Razbunarea Lupului.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Inaltul individ cu parul argintiu statea la baza muntelui din spatele sau.Aerul rece de munte ii adia in fata lovindu-i limba si buzele , facandu-i inima sa bata mai greu in piept pana cand ia zguduit
materialul greu de la tunica cu rezistenta la vânt,asta era ca in fiecare dimineata in singuratetea lui din tundra inghetata , cu vanturi feroce si varteje de zapada care ii limita vizibilitatea.
Shuurajou era calm sperand pentru alt calm, o zi mai frumoasa care sa ii dea voie sa se catere mai usor.O memorie slabă a trecut prin minte. O bucatica intr-un trecut care a fost în acelasi loc pe care el stătea acum.

"Conditiile sunt proaste de urcat" spune batranul lui shuurajou , "Ai dreptate batrane , dar nu voi mai sta prea mult pe loc, a venit vremea sa plec." Batranelul cazu pe ganduri cateva minute ,apoi isi ridica capul si spuse "Nu-ti voi mai fi alaturi de acum incolo.Fi in siguranta."

Deși aceasta a fost o amintire vie, ea a trecut în aparent secunde. El a început ascensiunea lui imediat după, se deplasează de-a lungul unui drum drept în sus pe suprafata verticală mare de perete de gheată care a făcut cu fata în sus a muntelui. Fiecare metru de progres a fost câstigat numai de munca depusa în urcarea pe munte, ciocanul un scripete fixat în perete pentru a asigura coarda de alpinism. Modelul a fost repetat din nou si din nou.

Progresul a fost incet si extenuant , un singur as gresit si putea cufunda cataratorul intr-o rapida si o moarte macabra.dupa doar 15 metri , vantul era atat de puternic incat credeai si prin tunica groasa ca iti va sfasia pielea.In ciuda frigului , Shuurajou transpira ,dedsubtul hainelor sale groase , corpul lui incalzit de catre efortul fizic constant , asa cum el s-a zbatut in calea lui de urcare , o cale dureroasa pana la varf.

La inceputul cataratului totul era invizibil , pierdut in vartejul de zapada si nori.Dar dupa 5 ore a rasarit in ciuda celei mai rele furtunii , dandu-i lui primul licarire al varfului de munte,illuminat de catre palidul soare portocaliu.Era la jumatatea distantei pana isi atingea tinta , dar extenuarea si oboseala incepusera sa ii impiedice progresul.Cum altitudinea crestea aerul deveni mai subtire lasandul mort de oboseala , gafaind , ramanand la capatul puterilor.Pachetul din spatele lui shuurajou  parea dublu in greutate , si el putea simti curelele sapand in umerii sai , chiar si prin haine.Dar acolo era altceva exceptand ignoranta durerii si concentratia la catarare.

Doua ore mai tarziu , si omul invins de oboseala ajunse in varf.Picioarele lui plantate firm deasupra platoului de gheata neted acoperit cu un strat acoperit de un fin praf de zapada.Uitandu-se peste decalajul dintre cele doua varfuri, shuurajou putea vede ca celalat varf are o mica intrare.
A ingenunchiat sub praful de zapada apucand de trapa , muschii lui erau fortati aproape la maxim
Încet, fără tragere de inimă, capacul greu se deschise pentru a dezvălui o scara care duce în jos, în întuneric.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Cum shuurajou a inceput coborarea , mintea lui a inceput sa se invarta.Scurte flash-uri de amintiri latente explodate în constiinta lui, numai să dispară înainte de a putea să-i înteleagă pe deplin.
El a avut un sentiment coplesitor de déjà vu. Imagini si sunete ale vizitei sale anterioare amestecat cu împrejurimile sale curente, imaginile se suprapun unul pe altul, acoperind viziunea sa si făcându-l ametit.A devenit atât de rău încât shuurajou a trebuit să închidă ochii, agătându-se de treptele scării cu o strângere tensionată."Trecutul ma prinde din urma,..." Spunandu-si lui clătinând din cap pentru a risipi zapada ce se adunase.El a asteptat câteva secunde, iar când a deschis din nou ochii totul a revenit la normal.Având o respiratie profundă, el a continuat în jos până când a ajuns în partea de jos. Arborele încheiat într-un, tunel cu doua cai, dar el stia drumul , asa ca o lua in dreapta , mergand prin pasaj.

Tunelul a fost îngust si nu a durat mult pentru shuurajou să realizeze că atmosfera din jurul lui a inceput sa se incalzeasca , mergand tot mai adanc in inima muntelui. Incepand sa-si desfaca nasturii ,isi dadu jos tunica , ramanand intr-o tinuta lejera.In continuare shuurajou a simtit o prezenta de negresit. O prezenta care a fost atât intrigant si linistitor.
a fost o putere în acest loc. Fie că a fost geografică sau nu a fost ignorant la om. În cele din urmă trecerea la adus într-o cameră mare cioplita din piatră. Cu usurintă treizeci de metri peste, camera era goală salva pentru o criptă , o piatră mare în centru.

.
Shuurajou  gandindu-se  "Aici este , inmormantarea straveche a stramosilor mei.Îngropat în acest pustiu înghetat ca un exil, el a fugit aici cu o mână de adeptii ai săi fideli fanatici cu  multe secole în urmă.Când a murit, au sculptat in această cameră secretă , astfel că dusmanii lui nu l-au putut găsi si profana rămăsitele sale ."