Kakashi se plimba prin sat, cautand o carte buna de citit, insa la un momendat se opreste si se uita la norii frumosi arcuiti ce se preling pe cerul albasru.
-Norii sunt ata de expresivi astazi... rasuna un glas bland. Cineva se opri langa el si isi dadu jos gluga ce-i acoperea chipul.
-Hanare? intreaba Kakashi surprins de aparitia misterioasa a femeii.
Aceasta duse un deget la gura pentru ca el sa pastreze tacerea. Isi aranja din nou gluga peste ochi.
-Ce faci aici? O intreaba Kakashi.
Ma indrept spre urmatorul sat si am ramas fara provizii. A trebuit sa vin aici.
Un pusti dadu peste Kakashi impingandul spre Hanare. Era atat de proape incat ea ii putea auzi bataile inimii, iar el privea chipul imbujorat al Hanarei.
-Scuze. spune Kakashi ducand mana la cap si inrosindu-se, apoi a luat-o de mana si tras-o dupa el prin multimea inghesuita. Au mers la acelasi copa de unde puteau vedea tot satul.
-Cat vei sta aici?
-O zi.Nu pot sta mai mult. Toti cred ca am sarit de pe stanca. agatandu-se de balustrada si lasandu-se pe calcaie.
-Totusi ramai, pentru mine. spune Kakashi si ii mana ei intra lui.
-Kakashi, oricat de mult as vrea sa raman cu tine, nu pot! "Odata ce un lacat e incuiat,nici macar moartea nu-l mai poate deschide". Am fos un spion, am inchis acest trecut in mine, acum sunt un om normal.
-Si odata cu trecutul tau m-ai inchis si pe mine? Hanare...
-Prezenta mea aici iti va cauza probleme. Nu pot accepta asta. Nu pot!
-Orice lacat are si o cheie, Hanare. Daca eu am cheia de la acel lacat, vei ramane? isi indrepta ochii spre ea, iar ea ramase uimita; cu ochi mari si scanteietori.
-Asta e cheia mea. o saruta usor pe frunte. Nu te voi pierde din nou.
Priveau cerul fara sa-si mai vorbeasca, fasa sa stie ce sa-si mai spuna unul altuia, dar tacerea era mai graitoare decat insasi cuvintele, era iubire.