Lapascu Ion

Kaigai Ryo : 0 Likes : 5

Salut!
Mă numesc Lapascu Ion și am 26 de ani. Locuiesc în Madrid, Spania și duc o viață cât de cât bună, dar liniștită. Muncesc la cules de căpșuni și am un salariu acceptabil pentru o viață mai bună. Am să va povestesc viața mea dinainte de a trăii o viață mai bună, atunci când eu locuiam în România și nu o duceam bine, dar și modul de trăi al românilor.

  M-am născut în Lovrin, Județul Timiș, iar dacă mă întrebați dacă sunt cumva din neamul lui Cristi din Banat am să va zic că nu, nu sunt, dar nu luați concluzii pripite, nu sunt gay. Îmi plac femeile cu sânii mari și fundul mare, ca tot românul. Așa era și Viorica mea dragă pe care o iubeam din tot sufletul, dar m-a părăsit pentru că mie îmi plăcea foarte mult fotbalul, iar ei îi plăcea de alt bărbat. Aveam amândoi puncte de vedere diferite. Infine...

  Am dus o viață tare grea în România... De la vârsta de 4 ani eu deja eram la cules de cartofi pe îndelungatul câmp. Familia mea deținea un teren agricol de la bunicii mei. Din acel teren ne câștigam existența. În fiecare zii mă duceam pe câmp la cules de cartofi de la oră 12:00 până la ora 18:00, atunci începea să se intunce. Eu și familia mea nu prea o duceam bine, mai ales iarna când ne trebuiau lemne multe pentru a ne încălzii și nu mai ieșeam afară la cules de cartofi din cauza zăpezii. Foarte greu în acele timpuri. Nici nu am avut șansa de a face școală...

Eram vai de capul meu. Încălțămintea era ruptă și hainele lafel. Toate hainele mele le aveam de la fratele meu mai mare, dar nu aveam încotro și îmi acceptăm soarta...

  Într-o zii am hotărât să fac o schimbare și să îmi ajut familia cu resurse financiare mai bune. Aveam 17 ani și m-am angajat la ''La Boulangerie'', brutăria din Lovrin. Patronul acestei brutari era Nutreț Vasile, unul din bogatsasi satului. Acolo mâncam, acolo beam, acolo trăiam. Munceam 12 ore pe zii, de la 12:00 până la 00:00. Aveam mult de muncă, dar totuși îmi întrețineam familia mai bine. Totul a decurs bine pentru o mică perioadă de timp. Vasile a hotărât să plece la București să se extindă pe plan financiar acolo și a închis brutăria din Lovrin. Cam așa am revenit la cazul de dinainte, sărăcia.

  Am trăit iarăși o perioadă de timp așa cum am trăit de dinainte să mă angajez la brutăria lui Nutreț Vasile.

  La vârsta de 21 de ani am hotărât să plec în Spania. Unde? Pentru ce? Nici eu nu știu! Știam doar că plec acolo pentru o viață mai bună. M-am împrumutat de la un vecin cu bani pentru a avea bani de bilet și pachet. Într-o lună deja eram în Madrid, Spania. Era noapte și lumina peste tot. Clădirile erau foarte înalte, oamenii bine îmbrăcați și șoselele erau pline de mașini luxoase și curate... Nu știam ce să fac... Dar din fericire un om a trecut pe lângă mine. L-am auzit vorbind românește la telefon, iar eu repede am fugit la el și l-am întrebat dacă este român. Acesta a spus că da și atunci am știut că el va fii ghidul meu pentru acest drum al vieții. M-a ajutat cu mare plăcere și m-a luat la el acasă. Am stat la el o luna de zile până când mi-a găsit un loc de muncă. De acolo a început totul... Eram tare bucuros! După o perioadă de timp, 2 ani, mi-am chemat familia în Spania pentru a îi ajută așa cum am vrut să fac de la început.

  Ceea ce vreau eu să spun este că în România dacă nu ai șansa la o școală, iar când zic asta mă refer la școala generală, liceu și chiar și facultate, nu ai șansa la un trai bun. Nu mulți se nasc cu această șansa, iar dacă vrem o viață mai bună, noi cei fără șansa, trebuie să luptăm pentru asta și să arătăm că vrem, nu să lăsăm asta în voia vieți. În România se fură prea mult. Bogatașii nu se gândesc la săraci, ci doar pentru ei.

  Astăzi eu mă duc să votez un om pentru o Românie mai bună. Tu de ce mergi? Nu știu ce vă face acel om pentru o Românie mai bună, dar după modul în care se exprimă mă face să sper și să-i acord o șansa. Dacă nu eu, atunci cine? Dacă eu nu vreau schimbare, atunci cine? Nu lăsați morții să voteze ( pensionării ).

Îmi doresc să vin acasă... Să trăiesc în țara mea dragă, să îmi respect tradițiile, să fac Crăciunul acasă, dar nu pot. Nu o duc bine în România. Am nevoie de o viață mai bună. Vreau să economisesc, nu să mă pun dator la vreo bancă...

Mie teamă că nu voi mai apucă să mor în țara mea și voi rămâne aici. Este foarte tragic. Nu sunt singurul care a fost nevoit să se adapteze acestui mediu... Mulți români au venit aici pentru un trăi mai bun.

Dacă românii nu se vor schimba, nici România nu o va face pentru că România suntem noi, nu locul în care stăm. Noi avem nevoie de o schimbare în bine, nu în rău. Fără această schimbare România va avea de suferit treptat. Domnul Președinte Johannis va încerca să schimbe România din punct de vedere economic, dar nu va putea să ne schimbe pe noi. Nu va putea oprii niciodată șpaga sau furtul indirect. Această schimbare trebuie să o facem noi, nu domnia sa. Eu sunt România, voi cine sunteți?

Atunci când vrem o Românie mai civilizată, voi de la ce premisă plecați? Eu plec de la premisă că trebuie să fiu în stare, cu capul pe umeri, civilizat și cu o gândire logică pentru o schimbare. Nu trebuie să ne lăsăm manipulați de ce auzim la televizor sau de bani...

Vreau să văd o schimbare de la românii acestei generații pentru că morții sigur nu se vor schimba pe ultima sută de metri...

Vă mulțumesc!
_____________________________
Toate numele au fost inventate, iar acest fic, să-i zicem așa, are rol de a ilumina generația noastră în una mai bună. Sper că unora le-a intrat ceva în cap și nu au luat asta în derâdere... ~~Nu a fost cu motiv de răutate!~~