all for love +16

Este primul meu fic pe care l-am facut ajutat de verisoara mea[mai mult facut de ea:))]
Capitolul 1



Sakura Pov

Tristete...asta e tot ce vad in viata mea. Cad
mereu si simt ca nu pot sa ma mai ridic. Sunt complet distrusa, viata mea e un
calvar care se mareste cu fiecare zi, ora, secunda, clipa. Nu pot trai asa si
simt ca totul se destrama. Am o viata ingrozitoare care ma distruge si in
interior si in exterior. Totul in jurul meu se destrama, dar se pare ca de asta
nu ii pasa nimanui. Sunt singura in lumea mea.

Asta gandesc eu in timp ce stau pe patul meu moale.
Imi urasc viata! Nu pot trai asa la nesfarsit! De ce ? Pai va spun eu.
Parintilor mei "extraordinari" nu le-a ajuns doar o fata. Ei au vrut de la
inceput un baiat, asa ca s-au gandit ei frumos sa-mi distruga viata adoptand un
baiat. Brunet, cu ochii patrunzatori in care te pierdeai imediat. Era mai mare
cu trei-patru ani si imi distrugea viata. Dar asta nu e tot. El avea o sora, pe
care parintii au adoptat-o fara ezitare. Cei doi frati imi distrug viata.
Fratele meu are optisprezece ani, sora lui saisprezece, iar eu, cea mai mica,
cincisprezece ani. Imi uram viata pe care parintii mei au distrus-o aducandu-l
pe tampitul asta si sora-sa in casa. Mereu cand parintii plecau "fratemiu'" era
"seful" pentru ca el era cel mai mare si trebuia sa aiba grija de noi. Vorbe in
vant! El avea grija doar de sora-sa. Nici nu i-ar fi pasat daca mi s-ar fi
intamplat ceva. Mereu dadea petreceri cand parintii lipseau, invitand tot felul
de c*rve, care sa il "acompanieze" in pat. Mereu cand facea tampenii dadea vina
pe mine, iar parintii il credeau si asa ajungeam eu mereu sa-i sterg jegul de la
petrecerile lui tampite cu drogati. Dar ce era cel mai rau, de fiecare data cand
dadea petreceri, si asta nu se intampla rar, se f*tea cu cate o t*rfa. Ma facea
sa vomit doar cand ii auzeam, nici nu vreau sa-mi imaginez cum as fi reactionat
daca as fi vazut. Cred ca as fi orbit, sau mai rau, as fi ajuns la spital in
coma. Mi-ar fi cazut ochii din cap. Oricum era un obsedat sexual care nu rezista
nici macar doua ore fara "sportul" lui preferat. Mereu scapa de la parinti
spunandu-le ca pleaca la meditatii, iar parintii credeau ca el acum e un baiat
foarte destept pentru ca merge la "meditatii" din doua in doua ore. Chiar si asa,
avea meditatoare insa nu facea scoala cu ea. Doar daca aplicarea sexologiei
intra in categoria "scoala", atunci da, pot spune ca facea scoala mereu. Era
bine facut, avea muschi, dar nu mergea la sala si nici nu se atinsese vreodata
de o haltera. El statea ore in sir pe canapea uitandu-se la tv si halind
chipsuri si fast food. Cum era asa de musculos ? Pai la ce sa te astepti de la
un om care face actiune din doua in doua ore. Asta doar daca actiunea nu dura
patru sau chiar cinci ore. Daca dura cinci, atunci nu mai venea acasa, din cauza
dureri de picioare si de muschi. Asa ca mai mereu se intorcea a doua zi. Si cand
vine vorba sa faca asta doua ore, o face bine de tot ca sa nu scape detalii. Se
droga mereu, dar parintii il credeau un inger venit pe pamant. Nici macar nu
stateau tot timpul acasa. Daca stateau trei ore era deja un record. Asa ca asta
este viata mea infernala.

Insa sunt oprita din gandit din cauza usii care se
izbeste cu putere de perete si pe ea intra nimeni altul decat stupidul meu "frate".

-Mucoas-o, vezi ca te asteapta blondul tau prost !
Imi spuse acesta. Avea parul ciufulit si era putin transpirat, asta insemnand ca
a avut trei partide minimum astazi. Deja imi venea sa vomit, doar daca nu m-am
inverzit deja la fata. Acestea fiind spuse brunetul pleaca trantind din nou usa
in urma lui. Cred ca deja a scos-o din balamale. Ma ridic de pe pat si merg spre
usa, dar cand sa apas clanta, usa se deschide si in fata mea apare nimeni altul
decat Naruto, iubitul meu. Imediat ce il vad ii sar in brate si il sarut
pasional si apasat sub ochii fratelui meu care cred ca deja vomita. Parintii nu
erau de acord cu Naruto, deoarece ei imi spuneau mereu ca e doar un boschetar
fara bani si sa nu ma apropii de el ca altfel o incurc. Dar nu-mi pasa ce zic
parintii, Naruto era singurul om care ma intelege si care ma iubeste. Brunetul
da sa coboare scarile, dar imediat o vede in fata lui pe prietena mea cea mai
buna, Hinata. Aceasta imi zambea usor, apoi veni spre mine si Naruto, dar cand
trecu pe langa brunet simti cum palma acestuia o lovi puternic peste fund facand-o
sa scoata un icnet surd de durere. Acesta ii zambi pervers, iar fata se uita la
el cu jena si frica. Dupa care cobori scarile plecand spre bucatarie. Hinata
veni la mine prefacandu-se ca nimic nu s-a intamplat, dar eu stiam ca era
speriata. Din cauza fratelui meu, ea venea din ce in ce mai rar, iar asta din
cauza violului dintre "fratele" meu si ea. Ma enervez si ma desprind usor de
Naruto spunandu-i ca ma intorc imediat. Cobor scarile si merg spre "fratemiu'".
Acesta statea linistit pe scaun in bucatarie, band o stica de Wisky. Dar imediat
apar in fata lui si incep sa urlu ca apucata :

- Cum indraznesti sa faci asa ceva ?! Tineti
labele departe de mine si de prietenii mei ! Si...Dar nu apuc sa termin ca
acesta arunca cu sticla dupa mine. Din fericire m-am lasat in jos, iar stocla
s-a izbit cu putere de perete spargandu-se.

- Ai grija cum vorbesti fetito! Veziti de curu'
tau si lasa-ma pe mine in pace ca sa nu o incasezi ! Imi spuse acesta
ridicand tonul la mine pe fiecare cuvant si apropiindu-si buzele de ale mele
facandu-ma sa-i simt respitatia calda in fata si inghetandu-mi coloana cu fiorii
provocati. Insa acesta ridica o palma gata sa ma loveasca, iar cand sa ma
loveasca eu ma feresc si o iau la fuga. Acesta se uita in urma mea ca la o
nebuna. Dupa care ridica din umeri si pleca din bucatarie cu mainile in buzunar.


Imediat aud cheia invardinu-se in broasca, semn ca
parintii au venit. Acestia intra in casa, dar " sora " mea tampita le spune ca
eu am intors casa peste cap si ca Naruto e aici. Imediat primesc o palma de la
mama, iar tata ma trimite in camera mea injurandu-ma si facandu-ma in toate
felurile. Dupa care taicamiu' il "azvarle" pe Naruto din casa, spunandu-i ca
daca se mai intoarce, o sa iasa fara cap.
Next la 5 pareri:P

Hai ca merge da nu prea lam inteles...

tare , next

cam trist el asa.. next

Pai asa are actiune si e si interesant ,te face sa astepti cu nerabdare nextul.Mi-a placut mult cum ai inceput,ai facut un pasaj foarte frumos, "Tristete...asta e tot ce vad in viata mea. Cad
mereu si simt ca nu pot sa ma mai ridic. Sunt complet distrusa, viata mea e un
calvar care se mareste cu fiecare zi, ora, secunda, clipa. Nu pot trai asa si
simt ca totul se destrama. Am o viata ingrozitoare care ma distruge si in
interior si in exterior. Totul in jurul meu se destrama, dar se pare ca de asta
nu ii pasa nimanui. Sunt singura in lumea mea. " ,dar dupa ai stricat tot farmecul zicand"Asta gandesc eu in timp ce stau pe patul meu moale. "
Pe viitor ai grija la repetiti,pentru ca am vazut cateva si n-au dat bine capitolului si ai grija la greselile de ortografie/exprimare,incearca dupa ce il termini de scris sa-l mai citesti inca o data ca sa mai corectezi din ele.Incearca sa eviti cuvintele ca "halind" ,pentru ca am observat ca tu folosesti o descriere mai fictiva,iar daca folosesti un cuvant ca acela s-a dus toata magia pe care ai reusit sa ne-o arati.In rest imi place e o idee chiar originala,astept next.
Ps: Wisky se scrie Whiskey ) .
Cam atat ,kiss!

doar pt tne pun si nextul )
Capitolul 2

Assia:

Hm, ce bine imi pare
pentru mucoasa de sora'mea. E incredibil de eervanta impreuna cu iubitul ei
gretos. Cred ca am uitat sa prezint lucrurile pe aici, pai sa incepem cu mine.
Ma numesc Assia Haruno, pe vechiul meu nume, Assia Uchiha. Am saisprezece ani si
am un frate de optisprezece numit Sasuke Haruno, dar lui i se spune pe numele
Uchiha. As vrea si mie sa mi se spuna pe numele meu real. Ma doare doar sa-mi
amintesc cum am ajuns aici...

" Eu aveam doar
sase ani, iar fratele meu opt. Eram doar niste copii iubiti de parintii nostri.
Tatal nostru, un om crud, brunet, cu ochii caprui, dar pentru cat de rece ii era
inima, isi iubea nespus de mult copiii si sotia. Mama, o femeie buna, cumsecade,
prietenoasa, bruneta cu ochii negri si frumosi. O persoana incantatoare si
placuta care isi iubea familia mai mult decat orice. Eram o familie atat de
fericita. Pana intr-o zi, cand eu aveam zece ani, iar fratele meu doisprezece,
Sasuke incepea sa-si piarda mintile cand se enerva, iar la acea varsta avusese o
prima crima facuta. Tatal nostru era sef F.B.I. si nu prea i-a picat bine ce a
facut Sasuke. De atunci tata a devenit rece cu Sasuke petrecand timpul mai putin
cu el cu gandul ca daca statea alaturi de acesta, Sasuke ii strica reputatia.
Nici Sasuke nu-i mai acorda atentie tatalui sau, iar legatura celor doi incepea
sa se destrame incet. Intr-o zi, tata i-a facut lui Sasuke niste verificari
psihologice, afland mai tarziu ca fiul sau are probleme cu nervii. De atunci
tata ne-a dat afara din casa alungandune in timp ce mama il implora cu lacrimi
in ochi sa ne lase sa ramanem. Lui Sasuke nu-i pasa de casa parinteasca, asa ca
ma lua de mana tragandu-ma cu forta de casa parinteasca. Am dormit zile, luni pe
strazi si in cele mai jalnice locuri pana cand, doi oameni ne-au gasit pe
strazi. Le-a placut mult de noi asa ca ne-au luat la ei acasa unde ne-au crescut
pana in prezent" .

Nu a fost o copilarie
tocmai placuta, dar noii parinti ne-au ingrijit si aparat mereu, insa Sasuke nu
ii accepta in totalitate, pur si simplu simte ca nu poate sa aiba incredere in
nimeni. Pentru mine el era o carte total deschisa. Nu aveam secrete, ne spuneam
mereu totul. Singurul om la care tinea, tine si va tine on continuare sunt eu.
Am fost mereu alaturi unul de altul, ajutandu-ne si sustinandu-ne, orice ziceau
ceilalti.


Sakura:

Stateam in camera mea
varsand lacrimi care se asterneau usor pe asternutul fin si alb. Cum pot sa-mi
faca asta? Cum pot sa-mi distruga viata asa? Acum simt ca trebuie sa intru in
pamant, sa dispar de pe fata pamantului, pur si simplu sa nu mai exist. Am cei
mai ingrozitori frati! Ma ridic incet stergandu-mi lacrimile si uitandu-ma la
lumina care intra printre geamurile de sticla. Ma ridic incet si ma indrept spre
geamuri deschizandu-le. In acel moment o caldura puternica ma cuprinde, iar
sufletul meu pur si simplu se incalzeste facandu-ma sa uit de toate grijile. Ma
apropii de fotoliul de langa geamuri si ma asez adormind instantaneu si ajungand
in lumea viselor.

" Ma vedeam pe
mine dansand. Cu cine? Nu mi-a venit sa cred. Partenerul meu de dans era Sasuke,
care imi zambea mereu uitandu-se la rochia mea eleganta si sorbandu-ma din
priviri. Apoi am facut o piruieta si am ajuns in bratele tanarului aproape de
buzele lui. Acesta isi apropie chipul de al meu, mai mult, mai mult, pana buzele
noastre se unira si facura cel mai frumos sarut pe care l-am avut vreodata.
Acesta rupse incet sarutul si ma lua in brate, exact ca pe o mireasa ducandu-ma
in camera "noastra", presupun si asezandu-ma in pat, sarutandu-mi incet gandul.
Se apropie de urechea mea si isi intredeschise gura spunandu-mi " te..." ".


Insa, nu apuc sa aud
ce imi zice ca ma trezesc rapid din vis din cauza unei bataii de picior de langa
mine. Imi intorc capul la dreapta vazand-o pe sora mea Assia, cu mainile in san
si cu o fata suparata, semn ca era de mult acolo.

-Ce vrei? O intreb eu
rece tintindu-i privirea cu rautate.

-Tata si mama au zis
sa vii jos pentru ca trebuie sa ne spuna ceva. Imi spuse aceasta indiferenta
plecand din camera. Dupa ce aud usa inchzandu-se casc zgomotos intaizandu-ma.
Apoi ma ridic de pe fotoliu mergand spre usa si apasand clanta gata sa aud ce
veste "incantatoare" aveam sa mai primesc de la "dragii" si "minunatii" mei
parinti. Cobor lenes scarile si ajung in sufragerie, unde il vad pe Sasuke
si Assia stand pe canapea uitandu-se la parinti. Ma apropii de acestia si ma
asez usor pe fotoliu departe de cei patru.

-Deci, ce e? Intreb
eu evitandu-le privirea si concentrandu-ma la unghiile mele.

-Domnisoara, tu sa te
uiti la mine cand am ceva de spus! Imi spuse tata ridicand tonul si facandu-ma
sa-mi dau ochii peste cap si sa ma uit la el.

-Vroiam sa va spunem,
ca noi vom fi plecati sase luni in Canada. Sasuke va avea grija de voi doua si
va fi "seful" casei cat timp suntem plecati. Ati inteles? Ne spusera parintii
uitandu-se serios la noi. Assia dadu aprobator din cap in timp ce eu ma ridic de
pe fotoliu nepasatoare si plecand spre camera mea. Dar cand sa pasesc afara din
incapere il aud pe Sasuke spunand:

-Deci daca sunt "seful",
pot sa o pleznesc pe nesimtita asta enervanta? Intreaba acesta privindu-si "parintii"
plictisit. Cei doi incepura sa rada facandu-ma sa imi ies din minti.

-Asculta aici! Doar
pentru ca esti cel mai mare nu inseamna ca poti face ce vrei cu mine! Ii spun eu
uitandu-ma furioasa la el si alergand spre camera mea. In urma mea am putut
vedea privirea lui de "las' ca vezi tu cand or pleca parintii, ce patesti ",
ceea ce ma cam ingrijora, pentru ca stiam de ce e in stare. Imi era scarba de
familia mea. Tatal meu, cel care ma iubea si imi facea toate poftele, acum ma
injura si ma uraste. Mama mea, care ma iubea nespus de mult si care ar fi facut
orice pentru mine, acum ma loveste. Eu ce sa mai zic? Daca asta se numeste viata,
atunci eu nu trebuia sa mai exist.




Sasuke:

Ma uit in urma
mucoasei cum fuge spre camera ei. Abea daca imi pasa de "sentimenele" ei tampite.
Tot ce ma enervase acum, e ca a indraznit sa ridice tonul la mine. Ce mucoasa!
S-a pus cu persoana nepotrivita. Ma ridic de pe canapea uitandu-ma la parintii
care pleaca. Dupa ce aud usa inchizandu-se, ma uit la Assia si ii spun sa plece
si sa-si gaseasca ceva de facut timp de patru-cinci ore. Aceasta dadu aprobator
din cap si pleca. Eu am inceput sa urc scarile zambind pervers pe fiecare pas pe
care il faceam. Intru in camera asa zisei mele "surori" si ma uit la ea cu o
oarecare scarba.

-Stii, nu ar trebui
sa te joci cu focul, ca te arzi. Ii spun eu zambind pervers si suflecandu-mi
manecile camasii. Aceasta statea pe pat uitandu-se cu scarba si ura la mine. Pe
mine acum ma interesa doar imbracamintea ei. Se pare ca intrasem fix cand se
schimba. Acum era imbracata in niste pantaloni scurti si un sutien presupun.
N-am putut vedea mai mult din cauza ca fata se acoperise rapid cu patura ca sa
nu-i vad "splendoarea". Ma apropii de pat si trag cu putere patura smulgandui-o
din maini si lasandu-mi ochii sa-i priveasca sutienul de un rosu aprins. Pentru
mine nu era de ajuns doar atat, asa ca m-am asezat peste ea, fata incercand sa
ma impinga cu toate puterile, dar eram prea puternic pentru ea. I-am prins
mainile deasupra capului ca sa nu ma mai streseze atat si am inceput sa-i mangai
usor spatele facand-o sa stranga ochii vrand sa-mi arate ca nu-i place. Dar daca
o priveam mai atent, puteam jura ca vrea mai mult. Imi apropii capul de gatul ei,
lingandu-l usor si inceput sa-i sarut partile corpului pana am ajuns la buzele
rosiatice si parfumate. Imi apropii chipul de buzele ei, facand un sarut
pasional simtindu-i dulceata buzelor carnoase. Limba mea facea un mic joc cu a
ei, a mea castigand bineinteles. Dar asta nu a tinut mult ca am auzit o voce
barbateasca strigand-o pe rozalie de la parter...
la 5 comuri pun next.

Vai pentru mine :> ,rosesc! He,he chiar imi place suspansul cu care ai terminat,oare o fi taicasu?Hmm..vreau next!! Singurele lucruri care nu mi-au placut ,au fost doua repetitii: " Lui Sasuke nu-i pasa de casa parinteasca, asa ca
ma lua de mana tragandu-ma cu forta de casa parinteasca." si a mai fost una ,dar n-am mai gasit-o . Oricum este singurul fic care mi-a placut cu adevarat,scris de un baiat ,pe care l-am citit de pana acum.Ti-am mai zis si iti mai zic,ai grija la repetiti ) si adu nextul . Sti ce mi-a placut cel mai mult?Ca ai facut capitolul super lung si sper ca asa e si urmatorul .
Astept next,kiss !

Sasuke:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Sakura:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Assia:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Naruto:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

cam ciudat

Sakura:

Ma atingea, ma
saruta si ma facea sa-l urasc chiar mai mult ca inainte. Corpul meu firav si
formele mele perfecte erau atinse de el. Nu puteam suporta asta, mai ales stiind
ca aveam sa fiu violata si sa-mi pierd puritatea. Era in stare de orice, dar nu
vroiam sa aflu acest "orice" pe pielea mea. Intr-o secunda am simtit buzele lui
lipindu-se de ale mele forumand un sarut umed si pasional. Imi musca buza
inferioara, eu intredeschizandu-mi gura lasandu'i drum liber limbii lui care o
invita pe a mea la dans. Nu stiu de ce, dar senzatia era placuta. Nici macar
Naruto nu ma mai sarutase asa inainte, dar imi placea senzatia pe care brunetul
mi'o oferea. Dar, cand sa fac cea mai mare greseala a vietii mele: Sa-i raspund
sarutului, aud un inger pazitor care imi striga numele. La auzul chemarii mele,
Sasuke sfasie rapid sarutul si isi muta privirea spre usa. Apoi se uita la mine
si imi spuse:

-Daca zici ceva,
s-a zis cu tine si cu neamu' tau de prosti, clar?! Imi spuse acesta rastit, eu
dand aprobator din cap. Familie de prosti? Familia care l-a luat pe el si pe
sora'sa de pe strada si i'a ingrijit in puf pe mine dandu-ma la o parte e o
adunatura de prosti? Din cauza adunaturii asteia de prosti ei doi sunt in viata.
Cum isi poate permita sa spuna asa ceva despre familia mea? Asa e, poate sunt
prosti pentru ca i'au salvat si ca nu i'au lasat acolo sa putrezeasca pe strazi.
Daca nu ar fi fost parintii mei ei inca ar fi cersit o bucata de paine. Dar a
trebuit sa vina si sa-mi distruga viata. Viata mea e distrusa ca a lor sa fie
mai buna, si? Asta e rasplata ? Sa'i faci pe cei care te-au salvat si care te-au
ajutat niste prosti buni de nimic?

Brunetul imi dadu
drumul din stransoare, eliberandu-ma, dar pe incheieturile mainilor ramanand
niste semne frumusele care puteau parea suspecte. Fara sa ezit am coborat rapid
din pa, mi-am pus un halat alb pe mine si am inceput sa alerg ca nebuna spre
scari ca sa-l gasesc pe cel care ma salvat. Cand ajung la parter imi vad
fericirea vietii, lumina care ma face sa merg mereu mai departe, omul care ma
iubeste cu adevarat, Naruto. Imediat ce il vad ii sar in brate sarutandu-l
apasat si cu lacrimi in ochi de parca nu l-am mai vazut de doi ani. Ma privea
curios si uimit de reactia mea, desi nu stia ce ma apucat. Eram atat de fericita
sa-l vad. In preajma lui ma simteam protejata si iubita cu adevarat. As fi vrut
sa fiu cu el pentru totdeauna, sa fugim undeva departe si sa nu ne mai intoarcem
vreodata. Dar cum poate fi asta posibil cand ai langa tine o scorpie de sora si
un frate tembel? Nu prea cred ca se va intampla vreodata, cel putin nu intr-o
viata apropiata. Il imbratisez pe iubitul meu si il intreb ce cauta aici.

-Am venit sa ma
asigur ca esti bine si ca nu ai patit nimic. Imi confirma acesta razpunzandu-mi
la imbratisare si sarutandu-mi sfios si dulce fruntea. Insa, imediat auzim un
tusit fortat din spatele nostru. Rupem imbratisarea si ne uitam la domnul "Tusefortescu"
care se uita plictisit la noi.

-Ratatule, am
crezut ca ti-am spus sa nu-ti mai vad coada pe aici. Spuse brunetul stand
sprijinit de perete.

-Esti un excroc
notoriu ! Ii spuse Naruto incruntandu-se pe un ton destul de nervos.

-Nu ajuta daca ma
flatezi. Ii spuse brunetul inaintand spre mine si apucandu-ma de brat tragandu-ma
departe de Naruto. Iar simteam ca voi cadea in intuneric, iar simteam ca atunci
cand sunt aproape sa-mi ating scopul cad si ajung de unde am plecat. Sasuke imi
distrugea viata, distrugea tot ce eu ma chinuisem sa construiesc in toti acesti
cincisprezece ani. Nimic, nimic nu mai era. Tot ce eu facusem se distusese
printr-un simplu hocus-pocus de-al lui Sasuke. Imi vroiam viata inapoi, imi
vroiam iubirea inapoi, vroiam sa fiu iubita, vroiam sa fiu fericita. Dar nimic
nu mai era posibil pentru mine. Eram pierduta in abisul intunericului si asta nu
mai puteam repara in toata viata asta ingrozitoare pe care o am. Ma uitam la
Naruto cum se tot certa cu brunetul amandoi ripostand pana cand Sasuke nu mai
suporta sa se certe cu el si incepu sa-l ia la pumni. Nici Naruto nu era mai
prejos. Cearta care ar fi trebuit sa fie o simpla cearta, acum era ceva serios
care s-ar fi putut termina foarte urat. Inima imi batea tare si nu stiam ce sa
fac. Sa'i opresc? Sa'i las sa continue ? Nu aveam nicio idee despre ce ar trebui
sa fac. Stateam paralizata si ma uitam la cei doi cum se omoara intre ei, nu
puteam face nimic. Corpul nu raspundea comenzilor si am cazut in genunchi. E
adevarat, m-am speriat cand am vazut ca au inceput sa se bata, am simtit cum
lacrimi incep sa-mi curga pe fata, iar peste doua secunde am simtit ca am ajuns
la limita si am strigat cat ma tineau plamanii sa se opreasca. Naruto se opri,
si renunta la bataia cu Sasuke cand imi vazu starea. Alerga spre mine si ma luna
in brate spunandu-i ca ii pare rau de nenumarate ori. In timp ce Sasuke isi puse
mainile in buzunar spunand "Ce patetic" iar mai apoi iesind pe usa de la intrare
si lasandu-ne insfarsit singuri. Cand am auzit usa inchizandu-se am inceput sa
plang pe umarul lui Naruto strangandu-l in brate si spunandu'i ca imi pare rau.
Era doar vina mea, era numai vina mea. Daca nu as fi fost eu, el nu ar mai fi
suferit atat, nu s-ar mai fi luptat pentru mine si s-ar fi simtit mai bine daca
eu nu as fi fost. Insa, aveam nevoie de el ca sa supravietuiesc in jungla asta
cu animale salbatice, eu fiind singurul iepure care asteapta sa fie mancat. Cu
Naruto simt ca ma pot apara, simt ca sunt in stare sa fac ceva, simt ca pot
lupta pentru mine, pentru el , pentru noi, pentru iubirea noasta, pentru tot ce
am construit impreuna. Dar fara el, viata mea ar fi...un nimic. Naruto imi privi
ochii verzi de smarald plini de lacrimi si imi spuse:

-Haide sa ne
plimbam putin prin parc ca sa-ti revii, ce zici? Ma invita acesta afinsand un
mic zambet pe buze facandu-ma sa zambesc la randul meu. Mi-am sters lacrimile cu
una din maini si m-am ridicat in picioare spunandu-i ca ma duc sa ma schimb si
putem sa mergem. Alerg in camera mea si deschid dulapul alegandu-mi o bluza cu
Mickey Mouse si niste pantaloni scurti. Mi-am pus in piciaore niste sandale si
am coborat la Naruto. Apoi am iesit impreuna afara. Drumul nu a fost lung si am
ajuns in parc. Mainile noastre stateau impletite in timp ce amandoi mergeam sub
razele calde ale soarelui care treceau prin spatiile libere dintre frunzele
copacilor batrani incalzindu-ne trupul. Ma uitam in jurul meu vazand copaci cu
mici floricele albe care iti umpleau privirea de culoare. Micile flori se
potriveau perfect cu verdele frunzelor care zburau prin aer danzand fericite.
Era mirific. Petalele florilor de cires zburau odata cu cele albe dansand
impreuna si facand un cuplu minunat. Naruto rupse o mica floricica dintr-un
cires batran punandumi-o in par. I'am sarutat gingas si sfios obrazul si l-am
privit fericita in ochii de albastrul cerului. Am privit impreuna cerul albastru.
Ne-am asezat pe o banca eu punandu-mi capul pe umarul lui si admirand in
continuare minunata natura.

Wow,descri din ce in ce mai bine.Adica acum chiar nu mai am ce critica a fost totul chiar perfect.Sunt chiar foarte curioase ce o sa se mai intample,va scapa Sakura de prostii aia,sau se va indrogosti de Sasuke,toate astea am sa le vad in capitolele urmatore ,astept next ^^ .
Apropo imaginile sunt foarte tare,iar Assia e super frumoasa,poate chiar mai frumoasa ca Sakura..
Oricum ,pune nextul,kiss !:*

interesant , astept nextul

inca 2 comuri si bag next am ficul terminat oricum...are 6 capitole.

fain pune next

next

de pe ce sait iei acele poze?? :03....foarte misto pune next

nu e un anumit site....pe sasuke si sakura de pe google imagini iar pe asia de pe un site....
Capitolul 4



Sakura:


Stateam impreuna cu
Naruto pe o banca din apropierea unui cires batran admirand frumoasa priveliste
ce ne umplea ochii de culoare. Ma simteam bine langa Naruto si stiam ca ma va
proteja. Imi mut privirea la dreapta si dau de ochii albastri ca marea care ma
prveau bland si dragastos. Imediat am simtit o mana pe piciorul meu drept. Apoi
intr-o secunda buzele noastre s-au unit intr-un sarut pasional si dragastos plin
de iubire. I-am raspuns cu mici ezitari sarutului, desi simteam ca ceva nu e in
regula. Imediat simt cum o mana de-a lui intra sub bluza mea cautandu-mi
descizatoare de la sutien, dar cand am simtit atingerea degetelor lui pe
deschizatoarea sutienului am sfasiat sarutul brutal si m-am dat inapoi. Acesta
ma prinse de mana si ma lua in brate. Peste doua secunde aud niste cuvinte care
m'au lasat incremenita:

-Sakura....Ai
incredere in mine sa trec la nivelul urmator? Ma intreaba acesta socandu-ma
complet. Toata atmosfera calda si insorita din jurul meu nu mai exista.
Picioarele mi se inmuiasera complet si corpul imi inghetase instantaneu.
Ramasesem incremenita. Nu stiam ce sa mai zic. Nu vroiam sa'i ranesc
sentimentele si sa-l fac sa inteleaga ca nu am incredere in el, dar nici nu
vroiam sa imi pierd atat de repede puritatea. Nu ma simteam in stare si vroiam
sa o fac cu un baiat care sa fie cu adevarat special in adevaratul sens al
cuvantului. Il iubeam pe Naruto, dar mai departe nu puteam trece.

-Naruto, eu.....
Insa, cand sa-mi continui fraza, acesta reactioneaza cum niciodata nu am crezut
ca va reactiona.

-Tu ce? Tu nu ai
incredere in mine?! Imi spuse acesta ridicand tonul si ridicandu-se de pe banca.

-Nu ! Eu... Dar in
zadar, nu-mi puteam continua frazele si cu fiecare cuvant pe care incercam sa-l
zic acesta mi-o lua inainte. Incepeam sa ma simt slaba si neajutorata.
Simteam cum ochii mi se incalzesc si ochii sunt gata sa verse lacrimi.

-Tu nu ma mai
iubesti ?! Asta e?! Dupa ce mi-a aruncat ultima fraza a plecat nervos
lasandu-ma singura. Cand nu l'am mai vazut lacrimile au inceput sa curga siroaie
pe obrajii mei. Omul in care credeam ca pot avea cea mai mare incredere si care
credeam ca ma iubeste cel mai mult se suparase pe mine ca nu am vrut sa ma culc
cu el, cum poate fi asta posibil? De ce nu poate astepta? De ce ? De ce? Nu
stiam de ce. Singurul lucru pe care il faceam era sa plang fara oprire, oamenii
care treceau, uitandu-se la mine ca la o ciudata. Nu ma puteam opri din plans.
Aleea din fata mea s-a golit pana la urma, dar lacrimile mele inca curgeau. Ma
simteam atat de singura....din nou, iar acum nu mai avea cine sa ma imbratiseze
si sa-mi sarute fruntea spunandu-mi ca totul va fi bine...eram singura intr-o
lume mai ingrozitoare decat cel mai urat cosmar.

Naruto:



Am plecat nervos de la banca
indreptandu-ma spre iesirea parcului. Nu mai avea incredere in mine? Nu credea
ca pot sa fac asta? De ce? Asta era una din intrebarile fara raspuns care veneau
si ramaneau pana la urma ingropate in pamant pana la sfarsitul vietii. Nu, de
data asta intrebarea aceasta nu vroiam sa o uit. Vroiam sa aflu raspunsul.
Vroiam sa aflu adevarul. Ce era cu ea? Ce era cu familia ei? Nu stiam multe
despre trecutul ei, dar stiam despre fratii ei, Sasuke si Assia. Imi spunea
mereu ca sunt niste ingamfati, dar astazi, cand am venit la ea, era mai
incantata ca deobicei, dar si foarte speriata...De ce?

In timp ce ma tot gandeam trec fara
sa vreau trec pe langa "Domnul Atitudine" care din nesimtire si proasta crestere
imi trage o flegma pe adidasi. Strang pumnul si ma intorc ca sa-l lovesc dar in
doar doua secunde sunt lipit de asfalt lovindu-ma puternic la coloana.

-Patetic...Spuse brunetul care
trase lacom din tigara pe care o avea in mana sufland tot fumul pe fata mea
facandu-ma sa tusesc. Acesta isi puse mainile in buzunar si se indrepta direct
spre intrarea in parc.

Sakura:



Stateam cu mainile
in cap zicandu-mi de nenuparate ori in soapta " E vina mea, e vina mea, e vina
mea...." nemai putand sa vars lacrimi. Mi-am indreptat privirea spre cer si am
oftat observand norii care acum un sfert de ora erau albastri si frumosi, acum
fiind negri si anuntand o furtuna destul de grozava. Nu imi pasa, abea ma mai
puteam tine pe picioare. De la atata plans nici macar nu mai vedeam clar. Dar
cand sa imi afund din nou fata in lacrimi simt o mana puternica care ma apuca de
brat si ma trage cu putere pre ciresul din apropiere trantindu-ma la radacina
acestuia. Mi-am pus mana la bratul "afectat" de strangerea brutala si am privit
persona din fata mea. El imi mai lipsea. Acum, dupa ce ca mi-am refuzat iubitul
si dupa ce l'am enervat in cel mai tampesc hal, urmeaza sa fiu violata in parc.
Super! Chiar grozav. Il privesc cu scarba, dar nici asta nu-mi iesea prea bine,
asa ca am dat drumul lacrimilor din nou lasandu-le sa cada pe pamantul care deja
incepea sa devina umed din cauza ploii ce urma. Sasuke ma privea parca gretosit,
insa imediat isi calcula urmatoarea miscare si imi dadu o palma care imi
intoarse capul 90 de grade la dreapta inrosindu-mi obrazul deasemenea. Mi-am pus
mana la obrazul lovit si l'am privit dinn nou cu lacrimi in ochi. Nu ma mai
puteam incrunta, tot ce puteam face era sa plang si sa ma port ca o lasa si o
plangacioasa in fata lui.

-Cat de penibila
esti. Imi spuse acesta zambindu-mi rautacios. Nu ma surprindea daca ar fi
incercat sa ma violeze aici si acum. Nu mai aveam puterea sa-l opresc, nu mai
puteam sa-i fac nimic. Nu mai eram in stare de nimic. Cealalta parte care inca
era vie din mine...era tinuta in viata de iubirea lui Naruto....

Saruturile apasate
ale brunetului imi dadeau fiori pe coloana inghetand'o. Ce rost avea? Ce rost
avea sa ma misc? Sa ripostez? Nici unul...Nu aveam pentru cine sa ripostez..Nu
pentru parintii mei excroci, nici pentru Naruto, care vrea sa se culce cu
mine....atunci..? pentru cine? eu..? Nu mai am puterea sa lupt pentru mine, mi'e
rusine de ce am devenit, iar viata mea este total distrusa, nu mai am nici o
speranta. Saruturile brunetului incetara, iar eu am cazut intr-un somn adanc in
acea ploaie deasa care deveni furtuna, cazand in bratele fratelui....

Ce nesimtit , cum s-o violeze in parc , nu putea sa astepte si el pana ajunge in casa .
Sa revenim , deci imi place foarte mult ficul tau si astept nextul pentru ca e genial . Sunt curioasa daca Naruto se duce s-o salveze , desi si el e un mare nesimtit ca-si doreste sa se culce cu ea , ma rog , nu sunt eu in masura sa critic asta , pentru ca in ficul meu toti se culcu uni cu alti :]]] , ca vror , sau ca nu vror .
Sa pui next ,kiss ! :*

ina 2 pareri si pun nex===mai sunt 2 capitole

Poi...
E mişto da trebuia +18
Aşa...poi...îmi dau seama k dak îi făcut şi de verişoara ta... Pai... E super si aştept să vad cine o salveaza :>

Capitolul 5



Sakura:


"Eram intr-o
casa necunoscuta, alergam si nu stiam de ce. Lacrimile curgeau pe chipul meu fin
risipindu-se in intunericul din spatele meu. In fata mea, era Naruto, iubirea
vietii mele. Incercam sa ajung din rasputeri la el, dar parca cu cat alergam mai
mult in fata cu atat ma indepartam mai mult de Naruto. In jurul meu, pe pereti,
niste serpi veninosi parca veneau spre mine gata sa ma muste. Imi era frica, cu
fiecare secunda traita acolo imi aminteam de vorbele calde si dulci ale lui
Naruto. " O sa te iubesc toata viata", " o sa am grija de tine", " O sa traim
imprena fara sa ne opreasca cineva", "Te iubesc, totul o sa fie bine, iti
promit" . Vorbele lui imi alinau durere si tristetea era inlocuita de un val
mare de fericire. El e persoana de care am nevoie, el e cel pe care il iubesc,
el e omul care ma poate proteja..."

Vad ceva luminos in
spatele pleoapelor inchise. Deschid incet ochii de smarald si incerc sa-mi
clarfic vederea. Imi amintesc de visul avut si nu prea stiam ce sa
comentez. Preferam sa cred ca am visat asta de la prea multa oboseala. Ma ridic
greu din patul de un albastru inchis pe care stateam si privesc somnoroasa si cu
putina frica in jur. Asta nu era camera mea. Privesc spre geamul din apropierea
patului si observ ca noaptea nu a intarziat ssa apara. Dau sa ma ridic din pat,
insa cand imi las greutatea pe picioare fac imediat contact cu pamantul. Nici pe
picioare nu ma mai puteam tine, super! Ma mai ridic o data si ma asez in pat. Nu
aveam de gand sa stau acolo! Trebuiea sa ma ridic. De data asta, m-am
ridicat mai usor incepand sa pasesc incet spre usa maronie. O deschid si rasuflu
usurata cand vad ca sunt in casa mea, insa ma agita faptul ca eram in camera lui
Sasuke. Cobor incet scarile pana ajung la parter, unde il vad pe Sasuke
stand la o masa si band o cafea. Era clar ca se gandea la ceva...dar la ce?



Autor:



In bucatarie,
gandurile lui Sasuke nu se puteau concentra decat la apelul din acea zi

~FlashBack~

-Off, Doamne de ce mama mea tre' sa
fii asa de somnoroasa ? Spuse Sasuke prinzand-o pe Sakura in brate. Insa, peste
doua secunde primi un telefon. Sasuke raspunse plictisit.

-Sasuke Uchiha? Intreba barbatul de
la celalalt capat al firului ca sa fie sigur ca nu a gresit persoana.

-Da...eu sunt... Raspunse Sasuke
enervat de propiul nume.

-Va anunt ca Fugaku si Mikoto
Uchiha au murit intr-un accident de masina. Condoleante. Dupa auzul ultimelor
doua propozitii Sasuke ramase impietrit

pret de doua secunde, apoi inchise
nervos telefonul aruncandu-l pe undeva prin acea mica poenita.

~End of FlashBack~

Moartea parintilor sai confirma
mostenirea averii acestora. Toate acum ii reveneau lui Sasuke si Assia. Cei doi
parinti ai lor fusesera doi oameni bogati. Aproape cei mai bogati din lume. In
fiecare oras era cate o casa pe numele acestora. Insa, interesul lui Sasuke nu
statea in vietile celor doi oameni. Ci in banii si toate lucurile de valuare pe
care le detineau acestia. Un zambet triunfator ii aparu pe fata, pana cand o
vazu pe micuta printesa stand in aproperea scarilor. Cand vru sa'i arunce niste
vorbe usturatoare o vazu pe Assia care veni in graba spre el spunandu'i ca "blondul
tampit" a venit aici si vrea sa o vada pe Sakura. Sasuke afla ca el este acum in
sufragerie si ca asteapta ca Assia sa'i spuna lui Sakura de venirea sa. Sasuke
se ridica cu un zambet viclean de la masa si merse spre Sakura cu pasi marunti
pana cand ajunse in spatele ei. Aceasta simti o respiraitie calda in ceafa ei si
se intoarse, insa cand se intoarse buzele fetei erau la doar cativa centimetrii
de ale brunetului. Aceasta ii privi ochii negri ca negura noptii in care se
pierdea de fiecare data privindu-i. Sasuke il vazu pe Naruto venind din
sufragerie cu gandul sa o gaseasca singur pe Sakura ca sa clarifice totul. Insa,
cand ajunse in apropierea rozaliei vazu cea mai ingrozitoare imagine pe care ar
fi putut sa si'o imagineze vreodata. Sakura saruntandu-se cu cel mai mare dusman
al lui Naruto, Sasuke. Naruto stranse puternic pumnul, se intoarse rapid si
pleca cat mai rapid posibil.

Sarutul celor doi era total fals.
Sasuke o saruta cu forta, in timp ce ea se lupta ca sa rupa sarutul si sa'i
traga o palma. Sasuke ii sugea posesiv buza inferioara custand dulceata buzelor
tinerei. Cand acesta observa ca Naruto a plecat rupse sarutul si ii zambi
rautacios fetei. Insa, in mai putin de doua secunde fata vru sa-l plezneasca.
Cand mana ei ajuse la doar zece cm de obrazul barbatului incheietura ei era
tinuta strans de mana stanga a acestuia. Acesta se uita la Sakura ca la o
mica fetita prostuta care nu avea habar de ceea ce face. Sakura il privea cu
dispret, chiar daca o adusese acasa si nu o violase in padure asta nu schimba
nimic.

-Vrei sa stii de ce nu te-am violat
acolo? Intreba Sasuke triunfator cu o voce rautacioasa.

-DE CE ?! Intreba fata nervoasa
ridicand tonul.

-Pentru ca era inconfortabil pentru
mine, dar sa stii ca daca imi pun in minte, pot sa te violez chiar si aici.
Spuse acesta chicotind "malefic". Fata se smuci din stransoarea tanarului si
alerga in camera ei inchizand usa.

la 2 pareri pun next!!!marele final

Next.

Cum adica marele final , doar atat faci ? ;

Klodd0097 a scris:

Next.

Cum adica marele final , doar atat faci ? ;

poi are 6 capitole..si nu mai pot face ca pleaca varamea de la mne....

cum adik? eh lasa!

hai pune next k acuma ai 2 pareri!!!

Capitolul 6

Reintoarcerea



Sakura:


Traiesc in cel mai
ingrozitor cosmar si nici macar nu stiu ce am facut sa merit asta. Au trecut
doua saptamani de cand parintii au plecat si de fiecare data cand au sunat au
intrebat doar de Sasuke si Assia, nu le-a pasat nici macar daca mai sunt in
viata sau sunt la patru metri sub pamant. Parca eram invizibila. Oamenilor care
mi-au dat viata nu le pasa daca ma simt bine sau daca sunt in regula. Cum e
posibil asa ceva? Peste cativa ani pun pariu ca nici nu o sa mai stie cum ma
cheama. Cand oamenii ii intreaba "cati ani are Sakura?" ei spun ca trebuie sa
vada in calendar. Nici macar cand m-am nascut nu-si mai amintesc, dar copiilor
care nici macar nu sunt sange din sangele lor le ofera totul. Ce e atat de
special la ei? Sunt doar niste inganfati carora le place sa strice familii ca a
mea. Nici macar Naruto nu mai e. Acum pe bune, cine ma mai iubeste pe mine in
toata lumea asta? Va zic eu, NIMENI ! Naruto s-a suparat pe mine ca nu vreau sa
ma culc cu el, iar asta pentru el inseamna ca nu-l iubesc, parintii si-au dat
iubirea copiilor lor falsi si nu mai au destula pentru mine. E ingrozitor ca
cele mai iubite persoane din viata ta, te-au uitat si te-au parasit. Acum, viata
mea e distrusa si orice speranta nu isi mai are rostul...

Stau pe scaunul
alaturat geamului pe care vedeam cum stropii de apa se izbeau cu putere de
sticla scotand diferite sunete si formand o melodie a carui mesaj te duce in
lumea muzicii unde toba canta in fundal, iar betele lovesc usor suprafata
acesteia scotand sunetete usor linistitoare si la un moment dat incepand pe
neasteptate o melodie rock. Norii intunecati se izbeau cu putere unul de altul
scotand niste batai puternice aratandu-si furia si supararea si continuandu-si
razboiul ca sa poata afla castigatorul, iar sabiile lor de lumina se duelau
intre ele infigandu-se din cand in cand cu brutalitate in spatiile deschise si
luand-o de la capat. Vantul sufla necrutator distugand fara mila tot ce ii iesea
in cale. Raul si binele se luptau ca lumina si intunericul, ca iubirea si ura,
ca durerea si placerea... Doua lacrimi de cristal mi s-au scurs din ochii de
smarald ce straluceau din cauza cristalelor lucitoare ce se adunau la baza
acestora gata sa plece. Nimeni nu mai era langa mine, nimeni nu ma mai
sustinea. Cine ar fi putut sa ma protejeze? Nimeni...eram pe cont propriu intr-o
lume plina de pericole.

Deodata am auzit
cineva sunand la usa. M-am ridicat cu greu de pe scaun si am iesit din camera.
Mi-am sters lacrimile in timp ce atingeam usor bara de la scari ca sa fiu sigura
ca nu ma impiedic si cad. Ajung in fata usii si o deschid cu greu usa. Raman
uimita cand vad cine era in fata mea. Ud din cap pana in picioare cu parul blond
si ravasit, a carui ochi albastri, dilatati si obositi ma priveau cu
regret...Naruto. Imediat cum l-am vazut inima mea a inceput sa bata rapid si un
zambet de fericire mi-a aparut pe fata. Am sarit in bratele lui in timp ce
ploaia ne uda pe amandoi. Lacrimile mele erau sterse cu usurinta si blandete de
mana lui in timp ce ma strangea cu putere la piept cerandu-si din adancurile
inimii scuze. Buzele noastre s-au unit imediat, iar mainile mele gasindu-si
pozitia pe obrajii lui. Cu fiecare atingere de-a lui simteam cum inima bate tot
mai tare primind iubirea pe care a lui mi-o daruia cu toata dragostea posibila.
Il iubeam cu adevarat, iar acum Sasuke era plecat si puteam sa-mi petrec tot
timpul cu adevarata mea iubire. L-am strans puternic in brate si l-am adus in
casa. Naruto isi ceru scuze de o gramada de ori, spunandu-mi ca fost numai vina
lui, ca trebuia sa creada in mine, ca nu a gandit si ca ii pare rau. L-am oprit
spunandu-i ca totul e in regula si ca eu in tot acest timp l-am iubit. Atunci,
acesta se apropie de mine si ma saruta apasat. Mainile lui umbalu pe talia mea
si imimangaiau spatele. M-am desprins usor din sarut si l-am imbratisat apoi i-am
spus la ureche un "te iubesc" dragastos. Il iubeam cu adevarat. Nu vroiam sa-l
las vreodata sa plece de langa mine. Era tot ce aveam, era singurul om pe care
il puteam iubi si in care ma puteam increde. M-am despartit din imbratisare si
am mers sa-mi iau un halat, dar atunci am auzit usa de la intrare deschizandu-se
cu o cheie. Am mers din nou in living si am ramas fara cuvinte cand am ajuns fix
in fata usii, aceast deshizandu-se , iar in fata mea cel care intrase pe usa,
era chiar Sasuke care avea parul putin umed. Eram atat de aproape de el, inima
imi batea din nou repede, dar de ce? Era doar un nesimtit. Ochii lui negri ma
priveau bland, mai bland ca deobincei. Am facut cativa pasi in spate cu capul
aplecat din cauza rusinii ce se pusese pe mine. Apoi brunetul isi reveni
si trecu cu un aer rece pe langa mine. In momentul cand el a trecut pe langa
mine coloana mi-a inghetat. Ma simteam condusa si batjocorita desi, de ce inima
mea incepuse sa bata atat de repede cand am fost atat de aproape de el? Nu
fusese ca la Naruto, fusese ceva magic, ceva greu de descris. Brunetul a trecut
pe langa usa sufrageriei, dar deodata s-a oprit. S-a intors cativa pasi si l-a
vazut pe blond. Fata lui deja devenea enervata si il privea pe blond incruntat,
Naruto facand acelasi lucru. M-am repezit langa Naruto si mi-am afundat capul in
pieptul lui. Vroiam sa ramana cu mine, vroiam sa stea cu mine, dar pentru
siguranta lui i-am spus in soapta:

-Pleaca....nu vreau
sa ti se intample ceva...

-Dar Sakura....
Incerca acesta sa nege, dar l-am privit cu acei ochi plin de lacrimi si de
tristete el privindu-ma cu mila. Acesta inchise ochii si spuse :

-Bine, dar doar
daca imi promiti ca nu mai plangi. Accept cererea lui si ii promit ca nu voi mai
plange, apoi un zambet mic si fortat imi apare pe chip, iar Naruto iese pe usa
sub privirile infuriate ale brunetului. Acum in camera eram doar noi doi...
AM VB CU VARAMEA SI A ZIS CA MAI FACE UN CAPITOL DAR PESTE 1 SAPT CAND VINE LA MNE DINOU...