Naruto Fan-Club Romania
Bine ai venit!
Sperăm să te distrezi pe forumul nostru.

Sfat: Pentru a avea acces la toate informațile forumului si pentru a face parte din comunitatea noastră, te rugăm sa te înregistrezi.

Naruto Fan-Club Romania

Un forum tematic Naruto dedicat experienţei unice de a deveni un ninja!
 
PortalAcasaCautareConectareInregistrare
Boruto episodul 154 îl puteți găsi AICI

 

 O Mie de Culori și Una

In jos 
AutorMesaj
Chocolate
Kaigai
Kaigai


Ryo : 0
Likes : 30

O Mie de Culori și Una Empty
MesajSubiect: O Mie de Culori și Una   O Mie de Culori și Una Icon_minitimeDum Dec 28 2014, 17:21

O Mie de Culori și Una

Ochii lui au culoarea apusului.

Are ochii de culoarea liliacului închis, ca tatăl său, și ca tătăl lui înaintea acestuia; veacuri după veacuri, acei ochi fuseseră transmiși din tată în fiu, din mamă în fiică în familia lor. Dar în realitate, ochii lui au atâtea culori și nuanțe diferite, milioane și milioane, iar tu le poți deosebi pe fiecare în parte.

Când l-ai întâlnit prima oară, ochii săi erau de un simplu mov. Stătea acolo, în sala măreață, înalt și mândru, purtând o armură neagră, întunecată ca nopțile reci din deșertul care-ți era casă; stătea acolo, ca mulți dintre strămoșii săi, și singurul lucru care ți-a trecut prin cap a fost că era frumos. Rece și străin, dar frumos, și te-ai îndrăgostit de el în acel moment, și l-ai privit drept în ochi. Te simțeai dezbrăcată sub privirea lui pătrunzătoare, și ai roșit ca fecioara ce erai, și ai zâmbit în timp ce nobila ta mamă spunea vorbe pe care tu nici măcar nu le auzeai, căci erai prea ocupată să privești Prințul.

Prințul tău.

Și în acel moment, totul a pălit în jur—sala de primire și țărmul de aproape, frații tăi și al lui, chiar și fratele tău, singurul bărbat pe care ai jurat că îl vei iubi vreodată. Întotdeauna o Viperă, așa era el, și aproape că îl puteai auzi scrâșnind din dinți, însă nimic nu mai conta, căci tu urma să fii Regină.

La nunta voastră ai realizat, totuși, că același Prinț pe care îl iubeai nebunește nu îți împărtășea pasiunea arzândă, și te-ai întristat, însă nu ai plâns. Erai o fiică a Soarelui, neplecată, neînfrântă, nesfărâmată, chiar și în fața Dragonilor. Ai stat mândră în fața celor Șapte și în fața oamenilor și ai privit în ochii lui, de un violet închis, și nu ai găsit în ei altceva decât compasiune.

Și totuși, și totuși, nu puteai să nu îl iubești.

Și v-ați cununat, în fața zeilor și a oamenilor, și nu îți puteai aminti vreo zi în care să fi fost mai fericită, iar Prințul, Prințul tău, el a cântat și a dansat și a zâmbit și a râs, și cu toate că știai că nu te iubește, nu în felul în care îl iubeai tu, cu toate acestea te-a sărutat cu pasiunea arzândă care-ți curgea prin vine, iar tu l-ai sărutat la rândul tău.

Când l-ai privit din nou în ochi, aceștia aveau culoarea ametistelor.

Ceva timp mai târziu, i-ai născut o fiică, o pruncă gingașă și frumoasă, cu piele măslinie și plete întunecate întocmai ca ale tale. Și chiar dacă nu avea ochii lui de lavandă, chiar și așa i-a făcut un cântec și a cântat acolo, iar tu ai stat și ai plâns, căci era un cântec rece și străin, întocmai ca și el.

Într-o zi, la un turnir, a fost campion. Era îmbrăcat întocmai ca în ziua când l-ai întâlnit pentru prima oară, armură neagră și mantie roșie și plete argintii fluturând în vântul primăvăratec. Și când a ridicat în vârful lăncii coroana făcută din trandafiri de iarnă, albaștri ca înghețul, și a trecut pe lângă tine fără  a te privi, și numit-o pe fecioara Lupoaică Regina Dragostei și a Frumuseții, ochii săi erau atât de palizi încât aproape deveniseră roșii. Și nici măcar atunci, când zâmbetele au pierit pe fețele tuturor, nici atunci nu puteai să nu îl iubești, căci oh!, îți era soț și Prinț și era frumos și tu erai slabă.

Apoi i-ai dăruit fiul pe care și-l dorea. Un tânăr Prinț, cu plete argintii și ochi de liliac, care avea să fie Rege. Însă lui nu i-a scris un cântec, frumosul tău Dragon cu ochii de culoarea violetelor. Micul tău fiu avea deja un cântec, zise el, un cântec de gheață și foc. Și era trist atunci când te-a sărutat, și te-ai întrebat ce ar fi putut să îl întristeze atât încât să aibă acei ochi mari și triști ca niște brândușe.

Și apoi a plecat.

Nu știai unde, cum sau când; într-o zi era lângă tine iar în următoarea era plecat.

Iar când ai aflat, ai plâns cu amar; când au venit Lupii sălbatici și se răzbune pe frumosul tău Prinț, ți-ai strâns pruncul la piept și te-ai rugat tuturor zeilor vechi și noi să îl aibă în grijă pe iubitul tău Dragon și pe cine era cu el—căci știai de fecioara Lupoaică, neprihănită și frumoasă ca trandafirii de iarnă cei albaștri, și văzuseși privirea pe care el o avea în ochi.
Ultima oară când l-ai văzut, ochii îi erau strălucitori și veseli, chiar dacă se ducea la război. Ți-a promis atunci că avea să trăiască, pentru tine, pentru copii voștri, pentru Prințul care fusese făgăduit, dar știai că nu era adevărat. În adâncul inimii lui, el o iubea pe o alta, și totuși, te-ai rugat pentru viața lui, Dragonul tău tânăr și frumos, cu ochii roșii-violacei și plete aurii-argintii.

Dar nu a fost așa.

A fost ucis într-un râu verde de către un Cerb negru, iar rubinele ce-i împodobeau pieptul au căzut ca lacrimi de sânge, și ți-ai plâns preaiubitul Dragon și Regele ce ar fi fost. Ar fi fost drept și onest, Regele tău Dragon, iar fiul tău ar fi fost Rege, iar fiii lui după el.

Când Păianjenul ți-a luat pruncul de la piept, ți-ai spus că avea să crească să fie un bărbat ca tatăl său, un bărbat cum tatăl sau ar fi vrut ca el să fie. Însă ai plâns, căci îți era fiu, frumosul tău băiat, născut din Soare și Dragon deopotrivă, și niciun alt copil nu era ca el, niciun alt copil nu avea pletele argintii și ochii de un albastru-violet.

*

Când Muntele a ucis copilul în fața ochilor săi, ea le-a mulțumit zeilor că propriul ei copil era în siguranță, iar când a simțit mușcătura rece și tăioasă a oțelului pe gâtul ei, în secunda de luciditate pe care a avut-o, când simțea sângele cald curgându-i în valuri pe gât, s-a gândit la frumosul ei Prinț Dragon, și la ochii lui, de culoarea unui soare muribund.
Până la urmă, nu a fost niciodată Regină.

A fost doar o fiică a Soarelui, care nu a putut dansa cu Dragonii.
Sus In jos
[All]Symphony
Kaigai
Kaigai
[All]Symphony

Ryo : 0
Likes : 11

O Mie de Culori și Una Empty
MesajSubiect: Re: O Mie de Culori și Una   O Mie de Culori și Una Icon_minitimeMier Feb 11 2015, 15:00

Yo', micuta domnisoara! Este randul meu sa arunc o privire critica asupra fragmentului acesta.
In primul rand, titlul are efect de singularitate a personajului principal, rezuma, intr-un fel destinul acesteia. Fata de epiciatea construita ca forma si dupa aceea esenta (gen a mea), la tine predomina sugestia, ideea. Folosesti un vocabular simplu, dar in raport cu ceea ce transmiti devine un instrument interesant, imi pare ca este un aspect de nativ pur, pana si cuvantul, asadar. O alta chestiune ce mi-a atras atentia a fost alternarea realitatii cu caracterul de mitic, acele elemtente care dau fantezie, indruma cititorul sa mediteze putin pentru a se desfasura din atele trasate cu multa originalitate. Oare nu semnifica o complexitate aparte ?
    Multitudinea de culori ai ochilor reprezinta iar unicitatea Reginei, desi este un nume generic, se deda distinctului, emblema. Ce mi-a atras atentia: 
Te simțeai dezbrăcată sub privirea lui pătrunzătoare, și ai roșit ca fecioara ce erai, ", oare nu acest Print intunecat in "armura neagra" precum faptele ce le ticluieste instinctiv, este blocat in aparenta ? Neputinta de a realiza o incursiune in simtamant, in ceea ce populeaza sufletul, sentimentul, ci nu materialul.
    As, in ceea ce priveste fiul narativ, pare-mi-se o sinteza a unei vieti, a unei eroine tragice, care trece prin toate treptele vietii feminine (iubirea, casatoria, nasterea, moartea). Cert este ca ai inglobat veridicitate in lumea imaginarului, iar asta imi place. Nu au avut schimbari spectaculoase de destine, ori alte panzarii pe care le displac. Totodata, destinul prezumtivei Regine nu oglindeste nicicum prezenta secundarului individual, anume Printul, ci ea il poarta neincetat in creatia ei existentiala, imaginea lui e plasmuita in sufletul si corpul ei, parca o poliere cu acesta. Alte tablouri ale caracterului uman  pe care le-am mai identificat sunt puritatea din incipit, in detrimentul tradarii si cel mai intens, dragostea fata de copil. Nu neg ca povestea are simboluri care iti sar numaidecat inainte: ochii - pe acesta il utilizez si eu adesea, numele date acelor existente fabuloase (Muntele in acea ipostaza de la sfarsit, ma obliga sa ma gandesc la "insuportabila usuratate a fiintei", caracterul mortii primordial al fiintei, ori Paianjenul la tesutul vietii, initierea micului Print. Cerbul negru simbolizeaza nevoia de purificare si judecare a intrusului, Printul... Lupoaica, iar - la Dante stiai ca reprezinta viclenie ? si aici cam la fel. Li se adauga si aura mitica a Soarelui).
    Da, de Soare trebuie sa notific niscaiva argumente. Splendida ultima fraza, imi aduce amine de Ion Barbu, unde feminitatea este cea superioara, si in acest context sugereaza absolutul femeii, Reginei, faptul ca este superioara, ca "nu poate dansa cu Dragonii" si tu faci apartenenta la iubirea contrastanta, sti, gen "extremele se atrag".
   Hm... nu stiu cum sa-ti spun, dar realismul iti sade bine, doar in cateva randuri ai creat o priveliste artistica demna, cu referire la starea civila si visare armonizata in tragic.
Sus In jos
 
O Mie de Culori și Una
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Fan-Club Romania  :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fic-uri Complete-
Mergi direct la: