Știu că pot...

Bună lume. Am zis să-mi încerc și eu norocul. Sunt nouă, nu mă omorâți.


                                                                 Știu că pot...
                                                                     ~ Capitolul I ~
                                         

 -Îți strângi lucrurile și pleci imediat din casa mea! Nu vreau să te mai văd în viața mea!
      După cele spuse mai sus m-am trezit în fața casei desculță. Cel care tocmai m-a dat afara din casa este tatăl meu vitreg. Defapt era. Mama mea a murit acum două săptămâni și de atunci am stat numai in ceartă cu Jason. Așa îl cheamă. Mi-am privit mâinile...erau atât de albe. Am probleme cu circulația sângelui după ce m-am drogat la înmormântarea mamei mele...mda...perfect. Începuse să picure când îl vad pe Jason la fereastra etajului 2 aruncând o valiză. ''Acum ce mai are de gând?'' , mi-am spus.
-Te voi face să regreți! - am apucat eu să spun înainte ca el să-mi arunce caietul cu desene.-
   A căzut în apă, l-am deschis ușor și o lacrimă s-a făcut simțită pe obrazul meu umed. Am văzut portretul mamei pe care l-am făcut acum doi ani și mi-a zburat gândul la ea. Eram sigură că nenorocitul de Jason era vinovatul morții sale. Legiștii au spus că a murit din cauza unei  substanțe necunoscute care a fost pusă în băutura ei. Mama pe care o știu eu nu se droga. Mai ales după moartea tatălui meu de acum cinci ani. El a murit de cancer. O moarte foarte dureroasă pentru toți. De atunci fratele meu Brick a plecat de acasă și bine a făcut. Faptul că atunci avea 19 ani a hotărât că nu mai vrea să ne suporte pe mine și pe mama. Niciodată nu m-am înțeles cu el. Nu neapărat pentru că este mai mare ca mine cu cinci ani, ci pentru că mereu când făcea prostii eu eram cea pedepsită. Când a vrut să plece in New York m-am dus după el la aeroport și l-am rugat să se întoarcă acasă, dar a crezut că am vreo intenție ascunsă și m-a lovit cu palma peste obrazul stâng. De atunci nu i-am mai ținut partea și a ajuns să se certe cu tata în fiecare seara, pe motiv că Brick consuma foarte mult alcool iar tata ura oamenii care faceau asta și îmi amintesc, că și tata fusese dependent la un moment dat de tăria din vin. Numele tatălui meu a fost Collin. Era un om bun. Se ocupa cu strângerea de fonduri pentru animalele abandonate. Tata mereu m-a înțeles. Îmi iubea desenele și mă iubea pe mine. În ultimii ani ai săi de viață nu prea se înțelegea cu mama din cauza lui Jason care se întâlnea cu mama pe ascuns. Eu știam asta, dar am preferat să tac pentru a păstra liniștea in familia noastră chiar dacă știam că era o greșeală.
     Să revenim  în prezent. Numele meu este Clare. Am  aproape 17 ani si locuiesc in Los Angeles. Cum ați văzut și mai sus, nu am o viață foarte bună. Ambii părinți morți, de fratele meu nu mai știu nimic și cam atât. Am o mătușă în cartier dar nu cred că pot sta la ea. Nu e chiar așa primitoare. Mai am o singură variantă. ”Cea mai bună prietenă” a mea. Vă întrebați de ce am pus  cea mai bună prietenă în ghilimele. Păii…o cheamă Anne. E foarte bogată și când spun ”foarte”  vreau să spun putred de bogată. Tatăl ei are trei firme de haine , iar mama sa este avocat. Are o soră model și un iubit care trăiește pe un iaht. Are o viață bună. Nu prea îmi place faptul că trebuie să apelez la ajutorul ei, dar n-am încotro.
     Mi-am pus desenele în geamantan și am aruncat o ultimă privire plină de regrete spre casa în care locuisem 16 ani și pe care probabil n-o s-o mai văd niciodată. Încă ploua, iar eu mergeam legănându-mă pe trotuarul înecat în picăturile sângeroase ale ploii spre casa lui Anne.

O sa ma urasti da NU MA POT ABTINE. Ma fac cu o amenda, garantez![e un sfat, il iei in considerare sau nu, asta-i treaba ta]
Povestea e...e. Stiu ca e doar un capitol si ca bla bla bla, dar ai acolo o supa cu galuste. 
 Inceputul e ca inceputurile in miezu' painii. Ai un punct pentru asta."După cele spuse mai sus m-am trezit în fața casei desculță." Tanti Marmelada, ala vorbea sus, nu? Normal asta nu e un jurnal online, e un fic. Puteai zice mai misto si mai simplu "dupa cele zise bla bla bla". "am stat numai in ceartă cu Jason. Așa îl cheamă." Si eu care credeam ca-l cheama Pastrav. Daca tot vrei sa accentuezi ca asta  e numele lui, baga o sinfonia cu "si de atunci am stat numai in cearta cu tatal meu vitreg, Jason.". O sa zici ca-s rea ca-ti iau la puricat capitolul, dar asa fac cu toti, stai calma. "o lacrimă s-a făcut simțită pe obrazul meu umed." daca era umed, cum sa se mai simta? daca ziceai " o lacrima calda" asa da.
 Nu ma iau de tot textul ca ma plictisesc. De la "Să revenim  în prezent." pana la "dar n-am încotro" m-ai omorat. Descrierea care-mi face ficatul sa planga si exprimarea, ma omoara. Daca vroiai sa iti faci o descriere, bagai asa [sunt doar exemple]
1) numele, cineva o striga sau ceva, orice. Nu-ti zici tocmai tu la inceput numele.
2) varsta. Daca e la liceu, bagai ca e clasa cutare si ne dadeam seama ce varsta are, ca doar nu a ramas repetenta.
3)locatia: "vremea din Los Angeles nu tinea cu mine..." simplu, nu?
"Cum ați văzut și mai sus, nu am o viață foarte bună." Nu-mi mai spune asta. Baga si tu ceva gen "Dupa cate se observa/ Din cate s-au intamplat in aceste momente etc etc" Ai sute de posibilitati, descopera-le!
 "”Cea mai bună prietenă” a mea. Vă întrebați de ce am pus  cea mai bună prietenă în ghilimele. Păii…" taie! Nu ni te adresa de parca suntem cu tine. Nu, tu-ti zici povestea, atat. Fara "ati auzit/ati vazut/cum va spuneam, decat in anumite cazuri"
"trotuarul înecat în picăturile sângeroase ale ploii spre casa lui Anne." sterge "sangeroase" picaturile de ploaie nu-s sangerii.
 Mai las si la altii. Sa vedem ce-ti face mintioara pe urmatoarea parte. Ducesa de Caramel sa-ti dea inspiratie!
Repet, e doar un sfat, punct de vedere, toace la un loc. Le iei in considerare sau nu, treaba ta.

Măi, să ştii ca-mi place ideea. Îmi aminteşte de ficurile pe care le citeam când eram mică. 
Acum,câteva sfaturi dacă îmi permiţi: *o să fac abstracţie de ce a zis Ina*
~ Când scrii un fic, asociază-l cu gândurile din capul tău. Până la urmă, asta şi e. O înşiruire a gândurilor. Prin urmare, nu există concepţii ca "sus", "jos", "replica precedentă". Înţelegi? Totul e ca un râu curgător. Dacă vrei să faci referire la ceva din trecut, încerci să foloseşti alte metode. Reţine, tu nu scrii un text, tu desenezi un balon care pluteşte în mintea ta.
~ Fă abstracţie de cititor. E deranjant când intrerupi firul poveştii şi începi să "vorbeşti" cu noi. Suntem acolo, da. Trăim totul odată cu personajele. Nu vreau să te jignesc, sincer. Am cele mai bune intenţii. Dar încearcă să eviţi asta. Ori dacă vrei neapărat, fă trecerea mai uşoară intre lumi.
~ Când vrei să comunici nişte date despre personaj, încearcă să o faci subtil. Nu folosi propoziţii gen "mă numesc....locuiesc în.....". Când scrii, totul trebuie să aibă fluiditate, cum am mai zis. Deci încearcă să strecori informatiile, nu să le dai.
~ De ce ai pus "prietena mea cea mai bună" în ghiimele, iar apoi ai spus ca e bogată şi blabla? Adică, asta nu e o explicaţie. Doar pentru ca e bogată asta nmu înseamnă că nu e o prietenă bună. Ai mare grijă, să aibă legătură o idee cu alta. Puteai spune ceva de genul "e ignorantă şi egoistă. dar nici nu mă miră. E extrem de bogată. Tatăl ei..."

Oricum, mă bucur că ai postat. Aştept next. ^^

Bună Matsuri! Ți-am citit și eu povestea și vreau să-ți spun că ești o fată foarte simpatică. Serios! Să nu te schimbi niciodată.
Așa. Nu am să spun nimic legat de poveste, Ina și Lorena au zis cam tot ce aveam și eu de spus așa că e inutil. Ce te rog eu este să iei în considerare sfaturile lor și să nu te lași de scris. Ești la început, înțeleg, nimeni nu a început să scrie opere profunde și de calitate din prima. Observ potențial la tine. Te expimi ok pentru vârsta ta. Nu renunța! Te rog să citești mai mult, ficuri bune, cărți bune, etc. ca să prinzi și tu elementele și modul de alcătuire a unei proze de calitate. Sper să mai văd povești scrise de tine. Bun? Key. Te-am pupat!

Topic inchis. Nu mai continui fic-ul.