I)
1945 decembrie -Midland, Texas
-Omoara-ma! Acum!
Striga inca o data Kyle in directia Anastasiei care tinea in mana o arma de vanatoare. Era frig, ea tremura, arma deabia fiind tinuta de mainile ei mici si albe.
-Nu pot! Nu pot...
Spune fata printre suspine. Arunca arma pe zapada si cade langa ea, uitandu-se la iubitul ei care se lupta cu el insusi, dar fara speranta. In loc de un strigat catre iubita lui, iesi un urlet sugrumat de animal, sunetul zguduind padurea de brad de langa locul unde se aflau cei doi. Kyle cazu din picioare, mainile sale devenind din ce in ce mai proeminente, unghiile sale marindu-se, devenind ca niste gheare de bestie. Ochii ii avea inchisi din cauza durerii, iar capul ii zvacnea in toate partile. Ca sa il tina locului, se tinea cu mainile de el, acum mainile sale semanand cu niste labe gigantice. In loc de tipete de agonie, ieseau urlete de lup. Anastasia a incremenit la vederea iubitului ei care nu mai semana cu un om. Parul lui a inceput sa se extinda pe tot corpul, hainele sale de iarna fiind sfasiate din cauza marimii lui proeminente. In loc de parul sau blond ca nisipul desertului, crestea cu rapiditate o blana neagra ca negura intunericului. In loc de ochii sai albastri ca marea, erau acum niste bile negre, conturate cu rosu sangeriu, in nucleu aflandu-se o pata alba de culoare. Inmarmurita, Anastasia nu observa cand prietenii lor ajunsese-ra acolo langa ea, iar Cami si Elena o luara in brate. Anastasia se intelegeau din priviri, iar cand Cris a pus mana pe arma, Anastasia a tipat:
-Nu! Nu puteti! E...e prietenul vostru! De ce?!
Fetele o stransese-ra mai tare in brate, iar baietii si-au continuat treaba, inaintand catre Kyle...sau ce a devenit el. Cand erau dfestul de aproape ca sa traga, Anastasia a alergat catre iubitul ei si s-a pozitionat in fata armei.
-Nu! Nu puteti!
Acum nu mai plangea, era serioasa si nervoasa. Nu vroia sa-l piarda, era tot ce avea. Nu lasa pe nimeni sa-i faca rau. Daca el murea, atunci asta va face si ea. Fetele incercau sa o faca sa se razgandeasca, dar ea acolo statea:
-Doar lasati-ma sa vorbesc cu el...va rog.
Cris inca tinea arma spre bestia din fata lor, dar a promis ca nu o sa-l omoare decat daca o sa o atace pe sora lui mai mica. Anastasia s-a intors catre iubitul ei si s-a aplecat sa-i atinga mana. El a tresarit si si-a ridicat capul, ochii ei negri intalnind acei ochi plini de dorinta si teama.
-Stiu ca ma intelegi...stiu ca vrei sa ramai, asa ca lupta! Te rog Kyle, nu vreau sa te pierd si pe tine...nu si tu.
Spune Anastasia, incepand sa planga, stergandu-si din cand in cand lacrimile care se uscau pe obraji din cauza vantului de afara. Cris tipa la ea sa se dea de acolo, el stiind ca baiatul nu mai are nici o sansa. Ea insa, nu-l asculta, dorindu-si din tot sufletul ca iubitul ei sa revina la normal. Cand il privi din nou, ochii lui erau senini, iar corpul ii revenea la loc, acum fiind acelasi pitic de 1.60, alb ca varul si cu parul nisipos pana la umar. Era acoperit doar de ramasitele haiinelor care s-au rupt pe el.
-Acopera-te, frate. Pastreaza-te doar pentru Ana.
Glumeste Rob, punandu-i geaca pe umeri, care era destul de lunga sa-l acopere cat-de-cat. Din cauza glumei lui, a primit un pumn de la Cris si o injuratura de la Anastasia.
-Si acum, ce o sa se intample?
Intreaba Anastasia, fiind ingrijorata pentru iubitul ei.
-Pai, o sa-i punem o lesa si o sa-i facem o cusca in spatele casei.
-Nu e amuzant, Rob...
Spun toti in cor, speriindu-l pe bietul baiat care s-a ascuns in spatele Elenei, ea fiind sora lui mai mare. Dupa ce au hotarat sa mearga inapoi la casa lor si sa se incalzeasca, au baut o cana de ciocolata calda si s-au asezat toti in living, fiind imbracati cum trebuie.
-Stii, aveam deja vampiri, vrajitoare, dar nu am avut varcolaci.
Concluzioneaza Cris dupa 5 minute de tacere. Asa e, in Texas, acea zona era cunoscuta drept „fata ascunsa a lumii” deoarece orasele de acolo aveau o istorie plina de legende mistice si infricosatoare.
-Atunci, asta e, se pare ca toti o sa avem niste nepotei care o sa sfasie oamenii pentru hrana, la propriu.
Spune mandra de ea Elena, gandindu-se la viitorii ei nepoti vampiri. Ea, impreuna cu Rob, erau vampiri, generatia lor ca si calauze ale intunericului datand din secolul I, inainte de Hristos. Nu era ceva neobisnuit, ei acomodandu-se cu ideea ca nu sunt oameni...ma rog, unii din ei. Anastasia era om, ea fiind singura din grup de aceasta specie. Cami era vrajitoare, bunica ei invatand-o vraji si secrete. Cris , spre deosebire de sora lui, era vampir, din cauza Elenei care din greseala il muscase in timpul unei nopti cand erau amandoi beti. Nimeni nu stia de genele lor supranaturale, deoarece Midland era cunoscut pentru vanatorii inraiti de vampiri si varcolaci. Asa, Rob si Elena si-au pierdut parintii cu mult timp in urma din cauza vanatorilor obsedati sa ucida. Generatia lor o sa prospere in intuneric, fara ca cineva din rasa umana sa afle sau sa ii doboare.
2150 octombrie-Midland, Texas
-Stiti ce e azi, oameni buni?!
Striga Rob inca pe jumatate beat. La ora 7.01 cam nimeni nu era treaz, mai ales dupa lunga noapte in care toti au baut, au dansat, au facut lucruri mai neortodoxe si s-au batut. Cativa au mormait injuraturi intr-o limba nedescoperita, cativa au tipat sa taca iar altii s-au ridicat si si-au cautat hainele. Majoritatea din tinerii din casa erau dezbracati, unii fiind chiar „imbracati” in frisca, ciocolata sau chiar maioneza.
-Ba, am intrebat ce zi e azi! Cateva sa-mi rasunda sau imi dau jos pantalonii!
Tipa deja nervos Rob, care avea mainile pe cureaua de la blugi. Elena apare de dupa bar cu o cana de apa cu gheata si o arunca pe fratele ei, el tipand si sarind in sus:
-Da, nataraule, stim ce zi e azi! Si daca-ti dai jos pantalonii in fata mea, iti infig un tarus intre picioare!
-Gata cu tipetele...cineva vrea sa doarma.
Spune adormit Kyle, cu o periuta de dinti in gura.
Dupa ce majoritatea s-au trezit si au plecat, in cabana au ramas doar Anabella, Rob, Elena, Cris, Kyle si Cami. Nepotii colosilor[
colos=creatura,aratare] care s-au stabilit in Midland in anii 1930, si-au creeat familii, generatiile lor evoluand in timp. Dorinta grupului de
monstrii a fost ca urmasii lor sa aiba aceleasi nume ca si ei. Mirarea batranilor care au trait si i-au vazut pe
ei a fost mare, vazandu-le nepotii care erau identici cu stramosii lor. Parul, ochii, trasaturile fetei, totul era exact.
-Sunteti gata de party? Haideti,timpul nu sta pe loc!
Spune plina de fericire Anabella, dandu-le fiecaruia cate o cana de cafea. Dupa o noapte plina, aveau nevoie:
-Si ce facem? Mergem din usa in usa?
-Oh, mai taci ,Rob. Vizitam...
Toti se uitau suspicios la Anabella care nu le divulga planul ei. Din fire era secretoasa, neavand incredere in colosi. Nu ii era frica de ei, mai mult scarba pentru obiceiurile care si le formau in timp. Chiar daca erau prietenii ei, tot nu putea sa aiba incredere 100% in ei. Putea oricand sa fie pranzul lor. Toti se imbracara, la inceputul de perioada al isteriilor Elenei care nu-i placea sa stea in casa ziua. Era destul de frig pentru sfarsitul lui octombrie, dar nu le pasa. Cabana stramosilor lor era fix langa padure, asta dandu-le prilej oricand sa iasa si sa vaneze.
-Cris, ai auzit ca familia Rozenbarg vine in vizita?
-Ce?!
Tipa toti in cor, ciorile tasnind din copaci, croncanind.
-Eu nu stiu despre ce e vorba. Imi zice careva?
Intreaba Rob care inca era mahmur. Asezandu-se toti, Anabella a inceput sa-i povesteasca:
-Se spune ca, atunci cand s-a infiintat orasul, oamenii au inceput sa dispara fara urma. Toti erau ingrijorati, nestiind cine sau ce provoaca disparitiile, pana intr-o zi, cand la o adunare in Piata Mare, loc destinat intrunirilor de grad inalt, piata fiind situata in centrul orasului. Primarul Wallf Rozenbarg s-a urcat pe scena facuta din cateva scanduri, atat cat sa fie vazut de toti si a facut anuntul ca o sa paraseasca orasul deoarece ii era frica. Satenii s-au alarmat, incepand sa se panicheze si sa lesine unul dupa altul. Cand primarul s-a uitat la padurea ce era clara, ea inconjurand o parte mare din oras, a vazut ceva, dar nu a avut timp sa spuna decat “Vampiri!” dupa care a cazut lat pe scena, o balta de sange formandu-se sub el. Cand unul din sateni a fugit sa-l ajute, a vazut ca acesta nu mai avea inima, fasiile de carne fiind vizibile una dupa alta, coastele fiind rupte ca niste surcele. Dupa aceasta intamplare, oamenii nu au mai indraznit sa spuna ca parasesc orasul, de teama sa nu pateasca la fel. Au mai fost cateva disparitii, neinsemnate, dupa care linistea de mormant s-a pogorat pe orasul Midland, aceasta mai avand numele de “Orasul celor vii…sau nu”. In ziua de Halloween, orasul primea cei mai multi vizitatori, multi fiind adolescent, atrasi de istoria locului.
-Si care-I treaba cu noi si familia asta?
-Una mare. Noi-facu semn catre toti din grup- nu suntem oameni, exceptand-o pe Ana. Familia Rozenbarg cauta razbunare, de mult timp. Daca ei vin in oras, noi suntem o tinta sigura.
Incheie Elena uitandu-se la cer. Era urat afara. Nu era soare, nici vant cald, nici mirosul de flori in aer.
-Hai sa mergem inapoi la cabana, mi-e frig.
Sparge tacerea Cami care dardaia langa un brad. Au pornit toti spre cabana sic and au ajuns in spatele ei, pe unde intrau deobicei, au vazut urme necunoscute si usa sparta, fiind bucatele, bucatele pe podeaua din interior. Fetele au ramas in urma, baietii intrand pana in sufragerie, gasind totul ravasit. La tipatul fetelor, toti au alergat catre iesire, vazandu-l pe Tomas Rozenbarg cu o arma indreptata catre fete. Ele stateau una langa alta, tremurand, uitandu-se fix la pusca si la degetul omului care era asezat pe tragaci.
-Uitati cum facem, pana diseara, nici unul din voi nu o sa mai fie. Si stiti de ce?
Tomas facu o pauza ca sa se uite la toti dupa care cu un zambet plin de ironie spune:
-Pentru ca buna voastra prietena mi-a fost de mare ajutor ca sa aflu totul despre voi. S-a terminat cu generatiile voastre de monstrii mancatori de oameni!
Cat timp el isi tinea ”discursul”, Anabella a inaintat catre el si s-a uitat peste umar la camarazii ei. inainte ca Tomas sa apese pe tragaci, Anabella a spus:
-Oamenii cu oamenii si bestiile cu bestiile…
II)
Subiect: Probe Event Halloween 
Vin Oct 31 2014, 23:59
