Viata de dupa moarte

Voi credeti in viata de dupa moarte? Ce credeti ca se intampla cu sufletul omului dupa ce acesta moare? Oare ne reincarnam si uitam totul din viata anterioara? Sau ajungem intr-un loc in care nu exista ura, doar pace? As vrea si parerea voastra in legatura cu acest subiect. O zi faina.

EU cred in viata de dupa moarte. Dupa ce sufletul omului moare, acesta merge in purgator, si ajungem intr-un loc in care nu exista ura, doar pace.

Ca sa putem sa ne punem intrebarea asta ar trebuie sa vedem intai daca avem sau nu suflet. Daca am evoluat din maimute inseamna ca nu avem suflet.
http://www.descopera.ro/stiinta/11324088-au-oamenii-suflet-iata-care-este-raspunsul-stiintei
^o lucrare despre suflet.

Daca totusi avem suflet, insemna ca exista viata dupa moarte. Altfel n-ar mai avea rost acest suflet.
Totusi, pana nu intelegem 100% ce inseamna corpul si, mai ales, creierul uman nu putem vorbi despre suflet.
Eu, personal, n-as vrea sa exista ceva dupa moarte, mai ales rai/iad deoarece sigur as ajunge in iad la cum mi-am trait viata pana acum si daca e asa cum spun crestinii nu mi-ai conveni deloc : ))

Nu stiu exact daca exista,dar eu cred ca exista,avem suflet si nu degeaba il avem.Am auzit o poveste de la un tip foarte tare,suna ceva de genul: Ai grija ce faci in viata asta ca atunci cand vei muri te vei duce intr-un loc construit de tine.Daca in viata asta ai trait in frica suparare sau ura,asta vei duce cu tine,daca ai trait in fericire,dragoste,iubire ,la fel.Adica datorita faptelor tale din trecut iti vei contrui urmatoarea viata si deasta exista si karma.Nu cred ca am lamurit pe nimeni ,dar ...e interesant.

Ai pus o intrebare grea,daca stai si te gandesti bine , Uni spun ca nu exista viata dupa moarte alti spun ca exista  .Deci dupa parerea mea cred ca exista  viata si dupa moarte

Mai... nu stiu, dar cred ca cine crede in Dumnezeu crede si in viata de dupa moarte. Mi-ar placea sa existe, dar nu sunt sigura. Dar ce s-ar intampla cu sufletul nostru? Ce ar deveni el? Murim si atat, pur si simplu, disparem de peste tot? Ar fi urat asa. Chiar trist. Nu, nu vreau. Nu accept. Trebuie sa existe viata mai departe!

Chiar dacă e un subiect tabu in filosofie, moartea face parte indiscutabil din ciclul vieții. A ridicat semne de întrebare tuturor filosofilor și civilizaților, fiind interpretată de fiecare în functie de credința și sistemul propriu. Moartea e o problema filosofică întrucât filosofia este singurul domeniu prin și în care ne putem confrunta autentic și propriu-zis cu problematica morții noastre într-o modalitate "existențiala". Schopenhauer spunea: "Daca n-ar exista moarte omul nu ar prea filosofa". Eu aș tinde să cred că moartea reprezintă în sine problema centrală a vieții. Raportul cu moartea trebuie privit tot prin propria noastră viață deoarece putem medita despre viață doar fiind în viață, numai în interiorul mortalității , ceea ce reprezintă de fapt frica de moarte. Undeva în adâncul său, omul nu poate renunța ușor la viața sa, existând o frică constantă de moarte. Este o luptă care se dă in interior, izvorâtă și din diverse concepții care spun ca nu există viață după moarte. Dar dacă după moarte nu există nimic, atunci chiar că nu mai contează nimic în viată. Și atunci se pune întrebarea „ce rost are să te închini unei divinități dacă ea nu iți poate oferi nimic?” Practic, divinitatea devine o garanție pentru nemurire. Acest lucru e un fapt indoctrinat, mai ales că majoritatea religiilor operează cu sistemul "nemuririi sufletului". Epicur, de exemplu, neîncrezător în problema nemuririi, spune că ar trebui sa acceptăm moartea ca pe ceva inexistent în esență. Atâta vreme cât noi existăm, moartea nu există, iar când ea survine și intra în existență, noi nu mai existăm.

Viata de dupa moarte? Doamne, cum suna @_@ Mda..Eu cred in Dumnezeu, iertare si iubire. Deci, intr-un fel da. Cred in viata de apoi. E ceva ciudat totusi la asta. Pentru ca nimeni nu stie sigur daca e ceva real sau sunt doar vorbe.

Pentru început trebuie să înțelegem că noi nu înțelegem ce e aia moarte. O formă de non-existență? Dacă da, la ce nivel? O transcedere spre o altă dimensiune unde vei fi judecat după fapte și pedepsit de un țap roșu cu coarne și furcă? Cert e că reprezintă o schimbare radicală a percepției umane. N-o să mai percepem lumea fizică din jur de niciun fel. Clar până aici?
După cum zicea cineva mai sus, e o problemă de filosofie, de existențialism. Mulți au vorbit și scris despre asta, fiecare încercând să vină cu o altă percepție. Conștiința noastră ne face să filtrăm ce vedem, auzim, mirosim, etc. și să le perpecem. Da trebuie să înțelegeți că există nenumărate moduri de a percepe realitatea și existența. Nenumărate. Iar noi folosim un singur unghi, din astea fără număr. Că de, așa suntem programați. Chiar și non-existența e o formă de existență dacă poți să o percepi. Realitatea nu e nimic mai mult decât o iluzie. Timpul și spațiul la fel. Percepția e infinită și poate transcede orice barieră rațională. Noi, în momentul de față nu suntem capabili de mai mult, da după moarte e posibil. Eu cred că moartea îți oferă accesul la diferitele percepții ale realității pe care tu acum nu le poți accesa. Chiar și non-existența în sine e o altă formă de percepție a realității.
Conștiința noastră, sau sufletul, sau cum naiba vreți să-i spuneți e formată din impulsuri electrice. Am citit niște studii care afirmă că aceste impuluri pot transcede după moarte spre ale frome. Adică? Adică conștința noatră nu e altceva decât energie pură, energie transferabilă, energie care există sub forma unor impulsuri electrice. Deci, practic, noi putem alimenta un bec cu conștiința noastră.
Termenul de moarte e prea vag. Ne depășește condiția curentă ca să o putem dezbate. Suntem prea proști ca să putem afirma ceva legat de un lucru atât de nențeles. Ok? Și frica asta pe care o simte fiecare, e o frică de necunuscut, tocmai pentru că nu putem percepe dincolo de ea. Nu știm ce-i după și asta creează o angoasă. Că daca-i știi sigur c-o să stai fericit sub un pom fructifer te-ar durea la bască de moarte.
M-am făcut înțeles? Da? Cocluzia: Suntem incapabili să înțelegem moartea, să-i dăm o formă sau să o percepem. E un lucru ce ne depășește condiția și orice se petrece după e o formă de schimbare a percepției realității. Fie că vorbim de transcederi spre alte dimensiuni, fie că vorbim despre non-existență.