Bau cica bau au

Kaigai Ryo : 0 Likes : 0

Capitolul I - Hate you !

E simplu. Lumea e dură. Lumea e extrem de dură. E mai dură decât un lagăr nazist de concentrare. Te prinde în ghearele ei. Te sugrumă. Te lasă fără energie. Te lasă gol întins în frigul unei luni de iunie. Inexistent dar letal pentru minţi naive. Să spunem că am fost una dintre ele. Că la un moment dat în viaţă am fost naiv, ignorant şi în acelaşi timp un mare tembel ce încerca să se bage cât mai adânc în lume.
***
Totul a început cu un vis frums. O situaţie aproape perfectă. Aveam totul. Eram fericit. Credeam că sunt stăpânul lumii. Nu îmi dădeam seama că în spatele unor realizări se afla căderea liberă. Se spune că atunci când ajungi sus odată, nimic nu te poate opri. Nimic, doar tu te poţi opri şi poţi cădea… nu e aşa, nu doar tu ci şi succesul în sine te poate distruge precum heroina după câţiva ani de consum distruge efectiv consumatorul.
***
E şi mai simplu. Poţi da vina pe lume. Poţi da vina pe cei din jurul tău. Poţi fi un impocrit total şi să crezi că tu nu ai nici o vină… sau poţi pur şi simplu să te gândeşti că aşa a fost să fie şi să îţi bagi picioarele. Da să îţi bagi picioarele. Să te uiţi înapoi şi să se ducă totul dracului. Ce frumos…e un mod perfect de a reuşi să ruinezi un zid clădit cu grijă fără măcar să mişti un deget sau să dai jos o cărămidă. Se duce totul dracului într-o secundă.
***
Nu există totdeauna ci există doar acum. Dar până şi prezentul e influenţat de alegerile noastre. Trecutul devine o umbră, o umbră care te influenţează sau influenţează. Viitorul devine o simplă prezentă neîmplinită. Noi devenim plăceri. Devenim produse respinse de societate… Eu am devenit un altfel produs. Recunosc …e dureros să recunoşti adevărul…e dureros să recunoşti că eşti un produs de proastă calitate a unei societăţi ce este într-o postură avansată de declin…în care valorile sunt luate drept branduri ale unui proces de marketing pornit de jos în sus.
***
Viaţa mea un joc de şah doar cu regele, un joc de şah fără apărare, un joc în care tot ce contează e să fii “fucked” and “punched” . De aceea vă urăsc pe toţi …

Kaigai Ryo : 0 Likes : 8

In sfarsit un debut fictional cu lungime acceptabila .
Serios , majoritatea pe care le vad au o multime de randuri din care nu intelegi mai nimic . Cand crezi ca ai prins in sfarsit ideea urmeaza o alta care te baga si mai mult in ceata .
Eu una am inteles ce vrea sa exprime acest prim capitol : *Respingerea fata de societate
* Refuzul de a continua sa te comporti ca restul
* Viziunea clara asupra acestei lumi ( societate egoista si comerciala)
* Trecutul in balanta cu viitorul : Valori si viziuni diferite

Un inceput destul destul de interesant . Astept sa vad si Capitolul doi pentru a-mi forma o imagine mai ampla.

Kaigai Ryo : 0 Likes : 0

Capitolul II - Fucked and Punched

Stau şi privesc persoana din oglindă, oglindindu-mă asupra eşecului de a fi imperfect. Nu îmi mai pasă de nimic, sunt copleşit de o indiferenţă acută asupra tuturor lucrurilor ce orbesc minţile unor oameni declaraţi normali de o societate condamnabilă, o societate care nu te lasă să îţi pui întrebări, o societate în care inteligenţa şi normalitatea se caracterizează prin efectul dramatic de turmă.
Mă întreb cum de îmi imaginam că pot să controlez viitorul, să fac numai alegerile corecte şi că totul va fi perfect. Cum de eram atât de orb şi în momentul acesta când am deschis ochii mari şi am gustat din eşecurile vieţii, simt că am fost călcat de o maşină şi abandonat pe marginea unui şanţ împuţit.
Eram un romantic de duzină, eram foarte ieftin şi foarte îndrăgostit.
****
Parcă toată viaţa mea se desfăşura ca un vis de vară, nimic nu părea real, nimic nu putea să mă rănească. Poate am să vă plictisesc pe unii dintre voi, poate pentru alţii o să fiu acelaşi câine plouat care reacţionează precum toţi ceilalţi şi se consideră centrul universului.
Însă cu câteva luni în urmă eram unul dintre acei oameni care aveau totul planificat, ştiam şi ce culoare avea să fie gresia în baie. Eram un obsedat de ordine, lucrurile aveau locul lor.
***
Însă vieţile noastre sunt guvernate de haos şi experienţa , este cel mai brutal profesor pe care poţi să îl ai, şi de fiecare dată pici examenul şi trebuie să dai restanţă, o restanţă ce cu greu o treci şi în urma căreia rămâi cu cicatrici, iar secunda când totul se schimbă, când ţi se dărâmă şi ultimul punct de sprijin, e atât de insignifiantă că tot ce simţi e un mare nod în gât şi un gust amar de vomă.
Eram dependent de oameni, eram prins într-un cerc de idei preconcepute, de situaţii liniare. Nu vedeam lumea decât alb şi negru, la nivel de cauză şi efect. Lumea era fixă, nimic nu se schimba, avem un destin şi orice pas greşit însemna pentru mine că nu merit, că sunt slab.
***
Ca într-un joc de şah, nu îmi prevăzusem mişcările, jucam dezordonat, eram concentrat doar asupra mişcărilor mele încât era destul de previzibil că o să rămân singur şi universul meu era ameninţat de un şah mat.
Tot ce vreau să îmi aduc aminte este că era o zi de vineri, o zi încărcată de avertismente, dar eu tot ce vedeam era o zi banală de muncă şi abia aşteptam să mă întorc acasă la ea.
Cred că era ora 10 când scoteam cheile din buzunar şi cu aceeaşi rutină de zi cu zi deschideam uşa şi păşeam pe holul rece al apartamentului.
***
Ea mă aştepta în bucătărie, fuma dintr-o ţigară şi în aer se simţea fumul îngroşat ce se ridica obosit şi întuneca totul în drumul său existenţial. În acel moment simţeam că ceva era schimbat… Şi atunci a fost ziua când totul s-a dus dracu şi am rămas blocat, nu mai exista trecut, viitorul nu mai avea sens şi prezentul era prea insuportabil şi nenorocit.

A-K Kiri Ryo : 1 Likes : 20

Fan-fic blocat datorită inactivității. Dacă dorești să îl continui îmi trimiți un PM și se rezolvă. ^_^