Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 Proba VIII - O zi la atelier

In jos 
AutorMesaj
Damaris
Kaigai
Kaigai
Damaris

Ryo : 0
Likes : 27

Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitimeMar Dec 16 2014, 21:26

Scrieţi despre o zi la atelierul Moşului, din perspectiva voastră. Spiriduşi, cadouri, glume, daţi-ne detalii, ce fac spiriduşii în timpul liber, pot visa? Cum arată? etc. Nu există o limită de rânduri, dar vă rugăm ca marimea să fie decentă.
Sus In jos
XanoTHEr.
Genin Kiri
Genin Kiri
XanoTHEr.

Ryo : 578
Likes : 34

Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Re: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitimeDum Dec 21 2014, 20:50

În atelier




Și iată-mă aici, singur, probabil pe undeva pe la Polul Nord, înfrigurat, încercând să găsesc un loc unde aș putea înnopta. Nu înțeleg ce s-a putut întâmpla, mă prefăceam că dorm, asteptându-i pe mama și pe tata să pună cadourole sub brad, însă cred că am adormit, iar acum mă aflu aici, îmbrăcat doar în pijamaua mea cu Batman și papuceii de casă în formă de broscuță. Eram foarte înfrigurat, iar zăpada cădea din minunatul cer fără încetare, ceea ce însemna că cel mai probabil vor rămâne înțepenit sub ea. Mica mea speranță fuse un iglu, așa că am înaintat încet spre el. Odată ajuns la ”ușa” sa am început să strig:
-Hei, e cineva aici? Pot intra? Am întrebat fiind destul de supărat, căci aș fi făcut orice pentru un adăpost. Hei! Mă aude ncineva? Văzând că nu sunt băgat în seamă mi-am permis să intru înăuntru. Locul arăta foarte ciudat, însă de ce ar mai conta asta când era destul de cald și plăcut înăuntru? Văzui o ușă, care nu înțelegeam unde ar putea su ducă, ținând cont de faptul că era o colibă mică, cel puțin așa arăta pe din afară sau poate oamenii de aici știu foarte bine să se folosească de spațiu. Un sunet destul de plăcut s-a auzit de după ușa aceea, iar eu curios fiind din fire, m-am îndreptat spre ea și am apăsat pe clanță. Am dat de o cameră imensă, la propriu, și din nou, nu putem înțelege cum o asmenea cameră putea să fie aici. ”Notă în jurnalul din capul meu: astâzi, 24 Decembrie 2014, două lucruri ciudate petrecute unul după altul, m-am trezit la Polul Nord, iar al doilea o cameră imensă băgată într-o cămăruță”. Aș spune că e magie, doar că nu se poate, nu există așa ceva. De sus, din tavan, care se pare că avea și un etaj, apărură niște chestii ce îmi ajungeau până la genunchi, coborând și mai mulți pe un fel de scară de incendiu, colorată în roșu și alb, asemenea bombonelelor de Crăciun. Or fi ceva roboței, iar asta ar explica totul, casa și tot, poate aici locuiesc niște oameni de știință. Cât am gândit acestea fusei înconjurat de ceata de piticoți îmbrăcați în verde. Le-am putut observa vestimentația ciudată, erau toți îmbrăcați la fel, având niște opincuțe ascuțite la vârf, niște colanți cu linii albe și negre, un fel de bluza mai lungă, ce le ajungea până la genunchi șin un fel de pălăriuță ascuțită. Semănau cu niște mici Peteri Pani. Nu se putea să nu le observ și urechile ca și ale unor elfi. Stând și privindu-i, s-au apropiat ușor de mine și m-au țintuit la podea, urcându-se toți peste mine și începând să mă gădile. Am început să mă zbat și să râd zgomotos până ce aceștia s-au dat jos de pe mine, iar eu am fugit pe scări în sus, încercând toate ușile posibile de acolo, ferindu-mă de mica armată. Am dat să încerc ultima ușă, însă toți spiridușii au urlat spre mine ”Nu! Nu acolo, nu!”, dar bine-nțeles, eu fiind mai încăpățânat am făcut fix pe inver ceea ce mi-au spus ei și am intrat închizând ușa în urma mea. Era doar o baie, nu înțeleg de ce mi-au spus să nu intru, însă mi-am înghițit cuvintele când am auzit dintr-o dată, dintre cabina de duș:

-Hoho, ho, după o zi de muncă nimic nu e mai prielnic decât un duș cald. Crăciunița mea, tu ești? Nu vrei te rog să îmi ții barba? 

În mintea mea au început s-apară fel de fel de lucruri ciudate și mă simțeam încolțit, cine era ăsta? Sper că nu avea să iasă prea curând de acolo. Însă cum norocul este mereu contra mea, ușa de la cabină s-a deschis, un nor puternic de abut a apărut, iar eu mi-am pus mâinile la ochi speriat de ceea ce aș putea să văd. 

-Tinere, ce cauți tu în baia mea? Mă întrebă vocea unui bătrân, îsnă tot nu voiam să-mi iau mâinile de la ochi.

-Să-mi fie cu iertare, domnule, chiar nu doream să ajung aici, nici măcar nu știu în casa cui sunt. Am spus speriat.

-Ia-ți mâinile de la ochi, tinere flăcău. Ești în casa și atelierul lui Mod Crăciun, ho ho! Spuse acesta râzând cel mai probabil de reacțiile mele, însă l-am ascultat și mi-am luat mâinile de la ochi și spre marea mea surprindere era îmbrăcat într-un halat roșu, cu puf alb, purta o căciulă de moș și niște papucei de casă roșii.

-Păi, domnule, Moșul nu există, la fel cum nici spiridușii aceia nu există, ci probabil sunt nilte proiecții sau roboței. Apreciez foarte mult că încercați să păstrați aparențele Crăciunul, însă eu știu deja adevărul, după cum vedeți, nu mai am opt ani. 

-Vai, dinere, rușine ar trebui să-ți fie să nu crezi în Moș Crăciun, de la cine crezi tu că-ți primești darurile? Ia să vedem, care copil îmi ești, îți zic ce vrei de la mine și dacă te aflii pe lista copiilor buni sau obraznici.

-Thsck... Danciu Cosmin Adrian mă numesc. Am spus eu nefiind deloc impresionat de spectacolul bătrânului din fața mea.

-Ooo, băiatul moșului, un laptop e cam mult pentru un necredincios, spuse acesta dezamăgit, însă aici noroc că ești pe lista celor cuminți. Hai cu moșul, să te facă să crezi. M-a prins de braț și mă ținea aproape de el, eu simțindu-mă destul de ciudat, când să ieșim toți spiridușii erau în fața ușii, zicând în cor:

-Ne pare rău, domnule Crăciun, nu l-am putut ține. Moșul doar a dat din cap aprobator, iar apoi m-a târât mai departe, scotînd din buzunarul halatului un mănunchi de chei, deschizând una din uși. Am ajuns la o cameră plină de calculatoare, care erau manevrate de spiriduși, umblând pe ici-colo, așa că m-am îndreptat spre ei, unul dintre ei listele copiilor din orașul meu, pe care îi cunoșteam, așa că am profitat și am tras cu ochiul și uite cred că așa încep să cred. Mergând mai departe pe holul alături de moșul, am intrat într-o cameră cu o bandă, care se oprea la fiecare spiriduș, fiecare făcând câte un gest din mâini și întâmplându-se ceva foarte ciudat ce nu am putut distinge, însă la ultimul spiriduș, un cadou minunat era gata și împachetat cu o fundiță. 

-Moșule, acesta a fost ultimul, toate cadourile sunt în sala renilor.

-Foarte bine, Gerard, imediat voi porni la drum. Pe când să mă întorc spre Moșul, acesta avea pe el deja hainele sale specifice și o pelerină mare, groasă și pufoasă. Am înaintat pe hol spre așa numită cameră a renilor și acolo erau niște mormane imense de cadouri, moșul și-a scos din interiorul bluzei un fel de sferă, iar apoi a apăsat pe un buton de pe aceasta și a micșorat toate cadourile și și le-a băgat pe toate în sac. Miracolul chiar există. Deși am văzut cu ochii mei, parcă îmi e imposibil să cred una ca aceasta. A urcat în sanie uitându-se insistent spre mine, iar eu m-am prins și m-am urcat în sania sa, alături de el și îmi oferi și mie o pelerină ca a sa pentru a nu-mi fi frig. A pocnit din degete, iar șapte reni au apărut, fiecare fiind câte doi, iar primul din față fiind singur, s-a întors spre noi și ne-a făcut cu ochiul, iar eu l-am văzut. Era mărețul Rudolf cu nas roșu, cel mai cunoscut din renii moșului.

Pe drum am admirat toate furmusețile, parcă nevenindu-mi să cred ce tocmai am văzut, dar eram și încântat în același timp. Am ajuns aici, în oraș, m-am dat jos, iar moșul mi-a pus în mână un mic cadou, pe care l-a făcut mare apăsând pe unul dintre butoane.

-Este cadoul tău, ai grijă de el. A spus și mi-a făcut cu mâna și a plecat, am văzut pe bilețelul de pe cadou ”Pentru necredinciosul preferat al Moșului” am zâmbit, iar abia după asta am realizat că ceea ce am văzut, era ceva ce nu i se întâmplă fiecărui copil, că sunt foarte norocăs și că Moșul chiar există. Sfârșit.

-Dar bunicule, bunicule, crezi că nouă ni s-ar putea întâmpla așa ceva? A întrebat cel mai mare dintre nepoții mei, James.

-Nu știu, nepoate, tot ce e posibil, voi doar credeți în Moșul și sperați că sunteți pe lista celor buni.

Nepoata mai mică, cea mai sfioasă, atentă și inteligentă, Andreea, m-a întrebat.

-Ți-ai primit laptopul, bunicule? 
I-am zâmbit frumos și am dat din cap că da, apoi i-am luat în brațe, i-am pus în pat și i-am învelit. 
-Noapte bună, elfilor. Mâine dimineață veți avea ceva frumos sub brad.
Sus In jos
XxNarutoxX
Kaigai
Kaigai
XxNarutoxX

Ryo : 0
Likes : 1

Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Re: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitimeMier Dec 24 2014, 14:25

Revin cu edit!


Ultima editare efectuata de catre XxNarutoxX in Mier Dec 24 2014, 14:55, editata de 1 ori
Sus In jos
Matsuri
Kaigai
Kaigai
Matsuri

Ryo : 0
Likes : 35

Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Re: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitimeMier Dec 24 2014, 14:52

Îmi pare rău să-ți spun, dar nu se acceptă așa ceva. În primul rând video-ul nu este făcut de tine, ceea ce se numește plagiat. În al doilea rând, trebuia să faci un fic, nu un video. Dacă nu faci un fic pe această temă nimic nu va fi luat în considerare. Numai pace. ^^
Sus In jos
Vizitator
Vizitator



Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Re: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitimeJoi Dec 25 2014, 17:52

Stateam pe scaun, sprijinita cu coatele de biroul din fata mea, privind pe fereastra la fulgii mari si pufosi care cadeau incet pe tinutul inghetat de afara. Era seara, aproape de miezul noptii, iar atmosfera sarbatorilor de iarna ma inconjurase complet. In cateva ore avea sa vina Mos Craciun. Stand si privind frumusetea peisajului de afara, ma intrebam ce voi primi anul acesta de la generosul Mos Craciun. La un moment dat, un bulgare aruncat catre geamul meu intrerupe ''meditatia'' mea si imi atrage atentia catre un omulet cu caciula cu mot si cu urechiuse ascutite, ca de elf. Speriata, deschid geamul sa vad ce se intampla, zicand:

- De ce-ai facut as- un alt bulgare este aruncat catre fereastra mea, de aceasta data lovindu-ma insa direct in fata. Omuletul incepu sa rada, zicandu-mi:
- Gata, gata, ma opresc. Glumeam doar. Stii, am auzit ca ai fost obraznica anul asta...
- Um... Poftim? zic eu, confuza.
- Da, da, ai auzit bine! Ai fost foarte obraznica. Asadar, insusi Mos Craciun m-a trimis ca sa te inrolez ca spiridus pentru o zi. Stii tu, sa-ti petreci o zi in pielea unui spiridus, sa ajuti la impachetarea cadourilor...
- Ca spiridus? Vorbesti serios? zic eu, pe un ton sarcastic, cand dintr-o data o lumina galbena, extrem de stralucitoare ma inconjura, iar in momentul in care aceasta disparu din jurul meu, ma trezesc intr-o incapere imensa, prin care omuleti similari celui pe care il vazusem putin mai devreme umblau energetic prin toate partile iesind si intrand in camera in care eram eu.
- Eu... eu... nu pot sa cred.
- Da, toata lumea zice asta prima data cand vine aici. Nu-ti face griji, te vei distra. Mai intai iti voi face o mica prezentare a cladirii. Aceasta este camera principala care face legatura cu celelalte incaperi ale palatului - este ca un fel de hol pentru aceasta cladire.

  Conducandu-ma in alta camera, la fel de mare, daca nu chiar mai mare decat cea precedenta, observ sute de spiridusi lucrand pentru asamblarea jucariilor care trebuiau primite de catre copii. Dupa ce mi-a prezentat-o si pe aceasta, am mai vizitat si alte incaperi ale imensei cladiri, dupa care am intrat in camera de impachetare a cadourilor, unde am fost rugata sa ajut.

- Aici ai lista cu ce cadouri trebuie sa primeasca fiecare copil. Incearca sa te misti cat mai repede, in cateva ore trebuie sa fie gata pentru a fi impartite! imi zise micuta fiinta, dupa care pleca grabit sa se ocupe de celelalte atributii pe care le avea.

  Cand ma uit pe lista, vad...

  • Adrian, un laptop
  • Katoka, un Pikachu

  Dimika, Ina, Senpai, Sekiryuutei, Siraxta... pe lista mea erau toti cei de pe narutofcr. 
- La cat de cuminti au fost, nici nu ma mir ca primesc atatea cadouri! spun eu, zambind mandra si incepand sa impachetez darurile.
  Dintr-o data, aud o sonerie de ceas. Deschizandu-mi ochii realizez ca este opt dimineata. Totul fusese doar un vis... Nerabdatoare, merg sa vad daca este ceva sub brad. Spre surprinderea mea, un cadou mare, impreuna cu un plic stateau asezate sub acesta. In scrisoarea de pe cadou scria:

  Nu-i asa ca ne-am distrat de minune aseara? Ne vedem anul viitor! :3
  xoxo
Sus In jos
Continut sponsorizat




Proba VIII - O zi la atelier Empty
MesajSubiect: Re: Proba VIII - O zi la atelier   Proba VIII - O zi la atelier Icon_minitime

Sus In jos
 
Proba VIII - O zi la atelier
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Concursuri :: Arhivă Concursuri & Event-uri :: Event Craciun 2014-
Mergi direct la: