Un nou personaj [+18]

Tekika este indrumata la subsolul cladirii. Niste grinzi usor umede, tevi prafuite si un aer inchis, toate acestea iti dadeau o senzatie de sufocare, de teama. Tekika se indreapta spre un loc usor luminat de un bec ce abia palpaia. Cinci shinobi erau in spatele ei asteptandu-i ordinele. Tekika ia bolul cu sange si deseneaza prima oara doua cercuri, la o distanta de zece centrimetri unul fata de celalat. In jurul celor doua, mai deseneaza alte cinci cercuri, legandu-le pe toate cu niste inscrisuri ciudate. Fiecare shinobi isi ocupa cate un loc in  fiecare dintre cele cinci cercuri. Tekika se pune pe cel din interiorul formei ciudate, pe cel din stanga, iar pe cel din dreapta pune un bol plin ochi cu apa. Ritualul incepe. Semne ciudate, parca nemaintalnite erau facute de Tekika, in timp ce acei shinobi faceau semne obisnuite lor. O incantatie ciudata incepe sa rasune slab printre peretii verzui ai subsolului. Admosfera era din ce in ce mai subra, mai sinistra, taindu-ti respiratia. Brusc din acel bol de apa incep sa iasa brate subtiri de apa, incepand usor, usor sa se imbine, creeand astfel o silueta feminina. Tekika se opreste din facut semne si cu un bisturiu micut se taie la unul dintre degete intinzand mana spre silueta din apa. Isi baga mana usor in piciorul acesteia lasand sangele ei sa se imbine cu apa corpului clonei. Acea forma incepe sa prinda culoare, forme cat se poate de omenesti devenind, din simpla forma transparenta, o tanara femeie in carne si oase. tekika isi scoate mana din clona chiar inainte ca aceasta sa prinda tarie, facand ultimile semne. Deschide brusc ochii panand ambele maini pe acea clona, dandu-i parca chakra. Toate insemnele mazaglite pe jos cu sange se retrag pe corpul femeii, cele cinci cercuri erau cele cinci simturi, cercul Tekikai era cel al creeari, iar cerul in care se afla corpul clonei, era cei al nasterii. Tekika lesina brusc. Clona, fiind acum o femeie frumoasa cu forme apetisante, momentan complet nuda, cade si ea pe spate, lesinand.
    Tekika se trezeste intr-o camera ciudata. Se uita in jur si vede in celalat colt al camerei cum creatia ei statea intinsa pe alt pat. Se ridica si priveste de jur imprejur. Isi daduse seama intr-un final ca e camera Tsunadei. Aceasta isi lasa un pic ochelarii in jos si o priveste cu duiosie pe copila. Era mandra de ea, reusise ceva extraordinar.
    -Bravo copila, sunt mandra de tine.
    Ochii fetei stralucesc de bucurie. Nu ii venea sa creada ca reusise cu adevarat sa faca acest lucru. O miscare usoara o fac pe fetita sa isi intoarca privirea. Clona se trezea. Inca dezbracata, se ridica din pat scuturandu-si capul. Era formidabila. Parul lung si saten, buzele perfecte, ochii caprui si tenul masliniu, exact cum era Tekika doar ca mai matura si cu mai multe forme. 
    -Doamna, avem nevoie de haine care sa ii scoata in evidenta aceste forme, Orochimaru nu trebuie sa scape de sub farmecele ei femeiesti. O vom numi Kimiko.
    Kimoko se imbraca cu hainele aduse de Shizune. O bluzita tip corset doar ca atele erau in fata, lasand sa se vada un spatiu liber de sus pana jos, ca un fel de decolteu, astfel sanii ei eru pusi bine la vedere. Bluza era neagra iar panglicile corsetului albe, la fel fiind si fustita scorta, neagra cu tiv alb. Cizmele din piele, cu toc, negre, ii dadeau un aer mai pervers.
    -Kimiko, te vom duce la ascunzatoarea lui Orochimaru. Cauta o scuza buna pentru motivul aflarii tale acolo. Sedu-l, fa in asa fel incat sa poti face ce vrei din el, si cand ai timp trimite-mi mesaje telepatice despre situatia de acolo. Fii atenta. orice emotie puternica pe care o suferi, o simt si eu, iar atunci cand mori, fa in asa fel posibil incat sa para ca ultima ta dorinta este ca trupul sa-ti fie ars, altfel dupa 24 de ore corpul tau se va dezintegra, lasand doar apa. La prima ora a diminetii, ii spui sa te incinereze. Ai inteles?
    -Da! Acum, cu permisiunea dumneavoastra as vrea sa incep misiunea.
    Doi anbu rasar brusc in spatele ei. Amandoi raman putin uimiti de aparitia tinerei domnisoare. Nu comneteaza nimic pornind toti trei spre ascunzatoarea lui Orochimaru. Dupa vreo cateva ore de alergat continuu ajung la usa ascunzatorii subterane. Tekika le face semn sa dispara, in timp ce ea cobora in graba scarile. Incepuse sa respire adanc, ca si cum ar fi fost obosita, iar chipul si-l incarca cu ingrijorare. Din intuneric un kunai trece pe langa obrajul fetei. Aceasta tipa speriata, dorind sa para ca nu si-ar fi inchipuit ca cineva este acolo
    -Cine e acolo? Nu auzi? raspunde? Cine esti?
    -Tu ce cauti aici? Te vad putin ingrijorata.
    Brusc se aprind niste torte, lasand sa se iveasca fata tipului ce aruncase cu kunaiul.
    -Eu am fugit din satul meu, si credeam ca ma pot ascunde aici pana cand apele se linistesc, nu am crezut ca deja sta cineva aici.
    -Interesant... Eu sunt Kabuto. Tu cine esti? Si de ce ai plecat din satul tau?
    -Kimiko, am fugit pentru ca ma pedepisera cu moartea. Intr-o misiunea mi-am omorat patru camarazi raniti, ma inciteneau, nu suport cand cineva imi sta in cale, iar inaptii astia, au considerat ca am facut o graseala fatala, a trebuit sa fug.
    Kabuto zambeste diavoleste. Putea sa fie o potentiala partenera in planul lor de distrugere, numai ca nu stia din ce sat este. Zambestul ii este furat de o alta voce ce rasuna in toata incaperea. Orachimaru statea in tocul usii, privind
    -Din ce sat esti, Kimiko?
    -Konoha, dar tu cine mai esti?
    -Ma numesc Orochimaru. Spune-mi vrei sa te razbuni pe sat?
    -Nu vreau sa ma razbun, vreau sa le arat ce inseamna durerea.
    -E tot razbunare, copila.
    -Pentru mine, e mai rau de atat.
    -Haide, vino cu mine, spune zambind intr-un fel ciudat, malefic.
    Orochimaru porneste spre biroul sau fiind urmat de Kabuto si de Kimiko. Ajunsi acolo, lumina era mai clara iar aerul parta putin mai usor. Orochimaru se aseaza pe biroul punandu-si pe mana pe acesta si una pe genunchi. Kabuto se scuza si iese din incapere, privind-o pervers pe Kimiko. Desi era ciudat, era un barbat destul de frumos acest Orochimaru, iar obrajii tinerei rosesc. Se apropie incet de el lipindu-si obrajul de obrajul lui, soptinu-i la ureche:
    -Esti un barbat in adevartul sens al cuvantului, asa cum isi doreste orice femeie sa priveasca... sau sa atinga, si pun pariu ca daca ma vei lasa sa stau aici pana pot scapa de cei ce ma urmaresc nu o sa-ti para rau. 
    Orochimaru zambeste pervers. Nu mai spune nimic si asteapta urmatoarea miscare a fetei. aceasta isi pune bratele pe umerii lui, si se ridica asezandu-se la el in brate. Picioarele ei lungi dadeau o priveliste minunata, orice barbat ar innebuni. Se apropie mai mult de el, lipindu-si bazinul de al lui. O mana o lasa in jos incet, urmarind cu varful degetului aratator conturul pieptului acestuia. Isi strecoara degetele de la cealalta mana in parul lui si incepe sa-l sarute apasat, nebuneste, erotic. Orochimaru isi pune mainile pe fundul ei, ridicandu-i fusta. Ii da o palma la fund apoi incepe sa o miste usor, sus, jos, sus jos, formand un fel de opt. Fata apuca de acel cordon si trage de el pana il rupe, lasandu-i haina lui sa cada pe masa. El trage de panglicile bluzei fetei largindu-le, lasandu-i sanii la vedere. O apuca de par si trage lasand-o usor pe fata pe spate, in timp ce el incepea sa o muste de sani un pic brutal, dar placut. Kimiko deja respira greu, prinsese repede miscare din bazin si o facea fara sa mai fie ajutata de mainile ferme ale lui Orochimaru. Brusc acetsa se ridica, ridicand-o si pe ea. O pune jos, apoi o intoarce cu spatele la el, impingandu-i corpul in fata. Fata era cu sanii lipiti de biroul, iar cu fundul lipt de Orochimaru. Ii ridica fustia, in timp ce inca se misca ritmatic. Apuca de o parte si de alta a lenjeriei si trage rupand-o in bucati. Ii mai da cateva palme la fund in timp ce se juca cu "comoara lui" intre picioarele ei. Amandoi respirau greu, admosfera fiind foarte tensionata. Kimiko gemea usor, fapt ce il facea pe barbat sa fie mai brutal, nu dureros, dar foarte erotic. O introduce usor, Kimiko tipand de placere ridicand mai mult fundul. Si asa actiunea incepe. Din camera se auzea acel clinchet special plus gemetele fetei. Cu cat se misca mai repede cu atat fata tipa mai cu foc, placera crescand. Se opreste brusc, si o intoarce pe fata cu fata la el. Cu parul putin ciufulit si cu sanii pe afara parea si mai provocatoare. O pune cu fundul pe masa desfacandu-i iar picioarele. De data aceasta sanii ei se loveau de pieptul lui din cauza acelei miscari ritmatice. Orochimaru era transpirat tot, si parca ramanea fara puteri, dar cand o privea si vedea placrea din ochii ei, isi recapata energia de a continua. Ritmul devine mai alert si mai alert, incat Kimiko incepe sa tipe din ce in ce mai tare, dupa cateva secunde amandoi au orgasm in acelasi timp. Gafuind amndoi, isi pun capul unul pe umarul celuilalt. Nici nu mai puteau respira. Placera provocata in urma orgasmului o face pe Kimiko sa zambeasca intruna. Il ia pe Orochimaru in brate si-i sopteste la urche:
    -Ar trebui sa mai facem asta. M-ai facut sa ma simt femeie.
    Orochimaru isi baga mana in parul ei si incepe sa o sarute din ce in ce mai erotic. Energia scursa, insa, nu-i permite sa mai continue. Isi ia haina de pe masa si se aseaza in scaunul sau, inchizand ochii, inca respirand greoi. Kimiko isi aranjeaza bluza si se intinde pe masa obosita. Acesta o tot privea, insa nu mai avea putere de nimic.
    -Am sa-l chem pe Kabuto acusi, sa-ti arate camera ta. O sa ai pat dublu, iar o cheie o voi avea eu.
    Tekika il priveste si zambeste copilaros.
    -Stiam eu ca vrei sa repetam scenele astea.



hmmm pareri?))

Aham, dupa cum am promis,imi fac aparitia pe-aici, cu intarziere, dar macar o fac. Imi place ca descrii frumos, desi dialogul l-ai mai putea reduce si sa-l introduci in naratiune, fiindca unele replici sunt seci. Sper  sa nu te superi pentru ceea ce am scris mai sus. Ideea imi place... e foarte draguta. Totusi, Orochimaru facand.... aia? Frate... nici nu mi-l pot imagina. Cand ai scris " -Ar trebui sa mai facem asta. M-ai facut sa ma simt femeie." credeam ca Orochimaru a spus-o, serios. Oricum, astept urmatorul capitol.

nu m-am suparat:)) dar am precizat, chiar inainte sa pun liniuta de dialog, cine vorbeste :>
"o face pe Kimiko sa zambeasca intruna. Il ia pe Orochimaru in brate si-i sopteste la urche:
    -Ar trebui sa mai facem asta. M-ai facut sa ma simt femeie"

Imaginatia mea are nevoie de bandaje  . Oricum , draga mea Deborah , cand ai zis ieri + 18 eu m-am gandit la Gaara sau macar la Sasuke nu la Orochimaru :]] ..nu sunt fana tipilor de 50-60 de ani . "Tipi" cu ghilimelele de rigoare . Dar descrierea sentimentala e bunicica si actiunea la fel (nu prea am chef sa critic acum dupa cele intamplate   ) .
Data viitoare cand imi zici ca urmatorul capitol o sa fie + 18 specifica varsta personajelor participante .
                                            Next !!

Tekika statea ingrijorata in cabinetul hokage-ului. Oare planul sau chiar v-a da roade? Nu se intamplase nimic rau pana atunci, ar fi simtit. Brusc ramane cu privirea pierduta, iar in fata sa parea ca sta Orochimaru in persoana. Scutura putin din cap si zambeste emotionata. Era fericita. Fara sa evite prea mult sare de scaun tipand plina de bucurie:
    -A reusit! Chiar a reusit! Planul meu functioneaza.
    Femeia se opreset din scris si o priveste pe copila cum dansa de fericire prin camera. Chiar ii reusise planul. Avea sperante foarte mari pentru aceasta copila. Stia ca intr-o zi va fi o adevarata comoara a satului ascuns intre funze. Deodata micuta incepe sa repire greoi. Se aseaza pe scaun in timp ce se uita fix spre Tsunade. Aceasta ingrijorata se ridica de pe scuan si vine in fata copieli. Se lasa pe genunchi si ii pune mana pe frunte. Totul parea bine, insa Tekika incepe sa transpire brusc. Respiratia ii era din ce in ce mai grea si din cand in cand scotea gemete, iar obrajii ei erau rosii. "Nu are temperatura" gandeste femeia. Ce s-o fi intamplat? Nu intelegea putarea bizara si brusca a copilei. Dupa cateva secunde o idee ciudata ii rasuna prin cap. Sa fie oare...? Usor amuzata se ridica si se spijina de birou. Tekika a zis ca poate simti emotiile puternice ale clonei, iar acea clona a fost facute pentru a seduce si asa va obtine informatii. Probabil ca seductia aceea a fost impinsa prea departe. Micuta avea o privire ingrijorata. Nu intelegea ce i se intampla, desi se simtea oarecum bine. 
    -Hey, copila, stai linistita acolo. Nu ti se va intampla nimic. Promit. Eu trebuie sa ies, un pic.
    Fetita incuviinta din cap si ramasese neclintita de la locul ei. Gemetele ei scurte se auzeau de pe hol. Tsunade se sprijina de perete in timp ce radea pe infundate."Va simti oragsmul inainte sa isi dea seama ce se intampla de fapt". Shizune trece prin fata ei cu un teanc de hartii in maini. Se opreste brusc si se uita la fameie incruntata:
    -Trebuia sa stampilezi hartiile alea! Ce faci aici pe hol? Iar lenevesti?
    -Hai, calmeaza-te. Ce are daca iau si eu o mica pauza? Plus ca, dupa cum auzi, nu prea am cum sa lucrezi?
    -A patit ceva copila?intreaba Shizune foarte ingrijorata.
    -Ea? Nu, nici pomeneala, insa clona ei are parte de putina distractie, iar emotiile puternice le cam impartasesc amandoua.
    -Vrei sa spui ca....?
    -Da. Cam asta vreau sa spun.
    Cele doua femei raman langa usa chicotind. Nu aveau ce face oricum, trebuia sa lase momentul sa se desfasoare asa cum e el. Dupa ceva timp se face liniste. Tekika era intinsa pe patul adus de Shizune. Parea franta, obosita si fara pic de vlaga. Se simtea bine, dar putin ciudat. Nu mai avusese acel sentiment pana acum. Ce putea oare sa fie, se intreba. Poate ca nici nu va afla prea curand.
Tsunade intra fiind urmata de asistenta ei. Se aseaza la birou incepand sa citeasca hartiile ce le avea insirate pe acolo. Se uita blajin la copila si ii spune sa doarma. Nu astepta sa i se zica de doua ori. In cateva secunde fata adoarmea dusa.
    Se aude un ciocanit puternic. Tekika se trezeste usor ametita si da sa se dea jos din pat insa nu reuseste.
    -Se pare ca au ajuns, zice Shizune cu zambetul pe buze
    -Cine a ajuns? intreaba Tekika curioasa.
    -Intra! rasuna vocea hokage-ului.

Deci, nu stiu cum sa incep altfel, decat spunandu'ti ca pur si simplu iti iubesc fic'ul. Nu sunt eu o amatoare de asa ceva, dar am citit cateva si mi s'au parut.. banale, plictisitoare, cu o poveste absurda. Dar al tau chiar mi'a starnit curiozitatea. Imi place cum s'au derulat lucrurile pana aici. Scena de.. dragoste dintre Kimiko si Orochimaru din caitolul anterior m'a bulversat un pic, dar mi'a placut cum ai prezentat'o. De asemenea, imi place ca ai atat descriere si naratiune, cat si dialog, dar nu exagerezi cu acesta. 
Tine'o tot asa! Astept urmatorul capitol.

Kimiko se ridica de pe acel birou si cauta cu privirea o oglinda, insa nici una. Orochimaru se uita cu o oarecare curiozitate la ea. Isi daduse seama ca femeia cauta ceva, dar inca nu isi putea da seama ce cauta mai exact. Prefera sa nu spuna nimic. Se scufunda in scaunul lui, poate va atipi un pic. Toata oboseala provocata de efortul depus mai devreme pune stapanire pe el. Inchide usor ochii sperand ca va adormi. Kimiko nu se miscase de la locul ei, inca era in cautarea unei oglinzi, dar doar cu privirea. Nimic. Nici macar un ciob. Face cativa pasi, dar tocurile ei scot zgomote stridente. Orochimaru nu se lasa tulburat de acele zgomote. Era aproape adormit. "Trebuie sa fie pe aici macar un ciob de oglinda. Oamenii astia nu vor sa stie cum arata deloc?" gandea Kimiko in sinea ei. Desi nu voia sa-si deranjeze "partenerul" din motaitul sau, nu are de ales. Se aseaza pe piciorul lui si ii sopteste usor la ureche:
    -Unde este o oglinda pe aici?
    Acesta tresare brusc. Acea sopata era putin infioratoare. Nu se astepta sa fie trezit in modul asta. Se uita in ochii ei caprui, si isi lasa garda jos. Voia sa tipe ca a fost deranjat pentru motive penibile dar nu a putut sa mai zica nimic. Ii raspunde cu o voce usor mormaita "Aia e usa, dupa ea e baia, in baie gasesti oglinda" si isi intoarce capul, inchizand din nou ochii. Kimiko il apuca de obraji si il saruta scurt lasandu-l pentru cateva secunde fara aer. Se ridica la fel de usor si se indreapta spre baie. Orochimaru se pune inapoi la somn, insa cand era pe punctul de a intra in lumea viselor ciocanituri puternice il fac sa se trezeasca din nou.
    -Ce mai vrei? 
    -Domnule, a ajuns. Doreste sa vorbeasca cu dumneavoastra.
    -Spunei sa intre.

    -Intra, spune Tsunade cu ochii sclipind.
    Tekika ramane pe patul ei privind spre usa. Cine putea fi? Se simtea un pic prost pentru ca ea dormea iar ceilalti cautau disperati o urma care sa ii ajute sa il gaseasca pe Sasuke. Dar de ce ochii Hokage-ului sclipeau atat de plini de speranta. Cine sa fie dincolo de acea usa? Oricum era cineva cu puteri mari, cineva care putea ajuta considerabil la aducerea in siguranta a prietenului ei. Usa se deschide usor. Tekika ramane blocata. Nu stia cum sa reactioneze. Sa stea la locul ei, sa se ridice. Temari ii zambeste fetei. Nu se astepta sa o gaseasca in biroul Hokage-ului. Kankura abia daca o observa. Trece nepasator, cu un aer de superioritate. Intra sa Gaara cu pasi marunti si cu privirea in pamant. Nu isi daduse inca seama ca Tekika se afla in aceeasi camera cu el. Cu ochii mari, il privea de parca era cea mai frumoasa fiinta din univers, insa brusc o apuca o stare de nervi si se ridica din pat pornind spre usa. Gaara se intaorce din instinct cand aude usa cum se deschide in mod violent. Ii vede spatele si parul Tekikai. Ramane surpins. "Cum de nu am observat-o" gandea el. Nu mai sta prea mult pe ganduri. Porneste inspre ea.
    -Gaara, unde pleci? Vino inapoi! Am venit aici pentru o misiune! Gaara!
    Tsunade isi da seama repede ca intre cei doi copii exista sentimente puternice. Nu spune nimic. Il lasa pe baiat sa plece. Va afla toate informatiile de la fratii sai mai mari. 
    Baiatul coboara rapid scarile si o prinde pe Tekika de mana exact la intrare. O baga inapoi inauntru si o tranteste, fara sa vrea sa usa. Corpul sau era lipit de al ei. Aproape ca isi simteau unul altuia respiratia.
    -Lasa-ma sa plec!
    -Ce-i cu tine? De ce ai plecat asa? Ce am facut?
    -Ma bucur ca m-ai observat si pe mine intr-un final.
    -Iarta-ma, dar nu sunt obisnuit sa ma uit peste tot cand intru intr-o incapere. Nu am vrut serios. 
    -De cat timp esti in sat? De ce nu ai trecut pe la mine?
    -Am venit aici pentru ca am fost chemati pentru o misiune. Nyu am avut cand si nici cum. Am zece minute de cand sunt in sat, atat mi-a luat de fapt de la poarta pana aici. Aveam de cand sa petrecem ceva timp impreuna cand ma intorceam din misiune.
    -De unde nu stiu eu ca tu nu minti? Ha? Spune-mi!
    -De ce ai crede ca mint? Chiar nu am avut cum sa trec pe la tine.
    Ii pune mana pe obraz si o saruta incet, ca si cand i-ar fi fost frica sa nu o raneasca. O priveste din nou in ochi. Deja nu mai vorbeau cuvintele ci privirile. Scena romatica este brutal distrusa de Kankuro care il smulge aproape pe fartele sau mai mic de langa Tekika.
    -Hai, fratioara. Ai timp de dulcegarii dupa, acum avem treaba. 
    Toti trei dispar intr-un mod rapid. Tekika urca din nou in biroul Hokage-ului.

    -Ma bucur ca ai ajuns, dragule. Stiam eu ca va veni ziua aceasta. Stiam ca vrei mai multa putere, spune Orochimaru cu o privire diabolica.

Foarte frumos,imi place.Astept cu next !

Kimiko iese din baie imediat dupa ce aude usa de la intrarea in birou, deschizandu-se. Intra normal si calm, ca si cum nici nu ar fi bagat de seama ca cineva tocmai a intrat. Merge incet pana la birou, apoi se sprijina de el stand exact in fata celor doi. Orochimaru statea comod in scaunul lui, privind doar cu coltul ochilor. Kimiko se uita putin ciudat la cel nou venit. Oare el sa fie pustiul din misiune? Avea ochii negrii si plini de ura, iar privirea ii era plina de aroganta. Nu spune nimic, insa pentru cateva secunde se uita fix la el fara ca cineva sa observe. Intra pentru doua secunde intr-un fel de stare meditativa, insa nimeni nu-si da seama, parea doar ca-l priveste fix. Imaginile cu micutul acum stau in fata ochilor Tekikai. Un raspuns vine in cateva secunde: "El e! Fii cu ochii pe el!" Sa para aroganta, ca si cum ar detine o putere imensa si nimeni nu o poate depasi, Kimiko dechida sa devina la fel de aroganta precum pustiul ce sta in fata ei.
    -Cine-i copilul?
    Ochii lui se intorc fix inspre ea. O priveste atenta cu o oarecare curiozitate. "Imi pare atat de cunoscuta, dar pot sa jur ca nu am mai vazut-o in viata mea" gandea Sasuke. Pentru o secunda privirea ii fuge pe podea, iar apoi din nou la Kimiko:"Stiu! Seamana cu Tekika...Sa fie oare cineva din familia ei..?" dar gandurile ii sunt amestecate de vocea lui Orochimaru ce rasuna brusc:
    -Copilul asta are foarte mult potential, draga mea. Sub indrumarea mea, poate deveni un adevarat razboinic, are niste capacitati si puteri extraordinare.
    -Dar ce detine atat de important? E doar un copil arogant! Nu vezi?
    -Sharinganul lui e cea mai puternica arma, e singurul ramas, si poate ca si cel mai puternic.
    -Singurul? Nu ma face sa rad! Hei, piticanie! Cine e Itachi? Unchi, var? Categoric acel om e mai puternic decat tine. Orochimaru, de ce nu l-ai luat pe el. Fii serios, faci si gradinita aici?
    -Itachi zici? Crede-ma! Sub indrumarea mea, acest copil va ajunge mai puternic decat el.
    Ochii lui Sasuke devin plini de ura si dezgust. Cine era oricum fatuca asta? Cine se crede sa-i vorbeasca asa? Nu lasa insa aceste ganduri plina de ura sa iasa suprafata si nici cuvintele urate pe care ar fi vrut sa i le adreze acestei necunoscute. Totusi, cu o ferocitate mare in privire, lasa cateva cuvinte sa-i iasa printre buze:
    -Itachi Uchiha va fi mort in curand.
    -Sa o vedem si pe asta... Daca tot esti asa increzator, hai sa vedem de ce esti in stare, ce zici?
    Orochimaru nu spune nimic, nu intervine in discutia lor, Iar ideea lui Kimiko pare chiar interesanta. oricum era curios si de capacitatile pe care tanara le detine. daca facea parte din anbu poate ca avea ceva special, si oricum il va putea antrena si pe Sasuke uneori. Se ridica din scaun si le face semn tuturor sa il urmeze. Ajung undeva afara, pe un camp deschis, dar fara zare de vietuitoare. Nici macar o pasare nu zbura pe acolo. Kimiko se apropie de Orochimaru si-i sopteste:
    -Esti sigur ca e bine pentru mine sa ies la lumina? Daca ma gasesc? Nu vreau sa va aduc si voua probleme. Chiar nu mi-ar face placere.
    -Stai linistita, nimeni nu trece pe aici. Si daca te vor gasi, nu cred ca vor scapa cu viata de aici. Acum du-te acolo si arata-mi ce stii sa faci.
     Kimiko face cativa pasi si ajunge in fata lui sasuke. Acesta strecoara usor mana in sacul pentru arme, incercand sa scoata cateva kunaie. Kimiko indinte putin bratele, pocneste din degete si spune:"Sus!". Pamantul crapa putin in jurul ei, lasand cateva suvite de apa sa rasara. De departe se vedea ca miscarea a fost facuta fara rost, nimeni nu a putut vedea sau simti ce a facut ea. Sasuke arunca trei kunaie inspre ea. Nici macar nu se clinteste din locul sau, dar kunaiele sunt imediat orpite de un perete de apa. Sunt intoarse imediat si aruncate cu vineza inspre oponentul ei. Unul dintre ele il zgaraie usor pe umar. Sasuke ramane blocat. Sa faca oare parte din familia Tekikai? Ochii albastri, zidul de apa... sa fie oare vreo ruda de care nimeni nu stiuse? 
    -Ce s-a intamplat, piticanie? Renunti deja?
    Sasuke scutura putin capul, si se pregateste pentru urmatorul atac, insa nu reuseste sa faca nici o miscare pentru ca mai multe jeturi de apa il tintesc. Le fereste pe toate, dar se mira ca atacul nu a mai continuat. Acesta incearca sa o atace din nou dar in secunda urmatoare Kimiko nu mai era in acelasi loc, de fapt disparuse. Brusc simte o mana pe umarul sau, apoi se trezeste la doi metri de locul in care sa afla, fiind improscat cu apa. Sa fie oare asta motivul acelui atac? Nu putea fii sigur pana nu facea o proba. Arunca un kunai, insa nici un zid de apa nu mai apare, kunaiul este prins cu doua degete. Sasuke creeaza chidori si se indreapta inspre ea cu viteza. mai erau doua doi centimentri ca sa o atinga, si fix atunci mana ii este prinsa, iar acel chidori este stins de un bloc de gheata. 
    -Nici macar nu ma poti atinge. Itachi este mai puternic si decat mine, din ceea ce am auzit. Nu stiu care-i gradul vostru de rudenie, si nu-mi inchipui cum de ai scapat, dar nu ai nici o sansa in fata lui, daca nici macar nu ma poti atinge pe mine. Pustiule, ai mult de lucrat. 
    Sasuke inca se chinuia sa-si scoata mana dina cel bloc de gheata. Kimiko vede stradania baiatul, pocneste din degete iar acesta dinspare imediat eliberandu-i astfel mana baiatului. Orochimaru se lamurise deja. Fata aceea putea fi o comoara adevarata in planurile lui viitoare de distrugere. Il putea antrena si pe sasuke, scutindu-l uneori de treaba. Kimiko si cu sasuke raman in urma. Baiatul o priveste atent. Acum era sansa sa-o intrebe. Fiind singuri nimeni nu-l putea auzi:
    -Din ce clan faci parte?
    -Nu fac parte din nici un clan.
    -Puterile tale, ochii tai, felul in care te misti in lupta, seama cu clanul Ningyo. Esti sigura ca nu faci parte din acest clan.. O prietena de-a mea..
    -Pustiule, nu sunt aici sa-mi explic povestea vietii, si nu trebuie nici sa-ti predau tie vreun raport. Termina cu intrebarile, nu vei afla niciodata raspunsuri de la mine.
    -Din ce sat esti?
    -Esti chiar enervant.. dar in fine.. Konoha.
    -Nu te-am vazut niciodata, dar semeni exagerat de bine cu..
    -Am facut parte din Anbu, de asta nu m-ai vazut. Nu ies niciodata in evidenta, nu-mi place, dupa parerea mea imi p[oate provoca dificultati in misiuni. Hai! gata cu intrebarile. Ma plictisesti. Misca! De maine o sa incepi antrenamentele cu mine.
     -Dar..
     -Misca! fara dar, poate, sau, ori, si asa mai departe. Mergi si te odihneste.


    Tekika era nerabdatoare sa ii spuna Tsunadei noile vesti. Nu era in biroul ei si era de negasit prin cladire. Se hotarateste sa o astepta in birou. O data si o data trebuia sa vina. Dupa cateva minute, femeia isi face aparitia, insa nu parea ca realizeaza ca fata este acolo. Se uita atenta pe niste hartii si vorbea singura.
    -Doamna!
    Femeia arunca hartiile fara sa vrea. Tipa putin fiind speriata. Se uita la Tekika cu ochii sau blanzi dar intrebatori.
    -A ajuns acolo, dar e bine. Misiunea mea este un succes. Spionajul a inceput oficial
    Tsunade se uita la ea cu bucurie. era mandra de ea. venise cu un plan, pe care il pusese in aplicare si care mergea ca pe roate. 
    -Bravo, copilo!

Ha ha ha .... Ce l-a pus Kimiko pe Uchiha la punct  . Asa merita ingamfatul ala ..
Da , deci ...cat am putut sa pierd , insa merita pentru ca am citit mai mult acum . Nu am chef de critica dar mai ai mici greseli de tastare si dialogul care e cam mult .
Oricum (sa nu crezi ca n-am observat ca s-au reintalnit dar...) cand o sa afle Tekika ca Gaara e Kazekage ? 
Vreau sa-i vad reactia xD cat de curand asa ca adu next !
                                      
                                          ~Ely Loves AnImE

Tsunade era mandra de micuta copila. Desi nici macar o data nu a iesit in evidenta, se pare ca data aceasta s-a intrecut pe sine insasi, demonstrand ca este o adevarata luptatoare. Era ferm convinsa ca intr-un timp, poate mai scurt decat isi imagina ea, va deveni atat de puternica, incat va avea o valoare imensa pentru sat si pentru siguranta oamenilor ce-l formeaza. 

    -Du-te acasa, Tekika. Presupun ca esti foarte obosita. Ai cearcanele destul de pronuntate, iar o fata frumoasa ca tine nu ar trebui sa arate asa nici macar o data, in special cand va avea o intalnire cu un baiat din alt sat.

    Ochii Tekikai se maresc. Nu stia ce sa zica. Obrajii ei de o nuanta usor maslinie devin rosii. Cum de si-a dat seama ca este o legatura intre ea si Gaara. Chiar era atat de vizibil ca il place? Si oricum, de unde stia ea ca avea sa se inlaneasca cu el dupa ce isi termina misiunea? Nu spune nimic in schimb. 
Se indreapta spre usa cu capul plecat, nefiind in stare sa zica macar o vorba. Da doar din cap respectos si iese din camera in liniste.
 
    Descuie usa fara pic de chef de a-si revedea casa. Era atat de pustie si de singuratica, plus ca fiecare coltisor al acestei locuinte ii trezea amintiri dureroase. Nu avea insa alta alternativa. Intra in casa in perfecta liniste, ca si cand nu ar fi vrut sa deranjeze pe nimeni. Se descalta si isi lasa sandalele puse frumos, una langa cealalta. Ofteaza. Se indreapta spre bucatarie, sperand ca o sa gaseasaca vreo ceva de mancare. Nici nu isi mai aducea aminte exact daca facuse sau nu cumparaturi. Avea noroc. Avea niste cutii cu ramen pe un raft. Isi pune un scaun si le ia. Mananca fara pic de vlaga. Nu isi strange masa, se duce direct in dormitor si se asaza pe pat. Nu trec mai mult de doua minute si adoarme. 
    
    Noaptea se lasa incet peste acest sat al frunzei. Apusul ii face, ca de fiecare data, mica sa introducere. In aer plutea o atmosfera plina de calm si pace. Totul parea perfect. Tekika dormea exact in aceeasi pozitie in care adormise atunci cand ajunsese acasa. Era evident ca era destul de obosita. Acea tehnica interzisa pe care o folosise o solicitase destul de mult, insa cineva o privea. Statea pe pervazul ferestrei de la camera ei, si o privea, nimic mai mult. Se da jos in cea mai mare liniste si se apropie de ea. Oboseala ce pusese stapanire pe ea ii facea somnul mai profund, de nepatruns. O saruta usor pe frunte. Abia atunci micuta incepuse se isi strambe mutrisoara somnoroasa. Zambeste la ea. Era atat de draguta. Pleopele ei se deschid incet. Intrezareste ceva printre genele ei ce abia voiau sa se deschida. Parul lui roscat era inconfundabil. Reuseste doar sa-i sopteasca numele printre buzele ei perfecte: "Gaara" Ii sare in brate strangandu-l cu atat de multa putere ca mai avea putin iar nisipul ce-i inconjura o respingea, dar nu s-a intamplat nimic, ca si cand nisipul ce-l proteja simtea dragostea din acea imbratisare. 

    -Ai venit... Am crezut ca nu o vei face, ca vei pleca si vei uita de mine...
    -De ce gandesti asa? Cum crezi ca as putea sa uit sa trec pe aici sa te vad. Aici e locul in care am cunoscut pentru prima oara afectiunea adevarata din partea cuiva. De ce crezi asa ceva?
    -Nu stiu... Chiar nu stiu... Dar Kankuro si Temari unde sunt?
    -Sunt afara, presupun ca se cearta ca de obicei.
    -De ce nu ramaneti aici in seara aceasta?
    -Nu vrem sa fim o povara pentru tine...
    -Doamne! Cum poti gandi asa? Spune-le sa intre. Daca vrei poti merge cu mine la cumparaturi si apoi voi face ceva extraordinar de delicios de bun.
    -Gata... isi pune ambele maini pe obrajii ei si o saruta usor pe frunte. Mergem sa mancam in oras. Ai trecut deja prin multe, ai nevoie de odihna.

     Fata nu mai spune nimic. Il privea cu ochii sai caprui. Se simtea atat de bine in bratele lui, parca nimic si nimeni nu o putea atinge. Isi infasoara din nou maninile in jurul lui si respira adanc
 
     -S-a intamplat ceva? De ce oftezi?
     -Nimic. Nu s-a intamplat nimic. Sunt foarte fericita sa te vad din nou.

    Intunericul se lasa de tot peste sat, acesta fiind luminat de felinarele vechi si de luminile de la barurile ce erau deschise. Dupa ce iau masa, cei patru se intorc spre casa Tekikai, fiind atat de obositi incat aveau impresia ca daca vor clipi s-ar putea sa adoarma. Fiecare isi alesese cate o camera, insa Gaara prefera sa doarma impreuna cu Tekika. La auzul acelor vorbe obrajii ei incep sa roseasca din nou. Chiar va dormi impreuna cu el? In acelasi pat? Era de necrezut. Acum putin timp printre buzele lui ieseau opusul acestor vorbe. Poate ca in sfarsit soarta a inceput sa o rasplateasca pentru tot greul si toate suferintele pe care le-a suportat pana la aceasta varsta. 
 
    Cei doi intra in camera Tekikai. Usor emotionata se duce in fata dulapului sa isi caute rochita de noapte. "S-ar putea sa gasesc ceva pentru tine pe aici" , spune fiind scufundata printre hainele ce acum cateva secunde stateau aranjate la locul lor. Se da un pas inapoi sa se uite la el sa vada ce face si ce tot fosneste, insa imediat se da inapoi in dulat. Obrajii ei devin atat de rosii incat o ardeau. Gaara isi daduse bluza jos si se pregatea sa isi dea jos si pantalonii. Observase gestul plin de rusine al fetei si se intreapta spre ea. O apuca de incheietura si trage inspre el. Privirile lor se intalnesc intr-o clipita. "Te deranjeaza daca dorm asa? Adica, nu cred ca ma incape nimic de la tine" 
Tekika nu mai era in stare sa scoata o vorba. Parea hipnotizata de privirea acestuia. "Nu..." era tot ce a putut scoate. Ii pune mainile pe soldurile lui. Tekika deja incepea sa tremure putin de emotii. El ii cuprinde obrajii si o mica parte din gat cu mainile, Se apropie incet si incepe sa o sarute destul de pasional, poate prea erotic pentru niste copii de 15 ani. "Hai schimba-te si tu" ii sopteste usor la ureche. Tekika nu mai spune nimic. Gaara se intoarce cu spatele lasand-o sa se schimba fara a-i fi rusine de privirea lui. In timp ce se schimba ii privea spatele perfect conturat. Nu ii venea sa creada. Inima ii batea din ce in ce mai tare. Oare chiar asa se simtea dragostea? Era un sentiment atat de placut. Cei doi se pun in pat. Gaara o strange in brate pe copila ce statea cu capul pe pieptul lui. Adorm amndoi scufundati in liniste.

                 *Dupa doua luni*

-Tekika, hey! Hai te rog revino-ti! Tekika! Tekika!
       Fata abia respira. Nu avea nici o reactie cand primea palme peste fata de la Naruto. Parca era pe moarte. Baiatul intra in panica. Nu stia ce sa mai faca. O ia in brate si alearga cu ea inspre spital, insa corpul fetei se lasa dintr-o data greu. Naruto se lasa usor pe picioare sub greutatea fetei si o intinde din nou pe iarba. Nu avea puls. Nu respira. Chiar era pe moarte? Dar cum? Asa dintr-o data? Nu intelegea ce se intampla in fata ochilor sai mari si albastri. O scutura de umeri si incepe sa-i strige numele. Cateva persoane curioase incepusera sa se stranga in jrul copilei. Toti susoteau dar nimeni nu avea putere sa o ajute. Cativa barbati plecasera sa caute un medic ninja. "Tekikaa!", vocea lui Naruto acoperea murmurul multimii. "Tekika!!! Trezeste-te!! Hai!! Te rog!!! Hai!!", insa doar scuturatul de umeri si strigatul la ea nu ajutau si el era constient de acest fapt, dar nu putea face nimic mai mult. "Nu ai cum sa mori! NU!" Ochii tanarului se umpleu de lacrimi. Cativa copii erau luati cu forta de la acea imagina trista si macabra. Erau prea mici, nu aveau puterea de a intelege ce se petrece. Dintr-o data fata se ridica in fund, cu ochii cat cepele. Trage o gura de aer imensa, de parca ar fi stat sub apa destul de mult timp. Incepe sa tremure, dar nu de frig, de altfel nici ea nu stia de ce tremura. Naruto ramane surprins langa ea. Lacrimile lui se opresc brusc. Nu stia nici el ce se petrece. Cum? Era moarta acum cateva secunde. Nu respira, inima nu ii batea si nici reflexe nu avea. Ce se petrece aici? Fata se intoarce inspre naruto si sopteste printre buze:"A murit". Naruto nu si-a dat seama din prima cine a murit, sau ce se intampla. Cine a murit? Ea era cea moarta acum un moment. Baiatul nu mai apuca sa mai zica nimic pentru ca fata se ridica brusc si incepe sa alerge inspre biroul Hokage-ului. Fara sa stea pe ganduri acesta o urmeaza in timp ce striga dupa ea. Ajunsa acolo Tekika urca scarile in graba si se indreapta direct spre biroul doamnei. Intra fara ca macar sa mai ciocaneasca, fiind urmata de baiatul ce inca nu isi potolise ingrijorarile. Doamna se sperie pentru o secunda, dar isi revine imediat mascand sentimentul."A murit" spune Tekika din nou gafaind. Femeia se ridica brusc in picioare si tipa dupa Shizune:
       
       -Shizune! Vino acum!Unde naiba mai esti si tu?
       -Da doamna, raspunde femeia ce apare in cateva secunde dupa prima strigare. Care e graba?
       -Misiunea Tekikai s-a incheiat. Kimiko a murit!
       -Cum adica a murit? spune Shizune mirata de situatie, nevenindu-i sa creada ce se intampla.
       -A fost omorata de un strain. Nu inteleg ce s-a intamplat... chiar nu pricep. Vreau sa spun ca, totul mergea perfect. Orochimaru se indragostise de ea intr-o oarecare masura, dar nu inteleg cum? Categoric nu a fost el cel ce a omorat-o. Imi cer mii de scuze, dar maine in zori, va trebui sa incepem ritualul de ardere. Doamna Tsunade, v-am dat lista cu tot ceea ce va trebuie?
      -Da, da mi-ai dat-o, dar sunt ingrijorata pentru tine.
      -Eu voi fi bine. Nu voi muri din cauza asta, dar decat sa fim descoperiti, prefer sa facem asta, sincer. Uneori trebuiesc luate decizii dureroase, ca sa putem face ceva util.

       Ochii doamnei erau plini de mandrie, pentru ca desi era atat de mica gandea atat de matur, dar si de mila, pentru ca va fi supusa la niste dureri groaznice. Naruto inca nu pricepea despre ce ritual era vorba. Isi daduse seama cand auzise despre Kimiko si de motivul lesinului brusc al Tekikai, dar inca nu pricepea de ce doamnei Tsunade ii este mila de ea, si care erau acele dureri groaznice. Avea de gand ca maine in zori sa o urmareasca.

      Razele soarelui inca nu isi facusera aparitia, dar lumina pusese stapanire pe Satul ascuns intre frunze. Totul parea calm. Racoarea diminetii inviora pe toata lumea, insa nu pe cei ce inca erau adanc bagati in lumea viselor, vorba aceea:"somnul de dimineata e cel mai dulce". Tekika iese din casa incet. Desi era somnoroasa se vedea in ochii ei frica de acel ritual. Doar cititse ca e unul foarte dureros, dar cat de dureros putea fi? Sa fie asa groaznic cum zic pergamentele? Fara sa bage de seama, Naruto o urmarea de la distanta. Baiatul voia sa stie ce lucru atat de groaznic i se vor intampla prietenei lui. Era doar ingrijorat pentru ea, atata tot. Fata iese pe poarta imanesa a orasului si ajunge intr-o poiana luminata. Baiatul raamne pe loc, ascuns intr-un tufis. Abia respira, ii era frica sa nu fie auzit. In centrul poienii era desenat un cerc cu diametrul exact cat lungimea corpului micutei. Cinci barbati steteau in alte cercuri mai mici ce erau de jur imprejurul celui central, cinci la numar, fiind unite ce cercul central cu niste linii. Toate acestea se aflau in interiorul altui cerc imens facut din litere katakanice, insa alte litere erau scrise, formand dunci drepte ce se uneau cercul central. Tsunade statea in picioare langa cercul imens. Fata se dezbraca ramanand doar in lenjerie intima. Usor intimidata, se aseaza in centrul central, intinzandu-se pe iarba. Este legata de maini de picioare si de corp, fiind lipita de pamant, faca ca sa se poate misca. Ce se putea intampla? Naruto era mai confuz ca niciodata. Primele raze de soare apar.

Serios? Atat? Unde.i restu? 
E prea geniao, chiar daca actiunea de la inceput nu a fost prea originala, fic.ul tau m.a absorbit total.

Vreau NEXT!!!

Am câteva precizări: sunt mai multe pasaje care sunt acolo doar ca să fie acolo. Nu știu de logică, însă nu ai descris destul de clar faza cu corpul greu al Tekikei, mi-a creeat o impresie proastă despre Naruto. Chiar te descurci să explici povestea, însă deseori te grăbești sau storci interesul din poveste, ești mai imprudentă pe alocuri. În alte locuri pare totul finisat, însă prea șlefuit, ca și cum povestea nu ar fii naturală (mai ales când Tekika ajunge la Tsunade) și ai locuri unde faci povestea incoerentă, mai exact am detectat dialogul acela între Tsunade și Shizune, unde pentru o clipă Tsunade și-a schimbat rolul în Shizune și invers deoarece ai uitat să lași rând liber și să pornești un dialog din partea celeilalte. Și a venit ca și cum Shizune a întrebat ceva despre care nu știa nimic total surprinsă și apoi și-a răspuns singură, detaliat. Pe măsură ce continui, o să mai ochesc și prin alte locuri, să "crești" mare și frumoasă nu brusc, ci cum se cuvine. xD

Deși mi-ar fii plăcut o poveste care nu depindea de Naruto.