Siraxta: Poezii

Imi place. Chiar daca vad mici confuzii pe la a doua strofa, in ansamblu e ok. Joci la sentiment. Ador asta. Te faci inteleasa. Insipiri atata tristete care acapareaza cititorul. Nu te mai pierde. Tu esti geniala si ai inspiratie.

One-chan, o să te fac să plângi cu comentariul ăsta. Cum naiba să faci asemenea poezii? Ha? Cum? Spune-mi tu mie. Cum naiba? De ce? Sunt atât de...atât de...atât de...BUNE!!!
Nu înțeleg de ce erai atât de agitată, că nu-i cazul. Pe mine m-ai lăsat mască. Nu credeam că poate cineva să scrie atât de bine. I mean, e o realizare mare să mă lași pe mine speachless.
Să-mi încep analiza. Primul lucru pe care l-am observat la poeziile tale și care mi-a dobândit admirația față de ele este faptul că tu spui o poveste cu fiecare poezie. Nu e doar o simplă descărcare emoțională în versuri, nu, e f-king narațiune acolo. Spui ceva mai mult decât o poezie simplă și banală. Mereu există o poveste, se întâmplă ceva, povestești, și pe mine asta mă atrage foarte mult. Asta vreau să văd. Cel mai mult mi-a plăcut prima poezie, e cea mai originală, deși am mai văzut astfel de poezii...însă tu practic povestești viața acolo. Parcurgi toate etapele existenței noastre și le combini cu ”noroiul” relității într-o descriere amplă și conceptuală a existenței umane. Uhm, awesome!!
Al doilea lucru care-mi place la lirica ta este că reușești să transmiți o multă emoție într-un mod direct și eficace. I mean, chiar se simte că pui sufletul ăla mare al tău în fiecare vers pe care-l scrii. Tu chiar simți tot ce scrii acolo în momentul în care degetele-ți ating tastele. Și...și...o fac atât de bine că parcă și noi simțim ce simți și tu atunci când citim. 
Simplitatea lor, e alt lucru care îmi place. Nu te complici în metafore sau figuri de stil, ai o estetică curată și care arată bine. Poezia e așa ”frumoasă” când este scrisă de tine.
Lipsa rimei este unul dintre puținele chestii ce nu-mi plac. Adică e o opinie personală, da rima albă e doar o formă ambiguă de proză. Cel puțin pentru mine. Da tot reușești și așa să-mi transmiți străti puternice. La naiba!!...Ești bună.
Nu prea mai știu ce să scriu, n-am inspirație în seara asta și sunt cam obosit. Te log mai postează!! Ok? Mersi!!

Ce nebun. Bine că mă sperii cu inceputul ăla. 


Indiferent, mă murdăresc
păşind pe pământul înmuiat de sudoare.
E inundat de lacrimi şi speranţe.
Sunt abia la început de drum,
dar pot să simt cum se lipeşte insistent de talpa mea.
E posibil ca
noroiul altora... să mă ajute? 
Stau şi privesc cum, în fiecare zi
oameni cad sau se ridică. 
Dar cei care stagnează mă fascinează cel mai mult.
Pentru ei, pământul e dur.
Răceala lui le-atinge tălpile.
Dar nu se-ncalţă; nici nu-ncearcă să-l înmoaie. 
Doar stau acolo, aşteptând după o ploaie. 
Ignorarea lor e de prisos...
Aşadar, e oare greşit
să-mi construiesc cetatea din noroiul celor ce încearcă
şi să o-ntăresc din răceala celor care stau?

---------
Sper că a ieşit ce mi-am propus. ._.

Mă omori cu rimele astea. : ))
Poezia e foarte bună. Chiar mă captează și înțeleg totul cu minim de efort. Nu e prisos de interpretări sau de recitire, te exprimi clar și concis. E un fel de interpretare a destinului, tu, cea care te afli la început de drum privești către oamenii ce au trecut prin greutăți, unii dintre ei s-au ridicat, altora nu le pasă iar acum stai și te gândești cine oferă o judecată corectă. Iar răspunsul vine simplu, nici unul, ori toți, trebuie să-i înțelegi pe toți și să continui cu drumul vieții plin de răceală și sudoare cu indiferența unuia ”căzut.”
E o interpretare cam jalnică, da mno...Probabil te întrebi ce dracu a băut Oni-sama, nu? : ))
Ți-am zis, mă deranjează puțin că n-ai rima, da-mi place la nebunie cum abordezi poezia și că mereu spui un lucru clar. Nu e loc de ambiguități. Ai un stil foarte bun, idei pe măsură iar talentul pentru arta lirică se dezvoltă de la poezie la poezie. Bravos! Mai vreau...Dă...

Hai sa iti explic ceva ca sa nu ma mai super-supar. 
Cand postezi, ma anunti, ca-s chioara si nu vad. Apoi nu imi mai spui de n ori - nu ca tu ai fi facut asta vreodata, altii o fac - pentru ca e... mna, bizar. 
Anyway, de ce ma chinui? Iti ador scrierile, esti pe locul 1 pentru mine la tot. :3 
Poezia aia m-a emotionat rau. M-a facut sa ma gandesc la eforturile oamenilor, la cum se straduiesc si apoi ajung sa planga si sunt improscati cu noroi de altii pentru ca asa se intampla acum... m-ai facut sa imi promit mie ca o sa fiu o persoana mai buna. 
Scrierile tale sunt atat de realistice si de obiective... ;~;

.

Măi, măi, măi, uite pe cine chinuie talentul, la propriu. In mod normal, oamenii nu scriu asa repede, dar kaze-chan scrie de parca ar fi in ultimul stadiu de cancer si ar muri fara sa scrie suficient. ) ASA TE VREAU. <3 Multe, multe, multe poezii. 
Cred ca e prima oara cand aud de fluturi in stomac si nu mi se pare o expresie nasoala. Ai folosit-o super, cum eu nu am mai intalnit. 
Oh, vai, mie, ideea ta cu iarba apasata de indragostiti mi se pare fantastica. Nu am mai auzit de asa ceva si ar trebui sa fie o expresie foarte utilizata si oamenii sa se intrebe: Cine a spus-o prima oara? Si raspunsul sa nu intarzie: Lorena! 
CHiar fiind azi Dragobetele si, ma rog, putem spune chiar luna indragostitilor si povestilor de dragoste care probabil vor sa atinga apogeul, poezia ta e chiar la tanc. 
Mi se pare dragut ca nu ai toate scrierile tragice, asta e trista-normal, nu mega-trista. 
Multumesc ca de aceasta data m-ai anuntat, urmatoarea data ar face bine sa fie cat mai curand, tot scriind asa cred ca o sa devin dependenta de topicul asta cum sunt unii de droguri...

Ha ha! De ce n-ai făcut cu rimă? Hă?! Asta-i treabă? Vreau să văd o poezie cu rimă de la tine. Ai înțeles?...Ok...Uhm, poezia asta...este așa de ... așa de ... nu pe gustul meu. E prea romantică și prea directă. Uhm, poate era mai ok să folosești ceva metafore, epitete, etc. Așa mi se pare prea seacă. Mno. Nu te supăra pe mine. Nu-i rea, da nici prea bună și nu se pliează pe gusturile mele. Nu-mi plac sentimentalismele astea aruncate în față. Poezia e prea ușor de înțeles, zici că-i proză ori o pagină de jurnal, da ți-am mai zis asta și mai sus. Acuma sper că nu te-ai supărat. Pur și simplu cu poezia asta nu m-ai nimerit One-chan...Vreau rimă data viitoare. Bye!

Îmi place poezia asta. E super tare. Ai acolo sentiment, ai expresivitate, ai subiectivitate, ai totul. Nu mă apuc să-ți fac aici un ditamai comentariu pe opera lirică, chestiile astea le fac doar pentru școală, doar îți spun o perspectivă a unei fete care a citit o drăguță poezie. Tu, Lore, îmi placi. Îmi place felul tău de a-ți spune oful, povestea. Și despre rimă. Nu-ți fă griji, rima nu este ceva esențial. Am primit și eu comentarii despre rimă. Nu o forța. Lasă cuvintele să-ți iasă ușor, fără să compari sau să adaugi nu știu ce. Într-adevăr, o poezie cu rimă este o poezie care prinde mai bine, dar asta nu înseamnă că cele albe nu sunt apreciate. Eu chiar îți admir latura poetică și țin să te felicit pentru această poezie. ^^

Mno. Poezie cu rimă:

Falnic,
Domini peste tot
şi ale tale-s toate.
Nici să te ating nu pot,
parcă mâinile mi-s moarte.

Când încerc să te privesc
Nici o căutătură nu pot să isprăvesc.
Pentru că tu, aşa zgârcit cum eşti
ai hotărât pe dată să orbesc. 

Încerc să mă ascund în umbră,
să nu te deranjez.
Cred că ti se face milă când mă vezi atât de sumbră
deoarece imi spui,
cu un zâmbet blând pe chip
că nu e nevoie să mă-ndepărtez. 

Nu mi-am dat seama până acum, dar
razele tale până şi-n întuneric mă încălzesc.
Şi, deşi nu par,
cu toată fiinţa mea, în gând, îţi mulţumesc.

E o poezie superba! OMG
Mi se pare foarte buna, dar e stranie. Rima ti-a iesit, dar parca nu ti se potriveste stilul asta...
Anyway, versurile ma intristeaza tare mult. Ignorand ca sentimentul e negativ, faptul in sine e bun, pentru ca eu chiar am simtit o unda reala citind.

Lore, așa da. Îmi place. O ador. Ai rimă. Ai putut. Felicitări. Acum legat de poezie: Ca de obicei, ai sentiment, ai reușit să mă prinzi cu durerea aia, teama, și la sfărșit, o, da, la sfârșit e ce e. Ultimul vers , faptul că îi mulțumești, you are a genius. :3

Pi-pi-pi-picioare Sexy!! De ce? De ce ți-ai pune numele ăsta, Nee-chan?!
Acum, despre poezie. Nu e rea. Ai nimerit rima, totul e frumos, dar...uhm, mi se pare că-i lipsește ceva. Nu știu, la poeziile cu rimă albă parcă simțeam mult mai puternic emoția pe care voiai să mi-o transmiți. Asta e așa, o poezie drăguță și atât, într-un stil caracteristic ție și cu o temă tristă, dar nu și sumbră. Îmi place cum surprinzi părțile rele din niște elemente pozitive.

Eu v-am zis că nu mă pricep la poeziile cu rimă. Nu pot exprima nimic prin ele. 
________________

Dacă am fi fluturi
Nu m-ai remarca prin multitudinea de culori.
Poate doar dacă ai căuta cele mai sărace aripi.
Dar cine ar face asta, fiind înconjurat de frumuseți frapante?
Şi chiar dacă trăim doar o zi,
durata scurtă a vieții mele nu m-ar ambiționa să-ți vorbesc. 
Deşi aș vrea să te întreb
dacă te-a intristat răcoarea dimineții.
Ți-aş vorbi despre petalele florilor
Și cât de bine e să dormi pe ele, 
ziua, in amiaza mare;
Te-aş învăța cum să deosebești copacii
Iar, seara,
Am zbura împreună spre aurul apusului,
Încercând să-l prindem. 
Dar vom rămâne 2 străini, 
Pentru că nu ai putut trece peste banalitatea aripilor mele. 
Acum, la sfârșit, 
Pot doar să admir cu melancolie totul.
Singură.
Un suflet blajin cu un înveliş urât.
Asta e viața mea
De fluture.

;~; ma faci sa plang. Poezia asta era mai buna de pus intr-un jurnal, nu aici pe forum. 
Stii, tu si Irina Binder v-ati folosit de vietile fluturilor, dar ea a  fost egoista si voia sa se puna pe sine in lumina, facandu-se aproape o fiinta perfecta, in timp ce tu te-ai axat pe modestie. 
Toata lumea stie ca ce e mai simplu e mai elegant, nu te dor ochii la privit. Asa cum mi-am imaginat eu aripile tale printre atatea altele mult mai complexe mi s-au parut cele mai frumoase. Stii, e ca si cum pui ambalajul unei inghetate ieftine, care e plina de verde, roz, albastru, alb si galben si fura privirile pe langa ambalajul unei inghetate magnum, care e mai de calitate, mai simpla, mai frumoasa, mai eleganta. 
Data viitoate te rog sa faci o poezie mai vesele. De ce nu scrii poezii cand esti in culmea fericirii?