Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 - In umbra trecutului -

In jos 
AutorMesaj
izabela :*
Kaigai
Kaigai
izabela :*

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Sept 29 2013, 18:33

Tocmai ce mi-a venit o idee de fic si m-am pus pe scris . Personajele nu-mi apartin inafara de cele create de mine si nu fac profit de pe urma lor . Fic-ul este pus si pe alt/alte site-uri , este al meu . Astept orice critica , parere sau ce altceva vreti voi . Lectura placuta !
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 

                                                - In umbra trecutului -


                                                                                      *
                                                                Prolog
Trecusera treisprezece de ani de atunci iar cei doi inca erau marcati de noaptea aceea sumbra , totodata furtunoasa . Ei fiind doar niste copii de patru ani nu a putut face fata unei asemenea situatii , au lasat frica si ura sa le puna stapanire pe suflet , toate gandurile lor ducand in aceeasi directie . Cand inchideau ochii vedeau imaginea care le-au marcat copilaria , care le marcheza in continuare restul vietii . Din acea seara intunecata nu au mai stiut sa zambeasca , sa se ataseze de cineva de teama sa nu sufere din nou . 
In toti acesti ani s-au avut unul pe celalat , aflati dupa usa ferecata cu lacat care-i despartea de restul lumii . In decursul timpului acestia au perceput ceilalti oameni ca fiind niste idioti cu care ei nu trebuiau sa intre in contact , devenisera rautaciosi cu cei din jur , creeand aceasta alianta crezand ca-si vor putea uita trecutul . Singuri , totusi mereu impreuna , ei priveau lumea cu aceeasi ochi . In prezent au 17 ani , chiar daca din punct de vedere estetic sunt identici , personalitatile lor sunt total diferite , impreuna devenind un intreg perfect proportionat . Imparteau ochii , parul , nasul , gura , inaltimea , suferinta , imparteau tot . 
*

                                       - Capitolul I - 

                                                 Perspectiva lui Hikaru
~ Se intampla din nou iar eu nu pot face nimic , nu-I pot salva si nici nu-l pot proteja pe el . Sunt amandoi chiar in fata mea , chiar in fata mea … Il privesc neputincios pe el apoi ne luam unul pe celelalt in brate , fiind cuprinsi de o frica de neinchipuit , ne puteam simti durerea si frica , era lafel ca mine , nimic mai mult , nimic mai putin . In intunericul furtunii , fata ei , spontan , se lumina . Se ridica de jos ajutandu-se de coate . Se uita fix la noi , afisandu-ne cel mai pur zambet , un zambet asa de frumos incat il puteai privi doar daca aveai aceleasi sentimente precum ea , vrand sa zica ceva . Nu mai apuca sa spuna ce avea in minte si se prabuseste pe marmura rece . Mii de zambete ne impartise pana in momentul de fata , acela fiind ultimul pe care ni l-a daruit cu toata iubirea din sufletul ei . Tot ce am putut face este sa strigam disperati pana ce un miracol avea de gand sa apara dar asteptatul era in zadar , ei fusesera deja prinsi in ghiarele lui , sufletele lor fiind aruncate in neant , bantuind pentru eternitate . In linistea furtunii doar tipetele noastre se puteau auzi , restul maturii parca fiind moarta . Ma uitam in jur , nimeni nu ne putea vedea , nimeni nu ne putea auzii , nimeni nu venea sa ne ajute , parca toti ceilalti traiau intr-o alta lume , neputand sa vada iadul pe care noi il traiam aici . Durerea se instaura imediat in sufletele noastre , nu am putut face nimic pentru a-I salva , nu am putut face nimic pentru a-mi proteja fratele , nu am … putut … ~
Tresar din asternuturile cele moi , fusese inca un vis urat , visul ce se repeta noapte de noapte in ultimi 13 ani , visul ce-mi facea inima sa cedeze din cauza durerii , acel cosmar infiorator . Ma uitam la palmele mele transpirate . De pe toata suprafata pieptului meu se scurgeau picuri ce udau cearsafurile curate , apretate si albe precum zapada . El inca dormea asa ca nu l-am deranjat . Ma ridic tacticos din pat si pasesc usor pe marmura cea rece pana ajung la usa mare si alba ce dadea in holul cel mare . Ies din camera apoi inaintez pana am ajuns la o usa alba precum celelalte . Intru in baie si inchid usa dupa mine . Stateam sprijinit de marginea chiuvetei uitandu-ma insistent la imaginea mea in oglinda mare si ovala , cu marginea metalica impletita neglijent . Imediat imi vine in cap imaginea fratelui meu : aceeasi ochi de culoarea mierii , aceleasi sprancene bine trasate , nuanta portocalie precum a parului , acelasi nas , acceasi gura cu un zambet neutru , acelasi par cu bretonul filat dat intr-o parte , scurt , usor ciufulit , ridicat la spate , aceeasi piele ca spuma laptelui , totul era lafel , parca reflexia mea in oglinda este chiar el . Imi las capul in jos si pornesc robinetul ornat cu modele impletite printr-o miscare de “desurubare” . Din gatul lung al robinetului incepe sa curga apa limpede , aceasta oprindu-se in causul palmelor mele impreunate . Ridic palmele pana la nivelul fetei si o clatesc cu apa rece . Mici picaturi de apa reusesc sa se strecoare de pe fata mea urmand ridul invizibil al obrazului , impreunandu-se in dreptul barbiei apoi izbindu-se cu toata puterea de marmura alba , stralucitoare . Intind mana si apuc din stativul asotrat chiuvetei si oglinzii un prosop de un alb imaculat , cu initiala , tesuta cu fir aurit , “H” cu care-mi sterg usor fata . Secvente sumbre din acea noapte imi invadeaza mintea : “Va vom iubi mereu” , “Protejati-va unul pe altul si ramaneti uniti pentru noi” fiind doar unele dintre frazele spuse atunci de catre ei . Cursul gandurilor imi este interupt de un ciocanit in usa cea mare , alba cu modele stil baroc incrustate pe ea iar strigatul fratelui meu ma aduce cu picioarele pe pamant :
- Hikaru , esti acolo ? Daca nu vii acum nu vom mai apuca sa mancam micul-de-jun si vom intarzia la colegiu . Vino , Cecile tocmai l-a terminat de pregatit . Te-ai trezit inaintea mea si ai imbatranit in baie in timp ce eu mi-am facut siesta de dimineata , m-am schimbat si m-am dus si la bucatarie sa vad daca micul-de-jun este gata . Hai odata !
- Imediat , imediat .
Inchid robinetul printr-o miscare de “insurubare” , arunc neglijent prosopul tocmai folosit pe stativul destinat lui , pun mana pe clanta cu impletituri stil romantism , deschid usa si inaintez pe holul cel lung , care pe o parte si pe cealalta purta tablouri mari facute de genii ale picturii cu diferite peisaje dar printre care se mai strecurau si portrete de familie . De fiecare data cand trec pe acest hol nu pot ignora un tablou , un portret ce mereu imi atrage atentia : o femeie trasa prin inel , culoarea pielii fiind precum laptele , cu parul lung , drept , negru-stralucitor , cu breton pe o parte , ochii negrii precum intunericul noptii , sprancenele negre , bine definite , obrajii usor imbujorati , cu un zambet angelic afisat format prin curbarea buzelor pline , de culoarea piersicie , imbracata intr-o rochie de bal , culoarea safirului si asezata pe un scaun mare , frumos tapitat , cu spatar . La vederea acelui tablou , mereu zambesc fata luminandu-se deoarece imi aduc aminte de ea , cum era atunci , exact cum o stiu eu . Totusi , acela este un zambet amar , mica perioada de “fericire” provocata de zambetul cald si dragastos al ei , trecand imediat , peste sufletul meu istaurandu-se o tristete si o disperare de neinchipuit . Ochii ei parca imi incalzesc sufletul , dulceata zambetului fiind poate mult prea dulce . Cu greu imi dezlipesc ochii de la acea craiasa si imi continui drumul pe holul cel lung . La capatul acelui hol este camera mea si a lui Kaoru , o camera foarte mare si spatioasa . Intru in incapere si ma indrept catre garderoba . De acolo imi aleg un tricou Basical – negru , deasupra i-au o camasa visinie in carouri pe care o las descheiata si niste blugi negri , skinny . Imi arunc pantalonii cu care am dormit in garderoba si inchid usile . Ies din camera in graba , trantesc usa fara sa vreau si cobor repede scarile , strecurandu-ma printre menajerele , majordomul si soferul nostru , neraspunzandu-le din graba la aceleasi urari facute in fiecare dimineata . De la baza scarilor o i-au in dreapta si intru in bucataria mare si luminoasa unde , la o masa mare , rotunda , incarcata cu tot felul de aranjamente care mai de care mai extravagante ce ne constituia micul-de-jun , din lemn masiv , unde Kaoru statea plictisit , cu barbia sustinuta in podul palmei iar cu cealalta mana se juca cu o lingurita , imbracat cu un hanorac visiniu cu carouri , lasat descheiat , pe dedesupt avea un tricou Basical negru , blugi negrii skinny , incaltat cu niste skateri negrii , simpli . Eram imbracati asemanator din moment ce eram gemeni , chiar daca am fi incercat sa ne imbracam diferit , tot asemanator daca nu identic ne imbracam deoarece gandeam exact lafel . Imediat ce ma zareste imi zambeste dulce . Ma apropii si ma asez pe scaunul alaturat lui : 
- Cand ai avut timp sa faci toate astea ?! Esti mai rapid decat credeam … , ii spun eu razand , dupa ce il ciufulesc putin .
- Ai face bine sa mananci mai repede , imi spune el in timp ce imi indeasa pe gat un croissant , incepand apoi sa rada cu pofta de fata mea initial bosumflata , izbucnind apoi intr-un ras cu lacrimi .
Terminam de “ciugulit” din mancare - ceea ce noi numim “mancat” - , ii multumim Ceciliei pentru tot si iesim din bucatarie .
In fata noastra se afla un hol mult mai mare decat ne este necesar iar podeaua este acoperita cu marmura alba unde se puteau distinge mici firicele de culoare gri , pe de o parte si alta a holului fiind asezate alternativ , la o distanta egala apreciata cu ochiul , vaze uriase cu tot felul de modele si niste statui de acceasi inaltime cu noi . Fugim cu grija pe hol , avand grija sa nu daramam ceva si ajungem la usa . Langa usa , pe patrea dreapta mie sunt doua cuiere frumos lacuite , din lemn masiv , cu modele romantice sculptate cu grija si cu mare atentie , cele doua fiind despartite de o oglinda ovala , cu marginea din argint , aceasta fiind parca impletita intr-un mod dezordonat de niste maini aprige , lafel de mare precum cele doua corpuri unde se aflau doua genti stil postas , de culoare neagra , identice , diferentiate prin intialele numelor noastre imprimate discret pe toartele gentilor , la baza lor , atarnate dezordonat de cuier , ce contin maxim un caiet si un pix . Ne imbrancim pentru a ne putea vedea chipurile angelice in oglinda , ne retusam pentru ultima oara frezele , le luam gentile din cuier si ne imbrancim aiurea pe usa destul de mare si lata pentru mai multi de marimea noastra . Coboram in graba scarile de marmura alb cu mici nuante maronii , in forma de semicerc , rotunjite la capat si o luam usor pe aleea lata pavata , pe o parte si alata a ei fiind plantati braduti . Deschid poarta mare din fier forjat , cu modele spiralate , vopsita precum si restul gardului in negru , care exact in mijlocul ei avea incrustata intr-o bucata metalica mare sub forma de scut numele familiei , “Hitachiin” si intram in limuzina familiei de culoare neagra , frumos lacuita , simpla pe care soferul nostru o conducea . Jorge calca acceleratia in timp ce noi ne cufundam pe bancheta din spate cea comoda , lasand gandurile sa ne inunde .
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi tot ! Orice critica / post / sugestie este bine venita ! Voi incerca sa pun next-ul cat mai repede . Kiss and hug :* :3 .


Ultima editare efectuata de catre izabela :* in Dum Mai 25 2014, 20:33, editata de 2 ori
Sus In jos
Cocktail
Kaigai
Kaigai
Cocktail

Ryo : 0
Likes : 0

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Sept 29 2013, 19:02

Ooo, ce-mi place ficul asta. God, in sfarsit mai vad si eu inca o persoana pe forumul asta care sa scrie calumea :3 E foarte frumos, ideea ta e pur si simplu superba si trebuie sa-ti marturisesc ca am adorat fiecare fraza. Nararea e asa de libera si nu ma pierd in propozitii. Imi place fontul foarte mult, dar in ficuri sa stii ca nu se fac urmatoarele: 
Nu se scrie centrat, nu arata bine. Ar fi fost util un alineat ceva si scris de la margine. Dar merge si fara alineat, doar ca nu centrat. 
Nu se folosesc cifre, se scriu in litere: 13 - treisprezece. Asa e mai corect si mai estetic. 
In rest nu reprosez nica, e foarte bine cum faci. O sa-mi dai pm cand pui urmatorul capitol, da? ;wink ca doar te rog mumos si cu ciresica deasupra. 
Sus In jos
izabela :*
Kaigai
Kaigai
izabela :*

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Sept 29 2013, 19:17

Desigur ca o sa-ti dau . Multumesc pentru sugestii . O sa aduc next cat mai repede si voi tine cont de ce ai spus , merci si pentru "laude" , desi mie nu mi se pare asa . Merci inca odata ca ai citit .
Sus In jos
ely_lovesAnImE
Kaigai
Kaigai
ely_lovesAnImE

Ryo : 0
Likes : 8

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Sept 29 2013, 21:34

Da...deci ma uimesti total , ai scris foarte frumos si greseli nu am vazut .
Stii cat te iubesc eu pe tine ? Muult ,  da stii  laugh  si stii de ce ? Pentru ca ai o descriere (sentimentala ) absolut geniala naratiunea la fel si gramatica cum am zis si mai sus nu am vazut greseli .
Ca idee , e trista cu un strop de "trauma din trecut" si din cauza combinatiei nu prea am priceput prea mult actiunea , insa dupa cum se vede nu e inceputa in totalitate .
Anyway astept next si sa ma anunti (desii stiu ca o sa faci boss :3 ) .
Sus In jos
izabela :*
Kaigai
Kaigai
izabela :*

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Sept 29 2013, 21:44

Stiu ca te uimesc , boss :3 . O sa te anunt deindata ce-l voi pune , deja incep sa scriu la el :]] .
Mai astept pareri / sugestii / critici . 
Sus In jos
Vizitator
Vizitator



- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeLun Sept 30 2013, 07:07

Bună. Primul capitol este interesant, foarte intrigant la început. Ai spus ca doreşti critici? Mhm.


Titlul: Este o alegere bună, relaţia dintre el şi text există şi, simultan, este interesant.
Descriere: Nu cred c-am zis asta vreodată, dar tu ai prea multă descriere. Ai dat în cealaltă extremă. Primele paragrafe au fost perfecte, în ele aflându-se mister şi suspans, dar în restul ai descris într-un mod exagerat casa, repetându-te cu aceleaşi fraze. Sumbre, strălucitor, împletit, deşuruba. Este bine să reliefezi detaliile fara să te duci in extrema care plictiseste cititorul, cam atat as avea de reprosat aici. În rest, te felicit pentru naraţiune şi descrierea sentimentală.

Idee: Sunt plăcut surprinsă de tema care ai ales-o. Cum am mai spus, începutul firului narativ a fost genial. Mai ales ''Paralog''-ul fericit).
Acţiune: Începe să devină în slow-moţion la un moment dat. Cum te-am sfătuit, ţine descrierea în frâu şi acordă atenţie naraţiunii.
Ortografie (doar câteva):
ghiară/gheară
lafel/la fel



În rest, sper să mă anunţi si pe mine de următorul capitol. Chiar sunt curioasă ce evenimente vor mai avea loc.
Sus In jos
izabela :*
Kaigai
Kaigai
izabela :*

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeJoi Oct 03 2013, 07:53

**
Prolog
                   Un fulger lumina sufrageria intunecata descoperind trupul fragil al mamei lor scufundat intr-o balta de sage . Deasupra trupului lipsit de viata se afla barbatul pe care copiii obisnuiau sa-l strige ,,tata'' , varsand mii de lacrimi pe camasa alba pe care el obisnuia sa o poarte in casa , ornata in mare parte cu pete rosiatice . Siroaie rosii precum macul tasneau din multiplele rani de cutit lasand o mare balta pe marmura alba . Ochii ei care nu demult era negrii stralucitori acum erau sticlosi , lipsiti de viata , atintiti asupra tavanului tapetat cu modele din stilul baroc . Parul ei care era negru ca intunericul noptii isi pierduse din stralucire , luciul transformandu-se in nimic . Culoarea calda , pastelata a tapetului era acoperita de urme visinii acoperind astfel modelul cu micutii ingerasii scaldati intr-o oaza de lumina . Tabloul cu portretul celor doi in postura unor tineri indragostit era , in mare parte , acoperit cu pete din sangele frumoasei zane . Langa corpul femeii se afla un bilet sub forma unei telegrame conceput la masina de scris . Barbatul il ridica repede la nivelul ochilor : ,, Daca eu nu o pot avea atunci nimeni nu o va avea . '' . Literele de tipar usor de citit redau un mesajul care iti sfasia sufletul , lacrimile urmand sa curga necontentenit . Lasa sa cada bucata de hartie pe care anterior o mototolise . Ochii sai inlacrimati erau indreptati spre iubirea lui pe care o putea distinge cu usurinta in imaginea incetosata . Sentimentul de frustare isi face imediat aparitia in sufletul barbatului facandu-l sa-si piarda mintile . Isi pune mainile pe genuchi strangand cu disperare de pantalonii comozi de culoare gri . Se ridica brusc de jos indreptandu-se spre semineul mare din caramizi din marmura neagra nuantata cu putin albastru inchis . Apuca din stativul din fier impletit frumos unul dintre bastoanele din fier folosite pentru a mentine focul in semnieu si se intoarce spre cei doi fii ai lui . Cu un zambet sters urmat de un ' imi pare rau ' barbaul isi lua la revedere de la copii lui si lasa fierul sa-I stapunga trupul . Acesta cazu jos intr-o balta de sange langa femeia pe care o va iubi in continuare , pentru eternitate . Baietii ramasesera socati pentru un moment , nestiind cum sa reactioneze si cu pasi din ce in ce mai grabiti alergau catre trupurile neinsufletite ale parintilor . Odata ajunsi la ei incepura sa planga si sa strige cu disperare ' de ce ? de ce ? de ce ?! ' . Parca vazusera o stafie dar nu , era si mai rau , copiii si-a vazut mama ucisa , intr-o balta de sange iar tatal disperat sinucigandu-se . In acea noapte isi pierdusera ambii parinti , ramanad singuri . Ochii lor de culoarea caramelului erau inecati in lacrimi , lacrimi ce se prelingeau usor urmand ridul pronuntat al obrazului . In toata incaperea rasunau scancetele si tipetele disperate ale lor , menajerele si toti ceilalti angajatii adunandu-se imediat pentru a descoperii pricina acestui lucru . Una dintre menajere care era deasemenea catalogata ca ' preferata ' a celor doi , totodata si bona lor ii lua imediat in brate scotandu-i din acea incapere si ducandu-i in camera lor pentru a-i linisti .


Sfarsit prolog
**

- Capitolul II -

Perspectiva lui Kaoru
                    Deschid ochii , miorlaind pe sub mustati din cauza insomniei care ma acaparase de-a-ntregul si realizez ca numaidecat am ajuns . Coboram privind inainte : Colegiu de Arte "Saint Martin" , un colegiu dedicat studentilor cu inclinatii artistice , campusul fiind populat in intregime de elevi cu situatii materiale foarte bune , ce provin din familii aristocrate , cu renume in toata Anglia si nu numai . Salutam politicos soferul iar intr-o fractiune de secunda se face nevazut printre strazile aglomerate . Din toate partile se auzea ' fratii Hitachiin ' , ' uite , gemeni ' , ' cat de mult seamana ' , ' nu cred ca-i pot deosebi cumva ' dar eram deja obisnuiti cu asemenea remarci , erau facute inca de cand eram mici copii . Cu fiecare pas pe care il faceam pe aleea pavata cu caramizi din bucati de piatra de culare cenusie , zarva si zgomotele din jur in combinatie cu surasele celor ce impanzeau campusul imi inundau timpanele , facandu-mi inima sa bata din ce in ce mai tare , urmand sa-mi sara din piept . Totul se desfasura mult prea repede , percepep acest taraboi aiurea ca fiind o naluca ce se tot apropie necrutator , vrand sa devoreze tot ceea ce-i sta in cale . Ma uit la mainile mele atat de albe , privirea impaienjenindu-mi-se , bataile inimii incepand sa-mi pulseze in interiorul capului , precum o bomba ce avea de gand sa explodeze din clipa in clipa , o bomba cu ceas . O stare de ameteala ma i-a imediat , totul parca intorcandu-se odata cu mine la o suta opt zeci de grade . Imi scutur capul iar amateala dispare . Inchid ochii pentru cateva secunde , privirea fiind atintita in spre nimic incercand sa scap de aceste trairi si sa-mi pot continua drumul . Inaintam pe alee printre vocile ce nu mai inceteaza pana ajungem in fata a trei cladiri , noi intrand in cea din mijloc . Fericirea este parte din compzitia aerului in aceasta zi , aici , toti bucurandu-se de revederile cu fostele prietenii sau facand cunostinta cu viitoare prietenii , chipurilor lor fiind inundate de lumina , zambetele deasemenea nelipsite . ' Ce e asta ? ' , ma intreb nedumerit , oarecum in sila . Caldura inimilor radia , incalzindu-mi-o chiar si pe a mea . Uitandu-ma la toti din jurul meu imi dau seama ca Hikaru nu mai este cu mine dar il zaresc imediat mai in spate stand de vorba cu niste prieteni de-ai nostrii , grija disparandu-mi . Zambesc involuntar vazandu-l fericit si-mi continui drumul spre sala numarul doi , deasemenea amfitreatul campusului , de marimea unei sali de opera uriasa , dispus pe nivele precum Coloseumul . In grabea mea si putin chiaun nu am vazut-o si am dat peste ea , dezechilibrandu-se . Pe cat de repede am daramat-o , pe atat de repede s-a ridicat si a plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat . Nu am avut timp nici macar sa ii cer scuze , ea deja disparuse in multime . ' Asta ce a mai fost ? ' , imi spun aproape uitandu-ma crucis . Trec peste si in sfarsit ajung in dreptul unei usi mari maronii , deschid usa si intru . El era deja acolo , pastrandu-mi un loc , festivitatea deja incepuse , aceeasi festivitate in fiecare an , acelasi discurs tipizat citit si paracitit , aceleasi cadre didastice mereu zambitoare indiferent de adevaratele simtiri , aceleasi lucruri repetandu-se an de an , aceeasi plictiseala de nedescris . Amandoi eram plictisiti pana peste cap de ceea ce se intampla in sala , unul mai rau ca cellalt , ploapele parca ne sunt din platina , tragand cu toata puterea lor sa se inchida , chiar impotriva dorintei noastre . Ne stapanim totusi , este prima zi din an , nu vom dormi , probabil ne vom preface ca suntem interesati de tot ce se discuta pentru a nu fi luati in vizor de catre ei , reputatia noastra in aceasta institutie nu trebuie patata pentru absolut nimic . La sfarsitul acestei pierderi inutile de timp , diriginta ne astepta la iesire , langa ea aflandu-se fata de mai devreme . ' Din nou ea dar ce cauta cu diriginta , aici , cu noi ? Nu mai inteleg nimic ... ' . Ma uit la el , asculta muzica la casti , inchis in lumea lui el , licarirea din ochii fiind fada , neutra , incapabila sa descrie vreun sentiment . Cu totii discutau cu diriginta , povesteau intamplari din decursul vacantei , zambeau , radeau cu pofta , fiind plini de energie . Noi stateam rezematii de pervazul lasandu-ne toata greutatea pe coate, sustinandu-ne barbia in podul palmei , privind vremea de afara pe geamul inalt , totul este asa de calm , de linistitor , dar este doar linistea de dinaintea furtunii . Il trezesc din visare dandu-i un cot si urmam si noi turma precum niste oi aiurite . De ce sa ne ingramadim , sa fim printre primii , din punctul meu de vedere tot oi suntem oriunde am sta , mai bine stam ultimi , sa ne lipsim de riscul de a fi calcati in picioare de restul fi , dar nu toti gandim asa . Parcurgem culuarul , prea lung daca ma intrebi pe mine , si intram in noua clasa , o clasa spatioasa , luminoasa din cauza geamurilor insirate pe toata lungimea clasei , pe peretele de dinaintea noastra , bancile creol precum scoarta unui piersic , de trei persoane , asezate pe nivele , podeaua pardosita , doua table destul de late aflandu-se pe peretele din dreapta din pozitia noasta , un pupitru destinat profesorilor iar in drept cu el dar la o distanta ceva mai consistenta , un pian cu coada , mare , negru , frumos lacuit , cu un scaun fara spatar , lung asortat . Toti se ingramadesc sa intre in banci , facandu-si inainte in cap o macheta si o dura selectie a colehilor de banca . Noi doi ne-am asezat in al patrulea rand de pe partea cu usa , neavand un al treilea coleg de banca . Toti eram asezati in banci iar diriginta era si ea asezata la pupitrul ei . Fata aceea statea acolo , langa diriginta , asteptand ... nu stiu ce asteapta acolo . Aceasta se ridica de pe scaun si ne-o prezinta pe fata , in termeni academici , folosind un limbaj diplomat fata de aceasta ca fiind noua colega transferata de la nu mai stiu ce colegiu , apoi o roaga politicos sa se aseze undeva langa noii ei colegi . Banca noastra este singura care era necompletata asa ca se aseaza langa noi .



Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi . Astept orice parere , sugestie , critica .


Ultima editare efectuata de catre izabela :* in Dum Mai 25 2014, 20:24, editata de 3 ori
Sus In jos
Constantin
Kaigai
Kaigai
Constantin

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeJoi Oct 03 2013, 16:11

Un lucru foarte deranjator îl găsesc în ficțiunea ta: frazele pe care le scrii sunt GOALE. Îmi pare ceva de genul: Eu scriu că-n biblie Dumnezeu a făcut lumea și Pământul. Apoi dau la vânzare biblia. Pare ceva mai mult informativ, ca un documentar plicticos istoric în care înveți între ce ani a domnit Ceapă cel Mare. Descrierile tale sunt ca niște mănuși de box fără mâini, dă-i bice, stilizează-le, fă-ți un stil unic cu care să atragi cititorul, indiferent că este puternic emoțional sau mai rarefiat decât romanele lui Pynchon.
Călăuzește-ți cititorul într-o lume fantastică cu detalii realistice cu ajutorul unui scris suav. Fă-l să-și închipuiască că e acolo, că urmărește un film de acțiune care te ține cu mâna pe inimă și fă-l să se oftice că n-a prevăzut ce se va întâmpla în capitolul următor!
Sus In jos
Edi
Kaigai
Kaigai
Edi

Ryo : -3
Likes : 6

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeJoi Oct 03 2013, 21:14

E  bine ca ai pus next dar mi se pare ca fragmentele sunt prea mici . In rest e bine astept next sa vad cum evoluezi
Sus In jos
ely_lovesAnImE
Kaigai
Kaigai
ely_lovesAnImE

Ryo : 0
Likes : 8

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeSam Oct 05 2013, 14:19

Un fic despre sinucidere huh ? Acum inteleg actiunea care cum am zis si la primul comentariu e trista si monotona .
Puncte minus : Iti urmezi ideea si asta e de inteles insa chiar daca vrei sa transpui sentimente nu trebuie sa exagerezi cu descrierea deoarece , ulterior ea o sa-l plictiseasca pe cel care citeste aducand in prim plan prea multe detalii .Descrierea *dupa parerea mea* trebuie sa fie una de ansamblu nu sa descrii fiecare lucru in parte . Asta duce la text mult , citit "printre randuri" din care n-ai inteles absolut nimic .
Iti lipseste suspansul , asta ar fi cea mai mare problema adica eu ca si cititoare vreau sa faci actiunea din ce in ce mai interesanta , sa fiu cu "sufletul la gura" de fiecare data cand termini un capitol sa ma intreb: "Oare ce o sa se-ntample in next ?" ; Dar aici intervine ideea ficului tau unde depinde doar de tine .

Puncte plus : Actiunea incepe sa capete sens , iar ideea mie personal imi place (stiu ca stiai laugh )  si daca descrierea nu ar fi atat de multa ar fi bine venita .

                                       Oricum eu astept next !

*Daca critica mea a fost prea dura si te-a deranjat te astept sa ne rezolvam problemele pe bloc .
Sus In jos
Vizitator
Vizitator



- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeVin Ian 10 2014, 18:05

Subiect închis din cauza inactivităţii. Va fi redeschis doar la cererea autorului.
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeMar Apr 15 2014, 20:54

Fan Fic redeschis la cererea autoarei.
Te aştept cu next-ul, dear.
Sus In jos
izabela :*
Kaigai
Kaigai
izabela :*

Ryo : 0
Likes : 3

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeJoi Apr 24 2014, 19:45

- Capitolul III -


 Perspectiva lui Hikaru




                  Fata cea noua , la indemnul profesoarei , se aseaza cu un zambet larg pe fata in locul liber din banca noastra . Din pura curiozitate imi intorc privirea spre ea insa , imediat ce si-a dat seama ca ma uit la ea aceasta imi zambeste larg , facandu-ma pe mine sa intorc nepasator capul in directia opusa . Privirea mea este atintita asupra explicatiei de la tabla a dirigintei . Fata avea parul lung , negru , iar ochii sclipitori ii erau de culoarea mahonului . Toti ceilalti colegi se uita lung la banca noastra , privind-o pe fata ca pe o bucata draguta de carne , pana acum , nimic iesit din comun . « Ce enervanti . Din cauza ei se holbeaza toata clasa la noi , situatia asta nu imi place » . Aceasta face primul "pas" si ne saluta iar brusc , tot cursul gandurilor mele imi este spulberat .  Ne intoarcem privirile spre ea si o ascultam fara sa-i spunem nimic :
-         Buna , numele meu este Kristine Byung . Incantata de cunostinta !
« Kristine ? Byung ? Sigur tatal ei este din Coreea » .  Vazand ca niciunul dintre noi nu reactionam in vreun fel , aceasta continua zambind :
-         Mama este de aici , din Anglia , iar tata este din Coreea de Sud de aceea am si influente asiatice . Amandoi ne intoarcem privirile spre tabla , fara ai raspunde la salut , dandu-i de inteles ca persoana ei ne este indiferenta . « Ca de obicei , am avut dreptate » . Brusc , ma intorc sa vad ce face Kaoru insa fata cea noua imi statea in calea privirii . « De ce se holbeaza asa la mine ?! Oare este nebuna ? Nici macar nu a trecut o zi si deja imi este antipatica  »  . Imi scutur silnic mana de la stanga la dreapta in semn sa se dea la o parte dar fata se holba si mai atent la mine . Probabil nu intelege de ce eu imi scutur asa haotic mana in fata ei . « Ce naiba , crede ca sunt nebun ?! Nu mi se poate intampla asa ceva .. Trebuie sa rezolv asta pe intelesul ei»  .  
-         Imi blochezi privirea . Colega cea noua privea prin mine , fiind pierduta printre ganduri . « Dintre noi doi , ea sigur este cea cu probleme ... » . Pe un ton calm si scazut , schitez un zambet fals si o intreb :
-         Scuze , dar nu auzi bine ? Imi blochezi privirea . De data aceasta , ea reactioneza imediat si se da la o parte , lasandu-mi drum liber spre Kaoru care asculta muzica pierdut in lumea lui . Ma intind si ii trag castile din urechi , indreptandu-i apoi atentia spre mine . Ca si cand langa mine nu ar exista si o a treia persoana , ii spun fratelui meu cu o urma de zambet in coltul gurii :
-         Nici macar nu a trecut o ora si deja ma enerveaza . Kaoru isi da seama imediat de intentiile mele si imi face jocul , aprobandu-ma categiric . Ma intorc apoi la nou-venita si  ii zambesc larg ca si cum nu ar fi auzit discutia de mai devreme :
-         Ar trebui sa te muti . Kaoru isi pune inapoi castile in urechi si , cu o expresie neutra , ii spune :
-         La pauza iti gasesti alt loc , bine ? Fata da din cap in semn ca a inteles , isi deschide caietul si noteaza ce este scris la tabla . « Bine ca a inteles ce era de inteles » . Cu putin timp inainte sa se termine ora , profesoara anunta rezultatele la examenele semestriale din cadrul scolii .
-         Fratii Hitachiin  , felicitari . Ambii , ca de fiecare data , punctaj maxim . Va rog sa-i aplaudati . Toata clasa se uita socata la noi . De peste tot se auzeau fraze de genul "Ce sunt ei ?!" , "Chiar sunt studenti de varsta noastra ?!" , "Uimitor ..." dar , de cate ori le-am auzit in toti acesti ani , au devenit un obicei . Ma intorc la Kaoru si acesta imi zambeste , curbandu-si usor coltul gurii in sus . Ca de obicei , eu si Kaoru avem punctaj maxim la toate examenele . Si noua noastra colega se uita lung la noi cu o expresie usor nedumerita , in timp ce privirea ii dadea de gol uimirea . « Pana la urma , cred ca holbatul este specialitatea ei » .
Perspectiva Kristinei
« Hitachiin ... Gemeni ... Punctaj maxim ... De ce dintr-o data  mi se par atat de cunoscuti ? Hitachiin ... , Hit- ... nu se poate ! Mostenitorii companiei ‘H Designe’ ?!  De la inceput mi s-a parut ceva ciudat . Oricum , ei ar trebui sa aiba mai mult bun-simt . Ah , ce ma enerveaza ! Acei mucosi fara pic de bun simt !! Acesti tipi .. Cine se cred ?! » . O gramada de ganduri imi inundau capul si nu erau unele prea dragute , nu , nu . Cobor privirea asupra caietului si il vad tot rupt si mazgalit de pixul pe care il tineam in mana . « O , nu !! Ce am facut ?! Ah , cei doi se uita la mine .. Oare cred ca-s nebuna ?! O nuu , oo nu » . Imi ridic repede privirea apoi fortez un zambet fals . Inchid repede caietul ‘sfasiat’ si il bag inapoi in geanta , scotand un alt caiet . Clopotelul suna iar profesoara iese din clasa si lasa restul exercitiului tema , de rezolvat . Aceasta iese urmata de alti baieti si fete , dornici sa ia o gura de aer  "proaspat" de afara . Colegii mei putezi de bogati si mult mai inteligenti decat restul celor din campus se ridica simultan din banca si isi fac iesirea din scena , in timp ce un grup de fete ii felicita si aclama ca si cum ar fi adevarate celebritati . « Uite cum trec nepasatori pe langa acele fete  ... Se pare ca asa se poarta ei de obicei , deci , nu am motive de ingrijorare . Asta e bine .. As vrea sa ma inteleg bine cu toata lumea .. » . Oftez si imi strang lucrurile din banaca apoi caut cu privirea un nou loc . « Prima zi si deja cineva ma alunga , ce pot spune , am inceput bine ... » . Gandul imi este intrerupt de unul dintre colegi care ma striga exact din celelalt colt al clasei . Acesta imi face cu mana pentru a il identifica si ma indeamna sa vin la el :
-       Hei , tu , colega cea noua ! , imi spune acesta apoi zambeste larg precum un copil mic fericit continuand :
-         Daca nu ai un loc , vino si stai cu mine . Cu mine in banca mai sta o fata foarte de treaba iar al treilea loc s-a eliberat de cand  un coleg de-al nostru s-a transferat . Deci , ce spui , stai cu noi ?
Fata lui era de o frumusete divina iar atunci cand zambea devenea si mai frumoasa . Acesta avea parul culoarea ciocolatei , scurt iar bretonul era usor ridicat . Ochii sai , negrii-taciune , ma masurau din priviri in timp ce zambetul sau larg dezvelea micile perle stralucitoare . Ma asez si fac cunostinta si cu cealalta colega de banca , o fata intradevar foarte draguta . Orele au trecut foarte repede alaturi de colegii cei noi . Imi iau geanta si ies din clasa odata cu ceilalti , fiind nevoita sa stau ca la o coada la cartofi . Colegii cei noi ma invita sa merg cu ei sa mancam ceva insa eu ii refuz politicos spunandu-le ca astazi sunt destul de ocupata . Ies din cladire si raman uimita , privirea mea fiind atintita direct inainte . « Cate masini de lux ... Se pare ca fiecare are cate una ... Ah , uite-i pe "gemenii terorii" ! Aia este o limuzina ?! Pft , copii astia .. » . Oftez adanc si imi indrept privirea asupra aleii pavate care trebuia urmata pana la iesirea din scoala .
Perspectiva lui Hikaru
Ajungem numaidecat acasa , intru in camera mea si ma trantesc in patul cel moale , verificandu-mi telefonul din buzunar . «  Nimic nou .. » . Las telefonul sa-mi cada printre degete , izbindu-se de asternuturile albe . Usa se intredeschide , scotand un scartait ascutit care imi atrage atentia imediat . O voce subtire ma striga pe nume « Hikaru ... ? » . Ma ridic brusc si privesc spre locul cu pricina , stiam cine este : fata pe care o iubesc mai mult decat orice pe lume . Scoate capul prin crapatura facuta de usa deschisa cu tocul acesteia si o vad intr-o rochita alba de dantela . Parul ei auriu ii cadea precum cascadele in niste bucle mari pe umerii sai goli iar ochii , culoarea mierii cercetau amanuntit interiorul camerei . Strigatul meu parca o trezeste din visare . Aceasta zambeste scurt si alearga spre mine . Cu mainile sale mici imi cuprinde spatele si se lipeste cu capul de pieptul meu , tinandu-ma strans intr-o imbratisare calda . Zambesc larg si imi pun barbia pe crestetul capului sau si o cuprind de-a-ntregul cu bratele mele , formand un scut protector . Pentru putin timp , imi da drumu si se uita lung la mine cu ochii sai mari si stralucitori apoi ma cuprinde din nou in stramtoarea imbratisarii sale :
-       Spune , printesa , ce te aduce pe la mine ? , o intreb eu incet , mangaindu-i cu o mana parul cel moale .
-         Hikaru ... mi-a fost dor de tine ...
-         Si mie mi-a fost dor de tine ... Acum ca tu esti aici , totul imi este mai bine  ... « Raza de soare ce imi insenineaza ziua » . Spune-mi , cand ai ajuns ? Zborul a fost placut ? Ce mai fac bunicii ? Te-ai intors definitiv ?
-         Desigur ca a fost , doar am venit cu avionul meu ! Si oricum , imi era mult prea dor de voi , voiam doar sa ajung acasa cat mai repede . Am ajuns acum doua ore dar de indata ce am aflat ca ati venit de la scoala am venit la tine . Bunicii sunt foarte bine , de fapt , am venit cu ei .
-         Da ? Asta e bine , voi cobori sa vorbesc si cu ei . L-ai vazut pe Kaoru ?
-         Nu , camera ta este prima pe coridor asa ca am intrat prima oara la tine . Ma duc sa-l imbratisez , de glumele lui chiar mi-a fost foarte dor .
Mica fetita cu chip de inger iese in graba pe usa , lasand-o deschisa . Ma ridic repede si ies din camera grabit pentru a-mi revedea bunicii insa in capul coridorului il vad pe Kaoru tinand-o in carca pe fetita de opt ani , Alice , alergand si razand amandoi pe cinste . « Chiar a trecut ceva vreme de cand nu am mai fost toti impreuna ... Timpul pierdut trebuie recuperat ! » . Zambesc si cobor scarile pe sarite pana ce acestea se termina , apoi intru in bucatarie . O femeie de saizeci de ani inspecta bufetul si frigiderul pentru a descoperii daca lista de alimente trimisa de ea corespunde cu cele de fata . Aceasta simte repede prezenta altei persoane si se intoarce ramanand uimita . « Bunico , nici tu nu te-ai schimbat deloc? » . Se apropie cu repeziciune de mine si ma cuprinde intr-o imbratisare la care eu ii raspund cu caldura . Aceeasi reactie a avut-o si bunicul . Putin mai tarziu , toti ne strangem in sufragerie , la masa , unde , alaturi de feluri de mancare suculente , incepem sa purtam lungi discutii asezonate cu glume din belsug . Dupa doua ore , acest festin de cuvinte se inceie si cu totii ne intoarcem obositi in camerele noastre . Pana si cei mai energici membrii ai familiei , Kaoru si Alice sunt obositi . Urc scarile , intru in camera si ma trantesc in pat frant dupa aceasta zi plina . Nu apuc sa mai fac ceva , ca adorm imediat , exact in pozitia in care eu m-am trantit in pat .


Deci , in primul si in primul rand , vreau sa-mi cer scuze ca nu am mai postat de-un car de ani . Acesta a fost capitolul III , astept critici . Multumesc ca ati citit . De data asta , revin mai repede cu next , promit .


Ultima editare efectuata de catre izabela :* in Dum Mai 25 2014, 20:18, editata de 1 ori
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Mai 25 2014, 10:46

M-as lua de estetica ta. Dar am vazut si stiu acum ca te descurci mai bine. Deci tac si am incredere in tine ca urmatorul capitol va arata mai dragut. Vreau sa-ti spun doar ca se pune space doar dupa semnele de punctuatie, nu si inaintea or. 
Verbele se scriu cu doi de i numai la persoana a doua singural. Si nu toate.

Si ai promis degeaba, nu ai revenit cu nextul T.T chiar daca si eu lenesa am uitat sa comentez.
Oricum, dear, scrii fantastic :3 
Atat.

Astept nextul.
Sus In jos
Gekiro
Kaigai
Kaigai
Gekiro

Ryo : 1
Likes : 0

- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitimeDum Iul 27 2014, 14:42

Fic blocat din cauza inactivității.
Sus In jos
Continut sponsorizat




- In umbra trecutului - Empty
MesajSubiect: Re: - In umbra trecutului -   - In umbra trecutului - Icon_minitime

Sus In jos
 
- In umbra trecutului -
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Blocate-
Mergi direct la: