am simţit imediat privirile încercând să ne găurească spatele. Probabil aflaseră de misiune. Înafară de asta, cele două ore petrecute cu Iruka au trecut doar cu obişnuitele sfaturi pe care le putem aplica într-o luptă. Pentru echipa mea, lucrurile astea nu erau neapărat noi, dar ne-am comportat ca şi cum ar fi.

        - Poate ar trebui să plecăm. a sugerat Sakura înainte cu două ore de terminarea cursurilor.

        Am stat putin să mă gândesc la asta. Sakura avea dreptate, cum a spus şi Tsunade, noi aveam o misiune foarte importantă maine şi ar trebui să ne mai antrenăm. Nu trebuia să stăm la şcoală şi să auzim lucruri inutile pe care, oricum, le ştiam deja. M-am ridicat în picioare, aşa a facut şi Naruto. Sakura a zâmbit când şi-a dat seama ce însemna acest gest. Mergem acasă.

        Atât Sakura, cât şi Naruto, stăteau pe aceeaşi stradă cu mine. Noi trei am crescut împreună. Nu stiu când l-am cunoscut pe Naruto pentru că nu îmi aminteam. Mamele noastre fuseseră prietene, atât ştiam. Probabil ne ştim de când ne-am născut şi am fost prieteni încă de atunci. Pe Sakura am cunoscut-o undeva pe la cinci ani. Părinţii ei au fost ucişi noaptea, iar dimineaţa când ea s-a trezit, i-a văzut plini de sânge în sufragerie. Ştiu că şi acum este terorizată de imaginea aia, deşi nu prea vorbeşte despre asta. O înţelegeam. Eu mi-am pierdut părinţii cu doi ani mai târziu faţă de ea, iar ea şi Naruto au fost lângă mine în fiecare secundă. Fratele meu, Itachi, a omorât întregul clan Uchiha doar să îşi testeze abilităţile. Practic, m-a forţat să devin mai puternic doar pentru a-l prinde şi a-l omorî. I-am acceptat invitaţia, dar nici acum nu consider că sunt suficient de puternic încât să îl caut. Naruto nu a fost atât de norocos ca noi, el nici măcar nu şi-a cunoscut părinţii. Aceştia au murit amândoi în seara în care el s-a născut. Tatăl lui, Al Patrulea Hokage, l-a sigilat pe Kyubi în el, sperând că aşa va putea apăra satul. La început a mers, dar apoi au trebuit să moară amândoi pentru a-l salva şi pe Naruto, dar şi satul. Poveşti triste, cu siguranţă, dar care ne-a marcat viaţa. Probabil acesta era motivul pentru care suntem prieteni atât de buni. Trăim durerea unul altuia. Fiecare ştie ce simte celălalt, iar asta nu te lasă să te simţi niciodată singur.
 
Sus In jos
 
Opreşte timpul
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Complete-
Mergi direct la: