Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Credință și religie

In jos 
AutorMesaj
Thellussion
Kaigai
Kaigai
Thellussion

Ryo : 0
Likes : 19

Credință și religie Empty
MesajSubiect: Credință și religie   Credință și religie Icon_minitimeVin Oct 31 2014, 16:09

Eu privesc religia în mod filozofic. Admit existenţa unui Creator total. Nu cred în formele absolute ale dualismului, adică diavol- reprezentantul răului, D-zeu - reprezentantul binelui. Nu există diavolul, ci numai Creatorul.

Despre apartenenţa Creator egal Univers, adică pantheism nu sunt sigură. Este o credinţă monistă, la care am aderat în copilărie. Prin faptul că D-zeu este identificat cu creaţia apare la această credinţă o mare problemă... inexistenţa liberului arbitru. Adică tu eşti parte, diviziune a Creatorului, supusă dorinţei primordiale.

A doua teorie filozofică- D-zeu, principiu exterior. Marea problemă nu este liberul arbitru, de această dată garantat, ci dacă Creatorul are o intervenţie moderată în operă sau se retrage după momentul zero al creaţiei.

Părerea mea
Nu ştiu legăturile pe care le mai are D-zeu cu Universul, dar intervenţia lui în operă este sigură.
Dualitatea instabilă a principiilor ying- yang... cum nu cred în formele absolute ale binelui şi răului, nu cred nici în balansul lor absolut.
Universul are o tendinţă când aplecată spre rău, când aplecată spre bine.
Nu poate fi viaţă fizică nici în punctul Big Bangului, când lumina stăpâneşte totul, nici în punctul când Universul este cel mai întunecat şi rarefiat. Viaţa este cu atât mai abundentă cu cât suntem mai aproape de mijlocul temporal dintre aceste două evenimente.
Deci în Univers trebuie să existe balansul aproximativ al contrariilor...
dualismul- spirit- materie, bine-rău, frumos-urât...

Un filozof din Grecia antică, cred că Aristotel, mi-e silă să mă uit, vorbeşte de lumea ideilor, în care există formele pure. Nu se referă neapărat la principiul dual, ci la imposibilitatea perfecţiunii a unui corp fizic. Este imposibil să trasezi o linie perfect dreaptă ori să desenezi un pătrat, chiar şi cu ce mai performantă maşinărie... există întotdeauna o eroare, chiar dacă această este de mai puţin de un micron. Putem afirma totuși că ştiinţele exacte, care nu sunt chiar aşa de exacte, se bazează pe această lume a ideilor, ceea ce înseamnă că există o marjă de eroare ce ne poate schimba anumite percepții.
În conformitate cu teoria ierarhizării organismelor, sistemelor, există ceva deasupra minții, omul nu e perfect, la fel cum mintea sa nu e perfectă.


Ultima editare efectuata de catre Thellussion in Dum Ian 25 2015, 17:49, editata de 3 ori
Sus In jos
Constantin
Kaigai
Kaigai
Constantin

Ryo : 0
Likes : 3

Credință și religie Empty
MesajSubiect: Re: Credință și religie   Credință și religie Icon_minitimeVin Oct 31 2014, 17:35

Mai multa engleza te rog? "Pliez" adu cu caru cu fan prin toate tarile neautonome din cauza britaniei - hablaz inglez e twi.
Eu personal cred ca tu incerci sa gandesti prea rational pentru binele tau daca ajungi in faza in care sa nu se lege; o cheie stralucitoare inserita-n cuvinte ar suna exact asa: de cand omul a inceput sa-si formeze triburile, si a ajuns puternic, niciunul nu a incercat vreodata sa gandeasca foarte rational. Exact invers, preferau ca totul sa fie rastalmacit pe deasupra unei culturi, sa existe multe zvonuri si perceptii ca fantani de inspiratie. De ce? Pentru ca le ajutau capul sa se tina interesat, daca te gandesti foarte bine, nu exista absolut nicio metoda de a trimite informatii rapid acum de exemplu 5000 de ani. Cand stapanesti oameni intregi, ai campuri, mancare, nimic nu te ameninta insa nu ai acces la niciun fel de informatie - ce faci in cazul asta? Daca nu-si investeau puterea in ceva proiect, populatia ar fi murit de plictiseala mai repede decat de boli, lipsa de creativitate sau de activitati i-ar supara din ce in ce mai mult pe toti - mai ales ca nu exista niciun fel de semn de unicitate, nicio valoare ce ar sta in spatele acelui tribut. Prin calea asta sistemul ar cadea.
Insa mintea omului nu e intr-atat de slaba precum moralul aceluiasi om - proceseaza informatii, creaza informatii, modifica informatii. Tocmai asa au pornit povestile, intr-o noapte super seaca in fata unui foc, oameni au inceput sa-si povesteasca intamplarile. Au inceput sa apara basmele, scripturi create chiar de oameni, si cele care au prins bine si-au primit un titlu mare. Credinta si religia nu sunt "nimicuri", sunt pur si simplu trenduri sociale care au ajutat evolutia creierului prin alte culturi ca si: muzica, pentru ca acum o mie de ani nu existau scenete pe care cantau nu stiu ce compozitori sau ceva, ci se canta prin biserica cu melodii compuse pe seama conceptelor cristiane - la fel si invatamantul, nu exista nicio cladire speciala pentru asa ceva, totul se facea la biserica. In ziua de azi s-au schimbat multe totusi. Avand in vedere imensa schimbare de informatii care se face pe oriunde, multe sisteme care functionau inainte secole si milenii intregi au inceput sa se darapaneze. Toate formalitatile se cam sparg in doua, ca si regulile incadrate in poezii vechi (ex: fiecare vers se termina in aceeasi silaba, fiecare vers se termina cu accentul pe aceeasi silaba) care in ziua de azi nu prea mai exista decat cu privirea, caci acum avem poezie cu rima alba in care oricine isi tranteste gandurile fara sa se joace cu conceptele si e gata poezia. Alt exemplu e sistemul de invatamant, care la inceput a fost format dupa o idee revolutionara (dupa revolutia franceza) de catre monarhii britanici prin care toata materia trebuie sa fie data intr-o cantitate de prost gust ce se regaseste-n civilizatia din ziua de azi, prin metode foarte suflate ca si punerea mai multor elevi in aceeasi casa in functie de anul in care au fost nascuti. Iti pot explica si prin alta cale cum devin trendurile inutile in ziua de azi: Am sa fac un fel de linie istorica de acum 5000 de ani pana in prezent.
Acum 5 milenii, marii constructori ce si-au format o civilizatie stabila si si-au creat o cultura au fost egiptienii. Cultura asta a tot crescut timp de 3 milenii, pana cand a fost absorbita de imensitatea imperiului roman. Sa spunem ca in anul 0 lumea era mai concentrata pe Roma decat pe Egipt. 3 mii de ani diferenta. Imperiul roman a scazut in putere in timp, existau multe revolte si oamenii nu il mai slaveau pe imperiu din cauza crestinismului; care contrazicea faptul ca imperatorul era "zeu", si spunea ca numai "dumnezeu" e cel ce te poate judeca. Din cauza asta, in secolul 4-5 a inceput perioada paleo-cristiana si bizantina, in care soldatii romani torturau cristianii de vii din cauza religiei lor. Deci trendul romanic a durat aproximativ 4-5 secole. Dupa bizantini, s-a sfarsit antichitatea si a inceput mediul eviu, in mileniul intai. La sfarsitul primului secol din mileniul intai, a izbucnit un razboi intre cristiani si musulmani la Acre, cunoscut ca si "cruciadele". A durat doua secole si s-a sfarsit in 1300, si dupa ce apele s-au calmat, oamenii au inceput sa devina mai pasionati de cultura si arte. In 1400 s-a sfarsit Mediul Eviu, trendul asta a durat 4 secole. Observi cum devine din ce in ce mai ingust?
Dupa cruciade oamenii au inceput sa devina mai pasionati de arta mai de graba decat de razboi, aducand cu aceasta mentalitate si trendul de Renascentism, care a inceput in secolul 13 si s-a terminat in secolul 16. Deci a durat 3 secole. In anul 1600 a inceput timpul barocului, care a durat pana la jumatatea secolului 17, deci mai putin decat doua secole. Pe la inceputul secolului 18 a urmat stilul Rococo, care este derivat din era barocului, si a durat aproximativ un secol. Dupa, pe la sfarsitul secolului 18, rococo a fost schimbat cu neoclasicismul, care desi inca este folosit, a fost inlocuit in mare parte cu romanticismul, la inceputul secolului 19. A durat aproximativ 70-80 de ani. Romanticismul a venit dupa, si a durat aproximativ 40 de ani. Dupa a urmat Realismul, care a durat 30 de ani, si in acest punct internetul si televiziunea deja incepura sa fie exploatate si stilurile au explodat in foarte multe parti (abstractism, emotivism, suprarealism). Pana in anul 2000, trendurile din anii precedenti erau notati precum anii "60, 70, 80", caci atata rezistau inainte sa fie schimbate. Dupa anul 2000, gusturile s-au tot schimbat la fiecare 2-3 ani. Sper c-ai prins ideea.
Sus In jos
Alterum Sanctus
Kaigai
Kaigai
Alterum Sanctus

Ryo : 0
Likes : 6

Credință și religie Empty
MesajSubiect: Re: Credință și religie   Credință și religie Icon_minitimeDum Noi 02 2014, 14:08

Religia a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare socială, în confruntarea omului cu lumea exterioară lui. Omul  se raportează la realitate prin acțiune practică, învingând astfel acțiunea entropică a mediului, pentru a-și  realiza trebuințele sale specifice. Prin această formă de raportare, homo faber face „să intre conștiința în  lume”. Munca, acțiunea practică îi prilejuiește formarea convingerii spontane că lumea e obiectivă. O asemenea  convingere născută în contactul direct cu realitatea reprezintă materia primă pentru gândirea teoretică  sistematizată de mai târziu, fiind asimilată totodată, de filozofia materialistă în vederea propriilor ei  întemeieri. Realismul naiv, caracteristic omului încă de la începuturile istoriei sale, explică puterea lui  creativă, posibilitatea de a domina realitatea.Raportarea omului la lume se realizează și pe o a doua coordonată,  nemijlocit legată de prima. El transfomră lumea pentru că o cunoaște(într-o mai mare sau mai mică măsură, corect  sau nu), raportându-se la realitate ca subiect cognitiv. Observă și contempla realitatea, făcând, de data aceasta,  să intre lumea în conștiința sa. Prin conștiință, el se apleacă totodată asupra raporturilor sale cu natura,  considerând, pe cât îi este posibil, condiția existenței sale, locul și rolul său în lume. În lupta cu forțele  oarbe ale naturii, omul primitiv recurge la strategii variate pentru a și le apropia, căutând și inventând  modalități de dominare a acestora.Copleșit de forțele naturale, sociale sau exterioare, aparent întâmplătoare,  stihnice, el ajunge să le conceapă ca pe ceva străin, de nebiruit, față de care el este neputincios. De  aceea, succesiv, el va recurge la practici prin care va căuta să influențeze aceste forțe: rugăciuni, jertfe,  dansuri magice etc. și începe să le personifice. Necunoscând propria sa natură și natura înconjurătoare, care  acționează ca o forță străină, oarbă, ce-l îngrozește, omul va recurge la explicații pe măsura posibilităților  sale, într-o formă rudimentară. Slaba dezvoltare economică și spirituală a societății umane, dominarea omului de  către forțele oarbe explică de ce primitivul elaborează o serie de plăsmuiri nebuloase, fantastice, denaturate  asupra realității. Practicile rituale și concepțiile legate de ele se vor institui ca modalități specifice prin  care omul încearcă și speră să-și optimizeze propria-și condiție. Religia apare așadar ca o consecință necesară a  unei anumite trepte de dezvoltare socială,în condițiile căreia omului și-a trăit drama neputinței în fața  realității. De aceea, ea va dăinui atâta timp cât omul va resimți această neputință, atâta timp cât societatea,  insuficient dezvoltată, nu îi va permite să se realizeze pe măsura aspirațiilor sale. Religia apare din nevoia  omului de a-și asimila realitatea, de a o domina într-un fel sau altul, pentru a se realiza pe sine. Real, omul se  raportează la lume ca o ființă creatoare de cultură, o ființă care produce o lume nouă, lumea culturii, plină de  tensiuni, care aspiră mereu să-și depășească existență nemijlocită. dar, pentru că societatea timpului nu-i permite  împlinirea acestor dorințe și vise, omul se va refugia în lumea fanteziei, sperând că prin intermediul  supranaturalului și-ar putea institui o lume nouă, noi valori, o viață specifică, dacă nu aici, pe pămâne, măcar în  lumea de dincolo. Constatarea că religia a apărut și va exista o vreme îndelungată ca fenomen necesar nu conduce  spre concluzia că ea a avut un rol pozitiv în dezvoltarea societății. Faptul că omenirea nu a putut înainta pe  drumul istoriei în afara fenomenului religios nu întemeiază ideea că progresul ei se datorează acestuia. În  perioade istorice diferite și în funcție de situația lor materială, oamenii s-au raportat la religieîn moduri  diferite, fie pentru a consacra stările de fapt, fie, dimpotrivă, pentru a le contesta. Odată cu evoluția materială  și spirituală a societății apare nevoia imperioasă a omului de eliberare din lumea plăsmuirilor fantasmagorice și  absurde. Treptat, ca urmare a dezvoltării societății pe plan atât material, cât și imaterial/spiritual, omul  realizează o cunoaștere teoretică, rațională, sistematică asupra realității, fiind animat de ideea de adevăr.  Rațiunea se instituie în opoziție cu credința religioasă. Fiecare are, bineînțeles, reprezentări diferite pentru  aceleași obiecte și procese. Astazi trăim o altă era unde omenirea a ajuns la o treaptă veridică și autentică a  conștiinței de sine, în stare să descifreze mecanismele vieții sociale, al tendințelor de dezvoltare , acționând în  cunoștință de cauză pentru a edifica o nouă lume, dovedindu-se astfel în putință de a domina forțele naturale și  propriul mediu.
Sus In jos
Continut sponsorizat




Credință și religie Empty
MesajSubiect: Re: Credință și religie   Credință și religie Icon_minitime

Sus In jos
 
Credință și religie
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Dezbateri-
Mergi direct la: