Trăieşti fără să ierţi sau mpri iertând?

CAP.1. Visezi negresit
 Îmi place să văd lucrurile astfel : " Să nu îţi pese de nimic in realitate şi să te prefaci că te implici în ceva. " .
   Teatru ieftin sau implicit? Să te porţi cum trebuie cu cine nu trebuie,mare greşeală. Mai ales atunci când persoana de alături îşi cam bate joc,nu numai de tine ci si de ceilalţi din jurul tău . Izbucneşti şi înjuri ?
Evident că nu.O aduci la respect? Da, o laşi să vorbească în continuare
Nu numai că o laşi să vorbească în continuare şi începi să râzi in faţa ei.Dacă stai lângă o persoană cu o gândire speacială, spre deosebire de a altora,o vreme, începi să îi preiei gândirea şi subconştientul.De ce să vorbim despre "idioţeniile" astea , cand noi ne gândim la unicorni? -> Nicio grijă = No pressure <-
   Mă bucur când văd cât-un personaj din desenele animate "de poveste" şi îţi aduce aminte de copilărie. Copilărie pe care ai avut-o în casă şi afară,alături de amicii tăi din copilărie, de prietenii aceia inocenţi,care nu se gândesc la nişte chestii deocheate,cum sunt acum în ziua de azi. Un singur cuvânt care descrie turma "absurditate. Iubesc complexitatea asta a vieţii si evoluţia celebrală pe care o poate avea un om. Cât de multe informaţii pot fi stocate într-un om. Ştiu că mă plâng şi m-am plâns mereu, chiar am început să îi enervez pe unii cu mofturile mele de copil fără trecut,care are de gând să se gândească numai la superioritate,să ajungă aşa mare şi tare,încât, să nu îl poată ajunge nimeni. Ca de obicei,ceilalţi zic "vise tată..." . Nu că mi-ar păsa atât de tare,dar,când tânjeşti după ceva,toţi ceilalţi,încep să te facă să renunţi.Să nu iţi mai pese şi să îi bagi în seamă cu nişte chestii normale.Speranţe şi vise,ăghen. Să vrei să schimbi ceva "în" oameni? Nici pomeneală. Să te deschizi în faţa cuiva, pe care simpatizezi? Doar de tine depinde .Monologhez dar nu îmi pasă. Prea mulţi "de obicei" si prea mulţi "ceilalţi","accentuez" ceva. dar nu ştiu ce. Nici nu vreau să aflu,subconştientul fuge de mine şi eu fug după el,dacă îl prind îl...,daca el tot mai aleargă înseamnă că şi-a pus "baterii". Deja,încep să îmi aduc aminte de nişte priviri. Încep să le evit. Încep să le consum pe ale mele in oglindă ca să am mai multe. Ce văd la mine, în ochii mei, la faţa mea, la felul în care arăt? Nu îmi pasă,de aceea le-am şi enumerat. Nu îmi pasă cum arăt, nu îmi pasă ce spun alţii, nu îmi pasă multe şi a început să nu îmi mai pese nimic. Mă sufoc şi nu ştiu cum să alerg dupa viaţă. Mă trezesc, mă uit la ceas , iar îmi pun capul pe perna în semn că nu am chef de nimeni şi nimic. Visez ceva frumos, parcă ceva ieşit din comun. Ceva care să nu mă ţină cu ochii închişi şi să mă facă să visez în cotinuare,ci ceva care se întâmplă în momentul de faţă şi se intâmplă în continuare,brusc,visul dispare.Speranţa odată cu el. Mă întristez ca un "deştept" de copil ce sunt. Îmi aduce mama şi cu tata aminte că trebuie să mă duc la şcoală. Îmi pun caietele în ghiozdan,îmi aduc aminte ca am teme la română, matematică, informatică şi engleză+de învăţat la geografie, chimie şi biologie.Ce să mai zici,te bucuri numai când auzi dar barem atunci când vezi şi "disperi".Ajung în clasă, colegii mei plini de energie,încep să ţipe ca nişte primate prin clasă ,iar eu îmi pun liniştit ghiozdanul în bancă. Caut liniştea,dar ea pleacă, şi se duce,fără întoarcere.Şi chiar aşa e. Uneori mă uit la unii oameni şi îmi vine un gând trist în minte " Eu de ce nu sunt ca ei? Atât de vesel şi zâmbitor? ",întrebarea cade odată cu lacrimile din suflet. Iubirea asta, pe care o au unii faţă de ceilalţi, mă scârbeşte. Ori mă scârbeşte că sunt atât de josnici, încât să îşi arate unele sentimente pe care i le poţi arăta şi unui copac,ori sunt atât de proşti, încât îi vezi cum se uită unul la altu', ca la o piatră valoroasă. Iubirea adevarată,nu se naşte o dată cu o discuţie, ci o dată cu cunoaşterea,cu schimbarea,cu frumuseţea. Toţi cei din ziua de azi văd iubirea ca pe ceva prostesc. Ca pe o cârpă. Măcar gestul contează, dar gestul ăsta, e mai jignitor ca atunci când vezi pe cineva care vorbeşte cu precipitaţi sau că nu ştie să se comporte cu alţii.

    SFARSITUL CAPITOLULUI .

Povestea reflectă gândurile personajului, însă totul este dezordonat. Ai probleme mari cu semnele de punctuație. Organizează-te și arată-mi ce poți cu adevărat privind narațiunea.

Incorporare

 Alinierea tuturor gândurile omeneşti sunt în unele momente , pe atât de clare precum la fel incandescente . Puterea minţii încă nu a fost descoperită în totalitate de către oameni şi nici nu va fi descoperită în veacul omenirii . Totul depinde doar de un curs fluid al cuvintelor şi sentimentelor , care curg în aceeaşi ruputură paradoxală .

                                                                                                                    **

  Picăturile de sânge şi lacrimi din inima oamenilor depăşiţi de pura activitate psihologică a majorităţii oamenilor dintr-un colectiv , sunt acum desfrânate de tristeţe şi de moarte adiacentă de scopurile fiecăruia . Drogurile minţii sunt cele care rup orice legătură interumană , de la dorinţa de a face rău până la dorinţa de a nu mai face nimic . Totul se sfârşeşte o dată cu dispariţia oamenilor pe care poţi conta în orice moment , în de-alungul vieţii .
  Vântul bate cu năprăsnicie . Un sunet cald de ploaie , începe să spele inimile reci ale manipulaţilor . Toţi oamenii încep să caute sensul vieţii , sensul puterii şi sensul plăcerii . Totul , se destramă .

Cam nenatural capitolu ăsta`. Dar ai schimbat consistența.
Mi-ar PLĂCEA dacă ai schimba și frecvența acum, să fie ficu' la fel de paralel ca tine, nu scris de un filozof plouat. (adică ce stă la contemplat pe un detimetru subjugat de valori neanimate)

Citat :

Traiesti fara sa ierti si mori iertand. Sau invers?

(Ăăm , ok)

 
CAP.1. Visezi negresit( STOOP! Taieti, taiati tot! In titluri este urata sa apara cifre dar, daca tineai mortis puteai scrie asa: « Capitolul I – Visezi gresi ». Ar fi fost mult mai frumos si estetic. A, da, si, pe viitor sa scrii titlul centrat si cu 18 sau 24. Titlul este ceva foarte important si trebuie sa se faca diferenta intre el si restul textului, if you know what I mean)
 (Deasemenea, primul rand trebuie, daca nu aliniat, macar sa fie in rand cu celelalte. Al tau nu este) Îmi place să văd lucrurile astfel: " Să nu îţi pese de nimic in realitate şi să te prefaci că te implici în ceva. ". 
   Teatru ieftin sau implicit? Să te porţi cum trebuie cu cine nu trebuie,mare greşeală. ( A? Aici te-ai exprimat foarteeee aiurea. Era interesant ce voiai sa spui insa daca formulai si tu mai frumos...) Mai ales atunci când persoana de alături îşi cam bate joc,(spatiu)nu numai de tine ci si de ceilalţi din jurul tău . (Suna urat sa spui ‘isi cam bate joc’ in contextul in care acea persoana se presupune ca si bate joc si de tine, si de ceilalti. Puteai spune simplu ‘isi bate joc’ fara alte complicatii) Izbucneşti şi înjuri ?
Evident că nu.(spatiu, te rog)O aduci la respect? Da, o laşi să vorbească în continuare(punct)
Nu numai că o laşi să vorbească în continuare şi începi să râzi in faţa ei.(Aghh, si aici suna aiurea: Nu numai că o laşi să vorbească în continuare VIRGULA + DAR şi începi să râzi in faţa ei) . Dacă stai lângă o persoană cu o gândire speacială, spre deosebire de a altora,(spatiu)o vreme, începi să îi preiei gândirea şi subconştientul.(spatiu)De ce să vorbim despre "idioţeniile" astea , cand noi ne gândim la unicorni? (Aici virgula nu are sens, suna mult mai bine fara)-> Nicio grijă = No pressure <-
   Mă bucur când văd cât-un personaj din desenele animate "de poveste" şi îţi aduce aminte de copilărie. Copilărie pe care ai avut-o în casă şi afară,(spatiu)alături de amicii tăi din copilărie, de prietenii aceia inocenţi,care nu se gândesc la nişte chestii deocheate,cum sunt acum în ziua de azi. (Daca voiai sa incepi propozitiea tot cu ‘copilarie’ trebuia sa inlocuiesti cu ‘copilaria’ cam asa: Copilăria pe care ai avut-o în casă şi afară, alături de amicii tăi din copilărie, de prietenii aceia inocenţi blah blah. In caz contrarputeai scrie asa: Mă bucur când văd cât-un personaj din desenele animate "de poveste" şi îţi aduce aminte de copilărie , copilărie pe care ai avut-o în casă şi afară... , intelegi ce vreau sa spun?)  Un singur cuvânt care descrie turma "absurditate.(Un singur cuvânt care descrie turma: absurditate. Ar mers daca in loc de turma sau de absurditate spuneai altceva. In contextul de ‘turma’ eu as fi spus simpla prostie-si ar fi aratat si dragut caci eu am spus un singur cuvant dar defapt sunt doua :3- . Ar fi mers mai bine sa spui: Un singur cuvânt care descrie lumea: absurditate, zic eu)  Iubesc complexitatea asta a vieţii si evoluţia celebrală pe care o poate avea un om. Cât de multe informaţii pot fi stocate într-un om. Ştiu că mă plâng şi m-am plâns mereu, chiar am început să îi enervez pe unii cu mofturile mele de copil fără trecut,(_)care are de gând să se gândească numai la superioritate,(spatiu)să ajungă aşa mare şi tare,(spatiu)încât, să nu îl poată ajunge nimeni. Ca de obicei,(_)ceilalţi zic "vise tată..." . Nu că mi-ar păsa atât de tare,(spatiu)dar,(_)când tânjeşti după ceva,(spatiu)toţi ceilalţi,(SPATIU, asta este una din problemele tale si o sa-l pun in text ori de cate ori va fi necesar ca tu sa-ti dai seama)încep să te facă să renunţi.(_)Să nu iţi mai pese şi să îi bagi în seamă cu nişte chestii normale.(cam trasa de par propozitia asta, nu crezi?)(spatiu)Speranţe şi vise,(_)ăghen. Să vrei să schimbi ceva "în" oameni?(Aici nu ai pus bine ghilimelele. Nu se pun pe ‘in’ ci se pun pe ‘oameni’)Nici pomeneală. Să te deschizi în faţa cuiva, pe care simpatizezi?(Să te deschizi în faţa cuiva, pe care simpatizezi?) Doar de tine depinde .Monologhez dar nu îmi pasă. Prea mulţi "de obicei" si prea mulţi "ceilalţi","accentuez" ceva. dar nu ştiu ce. (Prea mulţi "de obicei" si prea mulţi "ceilalţi" "accentueza" ceva... Dar nu ştiu ce)Nici nu vreau să aflu,subconştientul fuge de mine şi eu fug după el,(spatiu)dacă îl prind îl...,daca el tot mai aleargă înseamnă că şi-a pus "baterii". (Nici nu vreau să aflu. Subconştientul fuge de mine iar eu fug după el . Dacă îl prind îl...-daca el tot mai aleargă înseamnă că şi-a pus "baterii".)Deja,(_)încep să îmi aduc aminte de nişte priviri. Încep să le evit. Încep să le consum pe ale mele in oglindă ca să am mai multe. (Deja, încep să îmi aduc aminte de nişte priviri. Încep să le evit. Încep să le consum...- Ok, stiu ca tu prin repetarea obsesiva a cuvantului ‘incep’ ai vrut sa ilustrezi ceva insa devine suparator citit de mai mult de doua ori consecutiv. Puteai sa ‘arati’ acel ceva si in alt mod, trebuia doar sa te mai gandesti putin. De expemlu, puteai spune: Deja, încep să îmi aduc aminte de nişte priviri, continui prin a le evita si termin prin a le consuma pe ale mele in oglindă că dee, tre’ să am mai multe...)Ce văd la mine, în ochii mei, la faţa mea, la felul în care arăt? Nu îmi pasă,(spatiu)de aceea le-am şi enumerat. Nu îmi pasă cum arăt, nu îmi pasă ce spun alţii, nu îmi pasă multe şi a început să nu îmi mai pese nimic. Mă sufoc (...)şi nu ştiu cum să alerg dupa viaţă. Mă trezesc, mă uit la ceas , iar îmi pun capul pe perna în semn că nu am chef de nimeni şi nimic. Visez ceva frumos, parcă ceva ieşit din comun. Ceva care să nu mă ţină cu ochii închişi şi să mă facă să visez în cotinuare,(_)ci ceva care se întâmplă în momentul de faţă şi se intâmplă în continuare,brusc,visul dispare.Speranţa odată cu el. (Ceva care să nu mă ţină cu ochii închişi şi să mă facă să visez în cotinuare, ceva care se întâmplă în momentul de faţă şi se intâmplă în continuare. Brusc, visul dispare, speranţa odată cu el.)Mă întristez ca un "deştept" de copil ce sunt.(Si propozitita asta scartaie. Ai inversat locu' cuvintelor si, cand citesti propozitia cu voce tare, suna foarte aiurea. Uite asa: Mă întristez ca un copil "deştept" ce sunt) Îmi aduce mama şi cu tata aminte că trebuie să mă duc la şcoală. Îmi pun caietele în ghiozdan,(.)îmi aduc aminte ca am teme la română, matematică, informatică şi engleză+(plus)de învăţat la geografie, chimie şi biologie.(_)Ce să mai zici,(_)te bucuri numai când auzi dar barem atunci când vezi şi "disperi".(Ce să mai zici, te bucuri doar când auzi dară-mi-te atunci când vezi şi "disperi".)Ajung în clasă, colegii mei plini de energie,(_)încep să ţipe ca nişte primate prin clasă ,iar eu îmi pun liniştit ghiozdanul în bancă. (Ajung în clasă: colegii mei plini de energie. Încep să ţipe ca nişte primate iar eu, îmi pun liniştit ghiozdanul în bancă.)Caut liniştea,(_)dar ea pleacă, şi se duce,(_)fără întoarcere.(Caut liniştea... Dar ea pleacă. Şi se duce, fără întoarcere.)Şi chiar aşa e. Uneori mă uit la unii oameni şi îmi vine un gând trist în minte " Eu de ce nu sunt ca ei? Atât de vesel şi zâmbitor? ",(iar)întrebarea cade odată cu lacrimile din suflet. Iubirea asta, pe care o au unii faţă de ceilalţi, mă scârbeşte. Ori mă scârbeşte că sunt atât de josnici, încât să îşi arate unele sentimente pe care i le poţi arăta şi unui copac,(spatiu)ori sunt atât de proşti, încât îi vezi cum se uită unul la altu' ca la o piatră valoroasă. Iubirea adevarată,(: )nu se naşte o dată cu o discuţie, ci o dată cu cunoaşterea,(spatiu)cu schimbarea,(spatiu)cu frumuseţea. Toţi cei din ziua de azi văd iubirea ca pe ceva prostesc.(,) Ca pe o cârpă. Măcar gestul contează, dar(In loc de ‘dar’ mergea mai bine ‘insă’)(,)gestul ăsta e mai jignitor ca(decât) atunci când vezi pe cineva care vorbeşte cu precipitaţi(precipitaţii) sau că nu ştie să se comporte cu alţii.
 
    SFARSITUL CAPITOLULUI. (à Nu era nevoie neaparat sa pui ‘sfarsitul capitolului’. Se intelegea oricum ca asta e sfarsitul avand in vedere ca aici se termina scrisul insa e ok si asa, nu am nimic inpotriva cu decizia ta)

Oh,mersi Izabela pentru critici şi păreri. :]] Nu mai aduce vorba de virgulele din primul capitol şi monologul despre nemurirea sufletului din partea a doua. Oricum,mulţumesc pentru ajutor. Am râs cu poftă la tot ce mi-ai scris,aşa că mie chiar mi-a făcut plăcere. :]]]]

Avand in vedere ca nu este un text descriptiv nu am ce spune aici.Dar bravo 

Si uite o transpunere a sufletului aproape completa . Adica numai tu stii ce  e in sufletul tau . Noi avem doar optiunea de a te crede sau nu . Oricum nu sunt aici sa-ti critic eul . O ...BA DA , SUNT .
Ai o legatura puternica cu cititorul genul ala de legatura direct din suflet . Cuvintele sunt sincere si acest lucru atinge cel mai bine "publicul interesat de scriere random" . Ceea ce-ti trece prin cap , ce simti , ce vezi , ce interpretezi , cum interpretezi totul face parte din tine . Oamenii care vor sa te cunoasca , care o fac deja , care vor sa analizeze o anumita mentalitate  , cei care vor sa vada lumea prin ochii tai in general vor savura fiecare cuvant si dupa vor citi inca o data pentru a concluziona dar totodata  incearca sa-si compare propriile situatii cu a ta .
Asta inseamna o legatura adevarata autor subiectiv-cititor .
Este interesant . Gandurile oamenilor nu sunt lucruri la care avem acces ....faptul ca tu faci asta facil  ma atrage . Si se pare ca nu doar pe mine .

Scrii ciudat de bine, Nicu Ce-ai scris tu aicea ar face un monolog(pentru teatru), mama, mama!
Mi-a placut cum ai descris, cum ai povestit, cum ai abordat subiectele si cat de "deep" ai ajuns cu gandurile. Continua! (pretty, pretty please :o3 )

Mutat la fan ficuri complete, cum nu a fost niciodata un topic cu un fic, ci cu one shoturi.