Ganduri Profunde

Există patru întrebări valoroase, într-o viață de om: Ce este sacrul? Din ce e făcut spiritul? Pentru ce merită să trăiești? Pentru ce merită să mori? Răspunsul la toate, e același: dragostea.

E ca și cum am muri atunci când nu reușim să-i facem pe alții să trăiască

Și mângâierile pot ucide...

Cea mai mare responsabilitate este să deveniți ceea ce sunteți. Nu numai spre binele vostru, dar și al meu.
                       Leo Buscaglia (1924 - 11 iunie 1998)

Sentimentelor noastre le place să se joace de-a v”ați ascunselea; și ce e ciudat este că ele ne găsesc întotdeauna, și adesea ne găsesc chiar în momentele în care, obosiți, ne-am hotărât să ne oprim din joc...

Harpa sufletului omenesc este atât de meșteșugit alcătuită, încât, numai o lovitură care i-ar rupe dintr-o dată toate corzile, ar putea să-i nimicească vibrațiile.

”Niciodată!” îi spunea, sigură pe ea, voința. ”Se va întâmpla mâine!” îi șoptea speriată, inima...

Merg, fără nici-o speranță, până la capătul disperărilor mele, și acolo încep să le simt mângâierile...

Nu amâna pe mâine ceea ce simți acum!

Asta trebuie sa aplic si eu... de n-ar fi atat de greu..

Sunt un narcisist, pentru că am un puternic simț al plăcerii izvorâtă din lucrul bine făcut. Mă privesc des în oglindă fără nicio problemă. Îmi place de mine chiar când sunt neîngrijit. Mă îngrijesc. Și apoi mă privesc din nou, și-mi place imaginea mea.
     Gianfranco Ferre (1944 - 17 iunie 2007)

Uneori, tinerii vor să se maimuțărească. Cineva ar trebui să le spună că, totuși, copacii au alt rol.

Ce rost are să facem lucruri bune, dacă nimeni nu simte asta

Dacă te simți prea singur atunci când ești numai cu tine, înseamnă că ești într-o proastă companie

Dintre toate visele noastre trebuie să ne agățăm de unul, pentru a ne putea bucura de celelalte.

Dragostea este, mai presus de orice, un cadou pe care ți-l faci ție însuți.

Viața - o înșiruire de tandre ezitări...

Nu suntem singuri când pleacă cineva, suntem singuri când nimeni nu mai vine.

Nu suntem făcuți să fim singuri, dar nici să fim cu oricine.

Nimeni și nimic nu mă va putea împiedica să fiu fericit în fața iubirii pe care o am pentru viață.

...și iubirea a privit spre timp, și a zâmbit, pentru că știa că ea de timp nu are nevoie. S-a prefăcut moartă timp de o zi, a reînviat seara, fără legi de care să țină seama. A adormit într-un colț al inimii pentru un răstimp care pentru ea nici nu exista, exista doar colțul acela. A plecat fără să se îndepărteze, s-a întors fără să fi plecat...timpul murea, dar ea, iubirea, rămânea...

Fericirea e clipa de sărbătoare a tristeții

Cine e lipsit de pasiune nu își trăiește adevărata viață.

Sunt, în existența nostră, clipe rare, când se deschide o ușă, și viața îți oferă o întâlnire la care nu te mai așteptai. O întâlnire cu cineva care îți este complementar, care te acceptă așa cum ești, care îți ghicește și îți înțelege paradoxurile, temerile, resentimentele, mâniile, rănile... Și care îți întinde o oglindă în care nu îți mai este teamă să privești.

Cine reușește să trăiască mai serios în interior, începe să trăiască mai ușor în exterior.

Ca să-ți faci dușmani nu trebuie să declari război, e suficient să spui ce gândești.