Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Povestea din spatele măștii (15+)

In jos 
AutorMesaj
Z. Tokyo
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 2

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeSam Noi 01 2014, 18:41

Povestea din spatele măștii




Unii oameni aleg să poarte niște măști care să le ascundă adevărata lor față. Eu fac opusul. De ce să îți fie teamă să arăți cine ești cu adevărat, când îi poți face să cunoască adevărata frică prin a le arăta cine ești?
Perdelele de un alb fosforescent tremurau fantomatic la atingerea vantului. Fereastra ușor deschisă scoate un scârțâit ascuțit, ce zgârie timpanul. Dar afară nu se aude nimic in afara plânsului greierilor. Este atât de liniște. Prea liniște. Nu îmi pot desluși reflexia in oglinda din colțul întunecat al camerei și nici nu pot suporta lumina arzătoare artificială. Pășesc lent acolo unde lumina lunii se revarsă pe lemnul umed. Imi pot auzi pașii, îmi pot vedea imaginea în umbră, pot simți dezgustul si repulsia ca reactive-răspuns. Este normal, nu? Dezgustul este unul din sentimentele de bază a naturii umane. Un reflex pentru supraviețuire. Este singura trăire care mă face uman. Pentru că tot ce pot vedea în reflexia neclară este un monstru.
Această repulsie îmi traversează nervii corpului din nou, odată cu atingerea metalului rece. O rază slabă de lumină se reflecta pe suprafața toporului. Îl cântăresc în mână, îl studiez, traversez cu degetul toată lungimea lamei, pielea îmi devine la fel de rece ca metalul lui. Trebuie să devenim unul. Trebuie să distrugem împreună. Dar înainte de asta, trebuie să îmi ucid ultima urmă de umanitate, devenind un cadavru la fel de rece ca acest obiect. Eu voi deveni ura în sine.



I - Trădare



Într-un orășel din Statele Unite ale Americii, orășelul numit Riverville, o familie cu o situație materială mai mult decât bună trăia liniștită. Tatăl Joe Kloney, era un afacerist respectat în lumea sa. Mama, Karina Kloney, o damă de seama care avea propria afacere de textile. Cei doi trăiau într-o casă foarte mare de la capătul orașului, chiar lângă râu. Casa era dintr-un lemn destul de fin, și totuși cu un aspect modern. Dar lemnul nu era singurul material predominant, ci și piatra. Dar nu orice fel de piatră, ci o piatră rezistentă, care constituia fundația casei. 

Revenind la familie, aceștia aveau și doi copii: Marina și Ruben. Marina avea cam nouăsprezece ani și era o divă populară în liceul ei. Avea foarte mulți prieteni și era respectată. Pe deasupra, era inteligentă, dar și frumoasă... o mândrie a familiei Kloney. Ruben era însă în antiteză cu sora lui: băiatul s-a născut cu un retardism mintal minor, care totuși îi afecta viața socială. Părinții acestuia nu țineau cont de condiția sa. Aceștia îl tratau pe Ruben ca pe un om normal: îl obligau să meargă la o școală de copii normali unde era tot timpul batjocorit de către colegi pentru că stătea în colțul său și vorbea singur. În fiecare zi venea acasă cu vânătăi provocate de bătăuși și era numit de către părinți ”o povară”.
Marina era acea brunetă cu tenul închis la culoare și cu ochii verzi care stătea tot timpul cu prietenele, dar mai ales cu băieții. Mereu venea cu câte un 10 dela școală, rarerori cu note mai mici. Toți băieții erau topiți după ea. Toate rudele o apreciau. Toți îi dădeau dreptate de fiecare dată. Ruben însă, era băiatul cu părul negru închis și cu tenul deschis la culoare. Ochii săi erau verzi, dar aveau tot timpul o nuanță de roșu-deschis. Față de alți băieți care stau câte o jumătate de oră în fața oglinzii, Ruben își lăsa părul să ”zboare” în toate părțile. Hainele stăteau pe el ca pe umeraș. Familia lui încerca să-i nege experiența din simpla cauză că el nu avea nici măcar un prieten. Era numit un bleg pentru că viața sa socială era la pământ, dar nu era vina lui. Părinții săi iresponsabili nu îl sprijineau cu retardismul mintal. Ori de câte ori Ruben încerca să-și facă un prieten, persoana în cauză ori îl jignea, ori îl bătea, ori fugea. Dar băiatul s-a călit și dădea impresia că nu mai putea să simtă nici durerea fizică, dar nici cea sufletească.
Totul se întâmpla lafel în fiecare zi: Ruben era chemat în curtea școlii de către colegi și era umilit în fața a câteva sute de oameni. Dar totul parcă se terminase într-o zi. Un băiat cu un an mai mare decât Ruben îi luase în sfârșit apărarea. Tipul părea a fi respectat și cunoscut prin școală. Pentru că arăta de parcă face sală ? Posibil. Pentru că arăta ca un fotomodel masculin ? Posibil. E cert că lumea, atunci când l-a văzut pe acel om că l-a ajutat pe Ruben, pur și simplu a încetat în aș mai bate joc.
-Sper că ești bine ; zise tipul cu un zâmbet pe buze. Mă numesc Ed ; continuă acesta
Cu ochii în lacrimi, Ruben căzu la pământ și începu să verse niște lacrimi dulci, lacrimi care arătau recunoștința pe care o avea Ruben pentru Ed. Printre sughițuri, protagonistul nu a reușit să spună decât:
-M-Mulțumesc...
Ed îl ajutase imediat pe Ruben să se ridice, apoi îi zâmbise din nou.
-Păi... ne mai vedem atunci ! strigă Ed în timp ce fugea spre ieșirea din curte
Ruben simțea ceva ce nu a mai simțit niciodată în viața lui, un sentiment care îl făcea să tremure, un sentiment care îl făcea să cadă la cpământ, un sentiment care îi tăia respirația: iubire. Iubire pentru o persoană care în sfârșit îi luase apărarea, care nu îl batjocorise. Toată ziua îi fusese luminată. Ruben îl comparase pe Ed cu un înger venit din Paradis, având misiunea de a-l scoate dintr-un Iad din care nu putea ieși singur. Acesta a plecat și el, cu greu, de la locul faptei.
A doua zi, cu un trandafir în mână, cu o respirație greoaie, cu o anumită ezitare, Ruben își făcuse apariția în același loc unde l-a cunoscut pe Ed. Aștepta momentul în care îngerul său să apară de nicăieri și să-i vorbească din nou. Dar acesta nu apărea. Era posibil ca Ed să fi mințit, să își fi bătut joc de Ruben într-un mod mai subtil, dar băiatul știa că nu este așa. Știa că Ed îl va ajuta să devină în sfârșit un om normal. 
Ruben ăși scăpă pe jos trandafirul când a văzut două siluete familiare. Ed, cel ce îi luase apărarea cu o zi în urmă se săruta cu Marina, sora lui Ruben.


Ultima editare efectuata de catre Tokyo in Lun Noi 17 2014, 16:39, editata de 1 ori
Sus In jos
Katoka-chan
Kaigai
Kaigai
Katoka-chan

Ryo : 0
Likes : 39

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeSam Noi 01 2014, 19:27

Nu stiu de ce cred ca acesta va fi un fic sadic :]] Imi plac, vreau next. Am vazut decat vreo 3 greseli de tastare. Nu ma pricep la critici asa ca las pe cei acre se pricep sa-si faca treaba fericit)  Mie una mi-a placut, sa-mi spui cand ai postat next LoL


It’s been a long day without you my friend
And I’ll tell you all about it when I see you again
We’ve come a long way from where we began
Oh, I’ll tell you all about it when I see you again
 When I see you again.               
Sus In jos
Z. Tokyo
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 2

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeSam Noi 01 2014, 22:09

II - Răzbunarea


Au trecut trei zile de la momentul în care Ruben a văzut cum sora lui a sedus singura persoană care îl putea salva din întuneric. Acum, că Ed a pășit în facțiunea adversă lui Ruben, își va schimba cu totul părerea despre băiatul singuratic.
În descursul acestor zile, Ruben nu a ieșit deloc din camera lui. Tot ce a reușit să facă a fost să stea în colțul său întunecat și să se gândească la Ed. În capul lui răsunau voci demonice, ireale, parcă de oameni morți. În fața ochilor săi apăreau tot felul de imagini sângeroase, sadice, macabre. Acesta tremura, și tremura, și tremura... până când s-a oprit. Un tunet puternic, asemenea unui pistol care tocmai a fost folosit, s-a năpustit peste Riverville. Ridicându-se încet, cu o idee sinistră, Ruben a fugit în garaj, luând după el o mască de Halloween a surorii sale. Masca era amuzantă la prima privire, dar devenea, încet, înfricoșătoare. O mască care îi acoperea toată fața, mai puțin zona gurii și a buzelor. Masca avea un păr de culoare cenușie, vâlvoi. Caucicul din care era făcută avea o culoare gălbuie, ca și al morților. Privind într-o oglindă de pe jos, băiatul, înăbușit de durere, și-a pus acea mască pe față. Și-a întins mâna firavă spre un capsator care se afla din întâmplare pe o masă. Cu lacrimi amare, tot ce reușește să spună, este:
-Ei, vor plăti... Ei, vor plăti pentru tot...
Într-o fracțiune de secundă, Ruben, cu toată puterea, și-a capsat masca peste fața sa fină și palidă. Sângele se scurgea peste material, dar și peste pielea băiatului. Și totuși, acesta nu striga. Încă o capsă, încă o rană trupească, și una sufletească. Pe jos, în balta de sânge provocată de către el, Ruben a zărit un topor. A început să tremure din nou, să râdă isteric, să se miște necontrolat, să ”lovească” aerul din jurul său cu mâinile și cu picioarele. Lichidul vital încă curgea din băiat, dar abea atunci a început să simtă durerea.
Atunci când greierii plâng, lumina este devorată de întunericul nopții. Atunci când greierii plâng, Ruben ridica toporul greu si rece, care strigă în disperare după varsarea de sânge cald peste metalul lui de gheață. În noaptea aceasta primul sacrificiu va fi făcut pentru crearea operei lui absolute. Ceva ce să îi ascundă fizicul și să îi descopere interiorul, el însași va fi opera lui, devenind complet.
Lama străpunge aerul cu putere, apoi se prăbușește pe bucata de material a cărei origine este ascunsă de întunericul dens. Prima lovitură, iar podeaua de lemn este străpunsă. Așchiile îi pătrund arzător prin carne. Prin întuneric se poate desluși un zâmbet amar, ce trădează extaz și epuizare fizică in același timp. Toporul cade pe jos. Capodopera este finalizată.
Poate că greierii plâng pentru Ruben, deoarece umanitatea lui a pierit demult, de parcă nu ar fi existat niciodată. Mâinile lui palide, aproape transparente, lăsând să i se descifreze traiectoria venelor, ridică în lumina slabă a lunii creația. În strălucirea din privirea lui se ascunde pe jumatate o ispită. În următorul moment, creația este presată pe conturul feței lui, potrivindu-se absurd de perfect. Acul începe să treacă prin mască, apoi îi înjunghie pielea și mușchii faciali, reieșind într-un sfârșit la suprafață, din nou în atmosfera rece. Corul nopții este eclipsat de răgete și susține suprimare. Mâna începe sa îi tremure, plămânii parcă nu se pot lărgi îndeajuns pentru a devora tot aerul dorit.  
O ușă se deschide. O siluetă se putea observa după acea ușă. Era tatăl lui Ruben, care privea exasperat toată șcena de dinainte.
-Ruben, ce Doamne ai pățit ?! urlă acesta îngrozit de spectacolul ocult
Fără să clipească, fără vreo remușcare, Ruben își aruncă toporul spre tatăl său. Lovitura a fost fatală. Arma care se învârtea așa cum se învârte și Pământul în jurul Soarelui l-a decapitat. Tot ce se mai aude este un râset anemic. Un râset care nu mai putea fi oprit. 
Din balta de sânge, Ruben a apucat toporul și a mers spre bucătărie, locul în care se aflau mama acestuia și Marina. La prima vedere, cele două fete au râs de masca pe care o purta băiatul, dar s-au îngrozit când au observat modul în care acesta și-a pus-o pe față. 
-Mamă, sunt acasă... cina este gata ? zise Ruben pe un ton copilăros, dar în același timp diabolic
Femeia a înghețat de spaimă. Băiatul, fiind orbit de mânie, s-a năpustit pe biata lui mamă. În timp ce o tăia în adevăratul sens al cuvântului, acesta continua să râdă. În timp ce sângele de o culoare ireal de roșie curgea, acesta mai lua câte o mușcătură din carnea persoanei care i-a dat viață. Mrina privea îngrozită întreaga scenă de canibalism. Aceasta a căzut de pe scaun, în timp ce încerca să se târască spre ieșire. Dar degeaba a încercat să scape din Infern. Ca o bestie, Ruben a sărit cu toporul și i-a amputat picioarele bietei fete. Aceasta a urlat puternic de durere, apoi a început să plângă.
-De ce faci asta Ruben, de ce ?! Noi suntem familia ta ! zise aceasta sughițând și plângând tot mai tare
Un râset ireal, demonic, era scos de către băiat. Acesta, în timp ce se ridică de pe jos, spuse pe un ton serios, un ton pecare nu l-a mai avut în șaptespreceze ani.
-Tu... mi-ai luat părinții. Mi-ai luat prietenii. Mi-ai luat viața socială... dar nu te voi lăsa... să mi-l iei... pe el !
Ruben a început să se miște necontrolat, să scoată niște sunete animalice, să distrugă totul în jurul său. Dar dintr-o dată, s-a lăsat liniștea peste casa familiei Kloney. O liniște de mormânt.
În aceiași seară furtunoasă, se auzi o bătaie puternică în ușa casei lui Ed. Acesta a coborât rapid, fiind puțin curios să vadă cine este persoana care îl deranjează la acea oră. Dar când a deschis, nu a văzut decât un pachet frumos decorat pe care se afla un bilet. Pe acel bilet era scris cu niște caractere de copilăroase:
”Hei Eddy ! Ce mai faci iubirea mea ? Vreau să știi că te iubesc foarte mult... darul acesta este... inima mea !
-Cu dragoste, Marina”
Acesta, cu zâmbetul pe buze, a luat pachetul în casă. L-a deschis rapid, dar a început să verse. Ed era îngrozit. În acel pachet... chiar era inima fetei.
Sus In jos
Katoka-chan
Kaigai
Kaigai
Katoka-chan

Ryo : 0
Likes : 39

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeLun Noi 03 2014, 20:20

OMG O.O Ador ficul asta. Cum de am citit partea a doua tocmai acum? -_- Iubesc genul astea de ficuri. Astept next Dragut Cat mai repede fericit) Ficul asta imi aduce aminte de filmul "Halloween" fericit)


It’s been a long day without you my friend
And I’ll tell you all about it when I see you again
We’ve come a long way from where we began
Oh, I’ll tell you all about it when I see you again
 When I see you again.               
Sus In jos
Z. Tokyo
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 2

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeLun Noi 03 2014, 21:39

III - Salvarea

Riverville era un orășel liniștit, de aceea poliția nu era solicitată des. Dar incidentul familiei Kloney a provocat isterie în rândul sătenilor. Nu doar isterie, ci și frică. Iar acea frică începea să devină încet ură ; ură pentru poițiștii care au fost numiți incompetenți.
Un om destul de mare în mărime, dar și în greutate, care purta o uniformă de polițist intrase în sala de interogatoriu oarecum neliniștit.
În mâna stângă avea un dosar, iar în mâna dreaptă un baton de ciocolată. Cu gura plină, acesta întrebă o persoană care se afla în sală de ceva vreme:
-Edward Connor, nu ?
-Da, domnule. zise acesta fiind dezgustat de mâncarea care îi ieșea pe gură bărbatului în uniformă.
Polițistul a trântit într-un mod nepoliticos dosarul pe masă. Două poze cu cadavrul Marinei Kloney au sărit din acel teanc, au sărit chiar în fața lui Ed.
-Te superi dacă îți spun Ed ? întrebă polițistul în timp ce își lingea degetele de ciocolată.
-Nu, domnule. Așa îmi spune toată lumea ; răspunse Ed cu ochii în lacrimi după ce văzuse pozele, ”din greșeală”.
Bărbatul din uniformă s-a așezat și el pe un scaun care era de trei ori mai mic decât el. Acesta și-a mângâiat pentru câteva momente bune barba, apoi a spus oarecum neliniștit:
-Principalul suspect este Ruben Kloney. Cadavrul său nu putea fi găsit, deci este posibil ca el să fie criminalul.
După ce a oftat lung, polițistul a mai adăugat:
-...de asemenea, este posibil să vină după tine, din moment ce te-a contactat într-un mod atât de special.
Grăsanul a început să chicotească, ca și cum ar fi văzut o comedie. Dar lui Ed nu îi venea să râdă. Nu era normal ce se întâmplase. 
-Destul, Stewart. 
În timp ce ușa salei s-a deschis, acea vocea putea fi auzită destul de clar. Vocea era firavă, a unei femei. Întradevăr, persoana care spuse aceste cuvinte chiar era o femeie. O femeie în uniformă de polițist. Grăsanul s-a ridicat rapid, în timp ce i-a căzut pălăria.
-Îmi cer scuze domnule, doamnă, adică.... zise bărbatul în timp ce se bâlbâia.
Femeia se enervă foarte tare.
-Liber ! strigă aceasta
Stewart a fugit imediat din sală, speriat. Acea femeie îi era superior și se ocupa de cazul familiei Kloney. Aceasta a luat dosarul de pe masă, dar și pozele.
-Îmi cer scuze pentru mai devreme. Domnul ofițer Stewart este cam bădăran de felul lui.
-Nu este nimic... zise Ed oftând lung.
Doamna a scos imediat o foaie din dosar, o foaie care i-a fost prezentată lui Ed. Aceasta a spus sigură pe ea:
-După cum spunea subordonatul meu, criminalul este pe urmele tale. Din această cauză vom împlementa un sistem de securitate în casa ta. Ești de acord ?
-Da ; zise Ed sec, fiind curios să afle mai multe detalii
-Foarte bine ; continuă aceasta. Vei intra în casă și nu vei mai ieși de acolo până când nu îl vom găsi pe Ruben Kloney. Ușa de la intrare și geamurile nu se vor mai putea deschide. Totul se va activa sau dezactiva printr-o cartelă pe care numai eu o voi avea. Rezervele de mâncare și de apă potabilă îți vor fi furnizate de către noi. De acord ? 
Ed a fost nesigur pe el pentru un moment. În timp ce și-a ridicat capul spre tavan, a spus puțin răgușit:
-Tot ce vreau e să scap de acea persoană... deci sunt de acord.
-Foarte bine. zise femeia cu zâmbetul pe buze. În această seară îți vom instala sistemul.
Acea discuție cu doamna polițist parcă l-a liniștit pe Ed. Acesta stătea în pat, gândinu-se din nou și din nou la doamna polițist și la amabilitatea acesteia. Sistemul era instalat de câteva ore, dar acesta se simțea ca într-o cutie. Dar trebuia să se obișnuiască, pentru binele lui.
Încet, încet, parcă îl lua somnul pe Ed.
Inchidea treptat ochii, uitând de tot ce s-a întâmplat. Pe hol, parcă se auzeau niște pași care se tot apropiau de camera băiatului. Pașii deveneau din ce în ce mai rapizi. Ed a tresărit, lovindu-se cu capul de perete. Pașii nu se mai auzeau.
-Uh... zise Ed în timp ce își atingea cucuiul.
Cred că a fost doar un vis.
Ceasul arăta ora 03:23. Băiatul s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre baie.
Simțea o căldură mare în corpul său. Când a deschis ușa băii, un miros destul de ciudat i-a invadat toată casa. Era ciudat. Nu își amintea ce e cu mirosul respectiv, chiar dacă îi era familiar. Acesta se gândea să facă o baie cu apă rece. Dar când a dat la o parte perdeaua, acesta a observat un lucru dubios: cada era deja plină. Și nu cu apă, ci cu sânge. Băiatului i s-a făcut rău. Cu ochii încețoșați, s-a rezemat de peretele opus căzii. Nu înțelegea ce se întâmplă, dar a încremenit de groază când și-a dat seama. Pe un ton stins, acesta a șoptit mai mult pentru el:
-A fost în casă... cu mult înainte să fi instalat sistemul...




IV - Cușca


După experiența din baie, Ed a fugit speriat spre camera lui pentru a-și lua mobilul. Dar acesta s-a îngrozit și mai tare. Pe (,) peretele alb era scris cu un marker negru: ”Te văd”. Acesta a căzut în genunchi. Nu se mai putea mișca de frică. Ruben putea fi oriunde, chiar și în cameră… cu el.
După câteva minute bune, Ed și-a luat inima în dinți. Acesta apucase telefonul mobil de pe noptieră și sunase la poliție. Aceiași doamnă care a fost amabilă cu el îi răspunse și îi spuse pe un ton robotic:
-Riverville P.D. , cu ce vă putem ajuta ?
Ed avea o fărâmă de speranță în el. Putea totuși să scape din casa groazei, oricât ar dura.
-Doamnă comisar ! Edward Connor la telefon ! strigă acesta terifiat
-Oh, bună Ed, zise aceasta calmă, s-a întâmplat ceva ?
Din bucătărie s-a auzit un sunet puternic, ca și cum ceva voluminos ar fi lovit pământul. Ed s-a îngrozit și mai tare. Știa că trebuie să spună cât mai repede despre ce e vorba.
-Trebuie să vă spun ceva urgent. Criminalul este---
În acel moment telefonul s-a descărcat. Timp de câteva secunde bune, băiatul a rămas neclintit cu mobilul la ureche. S-a ridicat rapid și a deschis sertarul noptierei, dar încărcătorul nu mai era acolo. Ed și-a amintit că a lăsat încărcătorul în bucătărie înainte să plece la poliție pentru interogatoriu. Dar acestuia îi era prea frică ca să coboare. Nu își putea explica ce era cu acel zgomot puternic, dar nici cine sau ce era în casă cu el. Până și el se gândea că este o șansă destul de mare să fie Ruben Kloney, dar nu era sută la sută sigur.
Totuși, trebuia s-o facă: trebuia să meargă în bucătărie ca să își ia încărcătorul de la telefonul mobil, trebuia să îl înfrunte pe Ruben. Ed și-a făcut curaj să meargă jos, deoarece camera acestuia era la etaj. Dar înainte de aceasta acțiune, luând în considerare faptul că Ruben ar putea să fie jos, așteptându-l, Ed a luat o foarfecă din sertarul biroului și a mers spre bucătărie.
-Maica Domnului… zise acesta când ajunse la destinație
Toată bucătăria era distrusă. Frigiderul era pe jos, masa era ruptă în două, alimentele erau pe jos turtite, iar încărcătorul telefonului mobil lipsea. Speriat, Ed s-a gândit că este posibil ca Ruben să îl fi luat. Băiatul a fugit din nou spre camera lui, singurul loc în care se simțea în siguranță, pe moment. Dar când a păsit pe ușa camerei, a rămas încremenit de spaimă când a văzut că pe întreg peretele era scris cu roșu: ”Îl am.”.
Chiar când credea că speranța s-a dus cu totul, i-a venit o idee. Sistemul de securitate era conectat la rețeaua electrică. Dacă opera curentul, Ruben l-ar fi pornit din nou. Așa că trebuia să distrugă firele care făceau contactul cu întreaga casă. Având foarfeca la îndemână, acesta a fugit spre beci, locul în care se afla tabloul electric. Odată ajuns, a oprit electricitatea, apoi a folosit foarfeca ca să taie firele. Casa a fost în beznă totală într-o fracțiune de secundă. Atunci… un râset de copil de putea auzi.
-Tot nu scapi, Eddy… se auzi vocea
Ed și-a dat seama că Ruben a fost tot timpul pe urmele sale. Acesta, speriat, dar totuși plin de speranță, a fugit din beci, apoi pe poarta casei, spre secția de poliție. Pe drum, Ed a observat un lucru destul de înfricoșător: mâinile lui erau pline de urme de tăieturi ale unui cuțit.

Sus In jos
Katoka-chan
Kaigai
Kaigai
Katoka-chan

Ryo : 0
Likes : 39

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeMier Noi 05 2014, 16:19

Omg O.O Vreau next <3 Ai folosit cam multe linii de dialog in partea a III-a si ai cam inceput sa grabesti actiunea. Astept next ^^


It’s been a long day without you my friend
And I’ll tell you all about it when I see you again
We’ve come a long way from where we began
Oh, I’ll tell you all about it when I see you again
 When I see you again.               
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeMier Noi 12 2014, 14:53

Nu am lasat eu comm? Eram foarte foarte sigura ca am lasat comm pentru ca am citit fiecare capitol, dar  chiar sa nu fi lasat? Ma uimesc.
Asa, concentrandu-ne pe fic, ai o estetica grozava. Nu m-au durut ochii deloc cand am citit si nu m-a oprit nicio greseala gramaticala.
Dialogul a fost super potrivit - si, asa sa-mi ajute Dumnezeu sa fie ficurile - si descrierea sentimentelor imbinate cu actiunea. Fabulos!
De fapt, m-a deranjat ca intr-un post ai pus doua capitole. Le puteai uni, facand un capitol mai mare, era mai ok, intelegi?
Iti astept inspiratia urmatoare.
Sus In jos
Z. Tokyo
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 2

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeJoi Noi 13 2014, 20:21

V - Răpirea
 
Trei mașini de poliție se îndreptau spre Lincoln’s Avenue 13, locul în care se afla casa lui Edward Connor. Într-una din mașini, Ed stătea pe bancheta din spate. Șoferul era doamna polițist Amanda Cloe, femeia care a vorbit cu Ed despre sistemul de securitate. Aceasta era o tânără roșcată, atrăgătoare, cu carismă. Ochii acesteia erau verzi precum iarba în timpul verii.
În mașină se instalase o liniște de mormânt. Tot ce se putea auzi erau sirenele mașinilor de poliție, care răsunau puternic. Femeia părea că se gândește la ceva destul de important, din moment ce nu a scos nici măcar un sunet tot drumul. O întrebare a lui Ed a distrus însă liniștea care se așternuse în mașină.
-Voi fi în siguranță… ? Veți reuși să îl prindeți pe Ruben...? întrebă acesta destul de neliniștit
Doamna Amanda nu putea să îi dea un răspuns concret. Dacă îi spunea ”da”, băiatul își făcea speranțe degeaba. Dacă îi spunea nu, îl putea trimite pe băiat într-o stare destul de proastă.
-Promit că voi face tot posibilul să îl prind și să-l înfund. Zise aceasta pe un ton stins, răgușit
Ed lăsă capul în jos. Se gândea că nu este atât de greu pentru un polițist să prindă un criminal psihopat, dar și-a amintit că până și el a dat înapoi. Putea să-l înfrunte pe Ruben în acea pivniță, dar el a fugit din casă din pricina fricii.
O frână bruscă a întrerupt gândurile lui Ed. Amanda a scos câteva cuvinte porcoase pe gură, dar băiatul nu a înțeles de ce. Abia atunci când a privit pe fereastră a găsit motivul: casa lui era în flăcări. Cu o privire palidă, toată speranța acestuia, care oricum era mică, s-a risipit. Și-a dat seama că a intrat într-un joc pe care nu-l putea câștiga.
Au trecut câteva săptămâni de la toate incidentele: moartea familiei Kloney, ”cadoul din inimă” și arderea casei lui Edward Connor. Acesta locuia la cel mai bun prieten al său, Louis. Casa acestuia era în celălalt capăt al orășelului, așa că Ruben nu l-ar fi putut găsi atât de ușor… pentru moment.
În timp ce Ed și Louis se jucau pe calculator, telefonul blondului sună. Acesta s-a uitat la număr. A observat că era ”Număr privat”, așa că a închis. Deobicei când răspundea, prietenii începeau să-i facă tot felul de farse. Dar acesta a fost apelat din nou, de același număr privat. Iarăși, Ed nu a răspuns, dar acea persoană insista în a suna. Nervos, băiatul a răspuns și a strigat cât de tare a putut:
-Cine mama dracu ești și ce vrei ?!
Un plânset familiar se putea auzi de la persoana care apelase. După plânset, se puteau auzi o serie de sunete de smuceală, ca și cum cineva s-ar lupta acolo. Când Ed a auzit cuvântul ”Ajutor”, și-a dat seama că este doamna polițist Amanda Cloe și că ceva se întâmplă.
-Doamna polițist… ? întrebă acesta pe un ton stins
După câteva secunde se făcuse liniște. Un râset se putea auzi puternic, râsetul lui Ruben. 
-Salut din nou, Eddy ! strigă Ruben. Dacă vrei să o mai vezi în viață pe fetița asta, vino la fabrica abandonată din afara orașului. Să aduci aparatul photo, va fi o întâlnire pe cinste !
Ruben a închis. Ed simțea o durere de cap. Nu din cauza fricii. Se săturase de jocul lui Ruben. Știa că dacă nici măcar poliția nu îl putea opri pe criminal, atunci el trebuia să o facă.
În acea seară, Ed s-a îndreptat spre vechea fabrică de cherestea din afara orașului. Dar acesta nu era singur. Stewart Wilson -polițistul supraponderal-  îl însoțea. Atât băiatul, cât și grăsanul, știau că Ruben este imprevizibil și periculos. Din această cauză, Stewart a venit echipat cu un pistol obișnuit, iar Ed cu un cuțit. Stewart dădea senzația că îi este frică, Ed neînțelegând motivul. Băiatul se gândea că ei erau doi, iar Ruben doar unul. În plus, grăsanul era destul de ”mare”, și îl putea ține în frâu pe criminal.
-Sper că domnișoara Amanda este bine... zise Stewart roșind
-Domnișoara ? întrebă Ed destul de mirat
-Da, domnișoara, adică viitoarea domnișoară, adică viitoare doamnă, adică-
-Am înțeles. întrerupse Ed vorbele lui Steweart,  în timp ce râdea copios
Ed și-a dat seama că acel grăsan era îndrăgostit de doamna polițist Amanda. Era drăguț, într-un fel, cu toate că nu era timpul pentru romanță, mai ales în momente ca astea.
Odată ajunși în fața vechii fabrici, Ed a oftat lung, a tras aer în piept, apoi a strigat cât a putut de tare:
-Ruben, vin după tine !
Ecoul se putea auzi chiar și în afara fabricii. Stewart a atins umărul băiatului, a dat din cap, apoi a înaintat.Ușa gigantică din metal care trebuia să fie sigilată era defapt deschisă.
Ed l-a urmat pe Stewart înăuntru, dar s-a oprit imediat. Toate acele aparate de tăiat lemne arătau destul de înfricoșătoare noaptea, mai ales că fabrica era abandonată... și că un psihopat se află înăuntru.
Ed și-a scos și el cuțitul. Trebuia să fie precaut. Stewart privea în toate părțile, în timp ce avea mâna în care își ținea pistolul ridicată. Un zgomot puternic a fost îndeajuns să îl facă pe grăsan să tragă în gol. Dar nu era decât un mecanism ruginit care părea că s-a rupt. Ed a răsuflat ușurat.
-Connor, fi pe fază ! Fabrica asta e veche și nu știi când pericolul bate la uș---
În acel moment, un braț al unui mecanism care forja lemnul a căzut peste Stewart. Grăsanul a fost tăiat în două. Ed a căzut la pământ, fiind stropit de sângele partenerului său. Înspăimântat, el a paralizat de frică. Dar băiatul știa că asta era mâna lui Ruben. Parcă îl putea simți oriunde ar merge.
Coincidență sau nu, din întuneric se auzea un râs puternic. Era râsul lui Ruben, evident. Acesta s-a făcut arătat. Se putea observa cum mâna acestuia era găurită, parcă de un glonț, și mânjită de sânge.
-...l-a nimerit ? întrebă Ed mai mult pentru el
Luându-și inima în dinți, Ed s-a ridicat de jos, a apucat pistolul lui Stewart și l-a îndreptat spre Ruben.
-Gunoiule.... dă-mi un motiv să nu te găuresc, aici și acum ! zise Ed pe un ton ferm
Ruben, clătinându-și capul, a tras de o manetă. Întreaga fabrică a fost luminată. Chiar în stânga lui Ed, legată de un scaun, era Amanda, inconștientă. Trupul ei era plin de vânătăi și tăieturi. Ed s-a întors spre Ruben, cu lacrimi în ochi. Și-a adus aminte de faptul că Stewart –care nu mai este- era îndrăgostit de doamna polițist Amanda. Probabil că și aceasta avea șanse să moară, dacă Ed nu acționa. Băiatul era conștient de acest lucru. Dar, când s-a întors, Ruben nu mai era unde a fost înainte. Era chiar în fața lui Ed.
-Salut, Eddy. zise acesta zâmbind malefic
Ruben i-a prins mâna lui Ed, a sucit-o, apoi i-a aruncat pistolul din mână, la întâmplare, chiar lângă Amanda.
Băiatul a strigat cât de tare a putut de durere. În următoarea secundă, Ed a primit o lovitură puternică în stomac. Acesta a căzut la pământ, în genunchi. Ruben apucase toporul cu care a săvârșit crima în familie, apoi l-a îndreptat spre Ed.
-Voi fi nevoit să-ți tai picioarele... ca să mă asigur că nu vei mai fugi... ah, Eddy, vom fi împreună... pentru o eternitate !
În tot acel timp, Amanda putea auzi totul. Dar nu putea vedea. Și atunci când începea să vadă, vedea totul încețoșat. Totuși, a putut observa că lângă ea era un pistol. A încercat să-și miște picioarele, să apuce pistolul cu acestea, apoi să îl ridice către zona mâinii, care nu era legată atât de bine. Și a reușit. Apucând pistolul, scoțând mâna prin sfoara care o lega de scaun, a spus pe un ton serios:
-Mori, jigodie !
În acel moment a tras. Dar Ruben avea reflexe bune. Acesta s-a ferit rapid, nimerindu-l pe Ed în umăr. 

Sus In jos
Z. Tokyo
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 2

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeLun Noi 17 2014, 16:39

VII – Sfârșitul
 
 
Ed urla cât de tare putea. Durerea era insuportabilă. Lichidul roșu ieșea din el necontrolat. Băiatului îi dădeau lacrimile. Greșeala Amandei putea însă să o coste viața. Ruben însă, a fixat-o pe Amanda în priviri, a ridicat toporul spre ea, și a spus pe un ton copilăros:
-Doamna polițist. Mă gândeam să te las în viață... dar eu și Ed vom merge peste cadavrul tău în pași de dans... la nunta noastră...
Ruben și-a îndreptat toporul spre Amanda. Avea de gând să-l arunce în ea.
Ed, strângând din dinți, târându-se silențios spre criminal, știa că este singurul care putea să-l oprească. Băiatul și-a reamintit că avea în tot acel timp un cuțit la el. A profitat de momentul în care Ruben își cânta visurile, a sărit pe acesta și a înfipt cuțitul de cinci ori în spatele lui. Dându-și ochii peste cap, căzând încet la pământ, scăpându-și toporul, mascatul a reușit să spună ultimele sale cuvinte:
-...Eddy... noi doi... puteam trăi...nu vreau să plec... la familia mea...
Ruben Kloney, a murit.
Ed, cu ultimele sale puteri, s-a târât spre Amanda Cloe, după care a leșinat. Amanda a reușit să sune la poliție de îndată ce s-a eliberat. După o jumătate de oră, sirenele poliției răsunau în întreg orașul.
Au trecut șase luni de la toate acele incidente. Familia Kloney, casa lui Edward Connor, Stewart Wilson. Toți aceștia s-au dus. Nu se știe dacă există și alte victime colaterale.
În prezent, Amanda Cloe a devenit Amanda Connor. Ambii locuiesc într-o casă modestă în centrul orășelului Riverville. Incidentul supranumit ”Boala Ruben” a fost dat uitării destul de forțat, din diverse cauze.
 
O mască poate ascunde mai mult decât un simbol, o poveste, sau o viață. O mască poate ascunde un coșmar pe care încercăm să-l ascundem. Dar există și cazuri excepționale, în care masca își arată coșmarul. Cel mai bun exemplu este Ruben Kloney, care din pricina acestei măști, a murit... sau poate că nu ?
Sus In jos
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeMar Noi 18 2014, 17:17

Am citit azi la scoala ultimele doua capitole. SI ACUM M-AM INTORS SA TIP LA TINE.
Ce e de ai facut capitolul 7 asa scurt? ti se pare ca ai voie? De unde si pana unde? PROTESTEZ. 
Apropo, ai fost prea brusc. Cica "Ruben nu stiu cum, a murit. " PFOA. Gata, fara mandarine si dropsuri o saptamana.
Ce mi-a placut oricum cel mai mult au fost randurile scrise cu italic. Referirea directa la titlu, dar si foarte bine scrise. Oh, cat ador astfel de ficuri care pur si simplu vorbesc cu mine.
Sus In jos
Nicoleta
Kaigai
Kaigai
Nicoleta

Ryo : 0
Likes : 21

Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitimeMar Mar 24 2015, 13:21

T/C.
Subiect inactiv.
Va fi redeschis doar la cererea autorului.
Sus In jos
Continut sponsorizat




Povestea din spatele măștii (15+) Empty
MesajSubiect: Re: Povestea din spatele măștii (15+)   Povestea din spatele măștii (15+) Icon_minitime

Sus In jos
 
Povestea din spatele măștii (15+)
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Blocate-
Mergi direct la: